Alergiile de piele

Mâncărimea de piele este un simptom neplăcut fiind un semn important în variate

afecţiuni, atat dermatologice cât şi renale sau hepatice. Uneori mâncărimea durează mult
timp şi poate fi intensă. Scărpinatul oferă impresia că pruritul a dispărut, dar este doar o
senzaţie de moment, dupa care mâncărimea revine şi poate fi chiar mai intensă, iar în
final pielea este cea care suferă.
Mâncarimea poate afecta orice parte a corpului şi poate fi:

 Generalizată – mancărimea apare pe tot corpul

 Localizată – mancărimea apare doar în anumite regiuni ale corpului (braţe, picioare, abdomen, faţă)

În zona afectată, pielea poate avea atât aspect normal, cât şi modificat. Pielea poate fi

 uscată,
 crăpată,
 capătă aspect solzos şi poate prezenta roşeaţă,
 umflături,
 pete,
 beşici.

Simptomele se instalează în general la scurt timp după ce persoana alergică intră în

contact cu factorii declanșatori (în mai puțin de 48 de ore). De obicei, este vorba despre:
 înroşire a pielii;
 mâncărime;
 umflare a zonelor afectate;
 apariţia eczemelor;
 apariţia beșicilor.

O reacție alergică la o înțepătură de insectă poate fi deosebit de gravă și necesită atenție

medicală, în special dacă apar următoarele simptome:
 umflături anormal de mari;
 ameţeli;
 scăderea bruscă a tensiunii arteriale;
 urticarie în alte zone decât cea înțepată;
 crampe abdominale şi greaţă;
 pierderea cunoştinţei.
Factori de risc:
 bijuteriile metalice şi parfumurile ocupă primele poziţii pe lista substanţelor care pot provoca
alergii serioase ale pielii


 contactul dintre un metal şi piele


 stresul la care este supus sistemul imunitar

 expunerea la soare


 cosmeticelor care intră în contact cu razele soarelui

 numeroşii alergeni răspândiţi peste tot în timpul verii
 Sensibilitatea pielii poate fi mult mai mare dacă iei anumite medicamente


 Antibiotice,
 pastile pentru hipertensiune,
 anticoncepționale
 alte tipuri de tratamente care usucă pielea sau provoacă dermatită (cum ar fi tratamentele
pentru acnee, fie ele topice sau sub forma de pastile).
 înțepăturile de insecte în general este vorba despre



 albine,
 bondari,
 viespi,
 tantari ,
 furnici.

Preveniri şi ameliorări:
 Atunci cand te confrunți cu o alergie a pielii, este esenţial să nu te scarpini în zonele
iritate, deoarece situaţia se va agrava, fiind posibil să ai nevoie chiar de medicamente. De
cele mai multe ori, răbdarea este cheia, deoarece iritaţiile dispar singure după un timp,
dacă te ferești de factorul declanşator.

 Ameliorarea simptomelor se face prin
 aplicarea de zeamă de lămăie şi apă de trandafir
 consumul de fructe precum
 
 merele,
 pepenele,
 portocalele,
 strugurii
 prunele.
 nefolosirea bijuteriilor sau ale altor accesorii din metal
 expunerea la soare. Principalul simptom este apariţia unor pete roșii, care poate fi prevenit
prin folosirea unei creme cu factor de protecție, însă nu doar persoanele cu alergie ar
trebui să folosească un astfel de produs.

Tipuri de alergii:
1. Dermatită atopică (eczemă)
 Dermatită atopică este o afecţiune cutanată inflamatorie care dă o senzaţie intensă de mâncărime şi
are evoluţie cronică. Cel mai adesea, dermatita atopică, afectează copiii, dar se poate dezvolta la toate
grupele de vârstă. Erupţiile cutanate ale dermatitei atopice apar atunci când persoanele se scărpina.

În copilărie, erupţiile apar la nivelul pieptului, obrajilor şi scalpului, zone în care copilul se poate
scărpina. Copiii mai mari şi adulţii dezvoltă erupţii în pliurile cutanate ale coatelor şi în spatele
genunchilor, dar pot apărea şi pe gât, picioare şi spate.

În tratamentul dermatitei atopice se recomandă

 evitarea factorilor declanşatori ai leziunilor,

 controlarea pruritului (mâncărimii),
 suprimarea inflamaţiei,
 refacerea barierei cutanate,
 înlăturarea anxietăţii.

2. Urticaria
Urticaria este o erupţie alergică care poate apărea la orice vârstă şi afectează pielea din
orice regiune a corpului (scalpul, buzele, palmele, tălpile). Se caracterizează prin
modificări la nivelul tegumentului, cu zone umflate, înroşite şi pruriginoase.

Vindecarea urticariei se face prin

 îngrijirea corespunzătoare a leziunilor,

 tratament care poate cuprinde medicamente cortizonice pentru îndepărtarea pruritului şi a
roşeţii,
 sedative sau tranchilizante pentru anxietate
 injecţii cu Epinefrină pentru simptome severe.

3. Dermatita seboreică

Dermatita seboreică este o afecţiune cutanată caracterizată prin cruste albicioase, unsuroase sau uscate şi mătreaţă.
Această afecţiune afectează tegumentele scalpului, sprâncenelor, frunţii, feţei şi ale şanţurilor nazale, însă nu este
contagioasă.

Pentru tratamentul dermatitei seboreice se recomandă folosirea unor

 şampoane, care conţin gudron

 creme pentru scalp ce conţin cortizon
 iaurtul

4. Angioedemul

Angioedemul este o maladie caracterizată de o inflamaţie rapidă a pielii, ţesutului subcutanat, ţesuturilor mucoase şi
submucoase. Cauzele acestei afecţiuni pot fi alimentele, înţepăturile de insecte sau medicamentele.
Angioedemul poate avea o apariţie de sine stătătoare sau se poate dezvolta în asociere cu urticaria (în 50% dintre
cazuri). Spre deosebire de urticarie, angioedemul nu provoacă prurit, dar poate determina senzaţia de arsură. Din cauza
localizării, poate provoca asfixie, mai ales dacă progresează repede.

Pentru tratarea angioedemului alergic este folosită:

 Epinefrina , considerată vitală.

5. Dermatita de contact

Dermatita de contact este o inflamaţie cauzată de contactul pielii cu o substanţă iritantă, care provoacă o reacţie
asemănătoare erupţiei.

Dermatita poate apărea în urma contactului cu anumite produse cosmetice: vopsea de păr, metale, medicamente sau
materiale dentare. Tegumentul este afectat în special la nivelul feţei, gâtului, mâinilor, tălpilor şi în regiunea inghinală,
însă nu este contagioasă.

Pentru tratamentul dermatitei de contact sunt recomandate

 creme,
 unguente ,
 loţiuni pentru aplicare locală.