psihică de a rezista la stres Care sunt acele calităţi umane care ne fac să privim calm şi cu încredere viaţa, spectacolul lumii cu bunele şi relele lui? Rezilienţa este calitatea psihică care ne ajută să devenim rezistenţi la stres, epuizare psihică sau depresie, ne permite să revenim cu mai mare uşurinţă la un nivel optim de funcţionare după confruntarea cu stresori. Solicitările medicale datorate suferinţelor psihice au atins în prezent un nivel alarmant, în egală măsură în rândul persoanelor angajate în diverse domenii, cu sau fără muncă de răspundere, dar şi al profesioniştilor de succes sau al vedetelor. Fiecare om se confruntă în viaţă cu probleme: singurătate când nu te aştepţi, insucces profesional, pierderea unui prieten, suprasolicitare profesională, situaţii conflictuale. Deseori oamenii spun “dacă aş fi ştiut, ar fi fost altfel” sau “dacă m-aş fi putut pregăti pentru ce va veni…” Rezilienţa e tocmai acea calitate care deţine forţa de a face faţă neprevăzutului, de a rezista, de a găsi un sens pozitiv propriei vieţi, angajându-ne constructiv în prezent. Se consideră că oamenii rezilienţi sunt invulnerabili. Şi oamenii puternici sunt însă vulnerabili şi au propriile lor sensibilităţi, momente de îndoială şi descurajare neexprimate. Persoanele capabile de rezistenţă nu rămân însă prinse în capcana frustrării, supărării sau spaimei. Ele ştiu să vadă dincolo de problemă, ştiu că nu există supărare permanentă şi nici bucurie neîntreruptă. Pot atunci când le e greu să se conecteze la resursele care i-au ajutat în situaţii asemănătoare. Rezilienţii ştiu să-şi gestioneze crizele şi să prelucreze consecinţele refăcându-se rapid. Robusteţea psihică are influenţă considerabilă asupra sănătăţii. Într-un studiu făcut de Ralf Schwarzer şi echipa lui de cercetători în anul 2012, la pacienţi care aveau nevoie de operaţie de bypass, s-a evidenţiat că rezilienţii au suportat cel mai bine operaţia, vindecarea a fost mai rapidă. Aceştia şi-au reluat activitatea într-un procent considerabil mai mare decât persoanele care percepeau fie un control scăzut, pe care l-ar fi putut exercita asupra recuperării, fie identificau surse posibile de control, dar nu se percepeau competenţi în a realiza comportamentele necesare. Forţa de rezistenţă psihică este un factor important şi în bolile cronice, cum ar fi de pildă diabetul zaharat. Studiul unei echipe de cercetători conduşi de sociologa Leppert în 2011, a concluzionat că bolnavilor rezilienţi nu le mergea obligatoriu mai bine din punct de vedere medical dar, subiectiv, dominau mai bine boala, fiind mai puţin preocupaţi de starea de sănătate şi consecinţele acesteia asupra vieţii lor. Rezilienţa nu ne promite invulnerabilitate în fata stresorilor, la fel cum iraţional ar fi să ne aşteptăm ca evenimentele negative de viaţă să fie însoţite de emoţii pozitive sau neutre – însă rezilienţa devine relevantă atunci când discutăm despre calitatea vieţii noastre cotidiene, nicicând lipsită de situaţii mai puţin dorite. Oamenii puternici nu ştiu neapărat cum vor trece prin greutăţi. Ei dispun de o varietate de moduri de a reacţiona cognitiv, emoţional şi social, pentru a putea să se adapteze, să rămână funcţionali. Sunt acei oameni care spun “nu ştiam cum, dar eram sigur că mă voi descurca şi de data asta”, ghidându-se după motto-ul, “ştiu ce pot şi ce nu pot, ştiu că mă redresez iar”. A menţine rezilienţa înseamnă a dovedi flexibilitate şi echilibru, a te cunoaşte, a avea încredere în cine eşti, a învăţa continuu, a aprecia, a te bucura de-a fi în interiorul lucrurilor, păşind mai departe şi cucerind cu orice efort dreptul la seninătate.