Caracterizarea lui Moș Mihail din nuvela “Sania”

Personajul central al nuvelei druțiene „Sania”, moș Mihail, în primă analiză pare a fi un simplu muritor de la
țară, un bătrîn care în lipsă de ocupație hotărăște să făurească o sanie. Adevarul, însă, este altul, moș Mihail
este un creator, un făuritor al frumosului, un geniu, iar prin batrînețea lui nu a vrut autorul altceva decât să-i
trădeze anii îndelungați de experiență acumulată, dibăcie, meșteșug inedit. Protagonistul operei dă dovadă de
un spirit înflăcărat, gata oricînd de jertfe în numele artei sale. Și-a ignorat propriile necesități vitale, dedicîndu-
se în întregime operei de artă, și-a ignorat soția pînă cînd aceasta, deși „spintenă la minte” și „îndată prindea
firul”, de data aceasta nu l-a înțeles și l-a părăsit. Similar Meșterului Manole, este gata să aducă sacrificii în
numele creației, doar prin jertfire creația dăinuiește veșnic. Aici intervine elementul dramei omului de geniu,
neînțeles de muritorii de rînd. În pofida tuturor impedimentelor vitale, moș Mihail își urma chemarea interoară,
care îl deosebea de restul semenilor săi, căci adevărata măiestrie apare din nimic și lasă urmașilor o valoare
incontestabilă.
Moșul e un purtător al credinței și deținător al tradițiilor, lucru dovedit prin alegerea migăloasă a lemnului
pentru sanie, a lemnului de nuc. Nucul nu e un pom oarecare ci e considerat regele pomilor care iubește să fie
plantat la înălțimi, pe culmi; paralel are conotație simbolico-religioasă în spațiul mioritic: este considerat drept
protector al gospodăriilor. Nu în zadar moș Mihail ezită mult pînă să-l taie, alegerea unui astfel de lemn
vorbește deja despre intențiile sale pe cît se poate de serioase de a crea o operă de artă. Tot de aici deducem
că el este cutreierat de năzuințe puternice, de năzuințe sacre. Și dacă ar fi să cugetăm mai profund, și sania
devine simbol, atîta timp cît este asociată cu sărbătorile de iarnă, cu puritatea zăpezii, cu magia crăciunului,
crearea unei sănii îl va delimita pe moș Mihail de simplii muritori, el va deveni mai superior, un creator, un
geniu.
Mihai Dolgan sublinia că protagonistul nuvelei date „are o sănătoasă filozofie țărănească, cu pravilele ei de
bine, de adevăr și de vrednicie”. Astfel, eroul ticluește îndelungat și cu bun simț înainte de a începe lucrul
asupra creației sale și nu face nimic pe negîndite. Cu toate astea în final se arată nemulțumit de rezultat, ceea
ce vădește evidenta năzuire spre mai sus, un spirit auto-critic nemulțumit de sine si care consideră că nu a
depus efort destul pentru a ajunge ținta finală, deci este mereu loc de și mai bine.
Caracterul lui mos Mihail este unul didactic, educativ prin care, autorul ne transmite valori cu adevărat înalte:
omenia, sacrificiul în numele creației, năzuința spre mai mult, tinderea spre ideal, perfecționarea permanentă,
dă dovadă în nenumărate rînduri de credință sufletească, calm, bunătate obsesivă, demnitate, cinstea
frumosului, înțelepciune mioritică. Acest personaj vine ca o semință a adevărului din popor, care prin simpla
sa condiție umană, dar cu un spirit al demnității ne îndeamnă să ocrotim tot ce avem mai frumos și mai sfînt,
iar opera de artă în numele căreia s-a investit și s-a dăruit, rămîne în nemurire.
 Fiecare dintre noi are pasiunea da a face ceva deosebit in viata pentru a fi laudat, respectat si binevenit
de catre cunoscuti. Omul maestru este cel care isi pune in gind un anumit scop si il termina fara a se supune anumitor
greutati. Mos Mihail din nuvela ,,Sania” este unul din mesterii talentati ai satului care isi iubea mult lucrul sau.
Intr-o buna ziua stind ingindurat in fata casei a hotarit sa faca o sanie pe care au visat-o toti lemnarii de pe
lume citi au fost, o sanie care ar plinge dupa drum si drumul dupa dinsa. Era un om gospadar , priceput desi dupa
parearea mea lenes, ii placea sa traiasca in curatenie. Stringea poama numai cind era buna de vin. Cind
mesterea sania lucra cu mare atentie si grija pentru a nu strica sau a farima ceva. De dragul creatiei sale de
care era pasionat enorm a uitat si de baba si de gospodarie. Dorea sa faca o sanie pentru care fiecare i-ar
zice bade. Sotia sa fiind o femeie agera, de atita timp cit promitea sa fac sania ea nu l-a inteles de aceea si l-
a parasit. Mos Mihail era un om al creatiei pentru care nu conta ce anume sa mestereasca, dar cu cita iubire
si intelepciune el va face acest lucru. Este un maestro adevarat care a pus inima si sufletul pentru a lasa
urmasilor o creatie de valoare.

Introducere:
In nuvela "Sania"de Ion Druta, personajul principal este Mosul Mihail,un lemnar.Este un personaj central si
optimist.Mosul este o personalitate ce merge dupa indeplinirea visului sau. Actiunea se petrece intr-un sat.
Cuprinsul:
Personajul visa sa faca o sanie din nucul din fata casei sale,o sanie pe care o visau toti lemnarii.O
sanie"pentru care si cel de seama lui i-ar zice bade" adica un lucru valoros in care s-ar vedea ca a depus
mult efort. Caracterizarea indirecta: Gindul lui de a face o sanie il incuraja si ii da puteri pentru a-si indeplini
visul ce-l visase in copilarie(de la 8 ani). Felul cum se imbraca nu era cine stie ce! El pritentii nu avea referitor
cu hainele,iar baba.a inceput a-l roade in fiecare zi! Îi zicea ca il leapadă si dă divorț dacă nu va vinde sania
dupa ce o va finisa, și nu o să-i cumpere șalincă și îmbroboditură.
Caracterizarea directa: M.Mihail este un om foarte ocupat,el aproape 2 ani si jumatate nu a iesit din
cămară...Pina la Anul Nou mos Mihail de abia a dovedit sa taie nucul in doua - inca nici nu se apucase
sa ciopleasca talpile..... .Mosul stie ca pentru fiecare lucru trebuie sa jertveasca ceva,ca fiecare lucru are
pretul sau.Si jertva lui a fost Baba,ce-l speria multi ani ca va pleca de la el,si uite ca nu a glumit de data asta.
Încheiere:
Parerea mea fata de personaj nu este negativa:deoarece pentru dorinta ta trebui sa lupti,orice ar fi,sa nu te
dai batut chiar daca asta va ocupa mult timp! Indeplinindu-ti primul vis,urmeaza alt vis si asa mai
departe.Adica prin fapte tu te incurajezi si te inspiri singur de la sine...!
 Caracterizarea Smarandei Creanga
- mama lui Nica;
- ilustreaza portretul general al mamei;
- intruchipeaza toate ipostazele maternitatii;
- reprezentativ pentru acest personaj este sensibilitatea;
- se induioseaza la suferintele copiilor, la gandul succeselor lor in viitor (ajungerea lui Nica preot);
- este autoritara, dar totodata iertatoare, isi cearta cu asprime barbatul si copii dar la fel de repede le iarta
greselile si revine la obisnuita ei blandete;
- are un dezvoltat simt al umorului, isi lasa flacaul (pe Nica) fara vesminte, cand pleaca la scaldat fara voia ei;
- Nica este sustinut moral si determinat sa invete carte din cauza optimismuluimamei sale;
- este o fire evlavioasa si cea mai mare dorinta a ei este sa-si vada feciorul preot.

Mama ,Smaranda Creanga este chipul cel mai indragit din Amintiri din copilarie catre care se indreapta cu respect
recunostinta si admiratie autorul.Ea este o femeie preocupata de gospodarie si grija fata de copiii ei .Fata de Nica
manifesta o atitudine mai aparte, caci a mostenit-o in unele privinte ,,talentul de a povesti’’.Pentru copilul Nica mama
este un fel de centru al universului in jurul caruia grraviteaza toate. In ochii copilului Nica mama este o fiinta fantastica
in stare sa faca minuni,este o femeie cu calitati deosebite (plina de minunatii):alunga norii si grindina ,potolea durerea
copilului, ii descanta de deochi sau indeparta raul dusmanului. Mama lui Nica dovedeste calitati si de o buna gospodina
(inchega apa cu doua picioare de vaca ).Fata de copii ea adopta o atitudine mai severa sanctionandu-i cu cateva
suruburi facute prin cap sau acele catangele date pe spinare . Uneori chiar ii blesteama, lucru pe care apoi il regreta .
Fata de mama, autorul are o atitudine de compasiune, caci mama nu se putea linisti de ,,incotele’’copiilor.
El doreste ca mama lui sa fie lipsita de pacate ,expresia ,,biata’’ ne sugereaza acest lucru.

Tatal lui Nica Stefan a Petrei Ciubotariul este preocupat sa asigure linistea si bunastarea familiei sale ,cea mai mare
parte a timpului el lucra in padure la Dumesticu facand cherestea. Sosind in mijlocul familiei sale, revazandu-si copiii
,el uita de necazurile de peste zi si intra de cele mai multe ori in jocul acestora . El adopta o atitudine mai ingaduitoare
fata de poznele copiilor si de cele mai multe ori o ironizeaza pe sotia sa. Potrivit atitudinii taranesti pentru el fiecare
lucru isi are rostul lui ,,Daca-i copil,sa se joace ;daca-i cal,sa traga ; daca-i popa sa ceteasca.’’
Tatal se simte multumit ca nu le lipseste nimic copiilor si ca ii gaseste sanatosi . Atitudinea lui ingaduitoare este
sanctionata de mama care nu este de acord sa le permita copiilor atatea pozne ,,Le dai paiele sau le tii hamul’’.

Hronicul si cantecul varstelor

Cu toate ca isi iubea copii,el mai mult era cu ochii prin carti.Astfel,grija pentru ei o purta mama lor.Ea era si
gospodina casei.Desi frumoasa,ea era mareu pe ginduri.Copiii observau acest lucru,insa nu intreprindeau
nimic pentru a schimba ceva.Se mai poate spune,de ce nu,ca era si un om mereu pus pe treburi.Cind citea o
carte,cind alta.Era el si tactilos cu copii sai,doar se sdune dupa caracterizarea odaii,ca se deschideau usile
numai pentru oaspeti deosebiti sau de sarbatori.
Tata este descris prin viziunea copilului.Este un tata bun care isi iubeste copiii si tine foarte mult la familie,
el este rezervat in sentimentele sale pentru copii. Se bucura de o mare popularitate printre crestini, satul ia
exemplu de la preot in multe probleme.
Mama era ''fara multa scoala, cu instincte materne si feminine preistorice-in sensul deplinatatii vitale, grele,
masive''. Nu avea cunostinte folclorice deosebit de bogate dar traia intr-o lume croita pe masura celei
folclorice, Fiinta impersonala, fara gand intors asupra ei insasi, mama era substanta activa in jurul careia luau
infatisare palpabila toate randuielile vietii noastre''
Nu avea Mama cunoştinţe folclorice deosebit de bogate, dar ea trăia aievea într-o lume croită pemăsura
celei folclorice. Existenţă încadrată de zarea magiei, Ea se simţea cu toată făptura ei vibrîndîntr-o
lumestrăbătută de puteri misterioase, dar nu se abandona niciodatăVIIvisării. Fiinţă impersonală, fără gînd
întors asupra ei însăşi, stăpînita numai de sacrul egoism alfamiliei, Mama era substanţa activă în jurul căreia
luau înfăţişare palpabilă toate rînduielile vieţiinoastre".