You are on page 1of 13

Prof. univ. dr.

Paula Drosescu

PROCESELE DE CREȘTERE ȘI DEZVOLTARE

2.1. Introducere
Creşterea este un proces biologic cantitativ al organismului, dinamic, complex ce are loc
prin însumarea proceselor biochimice şi enzimatice din celule şi ţesuturi având drept consecinţă
mărirea în dimensiuni a corpului. Procesul de creştere are loc după anumite legi şi într-o anumită
succesiune (din momentul concepţiei, pe toată durata copilăriei, activat la pubertate, cu rată mică în
adolescenţă, încetinit la maturitate).
Ca apreciere a creşterii se folosesc noţiunile: înalt, scund/mic, mare cuantificate în
centimetri sau în kilograme.
Dezvoltarea fizică este un proces biologic calitativ la care participă mecanismele de
adaptare şi perfecţionare prin care trece organismul. Aceste procese calitative au loc paralel cu
procesele de creştere în copilărie şi adolescenţă, dar continuă şi după încetarea creşterii staturale. În
perioada de maturitate şi reproducere au loc modificări calitative de dezvoltare fizică, în sens
pozitiv sau negativ, în funcţie de factorii de mediu, alimentaţie, regimul de viaţă, starea de sănătate
precum și de condiţiile de igienă.
În cadrul procesului de dezvoltare fizică au loc modificări metabolice şi funcţionale,
hipertrofii/atrofii musculare, creşterea/scăderea ţesutului adipos, modificări biomotrice. în perioada
de îmbătrânire procesele de dezvoltare sunt înlocuite de procesele de involuţie care pot fi lente sau
cu instalare bruscă: boală, sedentarism.
Noţiunile de apreciere sunt: foarte bine/ bine/ insuficient dezvoltat.

1.2.Obiectivele capitolului
În capitolul de față vor fi prezentate:
 definițiile celor două procese, de crește și dezvoltare precum și principalele diferențe
dintre cele două
 legile după care se desfășoară procesele
 principalii factori care pot influența creșterea și dezvoltarea
 principalele caracteristici ale proceselor de creștere și dezvoltare raportate la etapele de
vârstă.

2.3. Conţinutul capitolului:


I. Legile după care se realizează procesele de creștere și dezvoltare
II. Factorii care influențează creșterea și dezvoltarea
III. Particularitățile anatomo-fiziologice ale diferitelor etape de vârstă

1
Prof. univ. dr. Paula Drosescu

I. Legile după care se realizează procesele


de creştere şi dezvoltare
Procesele de creștere și dezvoltare ale corpului uman se desfășoară după reguli bine
cunoscute, astfel fiind posibil de apreciat dacă un organism să dezvoltă în limite normale sau nu.
1. Corelaţia organism – mediu
Sistemul nervos şi analizatorii dau informaţii asupra elementelor de mediu ceea ce asigură
un echilibru dinamic între organism şi mediu, fac posibilă integrarea organismului la mediul
ambiant. Prin această corelare organismul este în permanență informat de schimbările din mediu și
poate să își dezvolte mecanisme de adaptare și supraviețuire.
2. Unitatea şi interdependenţa diferitelor organe şi sisteme.
Starea de sănătate a unui organism depinde de buna funcţionare a fiecărui aparat şi sistem
în parte, precum şi de modul în care acestea se integrează şi adaptează funcţiilor celorlaltor aparate.
3. Ritmul de creştere şi dezvoltare
Ritmul de creştere şi dezvoltare este condiţionat de procesul adaptării biologice fiind
determinat filo- şi ontogenetic. Este diferit pentru fiecare aparat și sistem în parte; astfel sunt
organe care:
 ajung rapid la forma definitivă: ochii, urechea internă, sistemul nervos central;
 se dezvoltă rapid în prima copilărie pentru ca apoi să evolueze lent până la pubertate: aparatul
renal şi digestiv;
 se vor perfecţiona la maturitate: aparatul cardio-vascular, locomotor;
 suferă procese de involuţie la adolescenţă: timusul;
 se vor maturiza după pubertate: organele genitale.

4. Legea alternanţei
Pentru a se obține armonia organismului, procesele de creștere și dezvoltare se realizează
alternativ la nivelul diferitelor segmente pentru a exista posibilitatea consolidării segmentelor.
Astfel:
 oasele lungi suferă procese de alungire şi îngroşare alternativă (niciodată cele două procese nu
sunt concomitente);
 legea basculei: procesele de alungire şi îngroşare pentru cele două componente mari ale
aceleaşi extremităţi sunt alternative: în timp ce humerusul şi femurul se alungesc, oasele
antebraţului/respectiv gambei se îngroaşă şi invers.
5. Legea proporţiei afirmă că:
 există 3 faze în evoluţia variaţiilor de proporţii între statură/ lungimea/ lăţimea segmentelor: 4-
6 ani, 6-15 ani, peste 15 ani;
 fiecare segment are o evoluţie proprie în raport cu statura;
 sexul individului caracterizează dezvoltarea osoasă a centurii scapulare, a pelvisului.
6. Legea pubertăţii :
 înainte de instalarea pubertăţii creşterea staturală are loc pe seama membrelor inferioare
predominând procesele de alungire osoasă,

2
Prof. univ. dr. Paula Drosescu

 după pubertate procesele de creştere şi dezvoltare se realizează pe seama trunchiului, prin


îngroşarea scheletului şi prin dezvoltarea masei musculare.
7. Legea asimetriei descrie existenţa unor asimetrii fiziologice prin: poziţia şi forma
organelor intracavitare, solicitarea predominantă a unui membru.
8. Legea alternanţei de lungă durată care descrie un proces de creştere extrem de rapid
pentru primele luni de gestaţie, primul an de viaţă, pentru perioada 6-7 ani precum şi pentru
perioada prepubertară.

II. Factorii care influențează creșterea și dezvoltarea


Organismul uman are înscrise în codul genetic informațiile legate de procesele de creștere
și dezvoltare, numai că pe parcursul evoluției există o serie de factori care pot modifica aceste
informații. Acești factori sunt: genetici, patologici, externi – de mediu, alimentari și psiho-afectivi.
1. Factorul genetic
Este de necontestat, faptul că, factorul genetic are un rol important în aspectul viitorului
organism. Astfel, din punct de vedere al studiilor geneticii, există însuşiri (trăsături) cu caracter:
 dominant şi care nu se schimbă în cursul vieţii unui individ: culoarea ochilor, părului,
forma nasului, capului, pomeţilor;
 ce se poate modifica moderat: dezvoltarea centurii scapulare sau a centurii pelvine;
 ce se poate modifica intens: masa musculară, capacitatea funcţională aerobă.
2. Factorii endocrini
Glandele endocrine, prin intermediul hormonilor secretați, joacă un rol semnificativ în buna
funcționare a organismul. Reamintim în continuare principalele influențe hormonale:
 Hormonul de creştere – somatotrop hormonul (STH) asigură buna desfășurare a proceselor
de creștere și dezvoltare; în cazurile de hipersecreție se produce gigantismul (la
adolescenți) sau acromegalia (la adulți), în cazurile de hiposecreţie STH se instalează
nanismul hipofizar.
 Hormonii tiroidieni influenţează metabolismele proteice şi pe cele minerale.
 Hormonii secretaţi de timus asigură procesele de creştere până la pubertate.
 Hormonii secretați de pancreasul endocrin intervin în metabolisme.
 Hormonii secretaţi de glandele suprarenale intervin în metabolismul bazal, în cel al apei,
protidic, glucidic şi cel al mineralelor.
 Hormonii sexuali favorizează dezvoltarea masei musculare şi a forţei.
3. Factorii patologici
Îmbolnăvirile din în perioadele de creştere şi dezvoltare opresc sau încetinesc aceste
procese: pe perioada unei boli organismul trebuie să producă anticorpi, să refacă structurile distruse
de agenţii patogeni şi dispune de prea puţine resurse pentru a mai face faţă şi procesului de creştere
şi de dezvoltare. Așa se explică faptul că, cei care în perioada copilăriei s-au îmbolnăvit frecvent
nu se dezvoltă conform potențialul genetic, ci mai puțin.
4. Factorii externi pot influenţa creşterea şi dezvoltarea în mod diferit în funcţie de
perioada în care acţionează:

3
Prof. univ. dr. Paula Drosescu

 în perioada intrauterină pot interfera procesele de creştere şi dezvoltare următorii factori


externi:
 starea de sănătate a mamei,
 alimentaţia mamei,
 de starea de oboseală a mamei,
 de ingestia de alcool,
 de mediul toxic în care trăieşte/lucrează mama,
 de eventuala medicaţie teratogenă autoadministrată;
 în perioada postnatală procesele depind de:
 factorii de mediu şi de microclimat,
 de condiţiile de igienă din familie,
 de factorii socio-economici.
5. Factorii alimentari
Alimentația este unul dintre factorii fundamentali de care depind procesele de creștere și
dezvoltare. Fără o rație alimentară care să nu conțină cele 7 principii alimentare de bază nu se
poate concepe starea de sănătate. Reamintim cele șapte principii alimentare care intră în structura
unei rații alimentare corecte (prin principii nu înțelegem reguli alimentare, ci elementele
fundamentale care alcătuiesc o rație alimentară):

a. proteine
b. glucide
c. lipide
d. vitamine hidro- și liposolubile
e. săruri minerale
f. fibre vegetale
g. apă.

Proporția dintre principiile alimentare depinde de vârstă, genul persoanei, tipul de


activitate, procese de creștere și dezvoltare. (Informații despre alimentația igienică se găsesc în
Capitolul 8: Pregătirea biologică de concurs - în subcapitolul Elemente de nutriție în sport)
Atenția deosebită care se impune a fi acordată alimentației este legată și de faptul că,
metabolismul bazal la 1-3 ani este de 2-2.5 ori mai mare faţă de adult ceea ce face necesară
suplimentarea raţiei calorice cu 10-20%.
6. Factori psiho-afectivi
Există numeroase studii prin care a fost pus în evidență faptul că, pentru ca procesele de
creștere și dezvoltare să se desfășoare conform programului genetic, pe lângă o alimentație optimă,
buna funcționare a glandelor endocrine, factori de mediu prielnici, intervin și factorii psiho-
afectivi: modul în care copilul primește afectivitatea de care are nevoie.

III. Particularităţile anatomo-fiziologice


care caracterizează diferitele etape de vârstă

4
Prof. univ. dr. Paula Drosescu

Organismul uman trece prin diferite etape de creștere și dezvoltare. Fiecare dintre acestea
are caracteristici distincte.
Perioada embrio-fetală cuprinde două aspecte distincte:
 perioada embrionară începe din momentul concepţiei şi durează până la primele mişcări fetale,
 perioada fetală se instalează odată cu primele mişcări fetale şi se termină în momentul naşterii.
Perioada primei copilării se subîmparte în:
 perioada de nou-născut: primele 30 zile,
 perioada de sugar: 30 zile –1 an,
 perioada antepreşcolară sau copil mic: 1-3 ani.
Perioada de preşcolar caracterizează perioada 3-6 ani ce începe o dată cu încheierea
creşterii dentiţiei de lapte şi durează până la apariţia primilor dinţi permanenţi.
Perioada de şcolar prezintă caracteristici diferite:
 antepubertară sau şcolar mic localizată între 6-11 ani pentru fete, 6-12 ani pentru băieţi,
 pubertară sau şcolar mijlociu caracterizează fetele între 11-13 ani și băieții între 12-14,
 postpubertară sau şcolar mare este între: 13-18 ani fete și 14– 18 ani pentru băieţi.
Perioada de maturitate şi reproducere este considerată a fi între 18 - 45 ani pentru femei,
47- 48 ani pentru bărbaţi.
Perioada de involuţie, senescenţă începe după 45 de ani la femei și 47 de ani la bărbați.
În capitolul de față ne vom opri, în continuare numai la câteva aspecte pe care le
considerăm mai importante. Informații despre perioada embrio-fetală puteți găsi în cadrul cursului
de Anatomie.
Perioada de nou-născut caracterizează perioada primelor 30 de zile de viață. În această
etapă se pot înregistra câteva date legate de procesele de creștere și dezvoltare:
 postură simetrică cu o puternică dominare a tonusului musculaturii flexorilor, nou născutul
nu-şi poate întinde membrele,
 controlul asupra musculaturii cefei este foarte slab: întoarcerea capului cu mâna este urmată
de întoarcerea întregului corp,
 coloana vertebrală este convexă spre înainte,
 neurocraniul reprezintă 1/8 din întreaga extremitate cefalică,
 raportul cap/corp este net în favoarea capului,
 funcţiile de relaţie ale sistemului nervos central sunt slab dezvoltate, existând predominarea
centrilor subcorticali ai vieţii vegetative,
 creştere rapidă staturală şi în greutate.

Perioada de sugar: de la 30 zile la 1 an este caracterizată prin:


 creştere rapidă staturală şi în greutate,
 dezvoltarea tonusului extensorilor în ordinea cap, coloana vertebrală, regiunea fesieră,
 în jurul vârstei de 4 luni prezintă mişcări simetrice cu mâinile, apare reacţia de echilibru în
poziţia culcat pe burtă, urmăreşte cu privirea un obiect în mişcare,

5
Prof. univ. dr. Paula Drosescu

 în jurul vârstei de 6 luni se ridică singur în şezut, foloseşte o mână pentru joc, se întoarce
singur pe spate sau pe burtă, diametrul transversal toracic este mai mare faţă de cel
anteroposterior (la naştere toracele este circular),
 după 6-7 luni: apare dentiţia de lapte, poate sta în genunchi cu sprijin pe membrele
superioare,
 la 8-10 luni se poate ridica singur în picioare, dar, nu are dezvoltată reacţia de echilibru
pentru staţiunea bipedă,
 coloana vertebrală suferă următoarele modificări: la 3 luni apare lordoza cervicală, la 6 luni
cifoza dorsală, la 9-12 luni lordoza lombară,
 masa musculară este foarte puţin dezvoltată,
 dezvoltarea sistemului de comunicare în propoziţii scurte,
 predomină în continuare viaţa vegetativă asupra celei de relaţie.
Perioada de copil mic, antepreşcolar:1- 3 ani. În jurul vârstei de un an:
 poate sta singur în picioare,
 necesită sprijin la mers; mersul este antropoid cu bază mare de susţinere, mai mult prin
mişcări de lateralitate şi mai puţin prin cele de tip anteroposterior;
 apare tendinţa de competiţie, luptă, conflict pentru obţinerea jucăriilor,
 realizează corect prehensiunea de fineţe, precum și opoziţia police celelalte degete, police-
index.
Până la un an şi jumătate copilul poate:
 meargă singur nesusţinut, să urce ajutat scările, să se întoarcă în cerc,
 desfășura activități manuale: să ţină două obiecte mici într-o mână, să facă un turn din două
cuburi, să arunce obiecte pe jos, să îşi scoată pantofii singur,
 să își controleze sfincterul vezical și pe cel anal numai parțial parţial,
 să verbalizeze, să arate cu degetul obiectul indicat/dorit, să înlăture obiectele/ persoanele
nedorite,
 prezintă interes pentru jucăriile celor din jur.
Până la 2,5 ani:
 urcă/coboară singur alternativ scările, urcă/coboară singur de pe scaun, aleargă,
deschide/închide uşa,
 anunţă necesităţile fiziologice, arată corect 3-4 părţi din corp,
 imită ocupaţiile mamei,
 construieşte turnuri din 4-7 cuburi, întoarce câte o singură filă la cărţi, jucăriile capătă
sensul de mijloc de prietenie,
 ţine bine creionul în mână, trage linii orizontale, foloseşte lingura,
 prezintă prehensiunea de fineţe: poate scoate tabletele dintr-un tub de medicamente,
 se poate spăla singur pe mâinii,
 se îmbracă/dezbracă singur.
Până la 3 ani:
 poate sta 4-8 secunde într-un picior, sare de 2-3 ori pe un picior, sare în lungime cu ambele
picioare 60-85 cm., merge cu tricicleta,

6
Prof. univ. dr. Paula Drosescu

 participă la activităţile casnice,


 merge singur la toaletă,
 dezvoltă jocul cu copii, pune întrebări, vorbeşte neîncetat, îşi cunoaşte vârsta, sexul,
numără până la 10, ştie poezii scurte; poate să deseneze un om dar, acesta are numai cap şi
picioare.
 perioada 1-3 ani se caracterizează prin o încetinire a ritmului de creştere, prin modificarea
proporţiilor cap/trunchi/membre, prin apariţia dentiţiei de lapte.
 sistemul nervos central este: incomplet dezvoltat şi maturizat, scizurile şi girusurile nu sunt
deplin accentuate, fibrele nervoase nu sunt complet mielinizate, diferenţierea celulară este
realizată în cea mai mare parte până la 3 ani dar, procesul va fi încheiat în jurul vârstei de 8
ani, procesele de excitaţie le domină pe cele de inhibiţie.
Perioada de preşcolar durează de la 3 la 6 ani.
 Se caracterizează printr-un ritm lent de creştere, valorile medii ale ambelor sexe sunt
sensibil egale; creşterea este mai accentuată la nivelul membrelor: anvergura devine egală
cu talia (talia este distanţa de la vertex- vârful capului - până la taloane – călcâie şi se
măsoară în centimetri; anvergura este distanţa dintre cei doi medius, degetul 3 de la fiecare
mână, membrele superioare fiind în abducţie, ridicate, la 90 de grade faţă de trunchi).
 Comportamentul este caracterizat prin mişcare şi putere de imitaţie.
 Aparatul locomotor: musculatura flexorilor predomină ca tonus asupra extensorilor; oasele
se pot deforma uşor în urma unor solicitări, rezultă necesitatea evitării eforturilor statice;
instalarea atitudinilor vicioase, este perioada optimă pentru învăţarea unor deprinderi
motrice: îndemânare, rezistenţă în regim de viteză precum şi pentru dezvoltarea capacitate
de efort.
 Aparatul respirator: amplitudinea excursiilor costale este mică; elasticitatea pulmonară este
redusă rezultând un plămân mai puţin aerat şi mai hiperemiat faţă de cel al adultului.
 Aparatul cardiovascular : în această perioadă inima creşte foarte rapid în special pe seama
celei stângi. Sistemul excitoconductor al inimii nu este pe deplin dezvoltat ceea ce face ca
reacţiile de adaptare la eforturi să fie disproporţionate faţă de intensitatea acestora.
 Sistemul endocrin este încă insuficient structurat funcţional.
 Sistemul nervos central: ca volum creierul este aproape ca cel al adultului, dar, ariile
corticale nu sunt maturizate. Celulele nervoase sunt incomplet diferenţiate; fibrele nervoase
nu sunt în totalitate mielinizate. Procesele de excitaţie corticală predomină asupra celor de
inhibiţie.
 La comanda de a desena un om copilul la 4 ani poate desena fie capul, trunchiul,
braţele, fie capul, braţele, picioarele, dar fără trunchi. La 5 ani desenează un om
complet.
 Cercetarea stadiului gândirii noţional: la 4 ani copilul răspunde la întrebări legate de
definirea unor noţiuni sau obiecte cu sublinierea unor atribute neesenţiale. Ex. Ce este
păpuşa? Păpuşa este frumoasă. La 5 ani răspunsurile scot în evidenţă activitatea la care
serveşte obiectul sau pe care o poate desfăşura animalul despre care este chestionat
copilul. Tot la 5 ani poate să numească 6 culori: alb, roşu, negru, verde, albastru,

7
Prof. univ. dr. Paula Drosescu

galben. La 6 ani copilul defineşte obiectele, animalele, noţiunile prin elemente


diferenţiale.
 Capacitatea de organizare spaţială: se constată în jurul vârstei de 5 ani când sunt
definitivate noţiunile: sus/jos, înainte/ înapoi, gros/ subţire, lat/ îngust, dreapta/stânga,
copilul poate executa manevrele de aşezare la comandă a unui obiect pe, sub, alături
de
 Cercetare maturizării social- afective: se va analiza dacă copilul: este fricos, se
adaptează greu la o situaţie, la un loc nou, plânge când este luat din braţele/ de lângă
mamă, are crize de furie care se revarsă asupra părinţilor, se adaptează greu la jocul
altor copii, este lipsit de iniţiativă, nu are curiozitate, nu poate să de îmbrace sau să
dezbrace singur, modul în care răspunde la întrebările necunoscuţilor.
Perioada de şcolar mic
Este definită ca perioada cuprinsă între 6-11 ani la fete şi 6-12 ani la băieţi.
 Aparatul locomotor. Prin consolidarea sistemelor funcţionale lamelare oasele devin mai
dure, având o rezistenţă mai mare la presiune, răsucire, tracţiune. Este o perioadă cu ritm
rapid de creştere în greutate şi în înălţime.
Fibrele musculare sunt încă subţiri şi sunt înconjurate de o cantitate mare de ţesut
conjunctiv ceea ce face ca mişcările din articulaţii să fie ample dar, de mai mică fineţe.
Forţa musculară este încă mică.
Viteza de reacţie şi de execuţie sunt foarte bune.
 Aparatul respirator: diametrul transversal este mai mare faţă de cel anteroposterior,
elasticitatea pulmonară este slabă, respiraţia este de tip costal superior sau mijlociu datorită
insuficientei dezvoltări a musculaturii accesorii respiratori.
 Aparatul cardiovascular: inima reacţionează neeconomic la efort, mecanismele de reglare
fiind insuficient adaptate, diametrul transversal al inimii predomină asupra celui
longitudinal.
 Sistemul nervos central. Creierul este ca greutate asemănător cu cel al adultului dar, diferit
funcţional. Procesele de excitaţie predomină asupra celor de inhibiţie ceea ce face relativ
dificilă fixarea corticală a noţiunilor, cuvintelor, mişcărilor. Limita câmpurilor corticale nu
este clară şi precisă. Diferenţierea scoarţei cerebrale se face din profunzime spre suprafaţă
prin apariţia unor insule mielinizate, de la care procesul se întinde în toate direcţiile.
 Analizatorul kinestezic, vizual, vestibular se perfecţionează ceea ce face ca mişcările să fie
mai precise, coordonarea mai bună, contracţiile musculare mai puternice şi mai
economicoase.
 Glandele cu secreţie internă au o activitate insuficient dezvoltată pentru a fi şi eficiente cu
excepţia glandei hipofize ce produce STH.
Perioada de şcolar mijlociu, perioada pubertară
 Caracteristic pubertăţii este maturarea sexuală care are loc ca urmare a afluxului de
hormoni sexuali urmată de apariţia caracterelor sexuale secundare.
După 11 ani la fete şi 12 ani la băieţi se constată activitatea secretorie a ovarului/testiculului
marcată prin apariţia primei menstruaţii/ejaculării. Sub acţiunea hormonilor sexuali are loc
dezvoltarea caracterelor sexuale primare: maturizarea şi dezvoltarea organelor genitale

8
Prof. univ. dr. Paula Drosescu

ce capătă forma anatomică a adultului fiind în acelaşi timp şi funcţionale. Concomitent are
loc dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la băieţi: dezvoltarea laringelui, schimbarea
vocii, apariţia pilozităţii axilare şi pubiene, creşterea masei musculare. Caracterele
secundare la fete sunt reprezentate de pilozitatea axilară şi pubiană, dezvoltarea ţesutului
adipos, formarea glandelor mamare, modificarea formei bazinului.
 Aparatul locomotor: - la nivelul oaselor are loc o creştere în grosime precum şi
consolidarea cu săruri minerale a structurilor funcţionale existente.
 articulaţiile sunt în continuare slab dezvoltate,
 ligamentele nu reuşesc să asigure o rezistenţă suficientă la tracţiuni, răsuciri.
 muşchii se dezvoltă mai ales prin alungirea fibrelor musculare existente şi mai puţin în
grosime ceea ce face ca forţa lor să fie mică.
 Aparatul respirator prezintă câteva particularități care trebuie semnalate:
 nasul şi laringele îmbracă aspectul definitiv, ca la adult;
 traheea, bronhiile, plămânii suferă o creştere cantitativă a funcţiei respiratorie: creşte
amplitudinea respiraţiei, scade frecvenţa respiraţiilor, creşte capacitatea vitală, creşte
consumul maxim de oxigen/minut.
 La nivelul aparatului cardiovascular se constată:
 predomină inervaţia simpatică a reglării activităţii cardiace ceea ce face posibilă
instalarea distoniei neurovegetative;
 creşte volumul sistolic de la 30 ml. la 45 – 60 ml.
 Sistemul nervos:
 înregistrează maturizarea ariilor corticale,
 se dezvoltă funcţiile de analiză şi sinteză,
 procesele de excitaţie încep să fie mai bine controlate de către cele de inhibiţie,
 funcţia celui de al doilea sistem de semnalizare domină asupra primului sistem.
 Glandele endocrine îşi intensifică secreţia o dată cu începerea secreţiei de testosteron
respectiv, foliculină şi progesteron.
Perioada de şcolar mare, postpubertară
Perioada se caracterizează la fete printr-o încetinire a ritmului de creştere în timp ce la
băieţi apare o creştere compensatorie pentru perioadele anterioare. La fete este perioada în care are
loc creşterea în greutate. Concomitent au loc procese de stabilizare a dimensiunilor diferitor
segmente: creşte diametrul toracic, cel biacromial, anvergura, se modifică bustul.
 La nivelul aparatului locomotor se constată următoarele particularități:
 este perioada la care are loc sudarea capului humeral de restul epifizei (13-16 ani);
 se produce sudarea trohleei humerale (13 ani),
 se sudează definitiv osul coxal ( 13 – 16, 18 ani).
 până la 20–25 de ani să se realizeze sudarea centrilor de osificare.
 musculatura creşte în volum ceea ce determină şi creşterea forţei.
 Aparatul respirator înregistrează o ameliorare a funcţiei respiratorii fiind asemănător cu cel
al adultului.
 Aparatul cardiovascular: inima înregistrează o creştere de volum ceea ce face ca şi debitul
sistolic să se amelioreze.

9
Prof. univ. dr. Paula Drosescu

 La nivelul sistemului nervos central se instalează echilibrul dintre procesele de excitaţie şi


cele de inhibiţie, de iradiere/concentrare, plasticitate/receptivitate.
 Anatomic analizatorii se găsesc la un grad de maturizare asemănător adultului însă
funcţional nu ating acelaşi nivel.

2.4. Rezumatul capitolului


Procesele de creștere și dezvoltarea sunt procese care au loc în continuu în corpul omului.
Creșterea este un proces cantitativ, în timp ce dezvoltarea este un proces biologic calitativ. Cele
două producându-se alternativ, pe toată durata vieții, cu accelerări sau diminuări în funcție de
etapa străbătută.
Procesele de creștere și dezvoltarea au loc conform unor legi biologice:
1. Corelaţia organism – mediu
2. Unitatea şi interdependenţa diferitelor organe şi sisteme.
3. Ritmul de creştere şi dezvoltare
4. Legea alternanţei
5. Legea proporţiei
6. Legea pubertăţii
7. Legea asimetriei
8. Legea alternanţei de lungă durată

Procesele de creștere și dezvoltarea sunt influențate de factori:


- genetici
- endocrini
- patologici
- externi
- alimentari
- psiho-afectivi.

În funcție de vârstă există câteva particularități anatomo-funcționale. Principalele


perioade care caracterizează dezvoltarea omului sunt:

- perioada embrio-fetală cuprinde două subperioade:


 perioada embrionară începe din momentul concepţiei şi durează până la primele
mişcări fetale,
 perioada fetală se instalează odată cu primele mişcări fetale şi se termină în momentul
naşterii.

- perioada primei copilării care se subîmparte în:


 perioada de nou-născut: primele 30 zile,
 perioada de sugar: 30 zile –1 an,
 perioada antepreşcolară sau copil mic: 1-3 ani.

10
Prof. univ. dr. Paula Drosescu

- perioada de preşcolar caracterizează perioada 3-6 ani

- perioada de şcolar prezintă caracteristici diferite:


 antepubertară sau şcolar mic: 6-11 ani pentru fete, 6-12 ani pentru băieţi,
 pubertară sau şcolar mijlociu: 11-13 ani pentru fete, iar pentru băieții între 12-14,
 postpubertară sau şcolar mare este între: 13-18 ani fete și 14– 18 ani pentru băieţi.

- perioada de maturitate şi reproducere este considerată a fi între 18 - 45 ani pentru femei,


47- 48 pentru bărbaţi.

- perioada de involuţie, senescenţă începe după 45 de ani la femei și 47 de ani la bărbați.

2.5. Concepte şi termeni de reţinut


Creşterea este un proces biologic cantitativ al organismului, dinamic, complex ce are loc
prin însumarea proceselor biochimice şi enzimatice din celule şi ţesuturi având drept consecinţă
mărirea în dimensiuni a corpului.
Procesul de creştere are loc după anumite legi şi într-o anumită succesiune (din momentul
concepţiei, pe toată durata copilăriei, activat la pubertate, cu rată mică în adolescenţă, încetinit la
maturitate).
Ca apreciere a creşterii se folosesc noţiunile: înalt, scund/mic, mare cuantificate în
centimetri sau în kilograme.
Dezvoltarea fizică este un proces biologic calitativ la care participă mecanismele de
adaptare şi perfecţionare prin care trece organismul.
Aceste procese calitative au loc paralel cu procesele de creştere în copilărie şi adolescenţă,
dar continuă şi după încetarea creşterii staturale.
În perioada de maturitate şi reproducere au loc modificări calitative de dezvoltare fizică, în
sens pozitiv sau negativ, în funcţie de factorii de mediu, alimentaţie, regimul de viaţă, starea de
sănătate precum și de condiţiile de igienă.
În cadrul procesului de dezvoltare fizică au loc modificări metabolice şi funcţionale,
hipertrofii/atrofii musculare, creşterea/scăderea ţesutului adipos, modificări biomotrice. în perioada
de îmbătrânire procesele de dezvoltare sunt înlocuite de procesele de involuţie care pot fi lente sau
cu instalare bruscă: boală, sedentarism.
Noţiunile de apreciere sunt: foarte bine/ bine/ insuficient dezvoltat.

2.6. Probleme de reflexie şi teme de dezbatere


La vârsta de trei ani şi jumătate un copil poate învăţa să meargă pe bicicletă sau pe
tricicletă ? Care sunt argumentele variantei alese ?
La ce grupă de vârstă se introduc pentru prima oară baremuri pentru probele de
rezistenţă? Cum explicați răspunsul găsit ?

11
Prof. univ. dr. Paula Drosescu

Care dintre factorii care influenţează procesele de creştere şi de dezvoltare consideraţi că


sunt cei mai importanţi ? De ce?
Începând de la ce vârstă se poate lucra cu greutăţi mai mari de cât greutatea sportivului
respectiv ?

12
Prof. univ. dr. Paula Drosescu

13

You might also like