1.1.

Activitatea ALAT şi ASAT

La căini şi pisici, activitatea ALAT este în mod esenţial situată la nivelul ficatului
(localizare citoplasmatică) , activitatea musculară fiind neglijabilă. O creşterea a activităţii
acestei enzime, de peste 3 ori peste limita normală admisă, este specifică unei afecţiuni
hepatocelulare. Această afecţiune determină o lezionare a membranei plasmatice ce are drept
rezultat eliberarea enzimei citozolice.
La câini şi pisici, activitatea ASAT este crescută în ficat (enzima fiind localizată atât
mitocondrial cat şi citoplasmatic), dar de asemenea în muşchi, eritrocite, rinichi, pancreas. O
creştere a activităţii serice pentru ASAT NU ESTE SPECIFICA unei leziuni hepatocelulare.
O creştere a activităţii ASAT este observată în afecţiuni hepatice, leziuni musculare
(miozite, miopatie, traumatisme, injecţii) şi în hemoliză.
Un examen al plasmei / serului şi determinare hematocritului (ca măsură a hemolizei),
dozarea creatin-kinazei (pentru evidenţierea leziunilor musculare) şi activitatea ALAT, permit
doar împreună, prin corelarea tuturor datelor o evaluare şi interpretare corectă a creşterii
activităţii ASAT.
Scopul utilizării dozajului seric al enzimelor ALAT şi ASAT este detectarea şi urmărirea
in timp a leziunilor hepatocelulare. De exemplu, timpul de înjumătăţire, la nivel plasmatic, este
de aproximativ 1-2 zile. O diminuare accentuată a nivelului seric al enzimelor este la 8-15 zile
după oprirea / stoparea procesului patologic.
Foarte important este de reţinut faptul că dozarea nivelului seric al activităţii enzimelor
ALAT si ASAT NU permite o identificare a cauzei afecţiunilor hepatice parenchimoase şi nici NU
permite indicarea faptului că afecţiunea hepatică este de natură primară sau secundară. De
asemenea NU permite estimarea gravităţii leziunilor.
În mod particular trebuie sa fim atenţi la faptul că un rezultat normal NU EXCLUDE posibilitatea
existenţei unei leziuni hepatice grave cum ar fi prezenţa