LUCRARE DE DIPLOMĂ

ASISTENT MEDICINĂ GENERALĂ

COORDONATOR

ABSOLVENT
Bleoju Elena

1
TITLUL LUCRĂRII

DIABETUL
ZAHARAT

PLAN DE ÎNGRIJIRE

2018

CUPRINS
2
CAPITOLUL I
ISTORICUL DIABETULUI ZAHARAT
CAPITOLUL II
DIABETUL ZAHARAT
1 Definiție
2 Noțiuni generale
3 Etiopatogenie
4 Clasificarea diabetului zaharat
5 Evoluția stadială a diabetului zaharat
6 Simptomatologie
7 Prognosticul diabetului
8 Diagnostic diferențial
9 Diabetul zaharat la copil
CAPITOLUL III
1 Complicațiile diabetului zaharat

CAPITOLUL IV
1 Tratamentul dietetic
2 Tratamentul cu insulina
3 Tratamentul comei diabetice
4 Medicamente antidiabetice
5 Tratamentul chirurgical ṣi tratamente de excepṭie
6 Rolul efortului fizic ȋn diabetul zaharat
CAPITOLUL V
1 Igiena diabeticului
2 Profilaxia diabetului zaharat
3 Nevoile alimentare
4 Necesarul de proteine
5 Pregătirea dietei
CAPITOLUL VI
1 Rolul asistentei ȋn ȋngrijirea pacientului diabetic
2 Plan de îngrijire-prezentarea a 5 cazuri
3 Concluzii
BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL I

3
 Istoricul diabetului zaharat

Boala este cunoscută de peste 3 milenii,iar denumirea ei vine de la cuvântul

gercesc care înseamnă,,sifon,,făcând analogie cu poliuria care sugerează scurgerea
dintr-un sifon.
Primele referințe asupra bolii se găsesc înscrise în papirusul,,Erbes,,din Delta
Nilului în urmă cu trei mii cinci sute de ani.Golen,indianul Ayur Veda de Susruta și
chinezul Tchong King au observat că bolnavii au urina lipicioasă și dulce ca
mierea,atrăgând furnicile și linsă de câini.
Avicena descrie în jurul anului 1000 unele dintre complicațiile
diabetului,cum ar fi:gangrena diabetică,tuberculoza pulmonară și impotența sexuală.
Mai tarziu,Thomas Willis constă gustând urina bolnavilor de diabet că aceasta este
dulce ca mierea,făcând diferențierea diabetului zaharat de diabetul insipid,la care urina
nu are gust.
Dobson a observat prezența glicozuriei,iar Wollatson în anul 1809 a făcut
prima determinare a glicemiei.În 1856 Chauveau constă creșterea glicemiei în sângele
diabeticilor.Ulterior,Peters a constatat mirosul de acetonă a respirației si urinei
diabeticilor determinând prezența corpilor cetonici in urină.
,,În 1869 Langerhans descrie în pancreas existența unor celule cu aspect
particular față de restul țesutului pancreatic denumite ulterior insulele lui Langerhans.În
1885,Von Mehring și Minkovsky descriu apariția diabetului după extirparea totală a
pancreasului la animale.Ulterior Minkovsky demonstrează prin ligatura canalelor
excretoare ale pancreasului,deși acesta distrus,diabetul nu apare atât timp cât insulele lui
Langerhans rămân intacte.,,/1 În 1921,savantul român N.Paulescu,extrage din pancreas
o substanță numită de el ,,pancreină,, care scade glicemia în sângele câinilor fără
pancreas.Nu l-a folosi la om din cauza iritației locale care apărea la câinele pe care îl
folosea pentru experiențe.
În ianuarie 1922,canadienii Banting și Best extrag și ei din pancreasul
animalelor o substanță tot hipoglicemiantă,numită insulină.Ei sunt primii care folosesc
această substanță la om prin injectarea făcută unui copil în comă diabetică,salvându-l de
la moarte.Lui Banting si lui Mac Leod li se decernează premiul Nobel,făcandu-i-se o
mare nedreptate lui Paulescu si Best.
,,Țara noastră se situează pe primele locuri în Europa în ceea ce privește
numărul de îmbolnăviri.În România există în jur de 60000 de persoane înregistrate care
suferă de diabet,dar se estimează că numărul real al bolnavilor depășește un milion.,,/2
La mijlocul anului 2003,în România erau înregistrate circa 420000 de
persoane diabetice,dintre care 75000 aveau nevoie de tratament cu insulină.Anulal se
înregistrează 50000 de noi cazuri de diabet.Diabetul de tip 1,cât și cel de tip 2,pot

4
apărea practic la orice vârstă,doar diabetul primar insulino-dependent apare în mod tipic
înaintea vârstei de 20 ani.
Timp de generații,diagnosticarea și tratarea diabetului și a sindromului
hipoglicemic au fost scufunate în mlaștina erorii uneori de cei care se cred și se pretind
experți în domeniu.
Pionerii în cercetarea diabetului și a hipoglicemiei au prezentat teorii despre
aceste boli care păreau logice și fără greșeală.Eliberarea erorilor presupune respectarea
principiilor științifice aplicate tuturor observațiilor întâlnite.

5
 CAPITOLUL II

Diabetul zaharat

1 Definiție

Diabetul zaharat este o boală metabolică cronică cauzată de un deficit relativ

sau absolut de insulină,care determină incapacitatea organismului de a utiliza glucidele
ca sursă de energie.Este o boală metabolică de origine genetică sau dobândită,datorată
tulburării metabolismului glucidic și manifestându-se prin glicemie crescută peste
normal(N=80-120mg la 100ml sânge sau 60-115mg%) și prezența glicozuriei.Toate
acestea se datoresc hiposecrețieihormonului numit insulină sau a absenței secreției,din
diferite cauze. Este una din cele mai răspândite boli cronice endocrine netransmisibilă
caracterizată prin tulburări ale intregului metabolism afectând ochii,rinichii,nervii și
vasele de sânge.În esență diabetul este o boală în care organismul nu produce destulă
insulină sau nu o folosește eficient.
Diabetul zaharat este o afecțiune serioasă,care netratată poate creea
complicații majore ce pot pune viața în pericol.
Diabetul zaharat apărut în cursul sarcinii este numit diabet gestațional.După
sarcină toleranța la glucoză se poate normaliza,de multe ori.În aceste cazuri
recomandările cuprind:menținerea greutății corporale recomandate,alimentație
echilibrată cu excluderea glucidelor simple și activitate fizică regulată.În cazul
diabetului gestațional precauțiile față de mamă și făt sunt necesare deoarece femeile cu
diabet gestațional se află la un risc crescut de accidente obstetricale,iar fătul poate suferi
moarte intrauterină.

6
 2 Noțiuni generale

Diabetul zaharat este răspândit în întreaga lume,indiferent de rase.Se consideră

că 2-3% din populația globului suferă de această boală,devenind un flagel social ce
determină tulburări cronice cu repercusiuni grave asupra vieții sociale acestora.
Diabetul zaharat se datorează lipsei cantitative sau calitative de insulină,ce
face posibilă apariția hiperglicemiei și glicozuriei,desemnând manifestări tardive ale
bolii.În diabet tulburarea de metabolism nu este numai a glucidelor ci și a lipidelor și
proteinelor.
Boala are o determinare genetică,o evoluție cronică și stadială,care începe cu
tulburarea metabolismului glucidelor,urmată de tulburări ale metabolismului lipidic și
proteic.
O clasificare a diabetului zaharat la om l-ar descrie ca ereditar,la tipul juvenil
sau adult și neereditar sau secundar,constatat în pancreatectomiile chirurgicale,în
tumorile excesive ale pancreasului,în pancreatite și în hemocromatoză.
,,Boala poate apare secundar și în disfuncționalitățile altor glande cu secriție
internă:acromegalie,bazofilism hipofizar,sindromul Cushing,hipertiroidism.,,/3
Ereditatea constituie cauza majoră a diabetului zaharat.Gena diabetică
moștenită,fie de la tată,mamă sau amândoi,duce la nașterea unui genotip de diabet ce nu
determină boala,doar creează o predispoziție la boală.
Boala,în evoluția sa a apărut elemente noi.Coma diabetică a scăzut de la
83%la 1,2% în 1972,datorată disciplinei bolnavului decat posibilitățilelor medicale.
Macroangiopatia și ateroscleroza cât și complicațiie acesteia ocupă principalul loc în
tabloul clinic tardiv.
Este important ca diabetul să fie descoperit într-un stadiu cât mai
incipient.Acesta presupune efortul de a căuta persoanele predispuse apariției diabetului:
obezii,bolnavii care au avut un accident ischemic,vascular,cerebral sau cardiac sau cei
care prezintă litiază biliară.Obezitatea este cauza cea mai importantă care declanșează
diabetul,întâlnindu-se la 75-85% din bolnavi,manifestat la vârsta adultă.O scădere
rapidă în greutate la un individ afebril tânăr,trebuie să trezească suspiciunea unui
diabet.Această scădere în greutate rezultă în urma pierderii de glucide prin urină de
până la 15%.La bolnavul netratat,scăderea în greutate este nocivă,agravând boala și
nevoia de insulină.
Boala produce îmbătrânire precoce din cauza leziunilor arteriale la nivelul
aparatului circulator,al ochilor,rinichilor și sistemului nervos.
,,Diabetul zaharat produce o scleroză a arterelor coronare,a arterelor pelviene
și a membrelor inferioare,cu fenomene aterosclerotice.,,/4

7
 3 Etiopatogenie

Diabetul zaharat este cauza de imposibilitate a producerii hormonului numit

insulină sau datorat activității sale.Insuluina este produsă de celulele beta din
pancreas,controlând metabolismul carbohidraților și reglând nivelul de glucoză din
sânge.Celulele organismului depind în totalitate de insulină pentru captarea glucozei din
sânge,în vederea utilizării ei ca sursă de energie.
O altă cauză a diabetului zaharat este ereditatea care joacă un rol important în
modul de transmitere,găsit adeseori printre rudele bolnavului cu diabet care au suferit
de aceeași boală(părinți,bunici,unchi,frați,etc) .
În gena diabetului zaharat se întâlnesc și unele leziuni ale sistemului
nervos,unele traume psihice,anticoncepționalele,alcoolismul,fumatul și mai ales
ateriscleroza pancreasului(un rol important în diabetul senil).
Etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 cuprinde trei etape:
a)prima etapă este caracterizată prin distrucția aproape completă a celulelor beta-
pancreatice,autoimune sau nu.Este o reacție imună exagerată față de unele antigene de
natură proteică.
b)a doua etapă presupune inserția unor factori de mediu(virali,toxici sau
alimentari)care modifică structura proteinelor din celulele beta-pancreatice care pot
deveni antigene dând naștere la auto-anticorpi.
c)a treia etapă reprezintă răspunsul inflamator de natură imună(anticorpi anti-
insulari).
Etiopatogenia diabetului zaharat de tip 2 nu este cunoscută bine,factorul
genetic jucând un rol esențial,evoluția fiind îndelungată.Tarziu poate apărea insulino-
rezistență,deficiență în secreția insulinică fiind treptată.Un rol deosebit îl dețin factorii
de mediu:sedentarismul,factorul nutrițional,stresul,factorul chimic(diuretice,beta-
blocante,etc).
La un interval de câteva săptămâni sau luni de la începerea tratamentului
insulinic se înregistrează uneori fenomenul numit remisia tranzitorie a diabetului.
Această remisie poate fi totală.

4 Clasificarea diabetului zaharat

Se deosebesc două tipuri clinice de diabet:

a)diabetul zaharat insulinodependent sau de tip 1 în care secreția de insulină este
absentă.Este întalnit mai des la copii și tineri,rareori la adulți peste 65-70 ani,
contribuind factori etiologici ca:ereditatea,afectiuni virale,stresul,etc.
b)diabetul zaharat insulinoindependent sau se tip 2,nu necesită insulină pentru
echilibrare.Acest tip de diabet apare după vârsta 40 de ani,uneori la vârste mai tinere.
În 1964 un comitet de experti O.M.S.a emis o altă clasificare a diabetului în:

8
 -diabet zaharat ereditar primar _ transmis ereditar cu evoluție stadială
-diabet zaharat secundar pancreatic _ datorat unor afecțiuni pancreatice
-diabet zaharat secundar extrapancreatic de cauză endocrină sau de cauze
iatrogene(tiazidice,corticoterapie,anticoncepționale,etc).
Clasificarea actualǎ,dupǎ O.M.S.,a diabetului zaharat este urmǎtoarea:
-diabet zaharat tip I,insulidependent sau insulino-necesitant care reprezintǎ 20%
din totalul cazurilor de diabet
-diabet zaharat tip II,insulinoindependent sau noninsulino-necesitant care
reprezintǎ80% din cazuri.

5 Evoluția stadială a diabetului zaharat

Diabetul zaharat este caracterizat prin hiperglicemie și glicozurie, poliurie,

polidipsie, polifagie și scădere în greutate reprezentând un stadiu foarte avansat al bolii.
Boala evaluează în patru stadii:
a)prediabet sau diabet potențial,încadrându-se persoanele cu ambii părinți
diabetici sau unul din părinti cu rude diabetice,femeile care au născut un copil de peste
4kg,cele cu avorturi spontane,cu glicozurie și persoanele obeze.
b)diabetul latent corespunde perioadei când testul de toleranță la glucoză și
cortizon este pozitiv cu aspect patologic
c),,diabetul chimic,asimptomatic sau subclinic în care curba hiperglicemiei
provocate evidențiază boala,,/5
d)diabetul zaharat clinic manifest caracterizat prin hiperglicemi a jeun(pe
nemâncate)cu poliurie,polidipsie,glicozurie și scădere în greutate.Trecerea de la un
stadiu la altul poate să nu apară deloc,să evolueze foarte lent,să fie rapidă sau chiar
explozivă.Ultima posibilitate întâlnită mai ales la copii.

6 Simptomatologie

O glicemie normală nu exclude diabetul,pe nemâncate este peste 120mg%sau

peste 160mg% la o oră și peste 130% la 2 ore,impune diagnosticul de diabet zaharat la
indivizii până la 45 de ani.După această vârstă valorile glicemiei sunt mai mari.
Diabetul zaharat insulino-dependent,de tip 1 are ca simptome:senzația de
foame(polifagie),sete excesivă(polidipsie),eliminarea crescută de urină (poliurie),
pierderi în greutate,oboseală.
Organismul își procură energia din alimente:glucide,proteine și lipide.Prin
digestie sunt descompuși în glucoză,aminoacizi și acizi grași,care trec în sânge unde

9
sunt transportați către toate celulele organismului.Glucoza este principala sursă de
energie care trebuie să pătrundă în celule.Ea se desface cu ajutorul insulinei,principalul
hormon pancreatic ce stimulează intrarea glucozei în celule.În diabetul zaharat este
alterată secreția de insulină,glucoza folosită de celule rămâne în sânge sau se elimină
prin urină.În diabetul zaharat de tip 1,pancreasul nu secretă insulină,celulele nu o absorb
și crește glicemia.În țara noastră sunt înregistrați10-15%din diabetici cu forma de boală
de diabet zaharat insulino-dependent.Ea este caracterizată printr-o insuficiență absolută
de secreție insulinică,debut relativ abrupt cu tendință la cetoacidoză.Această formă este
întâlnită la toate vârstele,mai ales la pacieții cu debutul bolii sub 30 de ani.
Diabetul insulino-dependent se mai numește diabet de tip 1,denumirea fiind
păstrată numai pentru diabetul primar insulino-dependent,adică pentru cazurile care
necesită de la început insulino-terapie.În afară de acesta,mai există o categorie de diabet
numit secundar insulino-dependent sau,,diabet intermediar,,la care tratamentul insulinic
este introdus după o perioadă mai scurtă(după câteva săptămâni sau luni)sau mai
lungă(după câțiva ani sau zeci de ani)de tratament oral.
Diabetul zaharat de tip 2 sau insulinoindependent,reprezintă forma cea mai
fracventă,debutul lui fiind insiduos cu evoluție progresivă.În diabetul zaharat de tip
2,pancreasul secretă puțină insulină,scăzând în timp.Diabetul de tip 2 este mai puțin
evident decât cel de tip 1,femeile care prezintă această formă de diabet pot dezvolta
inițial prurit vulvar iar pacienții cu tensiune arterială foarte ridicată pot dezvolta o stare
de cetoacidoză cu risc fatal.Respirația pacientului are miros de acetonă,putând suferi de
greață,vărsături,dureri abdominale și stare de confuzie.Netratați,acești pacienți intră în
comă.
Simptomele acestei forme de diabet sunt:poliurie,polidipsie,infecții frecvente,
tulburări de vedere,furnicături în membre.
Acest tip de diabet este prezent la majoritatea pacienților diabetici din țara
noastră.El apare la persoanele cu exces ponderal,cele peste 40 de ani,cu debut
nezgomotos și fără tendință la cetoacidoză.
Capacitatea de secreție beta-pancreatică este bună,răspunzând bine la dietă și
tratament oral.,,Bolnavii cu toleranță alterată la glucoză nu erau în trecut considerați
diabetici,,/6.O parte din aceștia devin cu timpul diabetici,având nevoie de tratament oral
sau rareori,insulină.

7 Prognosticul diabetului

Prognosticul diabeticilor s-a imbunătățit,rata mortalității cauzate de diabetul

de tip 2 a rămas de aproape 5 ori mai mică decât a populației generale.Leziunile renale
apar la circa 25% din pacienți-insuficiența renală reprezentând o cauză majoră de deces.

10
 Prognosticul pentru diabetul de tip 2 este dificil de evaluat deoarece multe din
cazuri rămân nediagnosticate.Deși,rata mortalității crește cu 40% în cazul pacienților cu
diabet zaharat de tip 2,decesul survenind de multe ori prin infarct miocardic sau
insuficiență renală.
Scăderea în greutate prin reducerea aportului caloric este factorul principal
pentru ameliorarea bolii,repartiția greutății face posibilă și reapariția bolii.Diabeticii
sunt expuși unei furunculoze simple sau antracide,tuberculozei și denutriției.
Complicațiile cele mai frecvente sunt modificările cronice:afecțiuni vasculare,
ale extremităților,nefropatii și neuropatii diabetice.Cea mai frecventă cauză o constituie
afectarea coroanelor ducând la decesul diabeticului.
După descoperirea insulinei,durata vieții unui diabetic s-a apropiat de durata
normală a unui om sănătos.

8 Diagnostic diferențial

,,Diagnosticul precis de diabet trabuie stabilit numai pe baza analizelor de

sânge.,,/7 Determinarea nivelului plasmatic de glucoză(glicemie) pe nemâncate,
dimineața,este de 135 mg%ml sau 7,9mmol/l(milimoli pe litru) reprezintă un diagnostic
pozitiv de diabet.
În țările dezvoltate,mulți pacienți sunt diagnosticați prin teste screening
(triaj);alții sunt diagnosticați pentru prima oară când dezvoltă complicații specifice
diabetului,cum sunt:infarctul miocardic(atac de cord),retinopatie(suferință oculară) sau
un ulcer al piciorului.
În stabilirea diagnosticului,urmele injecțiilor de insulină,reflexele osteo-
tendinoase sunt exagerate iar semnul Babinski poate fi pozitiv.Absența glicozuriei este
un argument sugestiv la un bolnav cunoscut diabetic,inconștient,despre care se știe că
își administrează insulină.
Diagnosticul diferențial se face cu alcoolismul,cu coma diabetică ,
traumatismele,intoxicațiile, epilepsia,uremia,luesul sistemului nervos central, malaria,
boala Addison.
Pentru a face diagnosticul diferențial al unui hiperglicemic de diabet cu alte
cauze de hiperglicemie se vor efectua teste speciale.
Glicozuria este indicilu obișnuit care pune diagnostic de diabet zaharat,apariția
ei făcându-se în urină_glicemia depășește 1,40-1,60 grame la mie.Normalitatea ei fiind
sub 0,1%.Glicozuria trebuie căutată în urina bolnavilor,recoltată la două ore după un
prânz copios.Prezența acesteia în urină se întâlnește în diabetul renal,în leziunile
intracraniene și șoc.O glicozurie și o hiperglicemie poate simula un diabet necomplicat
apărut în boli de hipofiză,bolnavii trebuiesc tratați în consecință.
Boala Cushing sau bazofilismul hipofizar duce la apariția unei hiperglicemii și
glicozurii dată de hipertrofia celulelor bazofile.

11
 Glicozuria și hiperglicemia mai pot apărea în cazul unor tumori
corticosuprarenale,semănând perfect cu diabetul zaharat fiind vindecate prin extirparea
tumorii.
Injectările cu adrenalină pot determina apariția unei hiperglicemii și unei
glicozurii trecătoare.În leziunile intracraniene,infecțiile cerebrale și în hemoragiile
cerebrale pot apărea hiperglicemii și glicozurie.
Cetonuria reprezintă primul semn al cetozei,apare din cauza metabolismului
crescut al lipidelor,producând cantități mari de corpi cetonici;datorată insuficienței
aportului glucidic.
Dacă glicemia depășește după 8-14 ore de post 1,10g‰ -1,50g‰,aceste valori
rezultând în urma unui prânz copios sunt semne de diabet zaharat.Dacă valorile se
mențin sau sunt însoțite de glicozurie atunci va fi luat în considerație diagnosticul
corect.Testul trebuie repetat.
Teste speciale pentru cazurile dubioase:
1)prânzul de probă și testul de toleranță la glucoză:se administrează 100g glucoză
în 500ml apă,aromatizată cu lămâie,recoltându-se după 2 ore într-un singur eșantion
sânge venos.Dacă glicemia este sub 1g‰ se exclude diagnosticul de diabet zaharat,dacă
valoarea acesteia depășește 1,40g‰ reprezintă existența unui diabet zaharat.Testul va fi
repetat câteva săptămâni.
2)testul standard de toleranță la glucoză:este util pentru stabilirea diagnosticului
dar nu precizează gravitatea lui.Dacă glicemia de dimineață este egală sau depășește
1,10g%o,asociată cu prezența glicozuriei aceasta stabilește diagnosticul.Tehnica testului
constă în:3 zile înaintea efectuării testului,bolnavul trebuie să consume minimum 300g
glucide pe zi,seara din-naintea testării nu se alimentează,dimineața golește vezica și se
recoltează 5ml sânge venos pentru determinarea licemiei apoi se administrează 100g
glucoză dizolvată în 300ml apă aromatizată cu lămâie.La copii se administrează 1,75g
gluciză pe kilocorp.Se vor recolta sânge și urină pentru dozarea glucozei la o oră,la o
oră si jumătate și la 3 ore.
Limitele normale ale glicemiei de dimineață variază între 60-100mg%,
valoarea de 120mg% confirmă prezența unui diabet.
Dacă glicemia la o oră atinge 1,60mg% atunci bolnavii sunt suspecți de
diabet.Dacă peste o oră și jumătate concentrația este de peste 160mg% confirmă
prezența diabetului.Glicemia la 2 ore este în mod normal de 150g% sau mai
mică,aceasta fiind cea mai importantă.
3)testul de toleranță la tolbutamidă:este considerat superior celui de glucoză.
Tehnica testului constă în pregătirea bolnavului cu 3 zile înaintea efectuării examenului.
În cele 12 ore premergătoare testului,bolnavul nu mănâncă nimic.Se dizolvă 1g de
tolbutamidă în 2ml apă distilată,dministrată intravenos într-un timp de 2-3 minute.Se
recoltează sânge înaintea efectuării probei și la 20-30 minute după administrarea
soluției.După 20 de minute,glicemia nu a scăzut sub 90%din valorile inițiale se
confirmă prezența diabetului,valorile sub 75% infirmă diagnosticul de diabet.
Diabetul insipid se manifestă cu poliurie(20-30l/zi),polidipsie,glicemie
normală,glicozurie absentă și scădere în greutate.

12
 În diabetul renal,glicozuria este prezentă,glicemia și hiperglicemia provocate
sunt normale.

9 Diabetul zaharat la copil

În momentul depistării diabetului la copil și adultul tânăr,aceștia sunt

subnutriți,debutul fiind brusc cu o evoluție severă,infecțiile fiind frecvente.
Cantitatea de insulină secretată de pancreas este mai redusă sau nulă,diabetul
la copil numindu-se,,insulinopriv,,.
La 5% din totalitatea diabeticilor,boala debutează înaintea vârstei de 16 ani.
Boala se instalează brusc cu poliurie,polidipsie,polifagie și scădere ponderală
uneori cu pierderi de urină inconștiente nocturne.Cetonemia crește treptat,ducând la
anorexie și vărsături,cetoacidoza progresează rapid,copilul deshidratându-se cu
tegumente și mucoase uscate,ochii înfundați și respirația accelerată cu dureri
abdominale care pot fi severe.
Analiza de laborator constată hipoglicemie,acidoză,glicozurie,rezerva alcalină
redusă adesea sub 20 volum C2O%(bioxid de carbon) și pH-ul sanguin scăzut.
Boala este ades confundată cu glicozuria renală,chiar dacă prezintă glucoză în
urină,lipsește cetoza,glicemia fiind normală.Tuturor copiilor diabetici li se
administrează insulină și li se asigură spitalizare 4-6 săptămâni.
Doza inițială este de 1,6-2,2 unități pe kilocorp,după 3-4 ore se vor administra
0,6-1,1 unități pe kilocorp apoi doze mici și repetate de 0,2-0,6 unități pe kilocorp la
fiecare 3-4 ore.Nu trebuie supradozată insulina pentru a nu produce leziuni ireversibile
ale sistemului nervos central.
Testarea urinei pentru glucoză și acetonă trebuie efectuată din 2 în 2 ore până
la înlăturarea pericolului.
Echilibrarea hidroelectrolitică este obligatorie în cazurile de acidoză severă
prin administrarea de ser fiziologic.
,,Dacă tensiunea arterială este scăzută,se administrează sânge,plasmă sau
dextran.,,/8
Dacă deshidratarea este minimă trebuie crescută hipopotasemia.Bolnavul în
acidoză prezintă hipocacelmie,existând pericolul mare la apariția supradozajului de
potasiu.Când bolnavul nu prezintă grețuri,vărsături se poate trece la hidratarea per os cu
cantități mici de lichide,apoi soluție glucozată,sucuri de fructe,supe strecurate și lapte
smântânit.Glucoza va fi administrată după dispariția semnelor deshidratării și
acidozei,sub formă de soluție de glucoză 5%,după a doua sau a treia oră a tratamentului.
În formele ușoare,bolnavul răspunde la administrarea orală de glucoză --o
linguriță de sirop în 60 ml apă sau 30 ml suc de portocale.
În reacțiile hipoglicemice severe se administrează glucoză pe cale
intravenoasă 300-500ml soluție 5 % în decurs de 30 minute.Majoritatea copiilor
necesită 2-3 injecții zilnice de insulină pentru stăpânirea hiperglicemiei și glicozuriei.

13
 Antibioticele orale au efect minim la copilul diabetic,ducând o viață normală
cu regim alimentar.
Diabetul zaharat la copil este totdeauna grav,cu denutriție necesitând pe lângă
dietoterapie și administrare de insulină.Toleranța copilului pentru glucide este foarte
mică de aceea este obligatorie administrarea insulinei,copilul având o rație minimă de
glucide.
În diabetul copilului,dieta trebuie adaptată la doza de insulină,ținând cont de
nevoile calorice cu nevoile variabile,acesta fiind în creștere.Scopul este obținerea unui
diabet zaharat în care glicemia de dimineață să nu depășească 160-180% iar glicozuria
să nu depășească 10-25g în 24 ore.
Regimul alimentar al copilului diabetic trebuie să asigure cantitatea maximă
de glucide pentru a o putea utiliza,pentru menținerea echilibrului nutrițional,să acopere
nevoile calorice în raport cu vârsta,greutatea și înălțimea și să fie apropiat mult de
alimentația normală a unui copil sănătos.
Regimul trebuie să cuprindă glucide 50-60%,proteine 10-20%,lipide 30-35%
din totalul caloriilor sau raportat pe kilocorp în 24 de ore,glucide 6-8g,proteine 2-
2,5g,lipide 1,5-2g.
,,Pentru calcularea rapidă a glucidelor în grame se iau 10% din totalul
caloriilor,iar pentru proteine și lipide aproximativ jumătate din cantitatea glucidelor.,,/9
Un copil de 9 ani are nevoie de 1800calorii,adică 180g glucide(720calorii),90g
proteine(300 calorii) și 90g lipide(810calorii).
La copilul diabetic nu trebuiesc reduse sub 4-5g glucide pe kilocorp în 24
ore,adică sub tratament cu insulină.
Nevoile calorice necesare creșterii copilului în 24 ore pe kilocorp sunt:
-de la 0 la 1 an:110-100 calorii
-de la1 la 3 ani:100-80 calorii
-de la 3 la 7 ani:80-70 calorii
-de la 7 la 12 ani:65-50 calorii
-de la 12 la 15 ani:50-45 calorii
Sau după calculul efectuat de Blechman:
-de la 4 la 6 ani este nevoie de 1200-1300 calorii
-de la 6 la 9 ani sunt necesare 1300-1650 calorii
-de la 7 la 12 ani:1650-1800 calorii.
La pubertate și prepubertate sunt necesare 1800-2200-2400 calorii.Valoarea
calorică a rației nu trebuie să depășească necesarul dezvoltării copilului în funcție de
vârstă,talie și greutate.Cantitatea de glucide necesare copilului diabetic nu diferă de cea
necesară copilului normal,dieta acoperind nevoile de vitamine și minerale.
După calcularea toleranței la glucide care constă în supunerea copilului timp de
24 de ore la un regim normal,conținând valorile minime necesare contolând în același
timp și glicozuria.Se vor face recoltări între orele 6-14,14-22 și 22-6.Dacă la un regim
normal glicozuria va indica 200g glucide,toleranța se va calcula scăzând cantitatea de
glucoză eliminată din cantitatea ingerată.După acest calcul,se va calcula regimul dirijat
și regimul liber.

14
 În regimul controlat se va stabili valoarea calorică,componența regimului în
glucide,lipide și proteine și se vor controlat zilnic prezența acetonuriei,la câteva zile
glicozuria,glicemia ,ureea și colesterolul.
Dieta nu este fixă ci adaptată în funcție de copil și activitatea fizică a
acestuia.Sunt interzise alimentele bogate în glucide:mierea, ciocolata, prăjiturile,
bomboanele,zaharul,în cantități fixe trebuiesc luate:laptele,pâine,fructele,morcovii și
toate alimentele cu conținut de 10% și peste 10%glucide.Sunt permise toate alimentele
care conțin sub 10% glucide,cu măsură,în cantități corespunzătoare:carnea,peștele,
șunca,brânza și uleiul vegetal.
În regimul liber copilul va mânca ce vrea și cât vrea,insulina fiind adaptată
cantitativ și calitataiv alimentației.Regimul va cuprinde 50% glucide și 20-30% proteine
și lipide fiecare.Este permisă o glicozurie de 20-40g pe zi pentru prevenirea
accidentelor hipoglicemice,controlându-se glicozuria și acetonuria de 2 ori pe zi.
Debre recomandă în regimul controlat,la început a fi un regim standard apoi
variat.Astfel pentru un copil de 10 ani și 30 kg recomandă:500ml lapte,15g carne,1
ou,300g cartofi,50g legume verzi,150g fructe,40g brânză,40g unt sau ulei și 50 pâine.
Insulina se face în funcție de glicozurie,o unitate insulină pentru 4g glucoză
eliminată.Ea se injectează dimineața și seara cu 15-20 minute înainte de masă.Prânzul
trebuie să conțină puțină grăsime,puțină albumină și multe glucide.
Coma diabetică se instalează la copilul adult,mai greu comparativ cu un
copil,ieșind din aceasta cu tratament corect.Sunt administrate doze mari de insulină
fracționate la intervale mici.Copilul va fi încălzit,rehidratat,i se administrează per oral
sau subcutanat glucoză.Dacă nu mai varsă,i se dau fructe pasate,lapte degresat apoi
dieta obișnuită.
Diabetul sugarului este foarte rar și deosebit de grav,nefiind cunoscut la
timp,manifestându-se direct prin acidoză și comă.Primele semne sunt pierderea în
greutate,starea de uscăciune a pielii și tendința la infecții repetate.
La copilul sub un an este exclusă dietoterapia,alimentația trebuie dată la ore
fixe și prin prezența în urină a altor zaharuri decât glucoza(fructoză,lactoză,maltoză și
zaharoză),melituria fiind de natură benignă și relativ inofensivă.

15
 CAPITOLUL III

1 Complicațiile diabetului

Toate tipurile de diabet au simptome și complicații similari.Hiperglicemia poate

duce la deshidratare și cetoacidoză.Complicațiile de termen lung sunt de ordin vascular
și neurologic.Problemele vasculare sunt de două tipuri: macrovasculare și
microvasculare;cele macrovasculare sunt reprezentate de maladia cardiovasculară
(infarct,angină) și accidentul vascular cerebral(AVC);problemele microvasculare sunt
nefropatia diabetică,maladie renală gravă și retinopatie diabetică(problemă care constă
într-o alterare continuă și uneori brutală a retinei,fapt care poate conduce la orbire).Tot
de natură microvasculară este și impotența provocată de diabetul necontrolat,ca și o
parte dintre problemele piciorului diabetic,care se manifestă printr-o vindecare lentă a
plăgilor pe extremități,infecții repetate și dificil de tratat,gangrenă cu risc de
amputare,etc.O altă categorie de complicații tardive ale diabetului sunt cele de ordin
neurologic și anume neuropatia diabetică.Aceasta se manifestă prin pierderea senzației
și simțului în membrele inferioare(picioare) și dureri neuropatice(senzații de
durere,arsură în picioare,fără cauze imediate externe).
Complicațiile diabetului se împart în două mari categorii,în:acute și cronice.
În orice complicație acută a bolnavului diabetic,se dezechilibrează schema
terapeutică,făcând să crească doza de insulină.
Complicațiile cronice sunt datorate scăderii rezistenței organismului și
modificărilor multiple la nivelul vaselor.Leziunile sunt denumite macro- sau
microangiopatie apărând complicații oculare, renale,nervoase,osoase,etc.
A Complicații acute:
Cetoacidoza diabetică este determinată de deficitul de insulină în paralel cu
creșterea concentrației de glucagon și apare adesea în cazul întreruperii tratamentului cu
insulină.Pacientul acuză lipsa poftei de mâncare,greață,vărsături,urinări frecvente și în
cantități mai mari,dureri abdominale,iar în lipsa tratamentului se poate ajunge la
alterarea stării de cunoștință sau comă.Febra marchează prezența infecției,tratamentul
fiind cu insulină,fluide intravenos,potasiu,bicarbonat(fără de care coma nu poate fi
remisă).Necesarul de insulină este în jur de 250 unități în primele 24 ore iar la vârstnicii
obezi se administreazăheparină.
Coma hiperosmolară este un sindrom de deshidratare accentuată în condițiile
unui aport insuficient de apă.Tratamentul se realizează urgent cu cantități mari de
lichide administrate intravenos.
În etapa premonitorie se constată astenie progresivă,scăderea apetitului și
aportului hidric, scăderea în greutate,deshidratare.
În etapa de comă osmolară manifestată se constată hiperglicemie foarte
mare,fiind o formă rară dar foarte gravă.

16
 În faza de comă_tulburări neurologice,semne de deshidratare masivă,apare
oligurie sau chiar anemie.Tratamentul este de 8-10 litri de lichid în 24 ore cu
monitorizarea debitului urinar, insulinoterapia fiind esențială.
Stadiul de precomă diabetică în care anorexia este totală,apar grețuri și
vărsături,greutate în epigastru,respirație amplă,zgomotoasă și profundă (Kussmaul).
Mirosul respirației este acetonic(de mere putrede),deshidratarea este pronunțată(limba,
mucoasele și pielea sunt uscate) iar pierderea în greutate este mare.Poliuria este absentă,
acetonuria și glicozuria fiind prezente.Hipotermia este prezentă,în aânge înregistrându-
se valori mari ale hiperglicemiei și cetonemiei.
Stadiul de comă diabetică și comă hipoglicemică.În stadiul comei diabetice,
bolnavul este palid,cu respirația Kussmaul evidențiată,apare somnolența și coma în care
deshidratarea, hipotermia, tulburările de deglutiție și hipotensiunea arterială sunt
prezente.Glicemia depășește 4 g%o,diureza este pronunțată,glicozuria este abundentă,
cetonemia și cetonuria sunt obișnuite.Rezerva alcalină și sodiul scad iar acidoza
metabolică și potasiul cresc în aânge.
Coma hipoglicemică este o complicație secundară tratamentului cu insulină,de
obicei apare în supradozaj insulini,în urma unui consum insuficient de glucide sau
datorită unui efort exagerat.La început apar transpirații profunde,amețeli,foame
exagerată,acestea dispărând la ingestia de glucide sau după administrarea de
glucoză.Dacă nu se intervine,bolnavul devine agitat,inconștient,prezintă tulburări
neurologice,modificări de reflexe,uneori comă profundă,uneori modificările
neurologice pot deveni ireversibile,în unele cazuri greve.În formele ușoare de
hipoglicemie,bolnavul poate interveni singur,ingerând zahăr.Dacă intervenția este
promptă,starea de conștiență se obține rapid,alimentând bolnavul cu apă cu zahăr,suc de
fructe cu zahăr sau miere.Dacă în primele 30 de minute nu și-a revenit,acesta va fi
transportat la spital unde după realizarea bilanțului biochimic (glicemie,sodiu,
potasiu,uree,pH) se administrează perfuzie de glucoză cu vitamina B1,B6,B12 sau
piracetam.La cei agitați se administrează o fiolă de fenobarbital,iar la cei cu edem
cerebral,hemisuccinat de hidrocortizon,sulfat de magneziu,manitol,uneori oxigen.
Glicemiili se repetă din 2 în 2 ore.
Infecțiile acute _ infecția tuberculoasă la diabetic
Diabeticul este foarte sensibil la infecția tuberculoasă,în special la cea
pulmonară.Este suspectă tuberculoza pulmonară,dacă bolnavul este subfebril,dacă are
tahicardie,VSH crescut iar examenul radiologic confirmă diagnosticul.Orice bolnav de
diabet trebuie să efectueze lunar o radiografie pulmonară,mai ales atunci când se
instalează o cataractă diabetică adevărată.Extinderea leziunii tuberculoase este rapidă
iar formele incipiente sunt necunoscute la diabetici.
Tratamentul cu streptomicină,acid paraaminosalicilic și hidrazida acidului
izonicotinic este foarte eficient.Hidrazida se administrează în doze de 10mg pe
kilocorp,pe zi în trei prize,asociată cu PAS(acid paraaminosalicilic) 8-10g pe zi în patru
prize și vitamina B6 50-100mg pe zi pentru a preveni tulburările nervoase.Nu este
recomandat tratamentul cu un singur tuberculostatic și trebuie urmau 1-2 ani.

17
 Neoplasmele(cancerele) sunt mai frecvente la diabetici deoarece localizarea
acestora sunt în glanda mamară,în pancreas,uter,stomac,vezica urinară și în ficat.
Leziunile micotice netratate constituie căi de intare pentru infecție.
În tratamentul gangrenei diabetice trebuie avut în vedere gradul de irigație al
zonei și de prezența infecției.Preferabil este tratamentul conservator,dacă zona este bine
delimitată.
În gangrena diabetică predominant ischemică cu prognostic mai rezervat,riscul
amputației este mai mare și tratamentul conservator este completat cu un tratament
chirurgical minim ce poate ajuta la vindecare completă.În forma ischemică,radiografia
nu arată leziuni osoase de distrucție sau liză osoasă ci apreciază debitul vascular,iar
arterografia constată morfologia arterelor.
În forma de gangrenă diabetică predominant infecțioasă,tratamentul conservator
se face cu antibiotice,rar ajungând la amputație.Profilaxia gangrenei diabetice se
realizează printr-un tratament corect al diabetului zaharat,renunțând definitiv la
fumat,evitând încălțămintea strâmtă,să nu se folosească jartiere care să jeneze circulația
în arterele membrelor inferioare.Trebuie evitat statul picior peste picior,umblatul cu
picioarele goale,evitat frigul la nivelul acestora prin purtarea de ciorapi de bumbac,vara
iar iarna,ciorapi de lână,iar dacă transpiră,după spălare și uscare se pudrează cu talc.
Nevrita periferică acută
Instalarea nevritei periferice este rapidă cu dureri intense,accentuate de mișcări
axate pe nervul respectiv,până la o paralizie totală manifestată la nivelul extremităților
piciorului și al mâinii.Într-un timp mai lung poate apărea și atrofia,caracteristică
distrugerii(abolirea)reflexelor tendinoase din regiunea respectivă,asemănător reflexului
achilian în sciatică.Evoluția nevritei periferice diabetice variază între 3-12
săptămâni.Tratamentul constă în echilibrarea rapidă a diabeticului și prevenirea scăderii
ponderale prin administrare de vitamina B2 în doze de 10 mg per os,de 4 ori pe zi sau
injectabil 25 mg intramuscular,de 2 ori pe zi,vitamina B12 în doze de 500g
intramuscular,zilnic timp de o săptămână apoi de 3 ori pe săptămână.Înainte de culcare
se administrează 0,6g aspirină pe zi,iar dacă durerea este intensă se adaugă sulfat de
codeină în doze de 0,03g.
B Complicațiile cronice:
Microangiopatia cuprinde glomeruloscleroza diabetică și retinopatia,cu apariție
în primii 10 ani de evoluție a bolii și reprezintă complicații severe.
Glomeruloscleroza diabetică reprezintă una din cele mai grave complicații,
caracteristică diabetului netratat.
Retinopatia apare în diabetul dezechilibrat,depistată în primele stadii exiastă
șansa de a stagna în evoluție.Semnele de apariție e retinopatiei sunt:vedere
încetoșată,dificultăți de citire,pierderi temporare ale vederii,durere la nivelul
ochiului,puncte întunecate sau luminoase ce plutesc în câmpul vizual datorate
desprinderii de retină sau hemoragie vitroasă(sticloasă).Cataracta este o complicație
obișnuită cu evoluție rapidă dar corectabilă chirurgical.
Macroangiopatia constă în afectareavaselor mari.Când sunt afectate vasele
coronare apar cardiopatia ischemică și infarctul miocardic;când sunt afectate arterele

18
cerebrale apare ateroscleroza cerebrală,generând accidente ischemice iar când sunt
afectate vasele membrelor inferioare apare arteriopatia membrelor inferioare.
În ateroscleroză se produc modificări în intima arterială prin formare de plăci
ateromatoase ce duc la îngustarea lumenului,mai ales în arterele coronare ale inimii și
ale extremităților cu apariție de dureri anginoase și claudicație intermitentă.În
arterioscleroză pereții vasculari ai arteriolelor se încarcă cu substanță hialină.
Scleroza Monckeberg constă în calcifierea medie a arterelor musculare
producând un contur îngroșat denumită,,arteră în tub de pipă,,.
Ateroscleroza apare mai devreme și este mai importantă decât în populația
generală.Simptomele includ claudicație intermitentă,gangrenă,apare frecvent boala
coronariană și accidentul vascular cerebral.Fumatul este un factor major de risc ce
trebuie evitat la fel ca și hipertensiunea.
Ateroscleroza obliterantă a arterelor membrelor inferioare determină răceala
extremităților și reduce rezistența musculară la efort cu apariția durerii mușchilor
gambei în timpul mersului mai rapid(claudicație).Ateroscleroza obliterantă din diabet
are următoarele caracteristici:duce la manifestările ocluzive la bolnavii peste 40 de
ani;apare într-o proporție de 69% calcifierea arterelor,în 34% din cazuri este asociată cu
o hipertensiune iar cei mai mulți bolnavi sunt bărbații în 83% din cazuri.Hiperlipemia și
hipercolesterolemia sunt întâlnite în 40% din cazuri,interesând extremitățile
superioare,complicându-se rar cu diabetul iar lipidele sangvine sunt în limite normale.
Diagnosticul diferențial al aterosclerozei diabetice se face cu neuropatia
diabetică în care degetele piciorului sunt calde,pulsul arterial periferic bun iar reflexele
tendinoase sunt absente sau diminuate.
Complicații oculare –retinopatia- leziune a ochiului.Leziulnile oculare sunt de
natură degenerativă,intensitatea lor fiind direct proporțională cu durata diabetului.60%
din bolnavii cu diabet de peste 10 ani prezintă hemoragii retiniene cum
sunt:cataracta,fisuri corneene,ametropii(tulburări de vedere cauzate de un viciu)
.Retinopatia proliferativă poate determina complicații serioase ca hemoragia în vitros și
dezlipirea de retină.Tratamentul se face cu fotocuagulare,vitrectomia pars
plana,analogul experimental al heparinei.
Complicațiile renale întâlnite frecvent la diabetici,urina acestora fiind mediul
de cultură ce favorizează apariția și dezvoltarea infecțiilor renale.
Nefropatia diabetică reprezintă pierderi de proteine în urină.Ea poate fi și
consecința aterosclerozei renale.Nefropatia este singurul simptom al diabetului incipient
reprezentat de microalbuminurie,test ce poate detecta cantități foarte mici de proteină ăn
urină(tulbure,opalescentă,pot fi semne de proteine în flacoanele cu urină).Pe măsură ce
nefropatia se agravează pot să apară complicații ca:edeme la nivelul membrelor
inferioare;hipertensiune arterială,crește nivelul sanguin al colesterolului și
treigliceridelor.Deteriorarea funcției renale afectează capacitatea organismului de a
elimina excesul de insulină apărând hipoglicemia.Medicul specialist poate recomanda
ajustarea dozelor de insulină pentru evitarea hipoglicemiei.Afectarea renală în timp
duce la insuficiență renală și determină simptome ca astenie,lipsa poftei de
mâncare,scădere în greutate,etc.Nefropatia diabetică poate determina insuficiență renală

19
și necesitatea instituirii dializei sau realizării transplantului renal.Tratamentul se
realizează cu inhibitori ai enzimei de conversie și diete cu conținut proteic scăzut.
Complicații nervoase:manifestate sub formă de tulburări motorii (pareze)
,senzoriale sau viscerale.Neuropatia periferică se manifestă cu simptome de
furnicături,amorțeli,junghi la nivelul membrelor inferioare și superioare sau în alte părți
ale corpului _cu apariție de deformări osoase sau articulare;diminuarea sensibilității și
transpirațieila nivelul picioarelor,slăbiciune și pierderea echilibrului sau coordonării.
Neuropatia poate afecta fiecare porțiune a sistemului nervos și este o cauză majoră de
morbiditate,sub diferite sindroame clinice distincte:
-polineuropatia periferică cu manifestări bilaterale:amorțeli,parestezii,durere –
sindroamele dureroase extreme sunt de obicei autolimitate și durează de la câteva luni la
câțiva ani.
-mononeuropatia este mai puțin rară decât polineuropatia și are un grad înalt de
reversibilitate spontană.
-radiculopatiile sunt autolimitate și urmează distribuția mai multor nervi spinali.
Neuropatia vegetativă(afectarea funcționalității organelor interne) are ca
simptome tulburări digestive ca:balonări frecvente,vărsături,diaree și dureri abdominale
caracterizând gastropareza diabetică(golirea întârziată și incompletă a conținutului
gastric);tulburări de termoreglare,transpirații profunde la nivelul toracelui,a feței ce apar
în timpul nopții sau după consumul unor alimente(brânză,alimente condimentate)
;tulburări sexuale ca disfuncția erectilă la bărbați(lipsa erecției) și insuficienta lubrifiere
la femei(uscăciune vaginală);hipotensiune ortostatică la ridicarea în picioare (amețeli,
leșin).Neuropatia vegetală poate atinge tractul gastro-intestinal(determinând dificultăți
la înghițire,evacuare gastrică întârziată,diaree sau constipație),determină paralizia
vezicii urinare,impotența și ejaculare retrogradă.Tratamentul se face cu antiinflamatoare
nesteroide,codeină,amitriptilină și flufenazin, desipramin,difenoxilat și atropină(pentru
diaree) în funcție de necesități.
Simptomele neuropatiei focale(afectează un singur nerv) apar brusc cu
durere,slăbiciune sau impotența funcțională într-o singură regiune a corpului,mai
frecvent la încheietura mâinii,coapsei sau piciorului.Dacă nervul este comprimat,
durerea și suferința nervului median se va dezvolta treptat de-a lungul unei perioade de
câteva săptămâni sau luni.Durerea intra-și perioculară reprezintă dificultatea de mișcare
a ochilor și vederea dublă(diplopia) ce apare atunci când neuropatia focală afectează
nervii ce dețin controlul musculaturii oculare.

20
 CAPITOLUL IV

1 Trtamentul dietetic

Împreună cu tratamentul medicamentos,regimul reprezintă condiția esențială

menținerii vieții diabeticului aproape de normal.Principiile generale sunt:
-bolnavul trebuie să-și cunoască foarte bine regimul,conținutul de glucide pentru
fiecare aliment și să-l respecte
-bolnavul trebuie bine instruit asupra conținutului glucidic din alimente.
Bolnavul diabetic trebuie să cunoască cele 3 grupe importante de alimente
interzise și permise:
a)alimente ce nu conțin glucide sau conțin cantități reduse fiind consumate fără
restricție
b)alimente bogate în glucide interzise diabeticului
c)alimente cu cantități moderate de glucide consumate numai în cantități stabilite
de medic și cântărite.
d)cantitatea de glucide consumate zilnic să fie apropiată de cea a individului
normal,ținând cont de munca depusă,vârstă și sex
e)rația calorică să corespundă necesarului caloric organismului,raportată la
vârstă,esx,stările fiziologice și munca prestată
f)excluse vor fi glucidele concentrate ca:zahărul,produsele făinoase și
zaharoase,etc
g)din alimentație nu vor lipsi proteinele animale cu valoare biologică(lapte,
carne,brânză,ouă, pește) și lipidele vegetale(uleiurile vegetale)
h)pâinea va fi împărțită cu exactitate pe felii și pe mese
i)din alimente nu voe lipsi fibrele,deoarece celulozicele din legume,fructe,cereale
și leguminoasele uscate scad glicemia și previn cancerul de colon
j)mesele vor fi repartizate la ore precise(dimineața,ora 11,prânz,ora17 și
seara),ultima masă servindu-se la ora 22 sub formă de gustare.
Prezentăm foaia de regim pentru un diabetic,utilizată de centrul antidiabetic și
boli de nutriție _ spitalul N.Paulescu:

21
 TABEL CU REGIMUL DIADETICULUI

Felul alimentar Cantitǎṭi precise

Fără cântar -Carne:vacă,vițel,pasăre,porc,miel slab 300 g sau
(proaspătă sau congelată)șuncă
-Pește:proaspăt sau congelat(sărat,afumat) 400 g sau
-Brânzeturi:telemea,cașcaval,brânză topită 200-300 g
-Grăsimi:unt,untdelemn,margarină
-Smântână: (cremă)
-Legume:varză,varză roșie,Bruxelles,conopidă,spanac,dovleac,fasole 800-1000 g
verde,bame,sparanghel,salată,vinete,roșii,lăptuci,păpădie,urzici,măceș,
ridichi,ciuperci,ardei grași,castraveți,praz,untișor,ștevie.
-Ouă proaspete foarte moi
Obligatoriu -Fructe proaspete:mere,fragi,căpșuni,zmeură,caise,vișine,cireșe 300-400 g
pe cântar timpurii,pere,portocale,gutui,piersici sau pepene verde(60g)

-Lapte;iaurt,caș,urdă,brânză proaspătă de vaci 500 ml

-Cartofi,orez,griș,paste făinoase cântărite fierte 150 g
-Pâine:g
-mămăligă pripită:g (400 g pentru 100 g
pâine)
-mămăligă tare:g Nu

-Nu se fierb:cartofi,morcovi, sfeclă,țelină sau paste făinoase,în ciorbe

-Nuci,alune Nu
-Bături alcoolice:vin alb,țuică,coniac Ocazional și cu
moderație
-Ceai,cafea neagră Cu zaharină
Interzis Se vor evita:făinoasele,biscuiții,legumele
uscate:fasolea,mazărea,lintea,bobul,castanele,zahărul,ciocolata,prăjituri
le,bomboa
nele,dulcețurile,halvaua,rahatul,înghețata,berea,vinul
dulce,mustul,siropurile,strugurii,prunele,miere de
albine,cozonacul,bananele,curmalele,etc.

Instrucțiuni speciale;echivalențe:100g pâine =250g cartofi =500g fructe

100g fructe =50g cartofi =20g pâine =250g lapte =120g morcovi sau țelină sau
sfeclă fierte

22
 Conținutul în zahăr a 20g pâine este egal cu zahărul conținut în cantitățile
alimentelor,în locul pâinei pot fi consumate alimentele:20g pâine =15g făină de
grâu;15g făină de porumb;86g mămăligă;18g macaroane firte;250g lapte;350g lapte
acru sau iaurt;60g cartofi;20g mazăre,fasole,linte uscată boabe; 70gmazăre, fasole, linte,
fierte;120g mazăre verde;220g fasole verde;140g mere,pere;170g portocale;190g
pepene;225g afine;135g cireșe,vișine;130g prune și 80g nuci.
Alimentele consumate fără restricție sunt:carnea,peștele de toate sorturile, șunca,
brânzeturile fermentate,ouăle,grăsimile vegetale și animale,legumele cu un conținut mic
de glucide(varză acră,castraveți,spanac,ciuperci,conopidă,etc).Alimentele consumate
numai cântărite sunt:pâinea,fasolea și toate derivatele de cereale,fructele și legumele cu
un conținut mare de glucide,laptele,iaurtul și urda.După conținutul lor glucidic,fructele
și legumele se împart în 4 categorii:
a)un conținut sub 5% glucide:legume(ciuperci,dovlecei,lobodă,roșii,spanac,varză,
ridichi),fructe(pepene,nuci,lămâi)fiind consumate fără restricție și fără cântar.
b)conținut de 10% glucide:legume(ceapă,morcov,praz,țelină),fructe(cireșe,
coacăze,portocale) totdeauna cântărite.
c)conținut de 15% glucide:legume(mazăre verde boabe,păstârnac),fructe(dude,
gutui,mure, zmeură ,piersici,vișine)
d)conținut de 20% glucide sunt:legume(usturoi,hrean,cartofi) și fructe (struguri,
prune uscate).
Deci,se consumă cântărite merele de orice fel,portocale,cireșe,morcovi fierți și
cartofi.Strict interzise sunt:strugurii,prunele,perele,crumalele și bananele.Legumele
uscate sunt consumate numai după ce sunt fierte.Zaharul și produsele făinoase se
interzic deoarece cresc glicemia rapid,fiind folosite numai în stări hipoglicemice.
Repartizarea glucidelor pe cele 5 mese reprezintă modul de echilibrare al diabeticului
(numai de dietă cu tratament oral sau insulinic).În cazul dietei se folosește schema de
alimentație cu trei mese principale.În tratamentul cu insulină se vor utiliza două
posibilități de administrare:
a)administrarea de insulină românească,dată în 3 prize se efectuează înaintea
meselor bogate în glucide(dimineața,prânz și seara).
b)dacă se folosește insulină semilentă sau lentă,se administrează în două
prise(dimineața și seara),sau într-o singură priză,glucidele fiind repartizate egal în trei
mese principale și 2-3 gustări.
Repartiția glucidelor pe procente este asemănătoare adultului normal(15%
dimineața,10% la ora 11;35-40% la prânz;10% la ora 17,20-25% seara și la ora
22,10%).Conținutul în glucide la copilul până la 15-16 ani este recomandat să
primească 50% glucide,20% proteine și 25-30% lipide.Preferabil sunt dietele bogate în
glucide,dacă diabeticul nu este obez va primi o rație calorică similară cu a individului
normal,pentru vârstă,sex,muncă și stare fiziologică.Pentru evaluarea conținutului
glucidic al alimentelor este necesar folosirea cântarului.Pentru ca rația calorică să fie
echilibrată nu trebuie să lipsească niciodată alimentele bogate în fibre,împărțirea pâinii
pe felii trebuie făcută cu exactitate.Dacă diabeticul este obez se vor reduce pâinea și
făinoasele,dar nu și grăsimile vegetale.Pentru obezi sunt necesare:controlul aportului

23
caloric,regim strict dacă este cazul,aport mare de fibre și mese regulate,iar scăderea în
greutate nu este permisă decât cu acordul medicului.Modul de preparare al alimentelor
va fi:
-evitarea zahărului și produselor zaharoase,îndulcirea va fi numai cu zaharină
-prepararea sosului să fie fără făină
-pâinea prăjită să fie cântărită înainte de prăjire
-pastele făinoase în stare crudă conțin multe glucide(75-80%).Prin fierbere se
îmbibă cu apă și-și măresc volumul de 4 ori
-se preferă consumul alimentelor sub formă de soteuri,sufleuri,budinci
-proteinele animale sunt obligatorii în regim
-prăjirea este contraindicată,recomandate sunt fierberea și coacerea
Principalele categorii de alimente cu conținut în glucide sunt:
1)alimente cu conținut glucidic mare,intrezise diabeticului sunt:zahăr, miere,malț,
biscuiți,stafide,prăjituri,prune uscate,gem de prune, marmeladă, lapte condensat
îndulcit.
2)alimente cu conținut glucidic mare,permise cu limită diabeticului:pâinea albă,
pâinea graham,cartofi,orez,fasole boabe,mazăre boabe,fructe proaspete,sucuri de fructe.
3)alimente permise diabeticului:morcovi,țelină,sfeclă,ceapă uscată,usturoi,legume:
roșii,salată,ardei, varză,vinete,praz,etc,bere,lapte și derivate,carne,pește și derivatele lor.
În stare uscată legumele conțin între 75-90% glucide.Necesarul de alimente
consumate trebuie ales cu atenție;fructele și legumele proaspete(dar nu dulci);alimentele
bogate în amidon – cartofi,pâine,orez și fasole;alimente bogate în găsimi și proteine;fără
băuturi alcoolice și obligatoriu fără dulciuri.Necesare sunt plimbarea,înotul,mersul pe
bicicletă ca și mod de relaxare.

2 Tratamentul cu insulină

Pentru diabeticul de tip 1,insulinoindependent,insulina este indispensabilă,

administrarea ei fiind prin injecții subcutanate,numai în cazuri speciale indicate de
medic se face intravenos(coma diabetică).Exis tă insuline cu acțiune rapidă și cu acțiune
lentă.Se folosește în special insulina obișnuită cu acțiune rapidă,cristalină sau ordinară
ce poartă numele de Actrapid.În țara noastră se găsesc flacoane cu insulină ce au 5ml și
200 u.i.(unități internaționale),în alte țări există insuline cu 80 u.i. sau cu
100u.i./ml.Insulina se extrage din pancreas de vacă.Pe lângă insulina românească care
este insuficient purificată există și insuline pure,numite insuline monocompo-
nente.Acestea nu dau rezistență,nu dau reacții alergice fiind mai bine suportate,
administrate pe cale subcutanată,activitatea hipoglicemiantă începe la 20-30 minute de
la injectare și dispare în 6-7 ore.Pe cale intravenoasă începe imediat și dispare în 90 de
minute.Bolnavul își injectează singur insulina,de 3 ori pe zi cu 15 minute înaintea

24
fiecărei mese principale (dimineața,prânz și seara),dozele fiind stabilite în funcție de
toleranța la glucide și sunt obligatorii regulile:
a)o unitate internațională de insulină obișnuită echilibrează circa 2g glucoză.Dacă
bolnavul elimină prin urină20g glucoză în 24 ore are nevoie de 10 u.i. insulină.Dacă
după 10 u.i.dispare glicozuria,bolnavul este considerat echilibrat.În general,la copii și la
adolescenți se permite o glicozurie de 10-12g în 24 ore,evitând o posibilă hipoglicemie.
b)glicozuria nu este întotdeauna utilă diagnosticului și tratamentului.La vârstnicii
care au complicații renale,tratamentul se realizează numai după valorile glicemiei.
c)repartizarea dozelor de insulină se face diferit în funcție de masă.Odoză de 60
u.i.se repartizează diferențiat:24 u.i.dimineața,20 u.i. la prânz și 16 u.i.seara.
d)când nevoia de insulină depășește 60 u.i.zilnic,se apelează la insulina cu acțiune
lentă sau prelungită.
Insulinele cu acțiune prelungită,cu activitate medie sunt:
-H.G.Insulin S,cu debut la o oră și dispariția efectului la 12-14 ore
-Komb-Insulin S,cu debut la 45-60 minute și dispariția acțiunii la 9-12 ore
-Insulin semilente M.C.,cu debut la o oră și sfârșit după 12-16 ore
-Rapitard Insulin,cu debut la o jumătate de oră de la administrare și dispariția
activității după 18-20 ore.
Dintre insulinele cu activitate prelungită se folosesc:
-Long-Insulin,cu debut la o oră de la administrare până la două ore și dispariția
activității după 20-24 ore
-Insulin Novolente,cu acțiune la o oră jumătate până la două ore și dispariția
activității după 20-24ore.
Dintre insulinele monocomponente(bine purificate) sunt utilizate Mono-
component lent și Monotard M.C.Insulin.
La copii și adolescenți este contraindicat tratamentul cu insulină lentă,aceasta
administrându-se într-o singură priză pe zi.Sunt interzise amestecuri de insulină
românească cu orice tip de insulină,deoarece se inactivează.Flacoanele de insulină sunt
păstrate tot timpul la frigider și la loc uscat.Înainte de administrare,flaconul este încălzit
la temperatura camerei,agitându-se până la omogenizare iar extragerea insulinei se
realizează cu 2 ace sterilizate prin fierbere,introduse în dopul de cauciuc(se
dezinfectează cu alcool și se șterge cu un tampon de vată sterilă,cu apă apoi se
usucă).,,Alcoolul inactivează insulina.Printr-un ac se extrage insulina,iar prin celălalt
pătrunde aerul care înlocuiește conținutul extras.,,/11 De preferat este ca după fiecare
utilizare,seringa să fie aruncat.Sunt seringi de 1ml,cu 40 gradații(fiecare gradație
corespunde la o unitate internațională) sau 20 gradații(o gradație =2 u.i.).Este normal să
existe atâtea seringi câte injecții se fac.Dacă nu este posibil,seringa se sterilizează
numai prin fierbere o singură dat ă (dimineața ),o dată cu ea și un număr dublu de ace
față de numărul injecțiilor cu insulină efectuate zilnic și un număr triplu de dopuri de
vată.Injecțiile se fac subcutanat,locurile de elecție fiind fața anterioară și latero-externă
a coapselor,jumătatea inferioară a abdomenului(sub ombilic),fețele anterioare și laterale
ale brațelor și regiunile fesiere.Pielea se dezinfectează cu alcool și urmele acestuia se
șterg cu un bușon de vată fiert în apă.Bolnavul se va spăla obligatoriu cu apă și săpun

25
înainte de fiecare injecție,evitând repetarea injectării în același loc.Schimbarea locului
de injectare se realizează periodic după o schemă făcută de bolnavul care-și
administrează singur injecțiile.
Accidentele după administrarea insulinei sunt:hipoglicemia,infecțiile locale
(flegmoane) datorate lipsei de asepsie,alergie la insulină(reacții locale și generale),
înlocuindu-se în această situație insulina cu forma monocomponentă,lipodistrofia fiind
hipertrofică(noduli duri și dureroși) sau trofică cu dispariția grăsimii subcutanate.
Lipodistrofia poate fi combătută prin schimbarea periodică a locului de injectare.
Criteriile care stabilesc impunerea tratamentului cu insulină.
Nu există un tratament standard al bolnavului diabetic cu insulină,deoarece nu
există doi bolnavi care să necesite aceeași doză de insulină,fiind de tipul de necesități
ale individului.Valoarea calorică totală afectează posologia insulinei iar rația glucidică a
dietei poate fi mult crescută cu condiția ca aportul caloric global să rămână constant.
Glucidele exercită în general o cerință mare de insulină decât echivalentul lor
caloric în lipide.Necesarul de insulină depinde de valoarea totală calorică a dietei astfel
încât dacă aceasta crește și nevoia de insulină este mai mare.
Complicațiile diabetului influențează necesitatea de insulină,această nevoie
crescută de insulină fiind datorată efortului fizic crescut,în obezitate,în infecții,în stări
febrile și toxice,în sarcină.În caz de slăbire,nevoia de insulină scade în reducerea
aportului caloric.Conținutul protidic din dietă nu influențează vizibil nevoia de insulină.
Insulina este indicată obligatoriu în următoarele cazuri:
1.toți copii diabetici
2.toți adulții diabetici subponderali cu glucozurie și hiperglicemie
3.toți bolnavii cu complicații acute
4.toți bolnavii care prezintă un debut brusc al simptomelor diabetului în cele trei
luni care preced examenul.
5.toate sarcinile care apar în cadrul unui diabet sau la care se observă o stare
diabetică subclinică.
Insulina este indicată în toate cazurile când boala nu poate fi stabilizată prin
diete alimentare,prin hipoglicemiante orale și exercițiu fizic.
La toți bolnavii la care diabetul a debutat într-o formă acută,chiar dacă este ușor
sau sever,trebuie aplicat tratamentul cu insulină.Orice diabetic netratat care are un
surplus considerabil de greutate nu va necesita insulină ori tratament cu
hipoglicemiante,cu o prezentare de hipoglicemie importantă de dimineață.Toți copii și
diabeticii subponderali necesită insulină dar mare importanță în echilibrarea diabeticilor
este regimul alimentar,nu tratamentul cu insulină.Un diabetic își poate stăpâni boala
printr-o dietă hipocalorică prin scăderea în greutate,prin posturi totale intermitente,prin
hipoglicemiante orale și exerciții fizice.
Preparatele de zinc insulină sunt cunoscute sub denumirea de insulină
semilentă,lentă și ultralentă,pentru că durata de acțiune poate fi scurtă,intermediară și
lungă.

26
 Insulina cristalină,cu cristale de zinc exercită în soluție un efect hipoglicemiant
în decurs de o oră,când este administrată subcutanat ajunge între 2-6 ore.Este preparatul
ideal în urgențe,în cetoză,acidoză diabetică sau în infecțiile acute.
Globininsulina are o acțiune de tip intermediar.Protamin _zinc insulina are o
acțiune prelungită ca și insulina ultralentă,efectul fiind evident după 12-24 ore iar
activitatea se menține peste 30 de ore.Se administrează o singură dată pe zi,totdeauna
înainte de micul dejun.
Datorită absorbției lente nu se manifestă în primele 2-4 ore de la injectare.
Complicațiile insulinoterapiei.
Hipoglicemia se datorează fie administrării în exces a insulinei,fie unei
alimentații deficite sau asocierii acestor două cauze,unui efort deosebit fără a reduce
insulina sau a creșterii corespunzătoare a cantităților de alimente.O altă cauză este
neconsumarea întregii cantități de alimente permise sau întârzierea prânzului un timp
îndelungat după administrarea insulinei.
Alte cauze ale hipoglicemiei postinsulinice:
-supradozajul insulinei,vărsăturile,diareea,stabilizarea bolii,scăderea ponderală,
lichidarea stărilor toxice și a infecțiilor cu insulină și a prânzurilor din regim.
-instalarea unei cașecxii(stare generală proastă a organismului manifestată prin
scăderea temperaturii corpului,slăbire și astenie excesivă),cu epuizarea rezervelor de
glicogen,cum se întâmplă în bolile maligne sau în tuberculoză.
-neglijarea reducerii bruște a dozei de insulină imediat după naștere la gravidele
diabetice.
-insuficiența cardiacă acută,hemopatiile acute și insuficiențele corticosuprarenale.
Simptomele hipoglicemiei postinsulinoterapiei pot fi ușoare:foame,astenie,tremu-
rături,instabilitate nervoasă.cefalee,ușoară confuzie mintală sau stare de depresie.În alte
situații pot apărea reacții moderate severe:astenie accentuată,transpirație excesivă și
lipicioasă cu tegumente reci,amorțeală a limbii,buzelor și mucoasei bucale, palpitații,
tulburări de memorare,vedere încețoșată,mers dificil,etc.Alteori hipoglicemia se
însoțește de reacții severe:convulsii,incontinență de urină, inconștiență,alteori o stare de
comă.
,,Tratamentul hipoglicemiei:în formele ușoare se administrează un pahara de suc
de portocale sau 8-12 g de glucoză.Toți bolnavii care își administrează insulină trebuie
să aibe asupra lor o bucată de zahăr.,,/12
În cazul bolnavilor inconștienți,trebuie administrat intravenos 25ml glucoză,
50% se va continua cu o perfuzie cu 10% soluție de glucoză.Dacă nu avem la dispoziție
soluție sterilă de glucoză iar alimentația pe gură nu se poate face,se pot administra
glucide sub formă de lichide prin intremediul unie sonde gastrice introdusă prin fosele
nazale.Se mai poate administra clorhidrat de glucagon 0,5-1mg pentru adulți și jumătate
din această doză pentru copii crește glicemia,în lipsa acestuia se administrează 1%o 0,5-
1ml.Reacțiile alergice la insulină se pot observa local în jurul sediului injectării
manifestate prin tumefacție,jenă și prurit sau reacții generale: urticarie,edem al feței și
extremităților, dispnee.În cazul acestor manifestări se administrează adrenalină 1%o 0,5
subcutanat, repetându-se la o jumătate de oră în funcție de gravidetatea reacțiilor.Se mai

27
pot administra hemisuccinat de hidrocortizon sau sulfat de efedrină 2,5mg la adult și
8mg la copil,într-un interval de patru ore până la ameliorare.Se mai pot administra un
antihistaminic oral la 1-4 ore sau ACTH(adrenocorticotrop hipofizar) până se obțin
rezultate durabile.,,În șocul anafilactic se pot administra intravenos bitartratul de
levarterenol, intravenos.,,/ 13(hipertensiv,vasoconstrictor)
O altă complicație o constituie în tratamentul cu insulină,lipoamele insulinice
dezvoltate la locul injectării sau lipoatrofia insulinică determinată de atrofia țesutului
adipos subcutanat în locul injectării,cauza fiind necunoscută.
Alte complicații sunt edemele insulinice cu o tumefiere a feței fiind netedă și
lipsită de riduri,o altă complicație este presbiopia insulinică printr-o reducere a
elasticității cristalinului.

3 Tratamentul comei diabetice

Coma diabetică reprezintă starea bolnavului cu diabet hiper- sau hipoglicemie.

Coma diabetică este cea mai gravă complicație și apare mai frecvent la diabeticii
tineri.Se instalează relativ rapid,în câteva ore,prezentând o hipregligemie marcantă(500-
600mg la 100ml sânge),prezența de corpi cetonici în urină și sânge.Bolnavul este inițial
liniștit dar somnolent,cu tegumente și mucoase uscate,limba prăjită,globii oculari
înfundați în orbite,oligurie,tensiunea arterială scade treptat,dispnee cu frecvență
ondulantă.
În fază de precomă,internarea este obligatorie,tratându-se cauzele decalnșatoare :
dezechilibrul alimentar,insuficiența de insulină,stress-ul,etc.Se administrează un regim
hidric bogat cu sucuri de fructe,băuturi sărate,supe de zarzavat strecurate,etc.În perfuzie
se introduc 500-1000ml ser fiziologic,250-500ml ser glucozat,10-20% tamponat cu
insulină (o u.i.la 2g glucoză),mărindu-se doza insulinică cu 50-100% peste cantitatea
obișnuită.În 24 de ore se adaugă 2-4g clorură de potasiu,KCl în perfuzie.
În stadiul de comă diabetică se administrează lichide 7-9 l intravenos,în primele
două ore 3 l ser fiziologic,ser alcalin hiperton,din a treia oră administrându-se 500-
1000ml ser glucozat 20% tamponat cu insulină,glucoza având ca efect înlăturarea
cetonei.Pentru prevenirea hipoglicemiei se administrează vitamina K,intravenos în
perfuzie, obligatoriu. Când rehidratarea orală este posibilă se administrează 2-3 l lichide
în 24 ore,cu 10-14g clorură de sodiu și 8-10g clorură de potasiu.În caz de colaps se
administrează plasmă sau soluții macromoleculare.Bolnavul aflat în comă diabetică
tratat corect își revine la normal în 6-8 ore.

28
 4 Medicamente antidiabetice

Insulina – poate fi umană,biosintetică sau semi-sintetică prin înlocuirea unui acid

aminat cu insulina de porc.Mai puțin folosite sunt insulinele cu extracție din pancreas
de bou sau porc.Preparatele hidrosolubile conțin insulină amorfă și cristalizată în soluție
apoasă cu pH acid.
Clasificarea insulinelor se face în funcție de toleranța și de durata de acțiune în:
-insuline cu acțiune rapidă și de scurtă durată,injectată subcutanat,efectul apărând
după 15-80 minute,maxim după 1-4 ore durând 6-8 ore,administrată cu 15 minute
înaintea mesei.Administrată intravenos,efectul apare după 5 minute și durează 30-60
minute.
-insulina cu acțiune intermediară conține suspensie de insulină retard,administrarea
ei fiind numai subcutanat cu acțiune maximă de 4-6 ore și o durată de 10-18 ore.
Dintre antibiotice amintim două clase orale:
a)biguamide:Meformin,Meguan,Biformin,Diabitem,Silubin retard.
b)sulfamide:Apoglibaride,Gileman,Glibetic,Gluben,Maninil,Manirom,Tolbutamide-
Tolbutamid,Glipizid,Minidiab,Glionison-Glurenorm,Gliclazid-
Diaprel,Glipicrone,Medoclazide,Plante-Fitodiab.

5 Tratamentul chirurgical și tratamente de excepție

În intervenții chirurgicale un diabetic trebuie pregătit prin introducerea în

tratament a insulinei chiar dacă afecțiunea este de tip 2,insulinoindependent.Această
modificare a medicației antidiabetice trebuie aplicată cu 20 ore înaintea intervenției
chirurgicale și continuă încă 24-48 ore postoperator la aprecierea medicului diabetolog.
În mod obișnuit nu prezintă riscuri mari,obiectivul fiind echilibrarea
metabolică.Îngrijirea postoperatorie trebuie realizată cu competență.În timpul operației
și după,chirurgul trebuie pregătit și dotat cu tot arsenalul terapeutic necesar unei
intervenții specifice(sondă vezicală,antidiabetice,heparină).
Transplantul de pancreas prezintă mari riscuri,deci nu este o metodă aplicată
curent.
Transplantul de celule beta-pancreatice este o metodă limitată deoarece necesită
tratament imunosuspensor cu efecte secundare și dificultăți în obținerea celuleleor
necesare.
Pancreasul artificial este încă în studiu,nu s-a introdus în practică.
Preparatele insulinice noi,doar insulina Lispro verificată,cele cu acțiune
prelungită sunt în studiu.
Stoparea precoce a evoluției diabetului zaharat de tip 1,aceasta fiind o boală
autoimună s-au folosit imuno-suspensoare(Azatioprina,Ciclosprina,Ciamexonal,etc).
Prevenirea primară a diabetului zaharat tip 2 prin metodele cunoscute clasic,iar
produșii noi sunt:Troglitazonul sau Fitodiabutul.

29
 6 Rolul efortului fizic în diabetul zaharat

Efortul fizic este o componentă importantă și are mare valoare în tratamentul

diabeticului, ameliorând starea generală și toleranța alimentării glucidice,reducând
nevoia de insulină.Exercițiul fizic este contraindicat la blonavii netratați și
subalimentați.
Exercițiul fizic constă în mersul pe jos de 30 minute pe zi.Nu se recomandă
exerciții fizice grele.Exercițiul fizic moderat se realizează prin plimbări,alergări,înot,
călărit,etc.Solicitările fizice ușoare ca:statul în picioare, îmbrăcatul, dezbrăcatul, scrisul,
cusutul,nu pun probleme diabeticului.Un exercițiu chiar moderat,datorită efectului
hipoglicemiant,necesită ca bolnavul să ia 10-20g glucide pentru a preveni hipoglicemia.
Este bine ca diabeticul să folosească în aceste împrejurări glucide ușor absorbabile și să
practice exercițiile fizice după masă.
Exercițiul fizic este necesar pentru a combate obezitatea sau sedentarismul.
Vârstnicii trebuie să evite eforturile și exercițiile obositoare,ideale pentru ei fiind
plimbările,mișcările lejere în aer liber.
Diabeticului se recomandă repaus suficient și un somn liniștitor.Tutunul nu este
contraindicat,excepție făcând afectarea arterelor periferice.Alcoolul poate fi nociv,fiind
un supliment nedorit și neprevăzut al dietei.Poate fi consumat în cantități mici reducând
din regim cantitatea respectivă de alimente.
Efortul fizic ca și consumul de etanol determină consumul de glucide,deci
potențează acțiunea insulinei ceea ce înseamnă că un bolnav diabetic ,consumator de
etanol trebuie să primescă o medicație antidiabetică într-o doză mai mică decât cel ce
nu consumă etanol.
Efectele terapeutice ale efortului fizic controlat sunt:
-crește utilizarea periferică a glucozei stimulând transportorii specifici având
consecință stabilizarea valorilor glicemiei
-scade necesarul insulinic
-crește colesterolul H.D.L.(colesterolul,,bun,,) și scade L.D.L.(colesterolul,,rău,,)
-scad trigliceridele și crește capacitatea maximă de consum
-crește debitul cardiac și scade ritmul cardiac
-ameliorează funcția respiratorie
-crește masa slabă și o scade pe cea grasă
-reduce starea de anxietate și crește confortul psihic
Cura balneoclimatică este contraindicată la diabeticul decompensat,la copil și
tânărul până în 20 de ani dar și la vârstnicii după 65 de ani,la cei cu complicații
cardiace,hepatice sau renale.Se recomandă ape carbogazoase(Boboc,Vatra Dornei,

30
Covasna),alcaline clorurate(Sângeorz),sulfuroase(Olănești, Călimănești).Aceasta
încheie arsenalul terapeutic al diabeticului.

CAPITOLUL V

1 Igiena diabeticului

Regulile de igienă trebuie bine cunoscute de diabetici deoarece nerespectarea sau

nu a acestora depinde apariția unor complicații severe.În general este recomandată:
-curățenia corporală fercventă(baie zilncă cu apă și săpun) urmată de schimbarea
lenjeriei de corp zilnice
-îngrijirea strictă a danturii
-igiena perfectă a organelor genitale,adeseori aceste infecții genitale reprezintă
punctul de plecare ale infecțiilor cu gremeni rezistenți,predispuse fiind persoanele
obeze.
-cea mai importantă este igiena membrelor inferioare,mai ales în cazul apariției
arteritei diabetice.În acest caz se urmărește echilibrarea diabeticului,renunțarea la fumat
obligatoriu,evitarea încălțămintei strâmte,a ciorapilor cu elastic,evitarea poziției picior
peste picior,loviturile la picioare iar tăiatul unghiilor va fi corect efectuat.În alte cazuri
bolnavii vor fi sfătuiți să-și ferească picioarele de surse de căldură iar în pat își vor
schimba fercvent poziția.Își vor spăla zilnic picioarele cu apă și săpun,uscarea se va
realiza prin presare cu un prosop moale iar eventualele micoze interdigitale vor fi tratate
de specialistul dermatolog.După spălare și uscare,picioarele vor fi pudrate cu talc,în
cazul transpirațiilor.Tratamentul aseptic al excoriațiilor și plăgilor este obligatoriu,
gangrena fiind o cauză majoră.
Gangrena diabetică poate fi generată de arteriopatia și de neuropatia
diabetică,fiind cea mai gravă problemă a diabetului.Ea poate fi prevenită contribuind 3
factori:factorul neuropat,microangiopatia diabetică și factorul infecțios.
Gangrena se prezintă sub două forme:
a)gangrena umedă,extensivă,instlându-se brusc în urma suprainfectării unei leziuni
declanșatoare.Bolnavul este febril,starea generală afectată,apare cetoacidoza iar fără
cooperarea dintre diabetolog-chirurg,bolnavul poate muri.

31
 b)gangrena uscată apare pe fondul unei ischemii cronice progresive la nivelul
halucelui sau calcanean,de culoare vinețiu-negricioasă,cu dureri intense ajungând la
autoamputație,alteori apare ulcerul trofic plantar.Tratament:sulodexid 1 fiolă pe zi în
perfuzie,pentoxifilin sau trental în perfuzie,hemisuccinat de hidrocortizon,xilină
intraarterial,antibiotice sau chiar intervenții chirurgicale.

2 Profilaxia diabetului zaharat

Diabeticii nu trebuie să se căsătorească între ei deoarece urmașii lor vor suferi

de aceeași boală.Ei se pot căsători cu o persoană din familii indemne de această
boală,reducând riscul unui descendent diabetic.La rândul lor copii nu au voie să se
căsătorască decât cu membrii unor familii nediabetice.Wilder sugerează că bolnavii
diabetici ar trebui să se limiteze la 1-2 copii.Corectarea și prevenirea obezității
reprezintă mijlocul cel mai important care stă la dispoziție în profilaxia diabetului.După
vârsta de 35 de ani greutatea comparată trebuie să fie la nivelul standardului sau puțin
dedesubt.

3 Nevoile alimentare

Necesitățile diabetice depind de sex,greutatea corporală și activitățile desfășurate

de bolnavul diabetic.La un individ normal,nevoile calorice zilnice sunt:o rație de
proteine pentru un adult cu greutate ideală este de 1-1,5g/kg,rația de glucide variază
între 1-2g pe kilocorp iar cea de glucide între 3-5g pe kilocorp.Alimentația diabeticilor
stabilizați este identică cu cea a unui om normal impunându-se restricție calorică
bolnavilor supraponderali.Bolnavul supraponderal trebuie să slăbească doar cu ajutorul
unei diete hipocalorice.Dacă nu este eficientă scăderea în greutate prin acest regim se
apelează la un post totaș de 4-14 zile,urmat de o dietă de subalimentație cu o zi de post
negru pe săptămână.După stabilizarea diabeticului se poate reduce la jumătate ritmul
scăderii ponderale prin creșterea treptată a aportului caloric.Bolnavul cu o greutate
foarte apropiată de valoarea ideală va dispune de un regim larg comparativ celui
supraponderal.Cel subponderal trebuie să se îngrașe având nevoie de o dietă care să-i
permită creșterea în greutate.

32
 Proteinele sunt bine tolerate de diabetici _ ele nu vor fi sub 100g la bărbați și
sub 90g la femeia adultă.Un deficit proteic poate apărea doar dacă se pierd prin urină
cantități mari de glucoză astfel trebuind mărită cantitatea de proteine.
Rația de glucide variază în raport cu severitatea diabeticului astfel:în cazul
bolnavului supraponderal cu o formă ușoară a bolii,insulinoterapia poate fi evitată prin
restrângerea permanentă a valorii calorice și a conținutului glucidic al dietei.Când
greutatea corporală se reduce,regimul alimentar este apropiat de cel al omului
normal.Este necesar să fie respectat timp îndelungat o dietă cu un conținut de 225-330g
glucide.Pentru diabeticul supraponderal este necesar tratamentul cu insulină sau cu
hipoglicemiante orale.Lipidele sunt necesare pentru stabilirea energiei ce nu poate fi
asigurată de proteine și hidrocarburi.Se știe că un gram de proteine sau glucide
eliberează 4 calorii;grăsimile,9 calorii pe gram,consumându-se rații lipidice cât mai
mici posibile din cauza efectului nociv al hiperlipemiei.

4 Necesarul de proteine

Necesarul de proteine se calculează înmulțind greutatea ideală în kilograme cu

1,4.Necesarul de glucide este de 100-125g pentru diabeticul obez supus unei diete
hipocalorice,adăugându-se insulină sau alt medicament hipoglicemiant.Pe măsură ce
boala se echilibrează se adaugă cantități suplimentare ajungând la 225-300g sau dacă
apar hipoglicemia și glicozuria se ajunge la 200-250g.Rația de glucide este de 250g
pentru bolnavul subponderal sau cu greutate normală necesitând insulină sau
hipoglicemiante orale,iar dacă este necesar crește până la 225g.
Lipidele se adaugă pentru acoperirea nevoilor de calorii totale după stabilirea
rației de proteine și glucide.,,În cazul diabeticului obez,ritmul greutății corporale trebuie
încetinit până la 1,8kg pe lună.,,/10
Diabeticul obez tolerează mai bine un post total decât un regim
hipocaloric,postul total sau postul negru fiind prescris în 4-14 zile pe lună.Postul total
este contraindicat în cazul unui diabetic labil.Dieta se împarte în 3 mese:mic
dejun,prânz și cină,diabeticul căruia nu i se administrează insulină va avea o gustare
înainte de culcare,cu un regim de 900 calorii pe zi,un pahar cu lapte.La un regim de
1100 calorii pe zi,gustarea de seră cuprinde un pahar cu lapte și o felie de pâine graham
uscată.
Când sunt folosite hipoglicemiante orale,din dieta totală se rezervă o gustare de
seară pentru evitarea reacțiilor hipoglicemice de peste noapte.
Condimentarea alimentelor se face cu usturoi,ceapă,țelină,tarhon,cimbru,
pătrunjel,muștar,piper,boia,sare,lămâie,oțet,mentă și zaharină.Bolnavul poate consuma

33
fără a lua în considerație calculul dietei:cafea,ceai, murături,afine,agrișe îndulcite cu
zaharină.
Sursele alimentare de glucide sunt:fructele,cerealele,pâinea și preparatele
făinoase.Proteinele se obțin din carne,ouă,lapte,nuci,iar grăsimile sunt luate din
unt,smântână,margarină și uleiuri.

Cantitatea de proteine,lipide și glucide din diferite alimente

100g proteine lipide glucide

carne degresată 20 10 ---
pește 20 2 ---
ulei --- 100 ---
lapte 3,5 3,5 5
smântână proaspătă 4 22 3
brânză proaspătă 2,5 6 1,5
unt 1 85 ---
orez 8 0,3 78,8
turtă dulce 6 3,5 75,5
paste făinoase 1,2 1,5 73
făină de cereale 9,6 1,4 73
biscuiți 20 9 72
ciocolată 7 24 64
legume uscate 20-24 1,5 59-61
pâine neagră 7,7 1 48
cacao praf 21 28 38
cartofi 2 0,1 20
struguri 1 1 17
mere,pere 0,30 0,40 14
portocale 0,7 0,2 10
morcovi 1 0,3 9
legume verzi 1-2,5 0,3 5-6
fructe 0,8-1 0,2 10-11
fructe grase(alune,nuci,migdale) 17 56 17

Conținutul aproximativ în glucide al principalelor alimente

1-5% pătlăgele,vinete,țelină,ciuperci,varză,varză acră,conopidă,ardei verde,castravete

andive ,spanac , salată,praz,ridichi,tomate,lapte,fasole verde,sparanghel
10% sfeclă roșie,morcovi,dovleac,ceapă verde,ananas,gulie,lămâi,portocale, mandarine,
pepene,măsline
15% mazăre,păstârnac,zarzăre,cireșe,fragi,coacăze,alune,nuci,piersici,mere,pere
20% cartofi,cereale,orez fiert,banane,smochine,prune,struguri
40% cartofi,castane

34
60% fasole uscată,linte,pâine,caise uscate,prăjituri,smochine uscate
75% orez,macaroane,prune uscate,stafide

5 Pregătirea dietei

Indicațiile rigide și greu de respectat din trecut au fost înlocuite cu o dietă

orientată pe evaluarea nutriției și pe scopul terapeutic ce iau în considerare obiceiurile
alimentare și alții factori de viță.Foarte importante în aceste condiții sunt monitorizarea
glucozei sngvine,hemoglobinei glicozilate,lipidelor,tensiunii arteriale și greutății
corporale.
Se recomandă pentru adulții care îndeplinesc o activitate medie,un aport caloric
care scade cu vârsta ce variază în jurul valorilor de 36kcal/kg(calorii pe kilogram)
pentru bărbați și 34kcal/kg pentru femei.Necesarul minim de proteine este de 0,9g/kg/zi
și trebuie scăzut la 0,8g/kg/zi în cazul dezvoltării insuficienței renale.
Distribuția caloriilor între hidrați de carbon și grăsimi trebuie individualizată.
Pentru pacienții nonobezi și la cei fără hiperlipidemie este recomandată o cantitate de
grăsimi egală sau mai mică de 30% din aportul caloric,cu mai puțin de 10% găsimi
saturate.În cazul pacienților cu hipercolesterolemie aportul de colesterol trebuie să fie
mai mic de 200mg/zi,iar grăsimile saturate mai mici de 7% din calorii.Frecvent se
recomandă un aport crescut de grăsimi polisaturate.După alegerea conținutului în
proteine și grăsimi,caloriile rămase se raportează la carbohidrați.Este recomandată
creșterea conținutului de fibre din dietă.
Este important ca dieta să stabilită să fie respectată pe termen lung,iar plăcerile
speciale trebuie să fie excepții acceptate în număr redus.Înțelegerea respectării dietei
aduce o cooperare mai bună decât pretențiile rigide chiar și la adulți.
La pacienții aflați în tratament cu insulină repartiția caloriilor trebuie realizată
astfel în cât să se evite hipoglicemia.Un astfel de regim prevede distribuția a 20% din
calorii la micul dejun,35% la prânz,30%pentru cină și 15% pentru seara mai
târziu.Acest regim trebuie modificat în cazul stilurilor de viață diferite(exemplu:o
persoană care lucrează noaptea,masa principală va fi decalată în timp).Pentru
regimurile cu injecții multiple cu insulină,caloriile se împart astfel:20% la micul dejun
și la cină,30%la prânz,iar cele 30% rămase sunt rezervate gustărilor de la mijlocul
dimineții,de la mijlocul după-amiezei și seare târziu,în funcție de nivelul glicemiei din
timpul zilei.
La pacienții cu diabet zaharat noninsulino-dependent respectarea dietei trebuie
să fie mai strictă datorită rezervei scăzute de insulină,în timp ce la pacienții cu diabet
zaharat insulino-dependent,compoziția dietei nu este de o importanță critică deoarece
ajustările insulinei pot acoperii variații mari ale ingestiei de alimente.

35
 Necesitățile dietetice variază în funcție de sex,vârstă,înălțime și greutate,
severitatea bolii și prezența complicațiilor eventuale indicate de insulină sau
hipoglicemiantele orale.
Dieta trebuie adaptată nevoilor individuale.Regimul individualizându-se în cazul
apariției complicațiilor ca:hepatita,ulcerul gastro-duodenal,nefrita cu retenție azotată,
fiind apropiat de dieta indicată în afecțiunea respectivă.
In general se prescriu 3 tipuri de dietă:
1)dietă mai conservatoare cu compoziție protidică largă,rație glucidică și valoarea
calorică adaptată cerințelor greutății corporale.
2)dietă hiperglucidică,hipolipidică și hipocalorică propusă de Rabinovici,
eficacitatea dovedindu-se a nu fi ușor adaptată diabeticilor în formele instabile și
juvenile cu dieta următoare:70g proteine,40g glucide și 50g lipide ce corespund unor
valori de 2330calorii.
3)dietă liberă,recomandată de Stone și Tolstoi ce reprezintă un regim normal fără
cântărirea alimentelor asociate insulinei.Regimul hipoglucidic este predispus la
degenerative precoce și progresiv,neuropariei diabetice,rezistență scăzută la tuberculoză
și la retinita diabetică.
Privind consumul vitaminelor,diabeticul are nevoie de un consum mai mare de
vitamine din complexul B,B1,B12,PP.În cadrul substanțelor minerale,clorura de sodiu
este indicată în cantități normale la un diabet necomplicat.Pierderile de clorură de sodiu
sunt mărite în cazul apariției și accentuării cetozei,situație în care este administrată
precoce sare ca o măsură ajutătoare în prevenirea colapsului vascular periferic.
Introducerea a 500ml lapte integral sau smântânit în regimul zilnic al adulților și
250ml în cazul copiilor,va preveni o scădere calcică și potasică,în cazul cetozei.
Orice diabetic trebuie să respecte cu strictețe regimul indicat care include
aportul caloric necesar menținerii reutății corporale apropiată de normal,aportul proteic
normal sau un pic crescut și o restricție ușoară a glucidelor cu cantități suficiente de
lipide și menținerea rațiilor de săruri minerale și vitamine.

36
 CAPITOLUL VI

1 Rolul asistentei în îngrijirea pacientului cu diabet zaharat

Asistenta medicală are un rol foarte important în îngrijire pacientului cu diabet

zaharat.
Pentru pacientul tratat ambulatoriu:asistenta îl invită periodic la controale clinice
și de laborator,în cadrul cabinetului medical(glicozurie,glicemie).
Pentru pacientul dezechilibrat,tratat în spital,asistenta:
-asigură un regim alimentar echilibrat,cu scopul de a furniza rația calorică necesară,
de a reduce hipoglicemia și de a menține o greutate corporală stabilă.
-evoluează nevoile cantitative și calitative în funcție de vârstă,sex,stare fiziologică,
forma bolii.
-stabilește rația alimentară cu:proteine 13-15%,lipide 30-35%,glucide 50% în 24 ore
la adult 2/3 glucide complexe cu absorbție lentă și 1/3 glucide simple cu absorbție
rapidă, repartizate pe mese și adaptate la efortul fizic.
-recoltează produse pentru examenul de laborator(sânge,urină).
-administrează medicația prescrisă de medic la orele indicate,în diabetul zaharat de
tip 1,insulina ordinară prin injecție subcutanată,în doza recomandată(în funcție de
valoarea glicemiei și glicozuriei) înaintea mesei cu 15-30 minute(de 2-3 ori pe zi
înaintea meselor principale,ținând cont că alcoolul inactivaeză produsul); intavenos,
insulina ordinară se injectează numai în cazul comei diabetice.
-administrează insulina monocomponentă semilentă o dată sau de două ori pe zi la
ore fixe,prin injecții subcutanate.
-respectă cu strictețe măsurile de asepsie.
-alternează locul injecției pentru prevenirea lipodistrofiilor(fața externă a brațului la
1/3 mijlocie,fața antero-exterioară a coapsei și a 1/3 mijlocie,flancurile peretelui
abdominal,regiunea subclaviculară,regiunea fesieră superoexternă).

37
 -în diabetul zaharat tip 2,administrează medicația hipoglicemică pe cale orală,
sulfamide hipoglicemiante sau biguanide și urmărește efectele secundare ale acestora
(grețuri,vărsături,inapetență).
-măsoară zilnic diureza și notează în foaia de observație temperatura.
-măsoară greutatea corporală la interval de 2-3 zile si evaluează manifestările de
deshidratare:aspectul pielii și mucoaselor,pulsul,tensiunea arterială.
-evaluează astenia,epuizarea pacientului și îl ajută în efectuarea îngrijirilor igienice.
-asigură condiții de îngrijire în spital(liniște,permițând repausul fizic și psihic al
pacientului).
-explică pacientului normele de viață și alimentație care trebuie să le respecte.
-supraveghează zilnic temperatura corpului,pulsul,tensiunea arterială,notându-le în
foaia de temperatură.
-supraveghează tegumentele bolnave și mucoasele cu manifestări cutanate.
-educă pacientul cu privire la igiena sa personală corporală pentru a preveni
fisurile,escoriații și bătăturile de la nivelul picioarelor.
-sesizează modificările ce pot cauza complicații:transpirații,respirație Kussmaul,
coma.
Asiatenta acordă îngrijiri în coma hiperglicemică:
-administrează doza de insulină ordinară recomandată de medic pe cale intravenoasă
și subcutanată la nivelul stabilit.
-recoltează periodic sânge pentru monitorizarea glicemiei,a rezervei alcaline și urină
pentru glicozurie
-monitorizează pulsul,tensiunea arterială,respirația,revenirea conștienței.
-reechilibrează hidroelectrolitic și acidobazic pacientul prin perfuzii cu ser
fiziologic,soluție Ringer sau Fischer și soluție de bicarbonat de sodiu 14g%.
-îngrijește tegumentele și mucoasele pacientului comatos.
Asistenta acordă îngrijiri speciale în coma hipoglicemică:administrează la
recomandarea medicului soluție glucozată 10-20%,250ml pe oră până la revenirea din
stare de comă și reluarea alimentației pe cale naturală,sub controlul glicemiei.
Asistenta educă pacientul pentru prevenirea complicațiilor și îl învață să respecte
rația de glucide în 24 ore cântărindu-și alimentele;îl învață să înlocuiască unele alimente
cu conținut mare de glucide prin altele cu conținut redus pentru a obține senzația de
sațietate;îl învață să-și dozeze insulina,tehnica injecției cu insulină,să mănânce după 15-
30 minute de la administrarea insulinei și să păstreze produsul la o temperatură de 4-7
grade Celsius,dar și să recunoască cauzele,semnele și complicațiile acute pentru a putea
interveni în cazul producerii lor.
Cauzele hiperglicemiei sunt:abaterile alimentare,episoadele infecțioase,chirur-
gicale sau diferite stări fiziologice.Manifestările hiperglicemiei constau în oboseală,
somnolență,inapetență,grețuri,diaree,piele uscată,respirație Kussmaul, pierderea lentă a
conștienței.
Cauzele hipoglicemiei sunt:excesul de insulină,lipsa controlului glicemiei cu
maifestări de:astenie,amețeli,pele rece,transpirații,hipotensiune arterială,pierderea brus-
că a conștienței,,respirație normală.În acest caz pacientul își poate administra puțină apă

38
îndulcită iar în formele severe o fiolă de 1mg glucagon.Pacientul își poate verifica
glicemia și glicozuria la domiciliu cu ajutorul bandeletelor sau strip-urilor,folosind
sânge capilar iar citirea se face vizual comparându-o cu o scală de culori.
Asistenta sfătuiește pacientul să păstreze evidența permanentă a rezultatelor
testelor efectuate,notând dieta și doza de insulină,îl învață să respecte tratamentul și
regimul alimentar recomandat pentru a avea o viață normală și a fi o persoană
activă.Gravida diabetică va fi îndrumată pentru a fi supravegheată de medicul
dermatolog,asistenta medicală,specialistul obstetrician sau medicul neonatolog.

2 Plan de îngrijire –prezentarea cazurilor

Diabetul zaharat apare la persoanele cu risc genetic(o singurǎ genǎ sau

poligeneticǎ);persoanele cu boli ce scad rezerva funcṭionalǎ a pancreasului
acṭionând asupra celulelor β(traumatisme pancreatice,pancreatite urleiene,
alcoolism,lues);persoane cu boli care scad rezerva funcṭionalǎ a pancreasului
prin suprasolicitarea celulelor β ṣi epuizarea lor (supraalimentaṭie, obezitate,
sarcinǎ,traume psihice);persoane care fac tratamente cu citostatice,imuno
supresive,gicocorticoizi,ACTH,care inhibǎ sinteza insulinei.
Manifestǎri de dependenṭǎ(semne ṣi simptome):poliurie,4-5 litri/24
ore;polidipsie,ingestia 2-5 litri lichide/24 ore;polifagie accentuatǎ,de obicei
la tineri;scǎdere ponderalǎ,ca urmare a catabolismului ṣi pierderilor de
material energetic(glucozǎ);astenie fizicǎ ṣi intelectualǎ;crampe musculare;
prurit genital ṣi infecṭii genitale fǎrǎ rǎspuns la tratamentele obiṣnuite ṣi
manifestarile unor complicaṭii ȋn formele atipice(pǎgi nevindecabile,
furunculozǎ).
Problemele pacientului:alimentaṭie inadecvatǎ,ȋn surplus, deshidratare,
intoleranṭǎ la activitatea fizicǎ ṣi intelectualǎ,anxietate,risc de infecṭii,risc de
complicaṭii acute:comǎ hipoglicemicǎ ṣi hiperglicemicǎ,risc de complicaṭii
cronice:scǎderea acuitǎṭii vizuale(retinopatie),dureri ȋn membrele inferioare
(nevrite,arterite).
Obiective:sǎ se obṭinǎ echilibrul metabolismului glucidic,pacientul sǎ
se alimenteze ȋn raport cu nevoile sale cantitative ṣi calitative/24 ore,sǎ-ṣi
recapete condiṭia fizicǎ ṣi intelectualǎ,sǎ fie conṣtient cǎ prin respectarea
alimentaṭiei si a tratamentului poate duce o viaṭǎ cvasinormalǎ,sǎ cunoascǎ
manifestǎrile bolii,regimul de viaṭǎ pe care sǎ-l respecte;sǎ se obṭinǎ

39
 echilibrul psihic al pacientului,sǎ se implice familia ȋn ȋngrijrea pacientului,
sǎ fie ferit pacientul de complicaṭii infecṭioase,acute ṣi cronice.
Asistenta intervine pentru pacientul tratat ambulatoriu invitândul la
controale clinice ṣi de laborator,pentru pacientul dezechilibrat,tratat ȋn
spital:asigurǎ un regim alimentar echilibrat,recolteazǎ produsele pentru
analize de laborator,administreazǎ medicatia prescrisa de medic,acordǎ
ȋngrijiri speciale ȋn come ṣi intervine educativ pacientul pentru prevenirea
complicaṭiilor.

Cazul 1

Nume:Vasilescu Ṣefan Stare civilǎ:cǎsǎtorit,2 copii

Data naṣterii:17.11.1933 Ocupaṭie:pensionar
Domiciliu:VN.Focṣani
Data internǎrii:24.01.2011
Diagnostic internare: comǎ hipoglicemicǎ
Motivele internǎrii:Pacientul prezintǎ:transpiraṭii profunde,agitaṭie psihicǎ,
contracturǎ muscularǎ,tremurǎturi ale mâinilor.
Nevoi afectate:-nevoia de respira ṣi a avea o bunǎ circulaṭie
-nevoia de a avea o bunǎ posturǎ,prin alterarea mobilitǎṭii,hiperflexia osteo-
tendinoasǎ,semnul Babinski bilateral
-nevoia de a elimina
-nevoia de a miṣca prin alterarea mobilitǎṭii

Diagnostic de Obiective Intervenṭiile asistentei Evaluare

nursing Rol propriu Rol delegat
24.01.2011 Pacientul sǎ aibǎ o -asigurǎ poziṭia cea Medicul recomandǎ Dupǎ
1. Tahicardie tensiune bunǎ mai favorabilǎ Oxigenoterapia, administrarea
(hipotensiune) circulaṭiei Enalapril,recomandǎmedicaṭiei de
-asistenta recolteazǎ ȋn crizǎ i.v. sau urgenṭǎ pacientul
analize biochimice: s.c. o prezintǎ o stare
glicemie,Na,K,Cl,U fiolǎ de glucom 1 ȋmbunǎtǎṭitǎ,
ree,pH,glicemiile se mg,recomandǎ tensiunea
repetǎ din 2 ȋn 2 ore teste mǎrindu-se puṭin.
de Se continuǎ
glicemie,Na,K.La tratamentul
recomandarea
medicului se
recomandǎ:Enala

40
 pril 5 mg,glucozǎ
33% direct pe
venǎ
2.Hipertensiune Pacientul sǎ nu -asigur condiṭii de -administrez medicaṭia
Pacientul prezintǎ
din cauza procesului prezinte febrǎ ȋn confort termic ȋn cu anribiotice,respectiv
ȋncǎ stare febrilǎ
infecṭios manifestatǎ decurs de 24 ore salon Ampicilinǎ 1g/6ore, din cauza infecṭiei
prin febrǎ 388ͦC, -asigur lenjerie Algocalmin1x2/zi ṣi a procesului
frison adecvatǎ -se administreazǎ ṣi infecṭios
-ṣterg tegumentele Antihistaminice(clor-
pacientului dupǎ feniramin 1cp seara)
fiecare transpiraṭie
-asigur hidratarea
corectǎ

3.Tuse Pacientul sǎ aibǎ o -asigur calmarea Administrez medicaṭia Ȋn urma

bunǎ respiraṭie fǎrǎ pacientului ṣi poziṭi- indicatǎ de medic cu tratamentului se
sǎ se ȋnece sau sǎ onarea lui cât mai antitusive:Flavomed observǎno stare
tuṣescǎ confortabilǎ 1x2/zi,Siofor 850x2/ziamelioratǎ de tuse
25.01.2001 Pacientul sǎ aibǎ 4 -asigur liniṣtea pe -administrez la Pacientul epuizat
1.Dificultate ȋn a se ore de odihnǎ coridor ṣi ȋmi planific indicaṭiile medicului din cauza somnului
odihni nocturnǎ programul de sedative:Diazepam nocturn
-evaluez la orele tratament astfel ȋncât s seara -a dormit un
18:00 ṣi 6:00 sǎ nu deranjez numǎr de 3-4ore
pacientul pe noapte
-aerisesc salonul
pentru a favoriza
somnul

2.Agitaṭie Pacientul sǎ fie -liniṣtesc pacientul ṣi -la indicaṭia Dupǎ

liniṣtit psihic, ȋi vorbesc frumos. medicului curant, administrarea
echilibrat La nevoie ȋl imobolizez administrez calmantetratamentului
la pat pentru liniṣtire ṣi sedative: pacientul este
Diazepam 1cp per osechilibrat psihic

3.Durere toracicǎ Pacientului i se Bolnavul mai

posterioarǎ amelioreazǎ prezintǎ durere
durerea toracicǎ
4.Dispnee ṣi dureri Pacientul sǎ Asistenta mǎsorǎ La indicatiile Ȋn urma
precordiale prezinte o funcṭiile vitale ale medicului i-a analizeadministrǎrii
respiraṭie ȋn limite organismului pentru determinarea: tratamentului
normale si sǎ-i glucozǎ:173mg/dl, bolnavului i s-a
diminueze dispneea uree:26,6mg/dl ameliorat dispneea
ṣi durerile creatininǎ:1,35mg/dl reuṣind sǎ respire
precordiale -medicul recomandǎ bine farǎ oxigen
test pentru
determinare corpi
cetonici absenṭi
Urina:culoare galben-
citrin,aspect limpede
Medicul recomandǎ

41
 oxigenoterapie
26.01.2011 Pacientul sǎ fie Asistenta ȋncearcǎ sǎ Medicul recomandǎ Pacientul prezintǎ
1.Transpiratii echilibrat hidrateze bolnavul cu perfuzie de glucozǎ tegumente uscate
abundente hidroelectrolitic apǎ cu zahǎr,suc de hipertonǎ cu vit.B1, ṣi curate.Obiectiv
fructe cu zahǎr sau B6,B12,recomandǎ realizat.
miere Amaril-1mg/zi
-asistenta schimbǎ Piracetam 1 fiolǎ
Lenjeria
-cântǎreṣte pacientul
ṣi urmaraṣte bilanṭul
hidric

2.Alterarea Sǎ atingǎ un grad Mobilizez pasiv

mobilitǎṭii hiperfle- de autonomie pacientul la 2ore de
xia osteo-tendinoase Sǎ se deplaseze decubit dorsal
ȋn decubit lateral stâng
ṣi drept
3.Tahicardie Pacientul sǎ -adopt cu pacientul o Medicul recomandǎ Pacientul se
prezinte o bunǎ poziṭie carte sǎ-i -oxigenoterapia prezintǎ cu
circulaṭie ṣi favorizeze respiraṭia -Enalapril 5 mg modificǎri bune
respiraṭie -recoltez probe pentru ale respiraṭiei T.a.
determinarea glicemiei este ȋn limite
din 2 ȋn 2 ore normale
-ridic extremitatea Se recomandǎ
cefalicǎ a somierei continuarea
pentru realizarea\ tratamentului ȋn
acestei ambulatoriu
27.01.2011 Pacientul sǎ Asistenta liniṣteṣte Medicul recomandǎ: Pacientul prezintǎ
1.Agitaṭie prezinte o stare de bolnavul ṣi ȋi ȋnspirǎ Fenobarbital 1fiolǎ o stare amelioratǎ
liniṣte ṣi confort un climat de ȋncredere i.m.,oxigenoterapia de agitaṭie.Ȋn
fizic ṣi psihic -atinge bolnavul ṣi ȋl urma instituirii
calmeazǎ cu vorbe tratamentului
liniṣtitoare.La nevoie obiectivului este
administreazǎ realizat.
calmante.Dacǎ
depaṣeṣte limita este
legat de pat.
Asistenta pregǎteste
masca pentru
oxigenoterapie.
2.Alterarea Pacientul sǎ se -Pacientului i se Ȋn urma tuturor
mobilitǎṭii miṣte singur ṣi sǎ solicitǎ cooperarea la tehnicilor,
aibǎ o buna posturǎ, schimbǎrile poziṭiei pacientul se
sǎ atingǎ un grad de -efectuez masaj,cel prezintǎ cu o bunǎ
autonomie maxim. puṭin 10 minute,al mobilitate.
spatelui ṣi membrelor Obiectiv realizat.
-ȋncurjez pacientul
pentru mobilizarea
activǎ a segmentelor
corpului

42
 3 Concluzii

Boala nu vine întâmplător,datorându-se unor încălcări ale legilor naturii într-o

anumită perioadă din viața unei persoane.Această încălcare,voită sau nevoită –
accidentală,având loc cu multe generații în urmă fiind rezultatul unei calamității
naturale.Exemplu find radiațiile meteoritului Tunguska,acum 80 de ani,cauzând mutații
genetice rezultând afecțiuni curente.
Pe lângă aceste radiații,cunoscuți sunt și alți agenți dăunători se aduc pagubă
cromozomilor,fiind:alcoolul,condimentele aromate(piper,ghimbir),tututnul,cafeaua și
multe medicamente și droguri.Și stilul nostru de viață contemporan atrage producerea
bolii fiind incluse:dieta,obiceiurile bune și rele,stresul,activitățile și tipul de recreație.
Dr.Hans Selyei a studiat timp de 30-40 de ani bolile produse de stilul de
viață,devenind expertul de frunte pe plan mondial privind stresul și bolile

43
asemănăoare.În laborator,acesta experimentează multe feluri de stres cum sunt frigul și
oboseala prelungită,descoperind că organismul se adaptează-acomodează cu schimbări
în tensiunea arterială,în circulația și compoziția sângelui,pupilele se dilată,mușchii
devin tensionați,gura se usucă,schimbându-se și elasticitatea pielii.Toate acestea și
multe modificări solicitând energie de la corp și creier.
Adaptarea și acomodarea la stres continuă cât timp există stresul,atât timp cât
depozit de energie există.
Glandele suprarenale se adaptează și ele eliberând hormoni ai stresului.
Stresul accelerează evoluția celor mai multe boli,făcându-le mai dificile și
dureroase,boli ce apar timpurii în viață.El joacă cu singuranță un rol foarte important și
în apariția diabetului și sindromului hipoglicemic.
Diabetul,sindromul hipoglicemic și afecțiunile asociate acestora cum
sunt:hipertensiunea,cancerul, obezitatea și bolile coronariene sunt astăzi cele mai des
întâlnite în Statele Unite ale Americii,cauza fiind stilul de viață.
Persoanele cu diabet sunt de două ori mai mult predispuse bolilor de inimă decât
cele nediabetice,riscul fiind cauzat de:hipertensiune,colesterolul ridicat și ateroscleroză.
Ținerea diabeticului sub control include reducerea tuturor factorilor de risc
colesterolului ca:
-reducerea cantității de colesterol prin folosirea unei diete fără produse de origine
animală.
-stăpânirea stresului prin exerciții fizice și relaxante.
-reducerea tensiunii arteriale prin exercițiu fizic și dietă relaxantă.
-renunțarea la fumat,fumatul intensificând riscurile în cazul diabetului.

Bibliografie

1.,,Medicină internă pentru cadre medii,, Corneliu Borundel,2009-

2010,Editura ALL.
2.,,Boli metabolice,,Dr.Aurel Popescu-Bălcești, 2002, Editura
TRIUMF.
3.,,Diabetul și sindromul hipoglicemic-fapte,descoperiri și tratamente
naturale,, Agata M.Thrash,Calvin L.Thrash,Editura a 3-a,revista București:
Alege viața publishing,2005.
4.Revista medicală,,Interiorul corpului uman,, 2010,Editura DeAostini.

44
 5.,,Medicația antidiabetică,, 1972,Editura Centrul Industrial Medical,
Băcanu Gheorghe.
6.,,Diabetul zaharat,, Micu Ion,Editura Medicală,București,1974.
7.,,Diabetul zaharat,mod de viață și tratament,,Micu Ion,Editura
Medicală,București,1985.
8.,,Diagnosticul și tratamentul bolilor interne,,(vol 1 și 2),Șuțeanu
Ș.,Editura Medicală,București,1982.
9.,,Ghid de nursing,, Lucreția titirică
10.,,Cartea asistentului medical(Tehnica îngrijirii bolnavului),,Carol
Mozes,Ediția a v-a,Editura Medicală,București,1997.

Note bibliografice

1 Corneliu Borundel,,Medicină internă pentru cadre medii,,Editura

ALL,2009;pag.683.
2Revista medicală,,Interiorul corpului uman,,Editura DeAgostini,2010,
cap.82,foaia 57.
3 Dr.Aurel Popescu-Bălcești,,Boli metabolice,,Editura Triumf,2002,
pag.9.
4 Dr.Aurel popescu-Bălcești,,Boli metabolice,,Edituara Triumf,2002,
pag.14.

45
 5 Corneliu Borundel,,Medicină internă pentru cadre medii,,Editura
All,2009,pag.690
6 Corneliu Borundel,,Medicinǎ internǎ pentru cadre medii,,Editura
ALL,2009,pag.692
7 Revista medicală,,Interiorul corpului uman,,Editura DeAgostini,
2010, cap.82,foaia 57
8 Dr.Aurel Popescu-Bǎlceṣti,,Boli metabolice,,Editura Triumf, 2002,
pag.32
9 Dr.Aurel Popescu-Bǎlceṣti,,Boli metabolice,,Editura Triumf, 2002,
pag.30
10 Dr.Aurel Popescu-Bǎlcesti,,Boli metabolice,,Editura Triumf, 2002,
pag.43
11 Corneliu Borundel,,Medicinǎ internǎ pentru cadre medii,,Editura
ALL,pag.707
12 Dr.Aurel Popescu-Bǎlceṣti,,Boli metabolice,,Editura Triumf, 2002,
pag.47
13 Dr.Aurel Popescu-Bǎlceṣti,,Boli metabolice,,Editura Triumf, 2002,
pag.48

46