Despre iertare

O scurta dizertatie despre iertare a parintelui George Vasai:

"Hristos nu a practicat niciodată iertarea în masă, căci legea efortului ar fi fost contrazisă, iar
Hristos prin esenţă respectă legea potrivit căreia fiecare om răspunde de propriile sale acţiuni.
Ţinând seama de acestea şi revenind la textul nostru citat mai sus, cel ce a tradus acel cuvânt
vechi prin „iertare” a comis o gravă eroare de fond, o adevărată rătăcire. Putem afirma că: A
CREDE ÎN IERTARE ESTE CEA MAI CRUNTĂ EREZIE, care ar fi trebuit dintr-un început scoasă
în relief. A crede în iertare este expresia unei concepţii greşite despre ceea ce este esenţial în
existenţa noastră: EFORTUL.
Credinţa în iertare este opiriul leneşilor spirituali, a celor care speră să se mântuiască, să fie
primiţi în rai din milă, din marea milostivire a lui Dumnezeu, care se îndură, îi iartă de potlogării şi-
i primeşte în împărăţia Cerurilor pe cei ce fac cruci şi aprind lumânări în biserici.
A crede în iertare este expresia celei mai grave stări spirituale: LENEA MINŢII lipsa MEDITAŢIEI,
lipsa untului-de-lemn a CANDELEI DUHULUI.
Revenind la textul nostru citat mai sus, expresia de a „dezlega” poate fi expresia unui fenomen
care s-ar putea produce în anumite condiţiuni. Aceste condiţiuni implică existenţa unui preot
puternic în radiaţii luminice şi mensonice, precum şi a unui credincios plin de râvnă, dornic
realmente de a pune stavilă păcatului. în cazul în care un astfel de preot realizează o apropiere
de cel dornic de curăţire, preotul, prin puterea câmpului său magnetic şi luminic, poate produce
un câmp inductor, care să genereze un fior sacru in cel dornic de curăţire, fior, care să-1
determine să se „dezlege” starea de păcat, să pună stavilă păcatului, să iasă din cercul vicios al
abaterii. într-adevăr, un astfel de preot poate „să dezlege”. în acest sens există DEZLEGARE.
Intră astfel în discuţie pe de o parte puterea câmpului luminic şi moensonic al preotului, care
reprezintă câmpul inductor, pe de altă parte roba în discuţie capacitatea celui în stare de păcat de
a recepţiona de a fi sensibil la câmpul inductor al preotului. Zadarnic există un preot plin de
Putere magnetică inductoare, dacă omul este leneş şi insensibil la Pierea preotului. El nu se va
putea ridica, nu se va putea curaţi. Dar daca culoarea păcatului său nu este gravă, atunci el este
sensibil la puterea mensonico-luminică a preotului se naşte în el un curent indus şi în felul acesta
dezlegarea primita poate constitui o primă treaptă în dificilul urcuş care implicit urmează
dezlegării.
Cel mai eficace mod de curăţire este schimbarea opticii. Modificarea concepţiei omului asupra
vieţii şi a faptelor, a distinctiei dintre ceea ce este bine şi ceea ce este rău în acţiuni. Dezlegarea
împlica, cere, necesită schimbarea opticii. Schimbarea opticii necesită reculegerea, introspecţia,
întoarcerea omului către sine. Acesta însă este un fenomen, este un proces care acţionează
acţiunea urcuşului pentru că: a te curaţi înseamnă A ÎNCEPE URCUŞUL, iar urcuşul atrage
noţiunea de timp.
Curăţire’.’ Da! Dar în timp şi nu în timp gol, ci plin de râvnă, strădanii şi eforturi. Curăţire? Da! Dar
prin lupta cu sine, cu pornirile, cu intenţiile, cu gândurile…”
DIN TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL – George Vasai