Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Urbanism si Arhitectură

Catedra “Alimentări cu Căldură și Gaze, Ventilație”

REFERAT
Disciplina: Aerodinamica ventilării

Tema: Mișcarea și distribuția aerului în cazul ventilării prin amestec și

prin deplasare. Particularitățile calculului schimbului de aer pentru
cazul ventilării prin deplasare

A efectuat: st. gr. IIAMC-161 Borta Vladimir

A verificat: conf. univ. dr Guțul Vera

Chișinău 2017
 INTRODUCERE ÎN VENTILAREA PRIN AMESTEC
Scopul solutiei de ventilare cu amestec este de a asigura conditii uniforme in intreaga incapere
ventilata. Indepartarea noxelor si eficienta temperaturii in solutia cu amestecare sunt egale cu 1.
In practica instalatiilor, amestecul incomplet in incapere si gradientul de temperatura nefavorabil si
locatia gurilor de evacuare impreuna cu aerul introdus, pot cauza scurt-circuite ale aerului introdus spre
gurile de evacuare si eficienta poate scadea.
Folosind solutia cu amestec, in timpul perioadei de incalzire se pot evita zonele
stagnante cu concentratie locala ridicata si gradient de temperatura nefavorabil.In acelasi timp,
are loc scaderea concentratilor noxelor si a eficientei temperaturii si viteza mare a aerului poate cauza
curenti de aer.
Jeturile de aer sunt folosite pentru a crea o miscare a aerului suficienta in interiorul incaperii
pentru a circula si a amesteca intregul volum de aer din incapere. Aceasta solutie este adeseori
denumita ventilatie prin dilutie, deoarece noxele create in interiorul incaperii sunt amestecate cu
volumul de aer din intreaga incapere, rezultand o concentratie locala redusa de impuritati.
Curentii de aer ai incaperii sunt in special controlati de aerul refulat sau/si circulatia jeturilor de
aer, folosind, de exemplu, jeturi concentrate, introducerea aerului prin tavan, sau ajutaje de refulare
cu impuls mare. Oricum, folosirea altor metode de distributie a aerului in incapere impreuna cu anumite
tipuri de evacuare, incalzire si raciere, va conduce de asemenea (intentionat sau neintentionat) la
aplicarea solutiei de climatizare prin amestec.
Jeturi de aer tangentiale. Gurile de refulare sunt plasate pe marginea peretelui, pe tavan sau
sub fereastra.Viteza de admisie este mare, aceasta este forta conducatoare a dezvoltarii
zonelor de amestec primare si secundare. Nivelul de amestec din incapere este ridicat. Aceasta
inseamna distributie uniforma a temperaturii si noxelor. Admisia aerului prin ventiloconvectoare de
pardoseala. Ventiloconvectorul este amplasat sub fereastra. El introduce aer in incapere in pozitia
verticala. Jetul de aer format aspira aer din incapere prin bateria de incalzire si de racire. Depinde care
dintre baterii este in functiune.Aerul amestecat urca, apoi circula orizontal sub tavan. Exista o continua
amestecare intre aerul din camera si aerul proaspat.Numai amestecul secundar al aerului ajunge in zona
principala. Datorita eficientei amestecului, diferenta de temperatura in/dintre temperatura ambianta si
temperatura aerului admis de la ventiloconvector poate fi chiar 10 - 15°C.Acest tip de sistem de
distributie este folosit in birouri, camere de sedinte, magazine si in toate spatiile care au inaltimea sub
3m.
Difuzia aerului bazata pe efectul Coanda.
Cand aerul este introdus parallel cu o margine (ex. un tavan), apare o presiune negativa intre
jetul de aer si tavan, cauzand “infigerea”jetului in tavan, efect cunoscut sub numele de efectul
Coanda. Acest efect este de o mare importanta, in mod special la introducerea de aer rece.
Pentru a atinge cel mai mare efect Coanda posibil, aerul trebuie sa fie introdus in mici cantitati pe
fiecare unitate, cu cea mai larga raspandire posibila pe tavan si cea mai mare viteza posibila. Efectul
dispare complet la viteza mai mica de 0.35m/s.
Ventiloconvectorul pentru aer conditionat de acest tip este instalat in capatul incaperii.
Aerul este filtrat apoi incalzit sau racit printr-o baterie de schimb de caldura avand ca agent termic apa
calda sau racita si impinsa in incapere prin mai multe guri de refulare orientabile.
Caseta Coanda rezolva problemele de calitate a aerului din incapere printr-o abordare tip
confort prin imbunatatirea difuziei aerului si minimizarea puterii consumate. Intregul sistem de
difuzie a aerului este inclus in panoul de intrare/iesire, fara canale sau grilaje suplimentare. Pentru a
imbunatati difuzia aerului, este folosit un ajutaj cu un coeficient de admisie mare, astfel incat aerul din
incapere sa fie aspirat datorita aerului insuflat. Aceasta opreste directionarea aerului in tavan prin
efectul Coanda, evitand curentii de aer spre suprafata ocupata a incaperii. Aparatele tip Coanda sunt
create pentru birouri cu lungimea intre 5 si 6 metri. Guri de refulare si de evacuare amplasate pe perete.
In cazul unor guri de refulare si evacuare amplasate pe perete, nivelul de amestec al aerului in zona
ocupata este ridicat. Problema principala in proiectarea sistemului de amestec consta in a nu avea scurt-
circuite de aer. Ceea ce inseamna ca tot aerul paraseste zona ventilata fara a se amesteca cu aerul din
incapere. O alta dificultate este dezvoltarea zonelor de stagnare locala in care aerul sa nu se amestece
cu cel intrat. Este mult mai periculos cand zona stagnanta se formeaza in zone rezidentiale.In zonele
stagnante aerul este mult mai impurificat. O posibila solutie de amplasare a gurilor de refulare si
evacuare poate fi observata in figura 6.2.13.Nivelul maxim al sarcinii termice al acestui tip de
distributie a aerului este mai mic de 80 W/m2 si rata maxima de schimb de aer este de 8 1/h. Aceste
modele de distributie a aerului sunt dependente de aporturile de caldura.
Sarcina termica determina schimbari ale pozitiei zonelor stagnante. De exemplu, in cazul gurilor
de refulare si evacuare plasate pe aceeasi parte a peretelui, viteza de intrare fiind prea scazuta, o sarcina
termica mai ridicata va intoarce curentii de aer in gura de evacuare.
Tipuri de difuzoare de aer de tavan. In cazul unor difuzoare de tavan directia aerului refulat
depinde de diferenta dintre temperatura din camera si cea de intrare. In timpul iernii, cand temperatura
aerului intrat este mai ridicata decat temperatura din interior,curentul de aer se intoarce pararel cu
suprafata tavanului si prin incalzirea peretelui se deplaseaza in jos. In acest caz cel mai bun loc pentru
amplasarea gurilor de evacuare este suprafata pardoselii. Al doilea curent de aer se formeaza
independent de primul curent de aer. Datorita nivelului inalt de amestec, viteza in zona rezidentiala este
relativ joasa. De asemenea unul dintre cele mai critice consideratii de proiectare este pericolul unui
scurt-circuit intre gurile de aspirare si cele de refulare.
Acest tip de ventilare cu amestecare este relativ neafectat de influente exterioare si poate fi folosit
si pentru incalzire si pentru racire. Aerul incalzit este mai usor decat aerul din camera, fiind necesara
mult mai multa energie pentru a forta acest aer sa coboare in zona ocupata. Aceasta inseamna ca viteza
necesara pentru aerul creste odata cu inaltimea incaperii si cu cresterea temperaturii pentru incalzire.
Daca exista un tavan inalt in mod normal este necesar sa se sufle aerul vertical in jos.
Aerul rece mai greu refulat prin tavan poate conduce la viteza excesiva a aerului in zona ocupata
daca incarcarea termica este mare. Radiatia de la unitati (in mod normal orizontala) si fluxul
convectiv de la sursele de caldura (oameni, lumini, masini) implica o viteza in zona ocupata care (in
plus fata de viteza de refulare a unitatii) depinde de sarcina termica transferata pe unitate de
suprafata(W/m2) in unitatile individuale de distributie si de modelul de difuzie a unitatilor.
Introducerea de aer cald si rece prin aceste unitati din tavan nu poate in mod normal respecta cerintele in
termenii gradientului de temperatura, eficienta ventilatiei si viteza in zona ocupata in acelasi timp.
Solutia la aceasta problema poate fi folosirea unitatilor actionate electric care pot schimba modul de
introducere a aerului. O alta optiune este de a dimensiona unitatile pentru a se potrivi situatiei de
racire si apoi indreptarea jeturilor auxiliare adaugate intr-o directie verticala cand este introdus aerul
cald. Acest tip de distributie a aerului este adesea folosit in birouri, Sali de sedinte si in toate locurile in
care plafonul camerei este jos. Distributia aerului bazata pe difuzoare rotative. Ventilarea prin amestec
include sisteme de distributie bazata pe guri de refulare rotative, implicand introducerea aerului la
viteza relativ mare in afara zonei ocupate (in general de la tavan sau perete). Viteza mare a aerului
refulat inseamna ca o mare parte a aerului din incapere circula la randul lui. Viteza aerului refulat ar
trebui sa fie suficient de mare pentru a asigura amestecarea efectiva, dar destul de joasa incat sa asigure
ca viteza aerului a scazut la nivelul cerut cand a ajuns in zona ocupata.Aceasta implica mari cerinte
asupra eficientei vitezei aerului refulat si a capacitatii de amestecare a unitatea utilizate. Crescand
viteza aerului refulat se ajunge la o crestere corespunzatoare a nivelului zgomotului. Astfel, cerintele
pentru un nivel scazut al zgomotului tind sa restrictioneze eficienta echipamentelor de ventilatie.
Temperatura si concentratia noxelor sunt aproximativ la fel, atat la introducerea de aer la aceeasi
temperatura cat si la introducerea de aer racit. Modelul de introducere a aerului turbionar asigura un
inalt grad de inductie, facand ca difuzoarele de aer turbionar sa asigure atat introducerea de aer rece cat
si de aer cald. Pentru a obtine proportia optima, este recomandata folosirea cutiei de distributie cu
canale conectate orizontal sau vertical. Cutia de distributie poate fi de asemenea prevazuta cu un orificiu
reglabil plat cu o clapeta de aer pentru alimentarea cu aer sau exhaustarea aerului.In unele cazuri mai
speciale forma jetului de aer este mai usor de reglat rotindu-l din interior decat din exterior. In plus,
aerul refulat poate fi reglat la diferite grade de deviatie fata de pe verticala.
Bataia jetului turbionar este intre 2 si 7 m. Bataia jetului definit ca cea mai mare distanta dintre
centrul gurii de refulare si punctul unde viteza este 0.2 m/s.
Gurile de refulare turbionare numite guri de refulare de rotatie sunt special proiectate pentru
incaperi cu tavane inalte.De asemenea sunt echipati cu palete rotative,facand posibila refularea aerului
alternativ de pe verticala pe orizontala. De asemenea este posibila echiparea unitatii cu un motor,
modificarea facandu-se automat. Bataia maxima poate fi chiar de 15m cand paletele sunt in
pozitie verticala. Acest echipament este utilizat pentru a furniza caldura in exces sau sarcina de
racire scazute in zona rezidentiala. Se pot obtine chiar si sarcini de incalzire sau racire de 60W/m2, cu
un debit ridicat de aer fara influente neplacute in suprafata ocupata.
Distributia aerului bazata pe jeturi de refulare a aerului. Introducerea aerului utilizand jeturi de
aer este un sistem folosit la ventilarea incaperilor mari. Este aplicabila cu un model de refulare
difuz sau concentrat si pentru canale sau montarea inzidita. De asemenea este aplicabila cu un ajutaj
suplimentar de aer pentru refularea aerului in incaperile mari, cum ar fi salile de sport, halele
industriale etc.unde se cere un jet cu bataie lunga.
Caldura dintr-o camera creeaza o miscare ascensionala convectiva a aerului cald careia ii
corespunde o miscare descendenta convectiva a aerului rece cauzata de refularea aerului. Viteza
maxima calculata in zonele ocupate se bazeaza pe aceste miscari datorate temperaturii. Aceste miscari
depind de sarcina termica din incaperea in discutie (W/m2) si de distributia aerului introdus (numarul
de unitati si modelul aerului), dar nu si de miscarea aerului refulat.Viteza maxima in zonele ocupate
poate fi calculata folosind un model empiric bazat pe sarcina termica(W/m2). Viteza aerului refulat,
asigurand un grad inalt de inducere, trebuie sa fie destul de mare pentru a asigura amestecul efectiv.
Cresterea vitezei aerului refulat conduce la o crestere corespunzatoare a nivelului de zgomot. Zona
rezidentiala este direct afectata de curentul de aer.
 INTRODUCERE ÎN VENTILAȚIA PRIN DEPLASARE
Clădirile sunt de diferite forme și dimensiuni și sunt proiectate pentru diferite scopuri. În scopul
de a crea un mediu sănătos și productiv, sistemele de distribuție a aerului trebuie să fie selectate că cel
mai bine să îndeplinească obiectivele expuse de proiectanți. Există o gamă largă de opțiuni disponibile,
dar de multe ori un singur sistem poate fi identificat ca solutia cea mai bună în termen de cost, comfort
și consum de energie.
Pentru a putea înțelege avantajele și limitările ventilației prin deplasare, este important să se
înțeleagă diferențele dintre distribuția convențională a aerului amestecat și distribuția stratificată.
În distribuția aerului prin amestec, aerul introdus cald sau rece, este livrat la o viteză relativ
ridicată din difuzoarele montate pe plafon. Când difuzoarele de plafon sunt selectate și poziționate
corect, acest aer de mare viteză nu conduce la disconfortul persoanelor, deoarece acesta este livrat în
afara zonei ocupate. Scopul furnizării de mare viteză este de a crea o mișcare scăzută a aerului prin
camera de antrenare. În mod ideal, acest flux de aer va amesteca bine aerul de alimentare cu aerul
camerei rezultând niveluri uniforme de temperatură și de noxe în întreaga zona ocupată.

Fig : Sistemul de ventilație prin amestecare (A) ți prin deplasare (B)

Aproape toate sistemele de climatizare și ventilație din SUA sunt pe principiul amestecării
(Mixing Ventilation, MV). Aerul proaspăt este amestecat cu aerul din cameră, rezultând o distribuție
uniformă a temperaturii, umiditatii relative și concentrației noxelor în întregul volum al spațiului
ventilat. Tipul de ventilație prin deplasare (Displacement Ventilation, DV) diferă prin aceea că, creează
o anumită non-uniformitate atemperaturii și concentrației de poluanți din interiorul încăperii.

Principiile de bază ale ventilației prin deplasare:

În sistemele de ventilație prin deplasare (DV), aerul de alimentare este alimentat direct de la
nivelul podelei din facilitățile zonei ocupate, iar temperatura acestuia trebuie să fie mai mică decât
temperatura camerei (DT = 1-8 °C). În cazul în care aerul de alimentare este mai rece decât aerul din
încăpere cu mai mult de 3 ° C, el trebuie amestecat cu aerul din cameră, pentru a se evita disconfortul
pentru oamenii din fluxul de aer rece la nivelul pardoselei. Eliminarea aerului poluat încălzit, forțat în
zona superioară a fluxului convectiv deasupra surselor de căldură, se produce la nivelul tavanului
încăperii.
Pentru a asigura o stabilitate a ventilației prin deplasare volumul aerului introdus (qs) trebuie să fie
egală cu suma volumului de aer în fluxul convectiv deasupra surselor de căldură la nivelul punctului de
delimitare, nivelul de stratificare, suprafață de jos a încăperii umplută cu aer proaspăt și curat, iar zona
superioară umplut cu aer poluat (fig. 1):
 qs=qe=qp,1+qp,2+qp,3 (1)

Figura 1. Fluxul de curgere a aerului într-o încăpere cu ventilație prin deplasare (qs, qe, qoz - temperatura
aerului de introdus, temperatura aerului evacuat și temperatura aerului în zona deservită,
respectiv).

Distribuitoare de aer
Aerul este furnizat în cameră prin difuzoare situate la nivelul pardoselei sau construit direct în
podea. Fig. 2 prezintă schemele tipice ale aerului.

Figura 2: Sceme de introducere a aerului.

În sălile de teatru și concerte aerului este adesea furnizat de sub scaun (fig. 3). Această soluție sa
recomandat bine, însă, în practică, necesită o atenție specială în ceea ce privește prevenirea fluxurilor
reci neplăcute la nivelul gleznei.
Figura3: Alimentare cu aer de sub scaunele din sălile de teatru și concerte.

UNELE EXPLICAȚII:
Principiul sistemului de ventilație prin deplasare, care se bazează pe introducerea de aer în zona
ocupată și eliminarea aerului și a gazelor fierbinți la nivelul tavanului, este cunoscut și a fost folosit de
sute de ani, la obiecte industriale, în principal în sectorul industriei grele.
Unul dintre primele cercetări științifice în domeniul de studiu al principiului de ventilație este
considerată lucrul lui Baturin - a.1940. De la începutul anilor 80 ai secolului trecut, sistemele de
ventilație prin deplasare au fost utilizate pe scară largă și cu succes în țările nordice, în birourile
administrative și sălile de conferințe.
In ultimii 20 de ani, sistemele de ventilație de deplasare a început să fie utilizat pe scară mai largă,
nu numai în industrie. Din păcate, mulți dezvoltatori nu dau importanță cuvenită limitelor, care sunt
disponibile pentru aceste sisteme. Ca urmare, ele sunt adesea folosite cu erori în proiectare și în unele
cazuri, atunci când utilizarea lor este contraindicată, pur și simplu. Pe de altă parte, în cazul în care
sistemul este calculat în mod corespunzător, proiectat și instalat, are o serie de avantaje incontestabile în
comparație cu sistemul de ventilație prin amestec, mai ales în încăperi cu tavane înalte.

SIMBOLURI
c - concentrația de poluanți în mg / m3, ppm
ce - concentrația de poluanți la aspirație, mg / m3, ppm
cexp - concentrația de poluanți în aerul inspirat, mg / m3, ppm
coz - concentrația de poluanți în zona de deservire (la o înălțime de 1,1 m de la podea), mg / m3, ppm
cs - concentrația de poluanți la refulare, mg / m3, ppm
qe - cantitatea de aer evacuat, l / s
qs - cabtitatea de aer introdus l / s
qp - volumul de aer generat de bucla termică, l / s
z - înălțimea tavanului în cameră, m
qe - temperatura aerului la aspirație, ° C
qoz - temperatura aerului în zona de deservire, ° C
QS - temperatura aerului la refulare, ° C

Ventilația prin deplasare și calitatea aerului

Avantajul principal al ventilației prin deplasare - o creștere semnificativă a calității aerului. Printr-
un volum constant al aerului ventilat și a emisiilor de poluanți atmosferici, precum și alte condiții de
calitate a aerului în zona ocupată va fi mai bină în cazul în care în camera este utilizată ventilația prin
deplasare, dar nu tradiționala ventilație prin amestec (MV) (fig. 4). Beneficiile sunt determinate de
înălțimea stratificarii aerului poluat.
Figura 4. Calitatea aerului din încăperi, echipate cu sisteme de ventilație prin deplasare și de amestecare
cu schimb de aer și emisii de noxe egale.

Cantitățile suficient de mari de aer de ventilare asigură distribuția aerului, prezentat în Fig. 5 din
stânga. Experimentele efectuate de Sandberg și Etheridge, au arătat că fluxul convectiv, format de o
persoană poate provoca fluxul net de aer proaspăt la înălțimea aerului inhalat (fig. 6).

Figura 5. Schimb de aer suficient (stînga) și insuficient (dreapta) pentru a menține nivelul de stratificare
deasupra capului omului.

Figura 6. Fluxul convectiv de la o persoană care contribuie la calitatea aerului inhalat

 Testele de laborator dau motive să se creadă că volumul de aer de ventilație de 10 l / s per
persoană este furnizată direct la zona de deservire a spațiilor, oferă o calitate mai bună a aerului, similar
cu calitatea pe care ventilația prin amestec o asigură printr-un schimb de aer de 20 l / s per persoană.
Aceste date au fost obținute în cadrul studiilor de laborator și în activitatea practică nu este încă
verificată.

Ventilația prin deplasare in camere cu exces de căldură

Fig. 7 prezintă o diagramă tipică a distribuției temperaturii în încăperi cu ventilație prin deplasare
și prin amestec. Particularitatea ventilației prin deplasare este faptul că temperatura crește de la podea
până la tavan. Ar trebui subliniat faptul că temperatura aerului la nivelul pardoselii este mai mare decât
temperatura de pe suprafața acesteia, care este cauzată de amestecarea aerului proaspăt cu aerul din
încăpere și de radiațiile dintre tavan și podea.
Gradientul vertical al temperaturii camerei nu trebuie să depășească 1,5-2 °C (fig. 8), care
limitează, de fapt, diferența de temperatură dintre suprafața de deservire, zona inferioară și superioară de
aspirație. La o anumită temperatură a aerului în zona deservită, temperatura aerului introdus (pentru
ventilație prin deplasare) nu poate fi scăzută, așa cum se întîmplă în sistemul de ventilație prin
amestecare. În camere cu tavane înalte de aproximativ 2,4 m, diferența de temperatură este de
aproximativ 2 °C. În camere cu tavane înalte, această valoare se poate mări. În exemplul prezentat în
Fig. 9, această diferență se ridică la 4,5 °C.

Figura 7. Gradient vertical a temperaturii în încăperi cu sisteme de ventilație prin deplasare și prin
amestec la diferite schimburi de aer și de sarcină termică
Figura 8. Limitarea diferenței de temperatură dintre suprafața de deservire și a zonei superioare prin
gradientul vertical de temperatură.

Figura 9. Schena distribuției temperaturilor într-o cameră cu tavane înalte - caracteristici comparative
ale sistemelor de ventilație prin deplasare și prin amestecare.

Având în vedere că ventilația prin deplasarea aerului determină o temperatură a aerului mai
scăzută în zona deservită la o anumită temperatură fixăa aerului refulat, este posibil ca aproape întregul
an să se utilizeze răcirea naturală, sau, cu alte cuvinte, de răcire cu aer din exterior. În plus, temperatura
în zona deservită poate fi mai mică decât în cazul ventilației prin amestecare.
Având în vedere că în sistemul de ventilare prin deplasare aerul rece este introdus direct în zona
deservită, trebuie de utilizat difuzoarele, care ar asigura amestecarea necesară de aer proaspăt cu aerul
din încăpere. Eroarea la alegere sistemului de alimentare cu aer în mod inevitabil, atrage după sine
problema fluxurilor de aer rece, creând disconfort pentru oameni.
De multe ori se dovedește că volumul de aer necesar pentru a asigura un confort termic este
semnificativ mai mare decât cea necesară pentru a maximiza beneficiile pentru calitatea aerului în
sistemele de ventilație de deplasare (de la 10 până la 20 l / s per persoană). În această soluție din punct
de vedere economic, în comparație cu sistemele drepte poate fi utilizată recircularea (fig. 10). Să
presupunem că cantitatea de aer de ventilare e de 10 l / s per persoană, 40% din acest aer este recirculat.
În acest caz, concentrația de CO2 în zona de respirație este de aproximativ 900 ppm, în timp ce într-o
cameră cu un sistem de ventilație prin amestecare, se va ridica la 1350 ppm. Astfel, sistemul de
ventilație prin deplasare oferă beneficii concrete în ceea ce privește calitatea aerului, precum și în ceea
ce privește economiile de energie în instalații de aer condiționat.

Figura 10. Sală de teatru și concerte cu un sistem de ventilare prin deplasare cu recirculare a aerului.

Fluxuri de aer răcit și sistemul de aer condiționat

Fluxurile de aer răcite în combinate cu un sistem de ventilație prin deplasare poate fi chiar mai util
decât au gindit proiectanții. Stratificare aerului interior prin aceasta, nefiind încălcată. Se arată că în
încăperile în care fluxurile de aer răcit sunt combinate cu ventilație prin deplasare, pănî la 50% din
sarcina totală de căldură poate fi îndepărtată de pe tavan. Intrebarea este, ce fel de sistem de ventilație ar
fi mai bine de utilizat în încăperile cu înălțimea tavanului 2.5-3 m, in care nocivitatea principalăeste
degajarea de căldură, este destul de controversată. Nu există nici o îndoială, că pentru camere cu tavane
înalte este preferat sistemul de ventilație prin deplasare.

Ventilația prin deplasarea aerului și încălzirea încăperilor.

Când vine vorba de ventilația prin deplasare este considerată o regulă că aerul de ventilație nu pot
fi utilizate pentru încălzire. În mod normal, căldura se întreține cu radiatoare, situate sub fereastră sau pe
peretele exterior. În mod alternativ, poate fi luată în considerare utilizarea de încălzire prin pardoseală:
în acest caz, temperatura pardoselii este suficient de scăzută pentru aerul introdus ce curgea prin ea, să
nu fie tare încălzit.

Figura11. Regimul de temperatură la schimbarea sarcinii termice a plafonului răcit.

Figura 12. Mișcarea aerului înaintea distribuitorului de aer - alimentarea cu aer rece.

Alimentarea cu aer
După cum sa menționat deja, una dintre principalele probleme ale ventilației prin deplasare este
prezența fluxurilor caracteristice de aer rece în apropierea difuzoarelor. Principalul motiv - este
selectarea greșită a acestora. În acest context, pare necesar să se evidențieze următoarele circumstanțe:
- Problema fluxurilor de aer rece apare adesea la difuzoare, care reprezintă placi perforate si
diferite tipuri de grilaj.
- Distribuitoarele de aer pentru scopuri diferite au diferite caracteristici aerodinamice.
- Un distribuitor ”bun” de aer pentru alimentarea cu aer proaspăt cu DT = 4-10 ° C, asigură o bună
amestecare a aerului introdus cu aerul din cameră și are o zonă limitată de temperatură de disconfort.
- Un distribuitor ”bun” de aer pentru alimentarea cu aer proaspăt cu DT = 0,5-2 ° C, asigură o
ușoară amestecare a aerului proaspăt cu aerul din încăpere.

Astfel, pentru a asigura funcționarea corectă a sistemelor de ventilație cu caracteristici optime de

lucru și operaționale ar trebui utilizate difuzoare pecial concepute pentru acest tip de spații și cu
documentația tehnică detaliată a producătorului.

Introducerea în încăpere a aerului rece

Atunci când aerul este furnizat în camera, este mai rece decît aerul din încăpere, el alunecă pe
pardosea într-un flux stratificat având aproximativ aceeași grosime, în mod tipic în jur de 20 cm. Viteza
maximă este observată la aproximativ 2 cm de la pardosea (fig. 12). Înainte de difuzoare se formează o
zonă, care se caracterizează prin viteză mare și temperatură scăzută. În această zonă, oamenii pot avea
un disconfort la nivelul gleznei, datorită mișcării fluxuri de aer rece. Alegerea optimă a direlor trebuie
să minimizeze aria zonei (fig. 13). Este important de subliniat faptul că difuzorul de viteză mică - nu
este doar placa perforată. El are anumiți parametri de introducere a aerului. Și este mai bine dacă este
făcut de o firmă cu reputație.

Figura 13. Zona unde se pot produce fluxuri de aer rece, diferite tipuri de difuzori.
 Introducerea aerului încălzit sau izotermic
În momentul introducerii aerului izotermic, mișcarea sa se face pe orizontală pînă în adăncimea
camerii. La introducerea aerului încălzit el merge până la tavan (fig. 14). Astfel, este clar că ventilația
prin deplasare este eficientă numai în cazul în care aerul de alimentare este mai rece decât aerul din
interior.

Figura 14. Mișcarea aerului înaintea distribuitorului de aer - introducerea aerului izoterm și cald.

VENTILAȚIA PRIN DEPLASARE ÎN RAMURA INDUSTRIALĂ

Termenul " ventilație prin deplasare», DV, este utilizată în literatura de specialitate pentru diferitele
tipuri de sisteme de alimentare cu aer.

CLASIFICARE:
• Sisteme de formare a unui flux unidirecțional cu turbulențe reduse. Aprovizionare și eliminarea
aerului are loc la o viteză mică, prin sistemele de aspirație și refulare cu o suprafață mare, cum ar fi
panourile perforate. Deplasarea aerului în astfel de sisteme, adesea denumite ca "sistem cu flux
unidirecțional" sau "sistem tip piston" poate fi fie verticală (aerul este alimentat prin tavan și este
eliminat prin pardosea sau vice-versa (fig. 1 și 2)) și orizontală (aerul este furnizat printr-un perete, și
îndepărtat prin peretele opus (fig. 3)). Gurile de aspirație și de refulare sunt distribuite în mod egal pe
tavan și pardosea sau pereți. Se creează un flux aproape uniform, ce se deplasează ca un piston prin
toată camera. Sistemele de ventilare de acest tip sunt utilizate în principal pentru camere curate, în cazul
în care sarcina principală este de a elimina impuritățile, sau pentru magazine cu excese mari de căldură
și / sau concentrație ridicată de noxe în prezența unui schimb mare de aer.

Fig.1.Flux vertical unidirecțional de aer, sau un sistem de distribuție a aerului de tip piston.
Fig.2.Sistemul de distribuție a aerului de tip piston pentru alimentare printr-un plafon perforat. Această
metodă poate fi utilizată pentru instalațiile de ventilație de galvanizare.

Figura 3.Fluxului orizontal de aer unidirecțional, sau un sistem de distribuție a aerului de tip piston.
Această metodă este recomandată pentru halele pentru producerea de bărci din fibră de sticlă.

• sisteme cu conducte de refulare, prevăzute sub pardosea (Foto A) și difuzoarele din pardosea,
oferind o dezintegrare rapidă a jetului de alimentare cu aer. Datorită aporturilor interne de căldură aerul
se ridică în sus și se scoase din zona superioară a camerei.

Foto A: Alimentare cu aer prin difuzoare de podea cu o răsucire a jetului în sala de la Universitatea din
Amsterdam.
 • Sistemele de alimentare cu aer rece cu impulsuri joase (Foto B) cu difuzoare localizate și o
înălțime de aproximativ 3 m sau la nivelul tavanului. Cu o mai mare densitate specifică, aerul răcit se
duce în jos spre o zonă de lucru, amestecînd o anumită cantitate de aer din cameră, se deplasează de-a
lungul podelei inundînd partea de jos a încăperii. Aerul din cameră, încălzit de sursele interioare de
căldură se ridică în sus și este scos din zona superioară. O cantitate mică de amestecare a aerului
ambiant cu jeturile de refulare permit limitarea transportului de noxe în zona de lucru. Aceste sisteme,
denumite uneori ca "termodeplasare activă" asigura o îndepărtare mai eficientă a excesului de căldură și
de impurități decât sistemul prin amestec.

Foto B: Control redus de aer de distribuție în atelierul uzinei Volkswagen AG, prin difuzoarele perforate
montate pe stâlpi, la o înălțime de 3m.

• Sisteme în care aerul răcit cu viteze mici este introdus prin difuzoare cu duze speciale, montate
deasupra zonei de lucru și aerul este îndepărtate din zona inferioară. Aerul poluat al zonei de lucru este
presat spre podea de fluxul de aer superior și evacuat prin gaurile de aspirație de pe podea (fig. 4). Un
astfel de sistem oferă o stratificare a temperaturii și a concentrației de poluanți peste nivelul de instalare
a distribuitorilor de aer și împiedică pătrunderea noxelor în aerul din zona de lucru. Aceste sisteme sunt,
de asemenea, denumite uneori ca termodeplasare activă.

Fig. 4: Ventilatie prin termodeplasare activă.

 • Sisteme în care aerul răcit introdus la o viteză redusă este alimentat direct în zona de lucru, și
îndepărtat din zona superioară (fig. 5). Astfel de sisteme pot fi numite de "termodeplasare pasivă".
Alimentarea cu aer se face paralel cu podeaua, prin asta, în apropiere de pardosea se formeazăun strat
format din aer rece relativ curat. Sursele de căldură din zona de lucru în crează fluxuri convective de aer
încălzit, la care se amestecă aerul din zona de lucru. Astfel, aerul cald contaminat se acumulează în zona
superioară a camerei și e îndepărtat prin dispozitivul de aspirație situat acolo. Jeturile refulate de
turbulență redusă pot aspira o cantitate mică de aer ambiant și nu contribuie la amestecarea zonelor
superioare cu cele inferioare. Stratificarea noxelor oferă o înaltă calitate a aerului în zona de lucru
practic fără nici o creștere a costurilor de exploatare.

Sistemele de termodeplasare pasivă au fost primul tip de sisteme de ventilație de deplasare, DV, și
sunt utilizate pe scară largă în clădiri industriale din Scandinavia, în ultimii 30 de ani. Ele încă mai
rămân cele mai răspîndite sisteme de acest tip din Europa. Recent, domeniul de aplicare al acestor
sisteme a crescut în cazul birourilor și alte clădiri comerciale în cazul în care împreună cu calitatea
aerului sunt cerințele ridicate de confort.

Fig. 5: Ventilatie prin termodeplasare pasivă.

Alegerea metodelor de distribuție a aerului

Printre criteriile utilizate pentru a selecta tipul de distribuție a aerului, sunt coeficienții de eficiență
de îndepărtare a excesului de căldură și a poluării, Kt și Kc:

Kt=(texh-t0)/(to.z.-t0),

Kc=(Cexh-C0)/(Co.z.-C0),
unde:
t - temperatura;
C - concentrația de contaminanți din aerul introdus (0), zona de lucru (o.z.) și din aerul evacuat
(exh).
Un alt criteriu este sarcina pe căldură / frig și schimb de aer, maximă permisă în conformitate cu
condițiile de confort sau cerințele procesului de producție.
Utilizarea ventilației prin deplasare oferă cea mai mare eficiență în îndepărtarea excesului de
căldură și de noxe: coeficienții de schimb de aer Kt și Kc mai mare ca 2 pentru sisteme de tip "piston".
Prin urmare, 1,8-2,5 pentru sistemele de termodeplasare pasive și 1,2-1,8 pentru sistemele de
termodeplasare active.
 În sistemele de ventilație prin amestec, cu o distribuție uniformă a temperaturii și a concentrației
de noxe în incăpere valoarea corespunzătoare a eficienței de curățare a aerului este 1.
Fig. 6 prezintă o comparație a valorilor la schimbul de aer și a sarcinii de căldură și frig, care pot
fi puse în aplicare într-un sisteme de ventilație prin amestecare și tipul de sisteme active și pasive de
termodeplasare.

Fig. 6: Grafic pentru a determina intervalele de curgere a aerului și sarcina la căldură / frig pentru
sistemele de ventilare prin amestecare, sisteme de ventilație prin trermodeplasare pasivă și activă.
Gradație axei de curgere a aerului corespunde 0,116 m, gradația pe axa de sarcină de încălzire /
răcire - 15 W / m2 • h

Din cauza succesului inițial în aplicare sistemele de ventilație prin deplasare au fost utilizate pe
scară largă în Europa (fără a lua în calcul dacă acestea posedă, în fiecare caz, avantaje în comparație cu
sistemele de ventilație prin amestecare în asigurarea calității aerului). Utilizarea incorectă a sistemelor
de ventilație prin deplasare poate fi evitată prin utilizarea informațiilor complete cu privire la aceste
sisteme și de a efectua calcule de eficiență economică.

Sfera de aplicare
Principalele avantaje ale ventilației prin deplasare le constituie înalta calitate și mobilitate redusă a
aerului aproape în întregul volum al zonei de lucru. Eficiența ventilației prin deplasare este deosebit de
mare în cazul în care căldura și murdăria intră în cameră dintr-o singură sursă. În cazul în care sursa de
contaminare nu emite căldură și este situată departe de surse de căldură, sau aceste fluxuri nu au o
capacitate suficientă și nu ating nivelul de stratificare cauzată de gradientul de temperatură, zona de
lucru poate fi extrem de contaminată.

Când vine vorba de ventilația prin deplasare, este necesar să se aibă în vedere următoarele:
• Sistemul funcționează cel mai bine la înălțimea camerei mai mare de 3 m.
• Nu se recomndă utilizarea ventilației prin deplasarea aerului, în cazul în care lângă sursa de
contaminare nu este o sursă de căldură, care are o capacitate suficientă pentru formarea curenților
convectivi ascendenți care ar putea transporta noxele în afara zonei de lucru.
• Temperatura aerului de alimentare nu poate depăși temperatura aerului ambiant calculată. Astfel,
în cazul în care este necesară încălzirea camerei, sistemul de ventilație prin deplasare trebuie să fie
suplimentate cu dispozitive de încălzire - locală sau radiatoare suspendate.
• Sarcinile mari pentru răcire nu pot fi realizate datorită restricțiilor privind răcirea la alimentarea
cu aer. Diferența dintre aerul din interior și temperatura aerului de alimentare trebuie să asigure
formarea gradientului de temperatură specificată în zona de lucru: 1,8 °C / m pentru clădiri comerciale,
unde se lucrează stînd în picioare, sau 2,5 °C / m în cazul muncii sedentare. În același timp, diferența
dintre temperatura de alimentare cu aer și aerul înconjurător nu trebuie să depășească 3-4 °C, în cazul
clădirilor comerciale și 4-6 ° C, pentru clădirile industriale, în cazul în care se efectuează lucrări de
greutate medie, pentru a evita depășirea aeromobilității admisibile la nivelul podelei. Pe baza
experienței curente sa constatat că, în sistemele de ventilație prin deplasare cu sarcină difuzoare tipică,
în frig, nu trebuie să depășească 40 W / m2 • h pentru clădiri comerciale și 80 W / m2 • h pentru ateliere
industriale la greutatea medie a lucului și prin utilizarea difuzoarelor de tip ejecție aceste valori pot fi
crescute până la, respectiv, 60 și 100 W / m2 • h. Sistemele de răcire suplimentare, cum ar fi plafoane de
răcire pot fi utilizate în zonele cu climă caldă.
• Munca fizică activă în zona treptelor de ventilare prin deplasare poate reduce eficiența eliminării
excesului de căldură și a noxelor. Experiența practică a arătat că ventilația prin deplasarea aerului este
ineficientă în halele de caroserie și de sudură, în cazul în care mașinile sunt utilizate pe scară largă,
deoarece mișcarea caroseriei mașinilor și mișcarea manipulatoarelor automate încalcă stratificarea
temperaturii și a concentrației de noxe de pe înălțimea camerei și, prin urmare, neagă avantajele
ventilației deplasării.

Principii de proiectare
Proiectare sistemelor de ventilație prin deplasare se bazează pe calcule analitice sau utilizarea
modelelor computerizate aerodinamică (CFD-programe). Calculele analitice sunt utilizate mult mai des.
Aplicarea CFD-programe pot fi de ajutor în proiectarea sistemelor pentru instalații cu volum mare,
deoarece dimensiunile mari a camerei fac dificilă efectuarea anchetelor pe teren necesare și a
măsurătorilor pentru a completa calculele analitice, iar proiectele pentru astfel de clădiri sunt adesea
unice. Cu toate acestea, utilizarea practică a CFD-programe pentru modelarea tridimensională necesită
unele competențe și resurse de calcul, pe care proiectanții obișnuiți pot să nu le aibă. In plus, modelul de
distribuție a temperaturii și a vitezei aerului în ceea ce privește spațiul, obținut cu ajutorul CFD, nu este
suficient de precis.
Experiența arată că metoda analitică oferă o metodă relativ simplă de calcul, care dă rezultate
bune în cele mai multe cazuri. Prin utilizarea metodei de analiză proiectantul trebuie să determine:
- Debitul de aer, introdus prin sistemul de refulare;
- Distribuția temperaturii și a concentrațiilor de noxe;
- Curenții convectivi peste sursa de căldură în ceea ce privește stratificare;
- Eficiența sistemului de ventilație prin deplasare.

Încăperi cu exces de căldură

Următorii parametri sunt definiți în calcul:
 rata de eficiență a schimbului de aer, Kt;
 consumul fluxului de aer introdus pentru a asimila excesul de căldură, Got;
 temperatura aerului de alimentare, pentru To;
 temperatura aerului evacuat, Texh;
 gradientul de temperatură la înălțimea camerei, Dt / oră.

Ipoteze
Gradientul de temperatură este liniar.
Echilibrul termic, radiant și convectiv, inclusiv transferul termic turbulent, calculat pentru două
zone: inferioară (zona ocupată) și zona superioară.
Temperatura zonei de lucru - este temperatura aerului la o înălțime de ho.z. = 1 m de la podea
pentru zonele cu un regim de muncă preponderent sedentar, și 1,8 m pentru zonele în care se lucrează în
picioare. Temperatura din zona de lucru, la o anumită înălțime este considerată a fi aceeași pentru
întreaga zonă de lucru fără a fi influență direct de jeturile de aer de alimentare.
Diferența de temperatură de-a lungul figurii umane - nivelul capului (ho.z. = 1 sau 1,8 m) la nivelul
gleznei (ho.z. = 0,1 m) nu depășește 2-30 °C pentru a evita disconfortul. În consecință, valoarea limită a
înălțimii gradientului de temperatura pe înălțimea camerei (Dt / oră) ia valori 2-2,50 °C / m sau 1,2-1,80
°C / m, în funcție de poziția persoanei la locul de muncă (șezând sau în picioare).

Procedura propusă pentru calculare:

Etapa 1: De făcut lista tuturor surselor de căldură din cameră.
Etapa 2: Calcularea componentei convective medii de transfer de căldură, Y, fiecare în funcție de
puterea sursei de căldură, Wi (W), componenta convectivă a capacității calorice a fiecărei surse de
căldură, Yi, conform formulei:

(1)

Etapa 3: Se calculează valoarea medie a componentei schimbului de căldură radiantă în zona de

lucru, pe baza puterii termice complete și radiante de căldură a fiecărei componente a sursei de căldură:

(2)

Etapa 4: Determinarea coeficientului schimbului de aer, Kto, într-o primă aproximare:

(3)

Etapa 5: Selectarea diferenței de temperatură calculată între aerul introdus și aerul din zona de
lucru, Dto = to.z.-to, pe baza parametrilor cunoscuți ai difuzoarelor, natura muncii în cameră și distanța de
la difuzor la cel mai apropiat loc de muncă.
Etapa 6: Calculul preliminar al mărimii schimbului de aer Got, kg / s, luând o primă aproximare,
Kt = 0,5 Kto:

(4)
Etapa 7: Determinarea coeficientului eficacității schimbului de aer, Kt *.
Etapa 8: Se compară valoarea Kt *, calculat în etapa 7, cu Kt, calculat ca 0,5 Kto. În cazul în care
valoarea (Kt * kt) / Kt * va fi mai mică de 0,1 - mergem la etapa 9. Dacă această valoare este mai mare
de 0,1, vom accepta Kt = Kt * și se repetă etapa de calcul 6.
Etapa 9: Calculul temperaturii aerului evacuate:
Texh = to + Kt Dto (5)
Etapa 10: Calculul a temperaturii aerului introdus în funcție de temperatura prestabilită în zona
de lucru, to.z., conform formulei:
to = to.z.-Dto (6)
Etapa 11. Calculul gradientului de temperatură, Dt / H, ajustat la mărimea încăperii:

(7)

În cazul în care Dt / H este mai mare decât cel normativ (în condiții de confort), ar trebui să
reducem mărimea Dto și repetatăm etapa 6.
 Etapa 12. Calculul schimbului de aer proaspăt introdus, Go, cu utilizarea valorilor finale Kt și
Dto, în conformitate cu formula:

(8)

Incăperi cu căldură în exces și poluarea aerului

În calcul se determină următoarele valori:
• coeficientul de eficiență a schimbului de aer, Ks;
• debitul de aer introdus pentru a îndepărta excesul de căldură și a poluării, Go;
• concentrația de contaminanți din zona de lucru, Co.z.;
• concentrația de poluanți din aerul evacuat, Cexh;
• concentrația contaminanților în zona de respirație, Ce.

Ipoteze
• Distribuția concentrației de poluare pe înăl.imea încăperi are un caracter treptat. Înălțimea
"treptei", numit nivel de stratificare (hstr), egală cu înălțimea de ridicare a curentului de căldură
convective la nivelul pardoselei, cînd debitul total în jeturile convective, Gi, este egal cu cel al aerului
proaspăt, Go.
• Nivelul de stratificare este luată nu mai jos de 1,5 m în încăperile în care are loc o muncă așezat,
și 2 m în încăperile unde se lucrează din picioare.
• Poluarea dejajată de sursele fără încălzire (izoterma), sunt considerate a fi pasive. Ele pot fi
eliberate într-o zonă sub nivelul de stratificare într-o cantitate Qp1 și ăn zona de deasupra nivelului de
stratificare într-o cantitate Qpup. În cazul în care înălțimea de ridicare a jetului convectiv deasupra sursei,
emitentă de căldură și noxe, nu atinge nivelul de stratificare, influența gradientului de temperatură,
noxele, degajate de această sursă sunt considerate a fi pasive, iar fluxul convectiv din această sursă nu
sunt luate în considerare la calcularea nivelului de stratificare. Înălțimea maximă de ridicare a jetului
convectiv poate fi determinată pe baza datelor , în care gradientul de temperatură se calculează folosind
procedeul din etapa: 4 din secțiunea anterioară. Noxele eliberate de sursele încălzite în cameră, Qconv,
sunt transferate în zona superioară, în cazul în care înălțimea de ridicare a jeturilor convective, calculate
ținând cont de gradientul de temperatură este mai mare decât nivelul de stratificare.
• Concentrația de noxe în zona de lucru, Co.z., limitată la o valoare maximă admisă sau o parte din
această valoare.
• Concentrația de fundal a poluării aerului exterior sau de curățare insuficientă a aerului recirculat
poate provoca poluarea aerului proaspăt, caracterizată prin magnitudinea Co.

Procedura propusă pentru calculare

Etapa 1: Calculul schimbului de aer Go și agradientului de temperaturăpe înălțimea încăperii Dt /
H în conformitate cu procedura din etapa 4 din secțiunea anterioară cu privire la opțiunile pentru zonele
cu o predominanță a excesului de căldură.
Etapa 2: Folosind tabelul de date pentru sursele tipice de căldură și noxe, se calculează înălțimea
nivelului de stratificare, hstr, luând în considerare toate sursele de căldură în zona de lucru. Consumul
total al fluxurilor convective de la sursele de căldură la nivelul stratificării ar trebui să fie egală cu G o,
calculat în conformitate cu ecuația (8). Consumul de aer în fluxurile convective de la fiecare sursă de
căldură trebuie să fie stabilit ținând cont de temperatura de gradient Dto.
Etapa 3: Determinarea coeficientului Kc folosind metoda de calcul și nomogramele prezentate în.
Etapa 4: Calcularea concentrației poluării în aerul evacuat, Cexh, conform formulei:
 (9)

Etapa 5: Calcularea concentrației poluării în zona de lucru, Co.z., conform formulei:

(10)

Etapa 6. Determinarea concentrației de contaminări în zona de respirație, Ce, după cum urmează:

în cazul în care he < hstr,

Ce = Co.z. (11)
sau
dacă he > hstr,

(12)
Etapa 7. În cazul în care valoarea Ce a fost mai mică decât MPC, trecem la selecția difuzoarelor.
În cazul în care Ce este mai mare decît MPC ar trebui să se crească debitul de aer introdus Go cu o
scădere corespunzătoare a scăderii de temperaturi Dto și a gradientului de temperatură Dt / H, se
recalculează nivelul înălțimii de stratificare, hstr.

Selecția distribuitorilor de aer

Selectarea distribuitorilor de aer se bazează pe următoarele valori:
• Debitul de aer de alimentare în m3 / s.
• Cedarea de temperaturi a aerului introdus și a aerului din încăpere, care este de obicei limitat la
3-4 °C, în cazul clădirilor comerciale, în cazul în care la ventilația prin deplasarea aerului se folosesc
difuzoare (non-ejecție) obișnuite, sau 5-6 °C, în cazul în care se folosesc difuzoare de ejectare.
• Valorile zonei "imediate" - distanța permisă de la difuzor la cea mai apropiată stație de lucru.
Această valoare depinde de amplasarea difuzoarelor. Ca urmare în aceeași cameră pot fi selectate
difuzoare de diferite tipuri, dimensiuni și chiar de diferite forme.
• Constrângeri acustice (nivel de zgomot).

Amplasarea difuzoarelor și locurilor de eliminare a aerului

Distribuitoarele de aer în sisteme de ventilație prin deplasare trebuie să fie amplasate în așa fel
încât cele mai mari obstacole sau pereții în unghi drept față de direcția de curgere să se afle la o distanță
de cel puțin 1 m de "cea mai apropiată" zonă.
Distanța minimă recomandată între difuzori trebuie sa fie cu 1 m mai mare decât valoarea totală a "celor
mai apropiate" zone.
Pentru a reduce lungimea difuzoarelor adesea se încearcă să se plaseze canalele de aer pe un
singur perete. Cu toate acestea, plasarea difuzoarelor de-a lungul diferitelor pereți pot oferi o creștere a
sarcinii admisă în frig pentru un sistem de ventilație prin deplasare.
Atunci când se alege locația difuzoarelor de aer trebuie sa fie luate în considerație localizarea
surselor de căldură. Un consum mai mare a fluxului de aer în apropierea locurilor de generare de
căldură activă va reduce răspândirea excesului de căldură în cameră și va îmbunătăți asimilarea lor.
Locurile de aerisire trebuie să fie plasate pe tavan sau în vecinătate. Îndepărtarea excesului de
căldură și a noxelor ar fi mai eficientă dacă dispozitivul de aspirație ar fi plasat direct deasupra sursei de
căldură. În restaurante cu zone separate pentru fumători și nefumători trebuie să fie amplasate sisteme
de extracție în zona de fumat, precum și de admisie a aerului pentru recirculare - în zona pentru
nefumători.

Selectarea tipului difuzoarelor

Design-ul si forma difuzorului are un impact semnificativ asupra confortului termic în zona de
lucru și la distanța minimă pînă la cdl mai apropiat loc de muncă. Un distribuitor de aer proiectat
incorect poate crea o zona cu o mișcare a aerului inacceptabil de mare (mai mare de 0,2 m / s), de
câțiva metri.
În zonele cu sarcină grea la răcire este de preferat să se utilizeze difuzoare de tip ejecție. În unele
cazuri, utilizarea difuzoarelor de ejectare permite de a reduce diametrul conductelor din sistemul de
alimentare cu aer. In studiile efectuate la Universitatea din Aalborg, sau comparat două moduri posibile
de introducere a aerului la aceeași sarcină în rece: 1 - aerul este alimentat prin difuzoare obișnuite cu un
debit de 0,083 m3 / s la o diferență de temperatură de 53 °C; 2 - aerul este furnizat într-o cantitate de
0,033 m3 / s, la o diferență de temperatură de 7,5 °C. În ambele cazuri, viteza jetului de aer la o distanță
de cel mult 2 m nu a depășit 0,2 m / s.
E foarte important că duzele de ejecție ale suflantei pot crea disconfort în cazul unui sistem de
ventilație cu debit variabil (VAV). Pentru evacuarea (aspirare), spațiu aerian necesită un anumit debit
minim de aer în sistemul de alimentare cu aer. În sistemele de ventilație cu debit variabil, există riscul
ca, cu o scădere a volumului de intrări în camera va fi alimentat cu aer rece excesiv.
Pentru a preveni curenții de se recomandă de a utiliza difuzoare de aer speciale cu duza de interior
ce direcționează aerul spre latura (de-a lungul pereților).

Determinarea cantității de distribuitori de aer

În toate cazurile, după condițiile de confort și eficiență este mai bine de a utiliza un număr mare
de difuzoare de mici distribuitoare decât un număr mic de distribuitoare mari. Dacă aveți posibilitatea
de a alege, puteți utiliza difuzoare de de diferite forme.

Evaluarea performanțelor
Cea mai simplă abordare a proiectării presupune, că în încăpere se folosesc același tip de
difuzoare și cantitatea lor trebuie să fie minimă. În acest caz, se determină valoarea admisibilă a zonei
"imediate". Cel mai bun rezultat este atins în cazul în care pentru diferite destinații diufuzoarele sunt
selectate separat.
Spre deosebire de sistemele de ventilație prin amestecare, pentru a proiecta o ventilatie prin
deplasare apare problema determinării jetului de bază de alimentare cu aer. Cu toate că eliberarea
aerului în sistemele de ventilație prin deplasare, de regulă, are o viteză mai mică decât amestecarea în
apropierea difuzoarelor poate fi simțit un curent neplăcut. Combinația dintre o refulare a aerului de
viteză redusă, diferența de temperatură de pe fluxul și 2-40 oC și suprafețele difuzoarelor relativ mari
poate determina valoarea criteriului lui Arhimede ar fi semnificativ mai mare decât pentru sistemele
prin amestecare. Impactul forțelor gravitaționale în sistemele de ventilație prin deplasare poate duce la o
modificare a profilului de viteză în jet. Profilul relativ uniform a vitezei în secțiunea de admisie a
găurilor din apropierea podelei este deformat, astfel încât viteza maximă este apropiată la suprafața
podelei. Datorită transformării câmpului vitezei de alimentare cu jet de aer, în unele zone din apropierea
podelei pot fi detectate vitrze marite în comparație cu cea inițială.
În baza materialelor cercetării difuzoarelor efectuate la Universitatea din Aalborg, putem
concluziona că diferența de temperatură în jetul de alimentare cu aer are cel mai mare efect asupra
eliminării minim admis al difuzoarelor din zona de lucru. În cazul în care sunt disponibile datele
producătorului despre diferența de temperatură și de distribuție a aerului recomandată , se determină
distanța minimă de la difuzor la locul de muncă, luând valoarea limită a vitezei aerului de 0,2 m / s.
Viteza estimativă ajetului la o distanță X de la difuzorul poate fi definită prin formula:

(13)

În cazul în care nu există date ale producătorului și proiectantului îi este cunoscut dear tipul
difuzorului, viteza maximă în jet Vx poate fi determinată pe baza fluxului de aer, Go, iar diferența de
temperatură calculată cu ajutorul următoarei ecuații (to-to.z.):

(14)

unde:
K - caracterul difuzorului, în dependență de tipul său, forma și parametrul (to-to.z) / Go2. Această
opțiune poate fi considerată un criteriu modificat al lui Arhimede.

Datele de la Universitatea din Aalborg, arată că primele generații de difuzoare de aer sunt
caracterizate prin valori ridicate ale indicelui K și distribuția radială a debitului. Pentru anumite
difuzoare sa observatchiar și dirijarea fluxului de aer de-a lungul axei la valori scăzute ale criteriului
Arhimede, ceea ce duce la o creștere a valorii K. Noua generație de distribuitori de aer asigură jeturi de-
a lungul pereților cu puțină viteză perpendicular pe pereți. Acesteia îi corespund valori mici ale lui K.
Ecuația (14) este valabilă pentru valori ale lui X de până la 1,5 metri de la distribuitorul de aer.
 Bibliografie:
o https://www.abok.ru/for_spec/articles.php?nid=3 – Системы вытесняющей
вентиляции для промышленных зданий
o https://www.abok.ru/for_spec/articles.php?nid=1907 – Вытесняющая
вентиляция в непроизводственных зданиях
o https://www.titus-hvac.com/ – Displacement Ventilation. Application Guide.
o http://vollmaxdistribution.ro/articole-ventilatie – Principalele elemente ale unei
instalații de ventilare