You are on page 1of 1

ă, frunza 'mprăştiată,

lă 'n geamuri grele picuri;


isori din roase plicuri
gândeşti la viaţa toată.

mpul tău cu dulci nimicuri,


meni 'n uşa ta să bată;
e-i, când afară-i sloată,
la foc, de somn să picuri.

ă uit din jet de gânduri,


ul vechiu al zânei Dochii,
a creşte rânduri-rânduri;

oşnirea unei rochii,


abia atins de scânduri...
i şi reci mi-acoper ochii.