MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONAE

INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI SUCEAVA

__COLEGIUL ‚’VASILE LOVINESCU ”FĂLTICENI_

Str. Maior Ioan nr. 10 Nr.10 Telefon/Fax+4(0230) 54-12-15;
e-mail: colegiulvasilelovinescu@yahoo.com

LUCRARE DE SPECIALITATE
PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE
COMPETENŢE PROFESIONALE
CALFICAREA: TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂŢI ECONOMICE
NIVEL 4

COORDONATOR CANDIDAT
Prof.BOCANCI FLORENŢA PLEŞESCU DUMITRIŢA DENISA

1
 IMPOZITUL PE PROFIT

Cuprins

ARGUMENT…………………………………………………………………………………4

2
CAPITOLUL I. CARACTERIZAREA GENERALĂ A IMPOZITELOR DIRECTE…5
1.1.CLASIFICAREA IMPOZITELOR DIRECTE…………………………………………...5
CAPITOLUL II. MOŢIUNEA DE PROFIT ŞI CALCULUL PROFITULUI
IMPOZABIL…………………………………………………………………………………6
2.1.DETERMINAREA IMPOZITULUI PE PROFIT…………………………………………………6
CAPITOLUL III.CALCULUL TEHNICO-ECONOMIC PRIVIND IMPOZITUL PE
PROFIT………………………………………………………………………………………7
CONCLUZII…………………………………………………………………………………8
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………….9

ARGUMENT

Impozitul este o categorie financiară, cu caracter istoric, a cărei apariţie este legată de
existenţa statului şi a banilor.
Concepţiile vizând necesitatea şi rolul impozitelor se intemeiazăpe teoriile despre stat si
criteriile ce trebuie luate in considerare pentru dimensionarea sarcinilor fiscale.
Am ales ca temă de studiu pentru lucrarea mea de atestat ‘’ IMPOZITUL PE PROFIT’’.

3
Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile persoanelor fizice sau
juridice, cu caracter obligatoriu şi cu titlu nerambursabil, la dispoziţia statuluisi care nu
presupune o contraprestaţie din partea acestuia.
Am ales această temă pentru a evidenţia din punct de vedere fiscal şi contabil importanţa şi
complexitatea acestui impozit şi beneficiile pe care le aduce într-o societate aflată în continuă
schimbare economică , deoarece impozitul pe profit la bugetul de stat este un venit
considerabil.
Scopul fiecărei unităţi economice ,cu scop lucrativ este obţinerea de profit.
Profitul este cel care măsoară ,performanţele inteprinderii ,de obţinerea lui depizand în cea
mai mare măsură continuarea activiatatii.De aceea pentru fiecare agent economic obţinerea
de profit este o prioritate.
Caracterul obligatoriu presupune ca plata impozitelor către stat este o sarcină impusă tuturor
persoanelor fizice şi juridice care realizează venituri din: salarii, profit,veniturile realizate de
liber profesionişti .Rolul principal al impozitelor datorate statului este acela de procurare a
resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice.
Pe plan social, rolul impozitelor este de redistribuire a unei părţi din produsu intern brut între
clasele şi paturile sociale, între persoanele fizice şi cele juridice.
Din punct de vedere economic , impozitul îmbracă diferite forme: direct,indirect ,pe consum
şi pe venit , pe capital, pe dobandac. Nu este posibil şi nici echitabil să se practice un impozit
unic. Aceasta deoarece elementele impozabile – venitul, averea, produsele ce fac obiectul
schimbului, serviciile pot fi mai bine diferenţiate şi impuse prin aplicarea mai multor forme
de impozite.
Impozitul pe profit este un impozit personal iar în cadrul reformei fiscale din România,
impozitul pe profit ocupă un rol imortant atât în prisma contribuţiei sale la formarea
veniturilor bugetare cât şi prin influenţarea activităţilor generatoare de profit.

CAPITOLUL I.
CARACTERIZAREA GENERALĂ A IMPOZITELOR DIRECTE

Impozitele reprezintă preluarea unei părţi din veniturile şi averea persoanelor fizice
sau juridice la dispoziţia statului în vederea constituirii resurselor financiare publice necesare
pentru acoperirea cheltuielilor publice.Formarea impozitelor este rezultatul unui proces
istoric, complex de lungă durată care a fost determinat de evoluţia vieţii sociale. Impozitele
apar o dată cu apariţia statului pentru îndeplinirea sarcinilor şi atribuţiilor statului
Impozitele directe sunt acelea care se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau/şi
juridice, în funcţie de veniturile sau averea acestora, fiind încasate la anumite termene

4
precizate cu anticipaţie.La impozitele de acest tip, subiectul şi suportatorul impozitului ar
trebui sa fie, potrivit intenţiei legii, una şi aceeaşi persoană.
Tocmai de aceea,se spune că impozitele de acest tip au o incidenta directă asupra subiectului
platitor.Important este caracterul definitiv sau de primă instanţă al incidentei impozitelor
asupra subiecţilor.Astfel, incidenta directă definitivă se manifestă în cazul impozitului
peveniturile salariale, a impozitului pe dividende şi a altor impozite suportate de
persoanelefizice, care nu mai au posibilitatea transpunerii obligaţiei fiscale în sarcina altor
persoane.În cazul impozitului pe profit, de exemplu, incidenta directă se manifestă doar în
prima instantă, întrucât impozitul pe profit, ca şi alte impozite(din care unele sunt considerate
indirecte),faceparte din preţul bunurilor şi serviciilor aducătoare de venituri impozabile.
Ca atare, suportarea finală a acestuia se realizează de către beneficiarii sau consumatorii
produselor în al căror preţ este inclus.
Impozitele directe reprezintă forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat şi în
orânduirile precapitaliste, însă, o extindere şi o diversificare mai mare au cunoscut abia în
capitalism.
Impozitele directe au caracteristic faptul că se stabilesc nominal în sarcina unor persoane
fizice sau juridice, în funcţie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit
prevăzute în lege. Ele se încasează direct de la subiectul impozitului la anumite termene
dinainte stabilite. Impozitele directe reprezintă contribuţii băneşti ale celor care realizează
venituri său posedă avere şi care se particularizează prin impactul imediat şi direct asupra
plătitorului.
Ca regulă generală, impozitele directe nu pot fi repercutate asupra altei persoane. Indiferent
ca este pe venit său pe avere, acest tip de impozite are o incidenţă directă, adică plătitorul este
aceeaşi persoană cu suportatorul. O caracteristică importantă a impozitele directe este aceea
că, de regulă, acestea au un cuantum şi termen de plată ce pot fi precizate în prealabil şi, ca
atare, pot fi cunoscute din timp de către contribuabil.

Tabel 1. Caracterizarea generala a impozitelor directe

5
 Impozitul funciar

Impozitul pe cladiri

Impozite reale Impozitul pe activitati industriale,

comerciale si profesii libere

Impozitul pe capitalul mobiliar sau

banesc

IMPOZITE
DIRECTE
Impozite pe veniturile persoanelor
fizice
Impozite pe Impozite pe veniturile societatilor
venit de capital

Impozite
personale

Impozite pe averea propriu –zisa

Impozite pe circulatia averii
Impozite pe
Impozitul pe sporul de avere
avere

1.1.CLASIFICAREA IMPOZITELOR DIRECTE

În practica fiscală întanlim o diversitate de impozite care se deosebesc ca formă şi conţinut.
De aceea pentru a indentifica mai uşor efectele diferitelor categorii de impozite în plan
economic ,financiar, social şi politic este necesară gruparea acestora pe baza unor criterii
ştiinţifice:
 trăsăturile de fond şi formă ale impozitelor;
 obiectul asupra cărora se aşează
 scopul urmărit de stat prin introducerea lor

6
  frecvenţa perceperii lor;
 instituţia care le administrează.

Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice şi/sau juridice, în
funcţie de veniturile şi averea acestora. De regulă, în cazul acestor impozite, subiectul şi
suportatorul impozitului sunt una şi aceeaşi persoană.
După denumire , impozitele directe sunt acele impozite ce se stabilescnominal în sarcina
unor persoane fizice şi/sau juridice, în funcţie de veniturile şi avereaacestora, pe baza cotelor
legale de impunere şi se percep direct de la subiectulimpozitului la anumite termene precis
stabilite , fiind impozite individualizate.
Impozitele directe reprezintă principala sursă de venituri a bugetului administratieicentrale de
stat în majoritatea ţărilor lumii .Impozitele directe constituie forma de impunere nu doar cea
mai veche şi mai simplă, ci şi forma de impunere care poate asigura echitatea fiscală .
Caracteristicile impozitelor directe:
 sunt nominative : se stabilesc diect pe numele fiecărei persoane fizice şi juridice;
 de regulă, în cazul acestor impozite, subiectul şi suportatorul impozitului sunt unaşi
aceeaşi persoană;tocmai de aceea , se spune că impozitele de acest tip au oincidenta
directă asupra subiectului plătitor;
 o caracteristică importantă a impozitelor directe este aceea că, de regulă, acesteaau un
cuantum şi termen de plată ce pot fi precizate în prealabil şi, ca atare, pot ficunoscute
din timp de către contribuabil;
 se stabilesc pe veniturile şi/sau averea persoanelor fizice sau juridice ;
 efectul lor economic constă în diminuarea veniturilor(scad după plataimpozitelor
 sunt nominative : se stabilesc diect pe numele fiecarei persoane fizice si juridice;

Impozitele directe în funcţie de modul lor de aşezare şi de obiectul lor se clasifică astfel :
1. Impozite reale
 impozitul funciar
 impozitul pe clădiri
 impozitul pe activităţi economice

 impozitul pe capitalul mobiliar

2 . Impozite personale

7
  Impozite pe venit
 impozitul pe veniturile persoanelor fizice
 impozitul pe veniturile societăţilor
 Impozite pe avere
 impozit asupra averii propriu-zise
 impozit asupra circulaţiei averi
 impozit asupra creşterii averii

1.Impozite reale
Impozitele reale se mai numesc şi obiective sau pe produs deoarece se aşează asupra materiei
impozabile , ele ilustrează prevederi fiscale vechi, fără a se ţine cont de situatia subiectului
impozitului.
Aceste impozite se stabilesc în legătură cu deţinerea unor obiecte materiale (cumsunt
pământul, clădirile, magazinele ), precum şi asupra capitalului mobiliar .Impozitele reale au
cunoscut o largă aplicabilitate în perioada capitalismului premonopolist, dar ele se practică şi
în prezent în cazul clădirilor, terenurilor ocupate declădiri, exploatărilor agricole , făcând
parte din categoria impozitelor locale . În cea mai mare parte, impozitele reale au fost
înlocuite cu impozite pe venit şi impozite pe avere
În mod concret , în această categorie de impozite se cuprind :
 impozitul funciar
 impozitul pe clădiri
 impozitul pe activităţi economice

 impozitul pe capitalul mobiliar

Impozitul funciar a fost introdus în practica fiscală a unor ţări europene în primelestadii ale
dezvoltării capitalismului, fiind dadatorat de către toţi proprietarii de terenuri .
Pentru determinarea mărimii acestora, se foloseau criterii care nu puteau servi lastabilirea
corectă a capacităţii de plată a contribuabililor plătitori , deoarece ele aveau invedere numai
factorii care influenţează nivelul producţiei agricole:suprafeţele de terencultivate şi calitatea
acestora , mărimea arenzii.Introducerea cadastrului a permis determinarea mai exactă a
impozitului funciar, inacesta fiind înregistrate atât bunurile funciare existente într-o localitate,
cât şi veniturile pe care acestea le produceau, pe baza cărora erau stabilite impozitele .
Impozitul pe clădiri a fost instituit în paralel cu impozitul funciar şi era perceput de la toate
persoanele care deţineau în proprietate clădiri . Stabilirea mărimii acestui impozitse făcea pe

8
baza unor criterii exterioare clădirii , care aveau în vedere : numărul şi destinaţia dată
încăperilor, suprafaţa construită , aspectul exterior al clădirii .Aceste criterii nu erau în
măsură să realizeze o impunere echitabilă , deoarece nu ofereau o imagine completă asupra
obiectului impozabil .Cu timpul, aceste criterii au fost completate şi diversificate , fapt care
au permis o aşezare mai corectă a acestui tip de impozit .
Impozitele pe activităţile industriale , comerciale şi pe profesiile liberale eraustabilite de
asemenea în baza unor criterii exterioare, fără a se ţine seama de veniturile realizate, de
costurile de producţie , de capacitatea contributivă a subiecţilor plătitori .Stabilirea mărimii
impozitelor avea în vedere mărimea numărul salariaţilor .
Impozitele pe capitalurile băneşti erau stabilite în funcţie de mărimea veniturilor sub forma
dobânzilor pe care creditorul le încasa pentru împrumuturile acordate sau în funcţie de
cuantumul venitului sub forma dobânzilor pe care debitorul le plătea pentru capitalul
împrumutat .Această modalitate de aşezare a impozitului oferea contribuabililor posibilitatea
de a se sustrage de la plata impozitelor , întrucât nici debitorii şi nici creditorii nu erau
interesaţi să informeze organele fiscale despre existenţa unor raporturi de creditare între ei .
Prin urmare , randamentul fiscal al acestui tip de impozit era scăzut.Actualmente , în practica
fiscală internaţională există foarte puţine impozite reale,majoritatea statelor lumii efectuând
de-a lungul timpului complexe operaţiuni de“cosmetizare” a impozitelor reale prin “
personalizarea “ acestora .

2 . Impozite personale
Impozitele personale se stabilesc asupra venitului sau averii exprimată în forma bănească (în
unităţi monetare ), în strânsă legătură cu situaţia personală a subiectuluiimpozitului , motiv
pentru care sunt cunoscute şi sub denumirea de impozite subiective .
Trecerea de la impozitele reale la cele personale a fost determinată de mai multe cauze :
 nevoia sporită de resurse financiare la dispoziţia statului pentru îndeplinirea arcinilor
sociale;
 apariţia unei surse noi de impunere , salariul, cu mare pondere în veniturile din
societate ;

9
  impozitele personale sunt mai eficiente , presupun proceduri de evaluare
maicorecte , mai simple, are un randament fiscal mai ridicat comparativ cu impozitele
reale
Impozitele diecte personale constitue o treaptă superioară în evoluţia impunerii cupinzand
două grupe de prelevări:
 impozitele pe venit;
 impozitele pe avere
Impozitele pe venit
A fost introdus pentru prima dată în Marea Britanie la începutul secolului trecut şi în cele
mai multe ţări din Europa la începutul acestui secol .Impozitele pe venit au fost asimilate în
practică în contextul înregistrării diferenţierii veniturilor realizate de diferitele categorii
sociale şi al distincţiei între subiectii-persoane fizice şi subiecţii persoane juridice , în funcţie
de care există două categorii de impozite pe venit:
 impozitele pe veniturile persoanelor fizice
 impozitele pe veniturile pesoanelor juridice;
Impozitele pe veniturile persoanelor fizice acest impozit este plătit de pesoanelefizice cu
domiciliul într-un stat cât şi de către străinii care realizează venituri în acel stat .Obiectul
impunerii îl constitue venitul , indiferent de forma : salariu, chirie, dividende,venitul liber al
profesioniştilor, dreptul de autor, dobândă , rente . Acest tip de impozit este plătit de persoana
fizică care realizează una sau mai multe din aceste forme de venit .
Numărul surselor de venit determinând numarul impozitelor calculate.Sistemul impunerii
separate prezintă avantajul simplicităţii , preciziei, , însă support şi o serie de impedimente ,
cauzate în special de faptul că are un randament fiscal scăzut , generează costuri ridicate de
aplicare şi dezavantajează persoanele care au o singură sursă de venit .
Impunerea globală – constă în în asumarea tuturor veniturilor realizate de o persoană fizică
(indiferent de sursă de provenienţă) , şi deducerea din rezultatul obţinut a unor sume stabilite
reglementat. În final venitul cumulat, astfel corectat, fiind supus impunerii printr-o singură
prelevare fiscală, impozitul global.Acest sistem de impunere are o laga răspândire în lume ,
fiind practicat în multe ţări din Europa Occidentală(Belgia, Franţa, Italia ). În ţara noastră s-a
trecut la impozitarea globală începând de la 1 ianuarie 2000.Avantajele sistemului de
impunere globală oferă :-posibiliatea aplicării progresivităţii impozitării ,
 asigura individualizarea fiscală a pesoanelor fizice
 reduce numărul tentativelor de sustragere de la plată
 conferă un randament fiscal ridicat

10
Pe când dezavantajele acestuia se referă la :
 imposibiliatea diferenţierii sarcinii fiscale pe surse de venit;
 volumul mare de muncă ;
 inechitatea pricinuită persoanelor care obţin venituri din mai multesurse
Impozitele veniturilor persoanelor juridice
Se constitue şi se percep infunctie de modul oganizarii acestora, ca societăţi de persoane sau
ca societăţi de capital .
 în cazul societăţilor de persoane, impunerea veniturilor acestora se face frecvent pe
baza sistemului aplicat veniturilor persoanelor fizice, deoarece este dificil să se facă
distincţie între averea fiecăreia din persoanele asociate şi patrimoniul societăţii
respective.
 la societăţile de capital,impunerea are în vedere structura şi repartizarea profitului.
Profitul obţinut de o societate de capital se repartizează atât acţionarilor sub forma de
dividende (proporţional cu participarea lor la capital), cât şi la dispoziţia societăţii
pentru constituirea unor fonduri.
Această repartizare a profitului permite luarea în considerare a mai multor modalităţi
de impunere a veniturilor realizate de societăţile de capital şi anume
 se impune mai întâi profitul total obţinut de societatea de capital şi apoi separat
profitul repartizat acţionarilor sub forma de dividende. În acest caz, considerat clasic,
partea din profit repartizată acţionarilor este impusă de două oriimpozitarii (o dată la
societate şi a doua oară la acţionari sau asociaţi);
 se impun numai dividendele, iar partea din profit lăsată la dispoziţia societăţii
decapital este scutită de impozit. Practicarea acestei metode este avantajoasă pentru
societăţile de capital şi vizează simularea acestora în plasarea profitului realizatin noi
investiţii;
 se impune numai partea din profit care rămâne la dispoziţia societăţii de capital,iar
dividendele repartizate acţionarilor nu sunt impuse impozitarii. În acest ca zse încălca
principiul echităţii fiscale, deoarece se exonerează de la impunere dividendele
realizate de acţionari
 impunerea separată, mai întâi a dividendelor repartizate acţionarilor şi apoi a părţii din
profit rămase la dispoziţia societăţii de capital.
Impozitul pe venitul persoanelor juridice îmbracă următoarele forme:
 impozitul pe profit;

11
  impozitul pe dividende;
 impozitul pe venituri din vânzarea activelor
Impozitul pe profit este cel mai important având în vedere că profituleste principala
formă de venit a societăţilor comerciale.În sens, larg profitul reprezintă diferenţa dintre
veniturile unui agent economic realizate din activităţile pe care le desfăşoară şi cheltuielile
aferente obţinerii lor.Obiectul impunerii este profitul anual impozabil care este reprezentat de
diferenţa dintreveniturile obţinute de agentul economic într-un an fiscal şi cheltuielile
deductibileaferente efectuate. Dacă există şi cheltuielile nedeductibile acestea nu pot fi
scăzute din venituri, ci se însumează acestora în vederea determinării profitului anual
impozabil.
Determinarea profitului impozabil se face astfel :
Pi = Vi – Charv + Chnded
Unde:
Pi= profitul impozabil
Vi= venituri impozabile
Charv= cheltuieli aferente realizării veniturilor
Chnded= cheltuieli nedeductibile
Impozitele pe avere
Impozitele pe avere se institue în strânsă legătură cu dreptul de proprietate al diferitelor
persoane asupra unor bunuri mobile sau imobile .
Impozitul pe avere îmbracă trei fome principale:

 impozit asupra averii propriu-zise

 impozit asupra circulaţiei averii
 impozit asupra creşterii averii
Impozitele asupra averii propriu-zise au ca obiect, în general, proprietăţile imobiliare
(terenurile, clădirile, etc) şi activul net. Acest tip de impozite se plăteşte fie din profitul adus
de avere, fie din alte venituri ale contribuabilului .O problemă esenţială o constituie evaluarea
averii. Aceasta poate fi făcută fie pe baza declaraţiei contribuabilului, fie potrivit unor
documente ce atestă dobândirea averii, fie conform unor norme fixate de autoritatea publică,
fie în baza unei expertize.
Impozitul asupra circulaţiei averii se plăteşte ca urmare a trecerii dreptului de proprietate de
la o persoană la alta, cu titlu gratuit sau prin vânzare.Cele cu titlu gratuit sunt
impozitul pe succesiune taxa de moştenire se aşează asupra averii care trecede la o
persoană decedată la o pesoana în viaţă . Cotele acestui impozit suntmici şi varieaza
în funcţie de mărimea averii şi gradul de rudenie . Impozitul îl plăteşte cel care
primeşte averea

12
 impozitul pe donaţie : a fost instituit ca o replică la evaziunea impozitului
pesuccesiune . Obiectul acestui impozit este valoarea brută a donaţiei . Are cote mici
şi un caracter regresiv . Cotele vor fi în funcţie de obiectul şi motivul donaţiei;
Impozitul pe vânzare – este instituit în momentul în care are loc vânzarea sau
cumpararea unei valori mobiliare sau imobiliare . Obiectul acestui impozit este
valoarea declarată a averii , iar în unele cazuri valoarea de piaţă a acesteia.
Impozitele speciale pe avere se aşează pe creşterea valorii averii . Dintre acestea amintim :
 impozitul asupra valorii imobilelor : obiectul acestui impozit reprezintă cresteea
valorii datorită unor factori independenţi de voinţa proprietarului .Subiectul
impozitului este proprietarul averii , care apare ca şi plătitor doar în momentul
vânzării imobilului respectiv. Acest impozit se percepe sub forma timbrelor fiscale.
 impozitul pe creşterea averii pe timp de război : obiectul impozitului este valoarea în
plus a averii cu dezavantajul că materia impozabilă este greu de evaluat , dar totuşi se
bazează pe cote progresive . Randamentul impozitului este foarte scăzut pentru ca ,
cotele de impozitare sunt destul de mici , iar cuantumul impozitulu ieste afectat de
inflaţie , fenomen ce se dezvoltă de regulă pe timp de război , astfel încât plata
impozitului se face în moneda depreciată .
 impozitul militar – este un impozit incidental perceput pe timp de război , plătit de
persoane scutite de a îndeplini stagiul militar pe tot timpul desfăşurării
războiului.Obiectul impozitului este averea persoanei respective .
CAPITOLUL II
MOŢIUNEA DE PROFIT ŞI CALCULUL PROFITULUI IMPOZABIL

Profitul este o formă de venit obţinut prin intermediul unei activităţi economice,ca urmare a
investirii unui capital. Pentru ca venitul realizat să poată fi calificat profit,este necesar ca
activitatea economică să fie desfăşurată cu scopul obţinerii de beneficiu.Această subliniere
este foarte importantă, întrucât, în practică, există situaţia incare o entitate desfăşoară o
activitate producătoare de venit ce nu este calificată drept profit, pentru că nu există intenţia
obţinerii unui beneficiu, ci veniturile sunt destinate susţinerii unei alte activităţii proprie
entităţii respective.
Este cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ.Impozitul pe profit este un impozit direct
care se aplică beneficiului obţinut din desfăşurarea unei activităţi economice. El reprezintă
una din principalele surse de venituri ale bugetului de stat.

13
Redefinirea dreptului de proprietate, apariţia agenţilor economici cu capital de stat privat şi
mixt, reconversia proprietăţii publice în proprietate privată, a necesitat eliminarea
transferuluii subiectiv şi automat a beneficiilor către bugetul de stat.Odată cu crearea cadrului
legal pentru desfăşurarea unor activităţi economice pe baza liberei iniţiative în industrie,
comerţ, servicii, conform Decretului Lege nr 54/1990,impunerea profiturilor obţinute de
întreprinderile mici şi mijlocii cu scop lucrativ, s-a făcut prin aplicarea unor cote progresive
(între 1% şi 50%) pe tranşe de profit, tranşa până la 50000 lei fiind scutită.
După apariţia Legii 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat autonome şi
societăţi comerciale şi a Legii 31/1990 privind societăţile comerciale, prelevările pentru
societate din valoarea producţiei nete şi vărsămintele din beneficii au fost înlocuite prin
introducerea începând cu anul 1991 a impozitului pe profit.Tehnica de impunere s-a
caracterizat prin instabilitate. Aceasta a fost generată de modificările stabilite în mod succesiv
printr-un ansamblu de acte normative : Legea12/1991, Legea 55/1991, Legea 35/1991, HG
804/1991, HG 127/1991, OG 70/1994modificata prin OG 34/1995 şi OG 23/1996.Studierea
ajustărilor aduse tehnicii de impunere a profitului permite evidenţiere amai multor
etape:Prima etapă (anul 1991) s-a caracterizat prin impunerea pe cote progresive pe tranşe de
profit, transă până la 25000 lei fiind exonerată. Pentru restul de 66 tranşe coteleau fost
cuprinse între 2,5% şi 77%.
Concomitent s-au acordat o seamă de facilităţi fiscale. Numărul mare de cote şi tranşe nu a
asigurat o previzionare optimă a cuantului monetar al fluxurilor fiscale şi a incidenţei
acestora asupra gestiunii financiare a întreprinderilor.
În a doua etapă (1991-1994 inclusiv) s-a aplicat impunerea prin cote proporţionale pe 2
tranşe de profit:
 Până la 1000000 lei 30%
 Peste 1000000 lei 45%
Această decizie deşi a contribuit la simplificarea administrării impozitului, şi a prognozării
dimensiunii prelevării, nua fost corelată cu dimensiunea şi potenţialul financiar real al
agenţilor economici .
Practic s-a urmărit creşterea neutralităţii impozitului. Totuşi principiul neutralităţii a fost
denaturat de ansamblul facilităţilor fiscale stabilite, prin care nu s-a reuşit atingerea
finalităţilor dorite. Acestea au rămas simple costuri fiscale, care în loc să genereze crestera
capitalului productiv şi a materiei impozabile, au facilitat evaziunea fiscală.Prin acordarea
unor facilităţi fiscale, s-a dorit stimularea apariţiei unui sector privat viabil şi atragerea
capitalului străin. În practică această finalitate a fost distorsionată. Exonerările, deducerile,

14
reducerile de natură fiscală au urmărit obtinereaunor finalităţi fie sociale,fie ecologice, fie
economice.
Decizia de reducere cu 50% a impozitului aferent profitului utilizat pentru tehnologii şi
investiţii destinate protejării mediului a urmărit obţinerea unei finalităţi ecologice. Totuşi
aceasta a fost insuficientă pentru eliminarea efectelor fluidelor şi produselor poluante, sau
pentru a induce comportamente responsabile.

2.1.DETERMINAREA IMPOZITULUI PE PROFIT

Profitul impozabil se calculează că diferenţa între veniturile realizate din orice sursă şi
cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad
veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.
La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi
cheltuielilor.
Veniturile şi cheltuielile de care se ţine cont la stabilirea profitului impozabil sunt cele
înregistrate în contabilitate.

Elemente similare veniturilor sunt:

 diferenţele favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanţelor şi
datoriilor în valută, înregistrate în evidenţă contabilă în rezultatul reportat ca urmare a
retratării sau transpunerii;
 rezervele din reevaluare la cedarea activelor atunci când au fost deductibile fiscal şi
nu s-au menţinut în contul de rezerve
 câştigurile legate de vânzarea sau anularea titlurilor de participare proprii
dobândite/răscumpărate
Elemente similare cheltuielilor sunt:
 diferenţele nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanţelor şi
datoriilor în valută, înregistrate în evidenţă contabilă în rezultatul reportat ca urmare a
retratării sau transpunerii;
 cheltuielile cu valoarea neamortizata a cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare.
Pentru determinarea profitului impozabil, se completează într-un registru de evidenţa fiscală
toate situaţiile în care informaţiile cuprinse în declaraţia fiscală sunt obţinute în urma unor
prelucrări ale datelor furnizate din înregistrările contabile.
Registrul conţine minimum 100 de file, se completează într-un singur exemplar, cronologic,
în forma scrisă sau electronică. Modul de completare a registrului de evidenţă fiscală este la

15
latitudinea fiecărei societăţi, în funcţie de specificul activităţii şi de necesităţile proprii ale
acesteia.
Înregistrările se referă la: calculul dobânzilor şi al diferenţelor de curs valutar deductibile
fiscal, amortizarea fiscală, reduceri şi scutiri de impozit pe profit, evidenţa fiscală a vânzărilor
cu plată în rate, valoarea fiscală în cazul efectuării operaţiunilor de reorganizare sau al
transferurilor de active şi titluri de participare, precum şi alte asemenea operaţiuni
La calculul profitului impozabil, limitele cheltuielilor deductibile prevăzute de legislaţia în
vigoare se aplică trimestrial, lunar sau potrivit dispoziţiilor exprese din Cod, după caz, astfel
încât la finele anului acestea să se încadreze în prevederile legii.
Veniturile sau cheltuielile înregistrate eronat sau omise se corectează prin ajustarea profitului
impozabil al perioadei fiscale căreia îi aparţin şi depunerea unei declaraţii rectificative în
condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală.
La calculul profitului impozabil limitele cheltuielilor deductibile prevăzute de legislaţia în
vigoare se aplică trimestrial sau potrivit prezenţelor norme metodologice, după caz, astfel
încât la finele anului acestea să se încadreze în prevederile legii.
Pentru contribuabilii care au obligaţia de a plăti impozitul pe profit anual, limitele
cheltuielilor deductibile prevăzute de legislaţia în vigoare se aplică anual.
Metodele contabile, stabilite prin reglementări legale în vigoare, privind ieşirea din gestiune a
stocurilor sunt recunoscute la calculul profitului impozabil, cu excepţia cazului prevăzut la
alin. (3). Metodele contabile de evaluare a stocurilor nu se modifică în cursul anului fiscal
Tranzacţiile între persoane afiliate se realizează conform principiului preţului pieţei libere,
potrivit căruia tranzacţiile între persoanele afiliate se efectuează în condiţiile stabilite sau
impuse care nu trebuie să difere de relaţiile comerciale sau financiare stabilite între
întreprinderi independente. La stabilirea profiturilor persoanelor afiliate se au în vedere
principiile privind preţurile de transfer.
Calcul impozit pe profit:
Impozit pe profit = Cotă x Profit impozabil
Calculul profitului impozabil
Profit impozabil aferent unui an =
 Venituri totale
 Cheltuilei totale
 Venituri neimpozabile
 Cheltuieli nedeductibile
 Elemente asimilabile veniturilor
 Elemente asimilabile cheltuielilor
 Deduceri fiscale

16
Profitul impozabil se calculează că diferenţa între veniturile din livrarea bunurilor mobile, a
celor imobile pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestatesi lucrări
executate, inclusiv veniturile obţinute din livrările de bunuri mobile şi imobilevandute în rate
sau în leasing, şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-unan fiscal, la care se
adăugă cheltuielile nedeductibile.

CAPITOLUL III
CALCULUL TEHNICO-ECONOMIC PRIVIND IMPOZITUL PE PROFIT

Profitul impozabil reprezintă diferenţa între veniturile obţinute şicheltuielile aferente acestor
venituri cu excepţia cheltuielilor nedeductibile. De asemenea reprezintă baza pentru
calcularea , recalcularea şi regularizarea impozitului pe profit cu bugetul statului.
Impozitul pe profit se calculează de către contribuabil prin aplicarea cotelor de impozit
stabilite legal , asupra profitului impozabil determinat pe baza cotelor înscrise lunar în
contabilitate.
Legislaţia şi cotele de impozitare sunt diferite de la o ţară la alta, cele mai mari valori ale
taxelor fiind înregistrate în Emiratele Arabe Unite, Statele Unite şi Porto Rico, în timp ce
Europa este regiunea cu cea mai mică cotă medie de impozitare a profitului.
În ţara noastră, impozitul pe profit este reglementat prin Codul Fiscal, reactualizat anual, care
stabileşte cine sunt contribuabilii, cum este organizat anul fiscal şi care sunt regulile de
impozitare generale şi cele speciale. Cota de impozitare a profitului este de 16%
Persoanele juridice străine, care desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent în România,
datorează impozit pentru profitul aferent activităţilor respective.
La cota de impozit de 38%, se adăuga o cotă adiţională de 6,2%.
Se consideră venit aferent unei activităţi desfăşurate în România, dacă este :
 atribuibil unui sediu permanent din România al unei persoane juridice nerezidente;
 plătit persoanelor juridice sau fizice nerezidente pentru serviciile prestate în România;
Ecuaţia rezultatului fiscal arată astfel: se calculează diferenţa dintre veniturile totale şi
cheltuielile totale înregistrate conform reglementărilor contabile, după care se scad veniturile
neimpozabile şi deducerile fiscale şi se adăugă cheltuielile nedeductibile. Rezultatul final ia
în calcul şi elementele similare veniturilor şi cheltuielilor, dar şi pierderile fiscale. Rezultatul
fiscal pozitiv reprezintă profitul impozabil, în timp ce rezultatul fiscal negativ este considerat
pierdere fiscală.

17
 Impozitul Pe Profit = Veniturile Totale - Cheltuielile Totale Inregistrate Conform
Reglementarilor Contabile - Veniturile Neimpozabile Si Deducerile Fiscale +
Cheltuielile Nedeductibile

Calcularea profitului impozabil nu poate fi realizată în lipsa unui registru de evidenţă fiscală,
pe care persoana juridică este obligată să îl întocmească, într-un singur exemplar, în forma
scrisă sau electronică. Completarea datelor se realizează în ordine cronologică, respectând
operaţiunile fiscale şi datele prezentate în declaraţiile de impunere.
Registrul de evidenţă fiscală trebuie să conţină date ca amortizarea fiscală, reducerile şi
scutirile de impozit pe profit, calculul dobânzilor şi al diferenţelor de curs valutar care sunt
deductibile fiscal, lichidările şi transferurile de active şi titluri de participare .
Calculul şi declararea impozitului pe profit, cu anumite excepţii, se realizează trimestrial,
până la data de 25 a primei luni care urmează încheierii trimesterelor I-III, prin intermediul
Formularului 101.
Plata impozitului pe profit poate fi realizată anual sau trimestrial, în mod anticipat, termenul
până la care poate fi efectuată plata impozitului anual fiind acelaşi cu termenul de depunere a
declaraţiei privind impozitul pe profit. În cazul plăţii anticipate, realizate trimestrial, aceasta
se declară în Formularul 100.
Baza de calcul al impozitului pe profit o reprezintă profitul impozabil calculat după
următoarele formule:

Profitul Impozabil =Venituri Impozabile =Cheltuieli Deductibile

Profitul Impozabil =(Venituri Totale –Venituri Neimpozabile)-(Cheltuieli Totale –

Cheltuieli Nedeductibile)

Impozitul Pe Profit =16% X Profitul Impozabil

18
 CONCLUZII

Din cele prezentate în lucrare, se poate întelege că rolul cel mai important al impozitelor este
acela de constituire a unei modalităţi de atragere de resurse financiare necesare în procesul de
acoperire a cheltuielilor publice, modalitate care ar putea fi chiar cea principală.
Impozitul pe profit este important pentru societatea în care trăim, iar rolul său este bine a fi
înteles de către toţi participanţii la viaţa socială.
Impozitul pe profit deţine un rol important datorită contribuţiei pe care o aduce la formarea
veniturilor bugetare, însă şi datorită faptului că poate influenţa diferite activităţi economice
din derularea cărora se obţine profit. Acest impozit poate genera creşterea sau reducerea
producţiei.
Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile persoanelor fizice sau
juridice, cu caracter obligatoriu şi cu titlu nerambursabil, la dispoziţia statului si care nu
presupune o contraprestaţie din partea acestuia.
Am ales ca temă de studiu pentru lucrarea mea de atestat ‘’Impozitul pe profit’’ deoarece
consider că cel mai important rol al impozitelor este acela de constituire a unei modalităţi de
atragere de resurse financiare.
Impozitul pe profit este un impozit personal iar în cadrul reformei fiscale din România ,
impozitul pe profit ocupă un rol imortant atât în prisma contribuţiei sale la formarea
veniturilor bugetare cât şi prin influenţarea activităţilor generatoare de profit.
Profitul impozabil reprezintă diferenţa între veniturile obţinute şi cheltuielile aferente acestor
venituri cu excepţia cheltuielilor nedeductibile.
De asemenea reprezintă baza pentru calcularea , recalcularea şi regularizarea impozitului pe
profit cu bugetul statului.
Caracterul obligatoriu presupune că plata impozitelor către stat este o sarcină impusă tuturor
persoanelor fizice şi juridice care realizează venituri din: salarii, profit, veniturile realizate de
liber profesionişti.
Rolul principal al impozitelor datorate statului este acela de procurare a resurselor financiare
necesare acoperirii cheltuielilor publice.
Pe plan social, rolul impozitelor este de redistribuire a unei părţi din produsul intern brut între
clasele sociale, persoanele fizice şi cele juridice.

BIBLIOGRAFIE

19
1. „Codul Fiscal 2008”, ediţia a IV-a, Editura Hamangiu, 2008
2. „Fiscalitate – de la lege la pactică”,ediţia a IV-a, Editura C. H. Beck, 2007;
Ţâţu L., Şerbănescu C., Ştefan D., Cataramă D., Nica A.,Miricescu E
3. „Fiscalitate. Metode şi tehnici fiscale”, ediţia a II-a, Editura Economica, 2006,
Vintilă Georgeta
4. Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor, Editura Codecs. Bucureşti, Corduneanu C.
5. www.scribd.com
6. www.ase.ro
7. www.contzilla.ro
8. contabilul.manager.ro
9. www.stiucum.com
10. www.rasfoiesc.com

20