d

in Comunicarea și importanța ei
Omul nu este făcut să-și petreacă viața ascuns într-un loc întunecat, fără a fi înconjurat

e
n
u
de semeni. Pentru a se simți în largul său, omul are nevoie de relații cu alți oameni, iar
pentru aceasta, are nevoie de cunoștințe în arta comunicării. Ca orice artă, aceasta nu
apare la o vârstă anume, nu este înscrisă în gene și nu poate fi procurată de undeva. Arta
conversației se învață pe parcurs, prin exercițiu, ca într-un moment al vieții să permită
individului să-și consolideze legături de lungă durată - de exemplu, cele de prietenie.
Comunicarea este o verigă importantă în construirea unei relații deoarece pe baza ei
oameni pot creea relații. Ea permite realizarea unui schimb de idei într-o formă

u
rc
aprofundată, idei ce nu sunt neapărat identice, dar prezintă mai multe puncte de vedere
asupra aceleiași situații. Astfel, omul este pus în fața propriei rațiuni, comunicarea
reprezentând uleiul pentru rotițele care pun mintea în mișcare.
Comunicarea este un element important în crearea unei legături: pe de o parte, oferă
posibilitatea de a cunoaște un alt om și pe de altă parte, reprezintă unealta ce pune în
funcțiune creierul uman, făcându-l să proceseze informații care nu-i sunt cunoscute.

r
e
a
Încă din cele mai vechi timpuri omul a avut dorința de a comunica, dorința în urma
careia el a reușit sa își dezvolte și sa își imbunatateasca strategiile de comunicare. Cei mai
mulți dintre noi par sa știe ce-i comunicarea. Totusi, in clipa in care ni se cere s-o definim,
incetam brusc sa mai stim. Este oare comunicarea numai un transfer de informatii?
Comunicare eficiența este doar aceea care atinge un obiectiv. Atunci cand obiectivul nu
este atins, avem de-a face cu o comunicare ratata. Daca vreau sa aflu ora exacta si intreb

to
pe cineva cat este ceasul, iar raspunsul primit este sa-mi cumpar unul, e limpede ca nu mi-
am atins obiectivul. Asta nu inseamna ca o comunicare n-a avut loc si ca nu s-au vehiculat
niste informatii. Nicidecum. Comunicarea a avut loc, dar a fost una ratata. Sau n-a fost o
comunicare eficienta pentru mine ci doar un feedback.
Pentru a fi eficienta comunicarea umana implica in mod necesar crearea intr-un mod
evolutiv a unei relatii interumane adecvate. Dintr-un motiv oarecare, in banalul exemplu de

$
e
a
mai sus, relatia creata a fost una inadecvata respectivei situatii de comunicare. Rezultatul
a fost acela ca n-am aflat cat este ceasul, dar m-am ales cu o invatatura pentru viitor.
Pentru a avea parte de comunicari eficiente in viata noastra de toate zilele este imperios
necesar sa le tratam ca pe niste relatii interumane in care este necesar sa tinem seama
de reactiile emotionale siafective ale interlocutorilor nostri. Desigur, asta nu inseamna
neaparat sa traim emotiile lor, ci doar a empatiza cu ei, a tine seama de aceste emotii.

p
a
<
Pentru un medic, de pilda, nu este neaparat necesar sa se lase coplesit de tristetea
pacientilor sai, dar este imperios sa manifeste respect si intelegere pentru emotiile
acestora.
Substratul profund si adesea inconstient sau ascuns al oricarei comunicari

interumane este acela ca cel putin unul dintre interlocutori exercita o anumita influenta
asupra celuilalt, fie in planul gandirii, fie in plan emotional, fie in plan comportamental, fie

"s
intr-o combinatie oarecare a acestor planuri.
Deosebit de important de subliniat mi se pare faptul ca interlocutorii sau subiectii unei
comunicari sunt responsabili impreuna sau in comun de relatia interumana asociata
comunicarii lor.
In rindurile urmatoare doresc sa reamintesc niste fundamente ale comunicarii, asa cum au
fost ele studiate si expuse de specialistii in domeniu, de-a lungul studiilor efectuate.
„Nu putem sa nu comunicam”
Intr-o interactiune interumana, orice comportament are valoare comunicationala. Astfel,
comunicarea este inevitabila, iar non-comunicarea imposibila. Orice situatie care implica
doua sau mai multe persoane este una interpersonala, adica o situatie de comunicare
inevitabila. Comunica si tacerea, nu doar vorbele. Comunica raspunsul la un email, dar si
absenta lui. Comunica gesturile si mimica, absenta lor sau inlocuirea celor asteptate cu
altele. Comunica paloarea sau rosul obrazului, ritmul respiratiei, bataile inimii si tensiunea
muschilor gatului. Actiunea ca si pasivitatea ofera inevitabil un gen oarecare de indicii,
semne si semnale. Cineva comunica si cand nu face gestul de a raspunde salutului.
Expediem mesaje cand vorbim, scriem, gesticulam, cantam, dansam, muncim, lenevim, ne
jucam, indicam cu degetul sau zambim, ne incruntam, ne imbracam elegant sau
raspandim un anumit miros, adica tot timpul, indiferent de situatie. Omul nu poate sa nu
comunice, indiferent daca vrea sau nu. Cand asculta, citeste, priveste, miroase, pipaie,
gusta, bajbaie prin intuneric sau doarme, el receptioneaza si emite mesaje, chiar daca are
sau nu intentia asta.
Nici o forma de comunicare interumana nu se rezuma doar la transmiterea de informatii, ci
induce si un comportament.
Cuvintele scrise poarta informatii, dar induc si atitudini, credinte, emotii. Si chiar
transmit vibratii energetice pe care mentalul uman le poate percepe si decodifica in forma
subconstienta. Incarcarea energetica a cuvintelor explica de ce ne place sau displace o
persoana, indiferent de valoarea informatiilor aduse de ea, de ce poate fi simpatica fara a
spune mare lucru si, paradoxal, nesuferita cand spune lucruri savante.
Uneori, contează mai mult CUM comunicam, decat CE comunicam. Tonul vocii conteaza
mai mult decat intelesul cuvintelor. Comunicarea devine o dezbatere asupra naturii relatiei.
Conflictele sunt generate in planul relatiei si nu al continutului informational.
Comunicarea este un proces continuu.
Uitindu-ne la noi insine sau la ceilalti din jurul nostru, ne dam seama ca nu putem sa
comunicam cateva ore din zi si restul sa oprim procesul. Indiferent daca vrem sau nu,
daca suntem constienti sau nu, comunicarea verbala sau non-vebala, emotionala prin
prisma exteriorizarii trairii de moment, TOTUL, face parte din procesul continuu al
comunicarii despre noi insine sau cum ne armonizam cu mediul inconjurator.

Comunicarea are caracter ireversibil. Astfel ca o data ce a avut loc, comunicarea

declanseaza transformari ce nu mai pot fi date inapoi ca un ceasornic. O data receptionat,
un mesaj nu mai poate fi luat inapoi. Nu se poate reveni la starea anterioara lansarii
mesajului. Putem reface starea initiala doar in procese reversibile; transformam gheata in
apa, apa in aburi, aburii in apa si apa in gheata. Nu mai putem face la fel in procese
ireversibile, transformam laptele in branza, nu si branza in lapte, lemnul in cenusa, nu si
cenusa in lemn. Sunt procese cu sens unic, fara revenire la o stare anterioara.
Un astfel de proces ireversibil este si cel de comunicare. Ceea ce s-a facut nu mai
poate fi cu adevarat desfacut. Putem doar atenua si indulci efectul. Spunem: „Am gresit…,
m-a luat gura pe dinainte…”, dar nu putem sterge totul.
Principiul ireversibilitatii comunicarii are cateva implicatii importante in viata cotidiana
cum ar fi faptul ca putem spune lucruri pe care le regretam ulterior sau faptul ca mesajele
care angajeaza profund trebuie cantarite cu mare atentie pentru a nu afecta emotional pe
cei din jurul nostru.
Comunicarea si relatia persista doar in urma unui efort de acomodare reciproca, in
plan lingvistic, perceptual si emotional. Relatiile personale ca prietenia sau mariajul, dar si
relatiile de bussines au nevoie de un anumit rodaj, in care fiecare insuseste ceva din
comportamentul si stilul celuilalt. Esential este ca fiecare dintre noi sa intelegem faptul ca
e important si pentru celalalt.
Ruptura relatiei este inevitabila atunci cand partenerii de dialog refuza sistematic
intelegerea nevoilor personale ale celuilalt si ajustarea reciproca a comportamentelor.