1. Obiectul managementului şi gestiunea economică în serviciul veterinar şi legătura cu alte discipline .

Pentru început ar trebui de oferit definiţia managementului: activitatea şi arta de a conduce. Este
sinonim cu noţiunile de administrare, conducere, iscusinţa de a conduce cu uşurinţă, capacitatea
organizatorică. Astfel managerul este persoana care posedă capacitatea de a conduce,de a administra şi
organiza o afacere sau o instituţie. Între sănătatea animalelor, indiferent de specie, bunăstarea lor,
siguranţa alimentelor şi sănătatea şi bunăstarea publică există o legătură indestructibilă. De
asemenea este foarte important de menţionat că până în prezent la facultatea de medicină veterinară
din disciplinele legislative se enumera: "Organizarea şi economia serviciului veterinar“ - acesta era un
obiect clasic în toate universităţile cu profilele sale, la moment însă după programele şi tendinţele
intrării în Uniunea Europeană au fost acceptate alte 3 obiecte şi anume:•Etica profesională•Legislaţia
sanitar-veterinară•Managementul şi gestiunea economică în serviciul veterinary.Sumate aceste obiecte
formează complexul blocului legislativ. Managementul include în sine:•Arta de a conduce•Ştiinţa
organizării şi conducerii unei întreprinderi.Astfel Managementul şi gestiunea economică este o noţiune
care a devenit în vogă şi se utilizează în mai multe direcţii, atât în vorbirea curentă la diferite nivele cât şi
în lucrări ştiinţifice.Totodată managementul prezintă un serviciu organizat de model de
caractere,momente care nu întotdeauna sunt binevenite în practica medical - veterinară, unde pe prim-
loc trebuie sa fie gândirea medicală şi calitatea serviciului.De subliniat de asemenea că obiectul dat
uneşte toate părţile serviciului veterinar,inclusiv•Planificarea serviciului veterinar•Serviciile
farmaceutice•Import - Exportul•Rolul medicilor veterinari in Sistemul de Identificare şi Trasabilitate a
animalelor•Organizarea controlului veterinar la transportarea animalelor.

2.Aspecte istorice ale managementului sănătăţii animalelor de fermă

În plan istoric omul a început să dea ajutor animalelor încă din timpuri străvechi,o dată cu efectuarea
adăposturilor pentru animale. Această acţiune a lor nu era planificată de aceea sunt greu de atribuit
managementului veterinar. Însă organizarea managementului sănătăţii animalelor în context istoric se
poate bine de analizat la ţările mai dezvoltate.În literatura de specialitate se aduc 4 faze de dezvoltare a
managementului animalelor de fermă, având ca scop înlăturarea bolilor socotite drept zooantroponoze.
Prima fază urmărea folosirea vaccinurilor o dată cu controlul bolilor extrem de periculoase (pesta
bovină,pesta porcină,antraxul). Se urmăreau momente care puteau ajuta micşorarea pierderilor în
rezultatul acestor boli. Efectul era bazat pe utilizarea vaccinurilor. A doua fază a început aproximativ în
anul 1940, când carnea, laptele şi alte produse de origine animală au început să aibă o anumită valoare
au început vânzările în mari proporţii. Până atunci majoritatea medicilor veterinari erau incluşi în
procesul de profilaxie şi tratare a cailor. Mai târziu a fost acordată atenţie şi altor specii de animale. În
această perioadă au fost construite clinici veterinare, colegii, universităţi.Absolvenţii puteau trata toate
speciile de animale, să efectueze operaţii chirurgicale şi diferite manopere veterinare, etc.•A treia fază a
început cu anul 1965, atunci când medicii veterinari şi producătorii de produse animaliere au înţeles
rolul profilaxiei, păstrând astfel sănătatea animalelor. A început să crească productivitatea. Medicii
veterinari au devenit mai iscusiţi în tratarea animalelor. Astfel aveau loc supravegheri, controale
permanente,măsuri de profilaxie. Sensul noţiunii de boală sa desfăşurat, deosebindu-se deja boala
clinică de cea subclinică. De asemenea au început a înţelege efectul economic al diferitor măsuri
profilactice. Astfel în anii 1970-1980 a fost elaborată o programă specială privind sănătatea vacilor
iactante.•A patra fază a început a se desfăşura după anul 1990 şi continuă şi acum. În această fază
medicii veterinari efectuează vizitarea programată a fermelor în conformitate cu managementul
sănătăţii animalelor cu scopul studierii şi supravegherii bolilor, analiza productivităţii, culegerea şi
analizarea informaţiei, etc.În aşa mod, crescătorii de animale, medicii veterinari au ca scop să atingă cea
mai înaltă productivitate. Scopul principal este ca medicii veterinari să se specializeze pe o anumită
specie de animale pentru a mari eficacitatea lucrului.
3. Principiile managementului organizării în serviciul veterinar

Medicii veterinari oferă diferit ajutor animalelor, folosind multiple metode de organizare a sănătăţii
animalelor. Astfel managementul este des folosit în diferite ramuri. În această ordine de idei se poate de
menţionat că există două tipuri de management:există două tipuri de management: •Tip dictatoria •Tip
colectiv.Managementul dictatorial include în sine un şir de etape şi anume:•Programa - şablon de
lucru•Instrucţia la locul de muncă•Îndeplinirea sau nu a sarcinilor planificate sau prevăzute•Elemente
de care depinde salariul•Avansarea sau eliberarea din funcţie.Managementul colectiv include toate
componentele managementului dictatorial, însă aici apar momente legate de odihnă, ocupaţie de după
serviciu.În prezent, în literatură de specialitate şi teorii care reglementează principiile managementului,
se pune întrebarea care sunt principiile moderne pe care trebuie să se bazeze medicul veterinar care
este şi manager?În scop orientativ, acestea sunt principiile care pot fi aplicate în medicina veterinară
•Principiul sistemului deschis - unităţile medical - veterinare nu pot supraviețui dacă sunt administrate
exclusiv în moduri care satisfac doar necesităţile interne ale membrilor săi. •Principiul cunoaşterii -
angajaţii cei mai valoroşi sunt cei care dovedesc cunoaşterea temeinică a bolilor şi tratamentelor,a
clientelei, a produselor, etc. Medicul veterinar - manager trebuie sa aibă ca scop perfecţionarea
continuă a întregului personal inclus în activitate.•Principiul supravieţuirii prin înnoire - managementul
eficace implică aptitudinea de a realiza un climat novator, creativ, cu scopul descoperirii de noi
oportunităţi care să asigure fondurile necesare dezvoltării. •Principiul realizărilor prin intermediari -
performanţele unei unităţi se realizează şi prin intermediul angajaţilor. Nivelul de motivare al acestora
influenţează realizările şi profitabilitatea unităţii. Motivarea este o simplă reacţie de răsplată (stimulente
financiare, frică de concediere, avansare, recunoaştere, etc).•Principiul organizării dinamice - orice
unitate trebuie sa se adapteze continuu pentru a satisface cerinţele impuse de clientelă sau de evoluţia
condiţiilor. •Principiul mic şi eficient - prin structura lor organizatorică, unităţile medicale sunt de
dimensiuni mici şi de aceea pot stimula spiritul creator, întreprinzător şi inovator care ar fi înăbușite de
sistemul birocratic de administraţie şi control din marile organizaţiiÎn managementul modern general se
consideră că următoarele 14 principii au un succes remarcabil,care de asemenea se pot utiliza şi în
medicina veterinară cu mult succes:• Diviziunea muncii şi specializarea•Corespondenţa dintre autoritate
şi responsabilitate•Disciplina•Unitatea de comandă(un şef)•Unitatea de direcţie•Subordonarea
interesului individual faţă de cel general•Corespondenţa dintre recompensă şi
efort•Centralizarea•Principiul ierarhic al liniei de comandă•Principiul ordinii(un loc pentru fiecare şi
fiecare la locul său)•Etichetarea•Stabilirea postului personalului•Importanţa iniţiativei•Importanţa
spiritului de cooperaţie.Aceste principii atât ale managementului general, cât şi celui medical veterinar
nu reprezintă careva legi. În climatul de turbulenţă şi incertitudine din mediul economic de astăzi, aceste
principii oferă o oarecare direcţie căilor probabile spre succes.În condiţiile în care vor interveni
schimbări radicale ale mediului economic sau ale scării de valori a societăţii moderne, probabil, va fi
necesară enunţarea unor principii noi.
4. Locul şi rolul medicii veterinare în cadrul sectorului agro - alimentar şi sănătăţii publice

Medicina veterinară ca ştiinţă, cuprinde o latură prin care profesioniştii, medicii veterinari slujesc, în
mod direct şi necondiţionat, sănătatea publică.În prezent medicul veterinar în activitatea sa are 5
priorităţi:Sănătatea animal,Sănătatea omului,Protecţia mediului,Securitatea
alimentară,Bioterorismul,Deservirea sănătăţii publice se realizează pe mai multe planuri, dintre care cele
mai importante sunt: profilaxia şi combaterea bolilor infecţioase şi parazitare la om şi
animale,asigurarea salubrităţii şi calităţii produselor şi subproduselor animale ,asigurarea măsurilor
antipoluante la nivelul unităţilor de creştere, de exploatare, colectare, prelucrare industrială şi
congelare.Aceste obiective demonstrează rolul social al medicinii veterinare în cadrul sectorului agro –
alimentar.Ca parte componentă a ştiinţelor biologice, serviciul veterinar se manifestă pe un triplu plan,
adică medical, economic şi social.Rolul medical - constă în prevenirea, combaterea şi tratarea bolilor -
unele fiind specifice animalelor, altele - comune omului şi animalelor - şi de a garanta salubritatea
primară şi finită a produselor alimentare şi nealimentare.Rolul economic - constă în asigurarea
populaţiei cu produse salubre şi de bună calitate pentru satisfacerea necesităţilor oamenilor.Rolul social
- constă în prevenirea şi combaterea zooantroponozelor, dar mai ales, în activitatea de control asupra
produselor de origine animală,destinate alimentaţiei omuluiNoţiunile de management şi
marcheting,care erau în trecut doar cuvinte abstracte, lipsite de sens au devenit sau tind să devină parte
din vocabularul curent al unui medic veterinar competitiv din Republica Moldova.Managementul nu
este altceva decât ansamblul acţiunilor de organizare şi conducere a tuturor activităţilor în scopul
adoptării deciziilor optime în proiectarea şi desfăşurarea unor procese economice.În avalanşa
schimbărilor din ţara noastră, medicul veterinar este nevoit să facă faţă unor permanente provocări.În
decurs de câțiva ani a fost obligat să învețe cum să înfiinţează şi se conduce o firmă, să angajeze sau să
concedieze personal, să se descurce în problemele contabile, să aleagă din multitudinea de oferte de
produse şi servicii şi să facă faţă unei concurenţe care este şi va fi din ce în ce mai acerbă.

5.Serviciul veterinar ca un sistem de instituţii şi organizaţii

Până nu demult Serviciul Veterinar în Republica Moldova era reprezentat şi realizat de către 3 tipuri de
Servicii Veterinare:a) Serviciul Veterinar de Stat reprezentat de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa
Alimentelor cu instituțiile sale, laboratoare veterinare, direcţiile raionale/municipale pentru siguranţa
alimentară.b) Serviciul Veterinar Departamental care era realizat de către Medicii Veterinar de fabrici
avicole, complexe zootehnice,fabrici de carne –lapte, fostele unităţi zootehnice (colhoz, sovhoz)c)
Serviciul Veterinar privat reprezentat de persoane care activau în farmacii, clinici veterinare private,
cabinete veterinare, depozite farmaceutice, laboratoare, s.a. Ulterior şi în conformitate cu cerinţele
Uniunii Europene s-a impus restructurarea Serviciului Veterinar în conformitate cu concepția
reorganizării în conformitate cu ordinul 176 din 2005 a Ministerului Agriculturii. Astfel în baza legii 221
din 19.10.2007 Serviciul Veterinar a devenit un serviciu unic în toata ţara fiind restructurat astfel (art.3)a
- servicii sanitar veterinare de stat b - activităţi Sanitar Veterinare de liberă practică.De reținut ca chiar
cei care obţin Licenţa de activitate Sanitar Veterinară şi activează în limitele legii dar după propria
conștiința el face parte din Serviciul Veterinar unic din ţară fapt confirmat de art.14. Serviciul Veterinar
din mai multe Ministere cum ar fi: Interne, Apărării, Justiţie care anterior tot făceau parte din cel
departamental acum este considerat Serviciul Veterinar de Stat (art.3). Tot în Serviciul Veterinar unic
sunt încadrate laboratoarele veterinare de stat în frunte cu Centrul Republican de Diagnostic Veterinar.
6. Serviciul sanitar-veterinar de stat la nivel naţional

ANSA a fost creată la 16 ianuarie 2013, în baza reorganizării prin fuziune și în scopul optimizării
structurale a mai multor instituții cu funcţii de control şi supraveghere în domeniul siguranţei
alimentelor.E vorba de Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală,
Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer .ANSA activează în baza:Legii
nr. 113 din 18 mai 2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind
siguranţa alimentelor, Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, a
Legii nr. 228 din 23 septembrie 2010 cu privire la protecţia plantelor şi la carantina fitosanitară, Hotărîrii
Guvernului nr. 51 din 16.01.2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru
Siguranţa Alimentelor.Agenția Naționala p/u Siguranța Alimentelor are 3 direcții prioritare dirijate
fiecare de către un vice director:- director adjunct 1 este responsabil de sănătatea animalelor ce include
2 direcţii:Direcţia supraveghere sanitar-veterinară (18 persoane)Direcţia supraveghere farmaceutică
veterinară şi furaje- Director adjunct 2 este responsabil de serviciul fitosanitar ce include 3
direcţii:Direcţia protecţia şi sănătatea plantelor,Direcţia controlul produselor de uz fitosanitar şi
fertilizanţi,Direcţia control semincer- Director adjunct 3 este responsabil de siguranţa alimentelor ce
include 4 direcţii:Direcţia supravegherea unităţilor de producere a alimentelor de origine
animală,Direcţia supravegherea unităţilor de producere a alimentelor de origine vegetală,Direcţia
supravegherea comerţului şi consumului produselor alimentare,Direcţia controlul calităţii şi sistemele de
calitate.În cadrul Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor se include: Direcția managementul de
laboratoarelor si evaluarea riscurilor, Direcţia coordonare posturi la frontieră, Direcţia logistică
management şi administrare internă, Serviciul veterinar din diferite ministere.

7.Serviciu sanitar-veterinar in nivel raional/municipal, organizarea si functionarea lui.

Centrul Republican de Diagnostic Veterinar este o instituție statală cu activitate preponderant

veterinară, fiind condusă de un director general, acest centru este reprezentat de 2 laboratoare sau
direcții de activitate: sănătatea animală şi siguranţa alimentelor unde laboratorul de baza este
“laborator de încercări”. Acest centru este un laborator naţional de referinţă acreditat atât pe plan
național cât şi internațional în special metodele de investigare a produselor de origine animală şi
vegetală. De menţionat faptul ca în ultimul timp sunt făcute eforturi pentru a se deschide încă 2 noi
laboratoare privind siguranța alimentelor: la Drochia şi Cahul. În paralel CRDV are menirea sa dirijeze
activitatea tuturor laboratoarelor cu caractere sanitar-veterinar, veterinar sau testări specifice în
domeniul siguranței alimentare din ţara. Medicii veterinari din laborator respectiv activează în baza
angajării în câmpul muncii în conformitate cu instrucțiunea de serviciu şi nemijlocit cu metodele de
investigare aprobate legal. De reținut ca în plan de verificare, control, dirijare, chiar a CRDV este direcția
managementul de laboratoarelor si evaluarea riscurilor, o direcție care este subordonata directorului
ANSA.
8.Organizarea procesului de licitatie in activitatea sanitar-veterinara si documentele prezentate de
participanti.

Documentele prezentate de Participanti-Documentele obligatorii, prezentate la licitatie pina la termenul

limita de depunerea a ofertelor.Documentele trebuie sa fie aranjate in ordinea in care urmeaza:1Date
despre Participant-original-confirmate prin semnatura si stampila a Participantului.2.Oferta-original-
3.Certificat de inregistrare a intreprinderii-copie-emis de Camera Inregistrarii de Stat4.Certificat de
atribuire a contului bancar-original-eliberat de banca detinatoare de cont.5.Certificat de efectuarea
reglata a platii impozitelor, contributiilor-original-eliberal de Inspectoratul Fiscal 6.Licenta de activitate-
cpie-care confirma domeniul de activitate 7.Autorizatie sanitar-veterinar emisa de DRSV si pentru SPOA
8.Mandat de participare la licitatie-original- eliberat de participant in cazul in care, este reprezentat la
picitatie de o terta persoana.

9. Deschiderea licitatiei in activitatea sanitar-veterinara, evaluarea si compararea ofertelor

Ofertele se deschid in locul si la timpul specific in Fisa informationala, in prezenta Participantilor sau a
reprezentantilor lor.Participantii prezenti in licitatie sunt obligati, sa-si confirme prezenta prin
depunerea semnaturii in Registrul respective.Denumirea si datele pentru relatii ale fiecarui Participant, a
carui oferta se deschide si costul se vor comunica celor prezenti, precum si celor care au absentat la
deschiderea, la demersal lor, si se vor inregistra imediat in procesul-verbal de deschidere a licitatiei.
10.Etapele obtinerii dreptului de medic veterinar de libera practica. Drepturile si obligatiile medicilor
veterinar de libera practica.

Pentru obţinerea dreptului la liberă practică a medicilor veterinari neîncadraţi în serviciul sanitar –
veterinar de stat se impune posedarea de licenţă pentru efectuarea diferitor activităţi de liberă practică
în conformitate cu legislaţia veterinară naţională. De menţionat că pentru efectuarea activităţii sanitar-
veterinară de liberă practică pot obţine licenţe cu următoarele specificări:Licenţă pentru întreprinzător
individual,Licenţă în cadrul S.R.L.(Societăţii cu Răspundere Limitată).Conform cerinţelor în vigoare
medicii veterinari solicitanţi pentru obţinerea dreptului de medic veterinar de liberă practică se impune
obţinerea şi prezentarea unui set de documente care ar confirma acest gen de activitate,după cum
urmează:Diplomă de studii medii s-au superioare de specialitate,Certificatul de conferire a categoriei
de calificare.Pentru obţinerea certificatului de conferire a categoriei de calificare este necesar
frecventarea şi acumularea unui număr anumit de ore în timpul perfecţionărilor, stagierilor, iar ulterior
atestarea fiecărui medic veterinar de o comisie specială de atestare a cadrelor creată de Ministerul
Agriculturii şi Industriei Alimentare. În urma atestărilor petrecute şi analizei întregului set de documente
de către comisia sus nominalizată fiecărui pretendent li se eliberează un certificat care confirmă
categoria de calificare. Regulamentul privind atestarea medicilor veterinari şi modul de conferire a
categoriilor de calificare.Acest certificat de confirmare a categoriei de recalificare a medicilor veterinari
este un document oficial şi eliberat şi valabil pe o perioadă de 5 ani.Un alt document extrem de
important pentru obținerea dreptului de medic veterinar de liberă este certificatul de înregistrare.
Acest document este un act oficial, de stat care confirmă înregistrarea la camera înregistrării de stat a
întreprinderii în cauză. După această înregistrare întreprinderii i se atribuie numărul de identificare de
stat - codul fiscal. Acest certificat este eliberat şi valabil pe o perioadă de 5 ani. Certificatul de
înregistrare a întreprinderii.Un document extrem de important pentru obţinerea dreptului de activitate
veterinară şi sanitar-veterinară atât pentru medicii veterinari de liberă practică precum şi pentru alte
obiective supuse controlului sanitar-veterinar de stat este autorizaţia sanitar-veterinară de funcţionare.
Autorizaţia sanitară veterinară de funcţionare.Autorizaţia în cauză este eliberată pe o perioadă de 5 ani
cu întocmire obligatorie a referatului tehnic de către un medic veterinar oficial din zona respectivă.Unul
din documentele finale care oferă dreptul de activitate sanitar-veterinară de liberă practică precum şi
alte activităţi din alte domenii este licenţa în cazul medicului veterinar – întreprinzătorului individual
este licenţa.În prezenta lege,se determină cadrul juridic, organizatoric şi economic de licenţiere a unor
genuri de activitate, stabileşte genurile de activitate supuse licenţierii şi este orientată spre asigurarea
controlului din partea statului asupra respectării cerinţelor şi condiţiilor a căror efectuare este necesară
la desfăşurarea genurilor respective de activitate. Licenţa conţine:a) denumirea autorităţii de
licenţiere;b) seria, numărul şi data eliberării licenţei;c) denumirea, forma juridică de organizare, adresa
juridică a titularului de licenţă întreprindere sau organizaţie, persoană juridică sau fizică ori numele,
prenumele şi adresa titularului de licenţă persoană fizică; d) data şi numărul certificatului de
înregistrare de stat a întreprinderii sau organizaţiei, codul lor fiscal ori seria şi numărul buletinului de
identitate, codul fiscal al persoanei fizice; e) genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui
desfăşurare se eliberează licenţa;f) termenul de valabilitate a licenţei;g) semnătura conducătorului
autorităţii de licenţiere sau a adjunctului acestuia autentificată prin aplicarea ştampilei acestui
organ.Anexa la licenţă este parte integrantă a acesteia şi conţine toate condiţiile de licenţiere. Un loc
aparte în licenţă este dedicat genului de activitate,integral sau parţial pentru a cărui desfăşurare se
eliberează acest document. Licenţa de activitate veterinară este valabilă pe 5 ani de zile. În anexa
licenţei este redată seria şi numărul acestui document,titularul licenţei, precum şi obligaţiile ce trebuie
respectate de către deținătorul acestui document. Mai este redată şi adresa pe care se va desfăşura
activitatea licenţiată.În afară de documentele redate mai sus pentru obţinere pentru obţinere dreptului
de medic veterinar de liberă practică împuternicit se mai impun următoarele documente :Certificatul
privind lipsa sau existenţa restanţelor faţă de bugetul public naţional;Certificat care confirmă contul
bancar;Adeverinţă privind fabricare a ștampile pentru Întreprinderea Individuală;
11. Notiuni despre achizitionarea serviciilor de supraveghere sanitar – veterinara si de identificare a
animalelor. În conformitate cu articolul 15 al legii 221 din 19 octombrie 2007, ANSA este obligată cu cel
puțin 2 luni până la finele fiecarui an sa scoata în public măsurile ce vor fi concesionate, se
concensioneaza, în conformitate cu ordin 99 din 2009, activitățile sanitar veterinare strategice la aceste
activități pot fi alienate: Vaccinprile strategice (Antrax, Pesta Porcină ,Rabia, Pseudopesta aviară)
Monitorizarea bolilor majore (examene serologice, recoltarea singelui; recoltarea probelor carne, lapte,
DDD de necessitate. Scoaterea la licitatie a masurilor nominalizate se vac efectua în cadrul
Subdiviziunele pentru siguranța alimentelor la nivel raional sau municimale vor fi organizate licitatii
deschise, transparente la care vor putea participa medicii veterinari din zona data sau alta zonă de
activitate de pe întreg teritoriu țării.

12.Procedura de contractare a medicilor veterinari de libera practica imputerniciti. medic veterinar de

liberă practică împuternicit - medic veterinar împuternicit de către autoritatea sanitar-veterinară
competentă să efectueze unele activităţi sanitar-veterinare de stat, pe bază de contract, în condiţiile
legii; Să respecte prevederile prezentului Regulament cu privire la corectitudinea şi termenele de
identificare a animalelor, completarea şi transmiterea cererii de identificare potrivit tarifelor aprobate în
anexa nr.2 la prezenta hotărîre, în cazul în care prestează astfel de servicii. Cererea de declarare
eveniment poate fi completată de către acesta la eliberarea adeverinţei veterinare doar în prezenţa
deţinătorului sau proprietarului la acceptarea acestuia şi va fi valabilă doar dacă este contrasemnată de
ultimul. Medicul veterinar de liberă practică împuternicit are dreptul: a) să presteze servicii de
identificare, completare şi transmitere către oficiul teritorial a cererilor de identificare şi, după caz, a
cererilor de declarare eveniment, potrivit termenelor specificate de prezentul Regulament, doar dacă au
împuternicire de la autoritatea competentă; b) să comercializeze mijloace de identificare doar dacă este
împuternicit de către autoritatea competentă să presteze servicii de identificare.

13.Procedura de prestare a serviciilor si Decontul lunar (documentele prin care se confirma

activitatile san. Vet. prestate)a medicilor veterinari de libera practica imputerniciti . Mai mult ca atât
articolul 14 aliniatul (6) din aceeași lege, unitățile de producere, colectare, procesare, depozitare,
transport și comercializarea materiei prime și a produselor de origine animală sunt supuse obligatoriu
supravegherii sanitar veterinare de stat de către medicii veterinari de liberă practică împuterniciți, care
efectuează expertiza sanitar-veterinară a materiei prime și a produselor de origine animală și ei în mod
obligatoriu trebuie să fie angajați prin contract de către direcțiile raionale/municipale pentru siguranţa
alimentară. Plata pentru serviciile prestate de medicii veterinari de liberă practică împuterniciți se achită
de către unitățile menționate, la direcțiile raionale/municipale pentru siguranţa alimentară conform
tarifelor stabilite prin lege

14.Serviciul veterinary in exploatatii ( unitati zootehnice ).Structura ,statele de personal si sarcinile lui.
La noi în țară, numărul cel mai mare de animale este concentrat în gospodăriile individuale, și numai un
procent foarte mic au mai rămas în cadrul unităților date.Serviciul veterinar din unitățile agricole, ferme,
complexe zootehnice, fabrici avicole este realizat (efectuat) de către medicii veterinari și felcerii
veterinari, si își petrec activitatea în bază de contract. În cadrul unităților agricole sau numai zootehnice,
în conformitate cu legislația în vigoare a Republicii Moldova (Legea nr. 221 din 19.010.2007 privind
activitatea sanitar veterinară și alte acte legislative), activează medici veterinari de liberă practică,
precum și felceri veterinari .Este important de reținut că medicul veterinar (felcerul) ca membru al
unității agricole sau zootehnice este obligat să contribuie la îndeplinirea planurilor de producție a lor,
mai mult ca atât, trebuie să organizeze măsuri veterinare bine chibzuite. Medicul veterinar ca specialist
este responsabil de starea sanitar-veterinară a obiectelor în cauză ( a sectorului) zootehnic, de
protejarea sănătății animalelor și păsărilor, protejarea populației de boli zooantroponoze, de
salubritatea produselor de origine animală și nu în ultimul rând de sănătatea publică veterinară, lucru
menționat în textul Legii nr. 221, privind activitatea sanitar-veterinară și a cerințelor sanitar-veterinare
naționale. Medicii veterinari aflându-se permanent în gospodărie sau în timpul vizitelor planificate are
posibilitate și chiar este obligat să efectueze managementul sănătății animalelor și chiar al fermei.
Medicii veterinari, în contextul cerințelor actuale, trebuie să prevină morbiditatea și mortalitatea
animalelor prin: Înlăturarea neajunsurilor în întreținerea (cazarea) și exploatarea animalelor:Analiza
alimentației și adăpării animalelor;Organizarea și efectuarea măsurilor veterinare;Managementul
sănătății animalelor;Managementul sănătății fermei;Ridicarea nivelului culturii veterinare în gospodărie,
fermă ș.a.Succesul serviciului veterinar în unitățile zootehnice se rezumă la capacitățile specialistului
veterinar de a întruni toate aceste calități și capacități. In Moldova in conformitate cu HG nr.938 din
17.08.2006, toate fermele zootehnice la obținerea autorizației sanitar-veterinare de funcționare trebuie
să angajeze un specialist veterinar. Însă în conformitate cu mărimea unității zootehnice, numărul de
animale, amplasarea fermelor, tipul gospodăriei ș.a. ea va avea un serviciu veterinar cu un număr diferit
de medici și felceri veterinari. În linii generale serviciul veterinar în gospodărie este condus de un medic
veterinar șef. Acesta la rândul sau este subordonat șefului direcției raionale/municipale sanitar-
veterinare și a altor specialiști din cadrul direcției, medici veterinari oficiali după caz. Pe întrebări
organizatorice și gospodărești el este supus directorului, șefului sau administratorului gospodăriei.
Astazi medic vet. sef este numit unde sint 1150 unități. UC - unități convenționale de măsurare a
numărului de animale au fost introduse ținându-se cont forța de muncă care se depune pentru diferite
specii de animale, (1UC) este luată o vacă de lapte sau un taur reproducător.Tineret bovin, bovine la
recondiționat – 0,66 UC Porcine – 0,16 UC Ovine (cu excepția Karakum și Romană) și caprinele – 0,06 UC
Karakum și Romană – 0,1 UC Cabaline, cămile, catâri și asini – 0,66 UC Păsări (cu excepția fabricilor) –
0,025 UC Pui – 0,002 UC

15. Particularitatile asistentei san_vet.la complexele zootehnice . Deservirea animalelor aflate în

sectorul individual sau de stat, concentrate în ferme și/sau alte tipuri de crescătorii,în țara noastră este
efectuată de către medicii veterinari de liberă practică împreună cu medicii veterinari de liberă practică
împuterniciți. Medicii veterinari se supun serviciului veterinar unic, tehnic fiind controlat de serviciul
veterinar de stat, si conducerii/administrației exploatației date. În cazul când medicul veterinar se află la
un post fix de lucru în cadrul unei exploatații, el are posibilitate să viziteze animalele zilnic, executarea
examenelor clinice, depistarea la timp și izolarea animalelor bolnave, astfel împiedicând răspândirea și la
celelalte animale, indiferent de specie și rasa lor. În unitățile agricole, zootehnice ca și în sectorul privat,
acțiunile strategice de supraveghere, profilaxie și combatere a bolilor la animale obligatoriu sunt
finanțate din bugetul de stat. În paralel conducerea acestor unități trebuie să creeze condiții normale de
lucru, să asigure sursele materiale necesare, să finanțeze măsurile profilactice, cu excepția celor
obligatorii strategice, să achiziționeze tot necesarul pentru lucru curativ-profilactic, să asigure
efectuarea analizelor de laborator, efectuarea dispanserizării. Obligatiunile si drepturile specialistilor
veterinari la aceste unitati. Din start trebuie de menționat că medicii veterinari din unitățile zootehnice
trebuie să fie titularii licenței de activitate sanitar-veterinară de liberă practică, În unitățile zootehnice /
exploatații pot activa medici veterinari, atât cu studii superioare complete cât și cu studii superioare
incomplete. Activitatea acestora este întărită prin contract de angajare în câmpul muncii, încheiat între
medicul veterinar și angajatorul/proprietarul exploatației. Odată angajat la o astfel de exploatații
medicul veterinar trebuie să evalueze tot volumul de lucru pe care trebuie să-l efectueze și distribuirea
în spațiu și în timp a acestuia.Medicii veterinari de liberă practică au obligațiuni în vederea prevenirii și
combaterii bolilor infecto-contagioase majore, să asigure sănătatea publică veterinară ș.a., redate în
articolul 10 al Legii nr.221 privind activitatea sanitar-veterinară. Modul de organizare și desfășurare a
supravegherii sanitar-veterinare de stat de medicii veterinari de liberă practică la unitățile specificate în
aliniatul (6), art. 14 se aprobă prin hotărâre de guvern. De menționat că medicul veterinar din unitatea
agricolă este în primul rând medic veterinar de liberă practică fiind responsabil de bunăstarea sanitar-
veterinară a efectivului de animale, lucru de care depinde și asigură realizarea producției salubre și
calitative din punct de vedere sanitar-veterinar. Medicul veterinar împreună cu zootehnicianul și alți
specialiști trebuie să planifice și să facă dispensarizarea efectivului de animale, să propună măsuri de
îmbunătățire a managementului sănătății animalelor și prin îmbunătățirea bazei furajere, surselor de
apă, adăposturilor și alte măsuri care trebuie să îmbunătățească reproducerea animalelor, viabilitatea
animalelor contribuind astfel la întocmirea indicilor de dezvoltare a sectorului zootehnic în ansamblu.
Cadrele veterinare din unitățile zootehnice sunt obligate să acorde asistență veterinară animalelor din
sectorul privat al angajaților, lucrul valabil în primul rând pentru unitățile zootehnice mari, obligațiile
specialiștilor veterinari de liberă practică și de liberă practică împuterniciți sunt redate în articolul 10 din
Legea nr.221 din 19.10.2007. Specialiștii veterinari pot fi angajați ca membri colectivelor în cauză sau în
bază de contract pe 0,5 unități de salariu, fiind stipulat regimul de lucru, salariul, drepturile și
obligațiunile lui ș.a.Specialistul veterinar are dreptul să asiste la adunările colectivului volante, să-și
expună opinia, să participe la elaborarea și analiza planului organizatoric de dezvoltare a gospodăriei,
fermei, unde numai medicul poate prevedea măsurile necesare cu caracter și însemnătate sanitar-
veterinară și zooigienică (filtrul sanitar, carantina profilactică, boxe sanitare ș.a.) și evident alocarea
surselor necesare pentru construcția acestora și a altor obiecte veterinare și sanitar veterinare după caz.

16. Notiuni introductive despre Sistemul de Identificare si Trasabilitate a Animalelor. Sistemul de

Identificare şi Trasabilitate a Animalelor ,complexul de elemente şi proceduri, care permit identificarea
şi înregistrarea animalelor şi exploataţiilor care asigură respectarea principiului trasabilităţii.
Posibilitatea reconstituirii şi urmăririi in trecut a unui animal de la “ferma la furculiță”, traversînd toate
etapele procesului tehnologic. Fiecare subiect (animal, exploatatie, piata, abator,...) va fi identificat prin
atribuirea unui cod unical şi înregistrat în baza de date:Lege privind identificarea şi înregistrarea
animalelor nr. 231-XVI din 20.07.2006 :Regulament privind procedurile şi documentele aferente
Sistemului de Identificare şi Trasabilitate a Animalelor HG nr. 507 din 18.07.2012 pentru aprobarea unor
norme privind identificarea şi trasabilitatea animalelor.Proiectul de lege privind modificarea si
completarea Codului cu privire la Contraventiile Administrative – in Parlament

17.Coordonare SITA la nivel national –I.S “Registrul Animaleleor “.Obiectivele de baza ale SITA .
Infrastructura SITA ;Medicii Veterinari – forţa motrica a SITA – 37 operatori - audiţi regionali SITA nivel
de SSVR:159 operatori nivel CSV :500 medici veterinari de liberă practică. Detinatorii de animale – sursa
informaţională:Circa 400 000 exploataţii:Circa 1 500 000 animale. Operatorul național – garant a
autenticităţii informaţionale,Î.S.”Registrul Animalelor”.Menţinerea tehnică SITA (asigurare cu mijloace
de identificare, echipament).Validarea datelor cu Registrele Naționale existente.Instruirea personalului
Autorităţii Competente.Analiza riscurilor şi îmbunătăţirea tehnologică SITA. Beneficiarii SITA
.Statul.Îndeplinirea angajamentul RM de respectare a cerinţelor UE și a Planului de Acţiuni Moldova –
UE,.Îndeplinirea angajamentul Guvernului privind implementarea Planului de Acţiuni asumat după vizita
DG SANCO din mai 2005. Crearea condiţiilor necesare deblocării interdicţiilor privind exportul, tranzitul
de animale vii în ţările-membre ale UE şi a produselor de origine animală. Îndeplinirea unei din
multiplele cerințe pentru titlu de țară terță .Serviciul veterinar.Supravegherea mişcării interne și
internaţionale a animalelor, Supravegherea sanitar-veterinară a exploatatiilor de animale, profilaxie,
control, eradicarea bolilor la animale , Activități legate de inspecție și control veterinar la
frontieră,controlul bolilor transfrontaliere ale animalelor, Aplicarea conceptului de securitate alimentară
în condițiile în care identificarea și înregistrarea animalelor este corelată cu etichetarea cărnii ,Aplicarea
conceptului de trasabilitate, Supravegherea aglomerarilor temporare de animale ,Supravegherea
transportul animalelor, Crescătorii de animale ,Stimularea dezvoltării ramurii crescătorilor de animale
prin implementarea politicii de subvenţionare ,Organizarea infrastructurii şi reţelei de colectare şi
procesare a materiei prime în regiunile aglomerate cu animale , Dezvoltarea pieţei de desfacere pentru
crescătorii de animale, Excluderea din lanţul tehnologic a intermediarelor la comercializarea cu animale
vii şi produselor de origine animală, Dirijarea ramurii crescătoare de animale prin programarea și
asigurarea cu furaje, Regăsirea animalelor pierdute, dispărute , Consumatorii ,Siguranța alimentelor,
Garantarea sănătății publice, Asigurarea consumatorului cu produse de origine animală salubre de la
animale sănătoase, Cucerirea încrederii consumatorului față de producător
18 .Motivatii de ordin strategico-diplomatic si rationamente de ordin veterinar ale sita .

Speciile de animale supuse identificării. Prevederile legale se aplică activităţilor de identificare şi

înregistrare a animalelor din speciile bovine, ovine, caprine, porcine, cabaline. Toate animalele din
Republica Moldova vor fi identificate individual, utilizându-se cîte o crotalie pentru animalele din speciile
ovine, caprine şi suine, două crotalii (cu acelaşi cod de identificare) pentru animalele din speciile bovină,
respectiv un microcip pentru animalele din specia cabaline, în conformitate cu prevederile legislaţiei în
vigoare.Deţinătorul de animale: poate să-şi crotalieze animalele de sine stătător, dacă este abilitat şi
înzestrat cu echipamente speciale în acest scop; poate apela la serviciile de crotaliere prestate de către
medicul veterinar de liberă practică care activează în baza împuternicirii autorităţii competente şi a
tarifului aprobat prin anexa nr. 2 la prezenta hotărîre; Termenul limita de indentificare si inregistrare a
animalelor .Detinatorii de animale au obligatia de a prezenta,in termen de 15 zile de la
nastere,informatia respectiva directiei raionale,pentru includerea in Registrul de stat. Animalele vor fi
indentificate in termen de 20 de zile. Animalele nu vor parasi exploatatia inainte de a fi indentificate

19.Structura SITA .Organizarea si mijloacele de identificare a animalelor .Structura SITA Mijloace de

identificare - crotalii, transpondere; Documente SITA: Paşaport pentru bovine, Formulare, Card de
exploataţie, registrul exploatației; Infrastructura informațională: Baza de date centrală, echipamentul de
identificare, comunicaţiile globale; Resurse umane . Toate animalele din Republica Moldova vor fi
identificate individual, utilizându-se cîte o crotalie pentru animalele din speciile ovine, caprine şi suine,
două crotalii (cu acelaşi cod de identificare) pentru animalele din speciile bovină, respectiv un microcip
pentru animalele din specia cabaline, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

20. Formulare de identificare , de miscare ,si de declarare eveniment “SITA”

SCOPUL Asigurarea unui control unitar al modului cum se executa şi cum se gestionează identificarea şi
înregistrarea animalelor. 2. DOMENIU DE APLICARE Prezenta procedură se aplică: de către Secţia
sănătatea şi bunăstarea animală din cadrul ANSA; Subdiviziunilor teritoriale ale ANSA – Direcţiile
raionale/municipale pentru siguranţa alimentelor.

Republica Moldova; formular de identificare (F1) – document oficial eliberat de Operatorul Naţional
drept confirmare a înregistrării oficiale a animalelor şi exploataţiilor identificate în SITA, parte
componentă a registrului exploataţiei (Anexa 5); formular de mişcare (F2) – Certificat veterinar de
sănătate – document oficial eliberat de autoritatea competentă, care permite mişcarea şi însoţeşte
toate animalele în timpul mişcării acestora pe teritoriul Republicii Moldova spre destinaţie (târguri,
expoziţii, tabere de vară, abatoare, ferme de carantină sau alte gospodării, sau în cazul înstrăinărilor),
generat de Operatorul Naţional drept confirmare a înregistrării oficiale în SITA, a evenimentului de
mişcare a animalului, parte componentă a registrului exploataţiei (Anexa 6); formular de declarare
eveniment (F3) – document oficial eliberat de Operatorul Naţional drept confirmare a înregistrării
oficiale în SITA a unor evenimente (sacrificarea tradiţională, moartea, dispariţia de animale, pierdere a
crotaliei, paşaportului sau cârdului de exploataţie, regăsire a animalului etc.), parte componentă a
registrului exploataţiei (Anexa 7);

21. Insemnatatea si obiectivele planificarii in medicina veterinara

Una din planificările de baza ale medicinii veterinare este cea a masurilor privind
asistenta veterinară, supravegherea veterinară, programul național de supraveghere.
În ultimul timp sunt elaborate în ţară o mulțime de acte normative ce prevăd atât
asistenţa veterinară, sănătatea animalelor, asigurarea salubrității produselor,
sănătăţii publice veterinare, ce contribuie la realizarea principiului de baza în
societate – “siguranţa alimentelor”. Planificarea în medicină veterinară ca şi în alte
activități îi revine un loc de frunte fiindcă fără planificare rezultă eşecul.
Planificarea masurilor veterinare se bazează pe cunoașterea legității obiective de
îmbolnăvire a animalelor (morbiditate, mortalitate, tendințele de manifestare a
maladiilor, a procesului epizootic). De reținut ca obiectivele de planificare în
medicina veterinară sunt următoarele:
1.Masuri de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor infecțioase şi
parazitare la animale
2.Masuri de profilaxie a bolilor neinfecţioase la animale
3.Masuri de asigurare a bunăstării animalelor
4.Dezvoltarea ştiinței veterinare şi implementarea realizării ei în practica
zooveterinară şi industria alimentară
5.Măsuri de asigurare a sănătăţii publice veterinare
6.Pregatirea cadrelor şi continua a cadrelor
7.Dezvoltarea reţelei instituțiilor şi obiectelor veterinare
8.Asigurarea financiară şi tehnico materială a măsurilor veterinare (seringi,
alcool, vata, instalaţii pentru dezinfecţie).
9.SITA
Planificarea măsurilor redate mai sus şi a altora după caz sunt obligatorii pentru
organele serviciului veterinar central şi celui teritorial, raional, inclusiv serviciului
veterinar din cadrul exploatațiilor din complexele zootehnice, fabrici avicole,
specialiștii care prestează activități sanitar veterinare de libera practica sau
activități sanitar veterinare strategice obligatorii, planifica în mod obligatoriu şi
evident în mod special activităţi profilactice de însănătoşire şi măsuri sanitar
veterinare orientate spre asigurarea sănătăţii publice veterinare, siguranţei
alimentelor şi asigurarea tehnico-materială şi financiară a lor.

22. Elaborarea planurilor de masuri veterinare

Elaborarea planurilor de masuri veterinare, este un lucru responsabil şi de care
depinde sănătatea animalelor, omului şi în mod special ”sănătatea publică
veterinară” care se reflectă şi în siguranța alimentelor. Prin urmare în timpul
elaborării planurilor se vor lua în calcul momentele concrete care trebuiesc
realizate:
1. Planurile sa aibă expresie cantitativa, termeni calendaristici de efectuare,
acoperire financiară, necesară pentru realizarea practică,
2. Planurile măsurilor veterinare trebuie sa fie realizabile, reale, iar parametrii
planificaţi sa fie asigurați tehnico-material, financiar şi cu cadre pregătite,
3. La baza planului trebuie puse date din statistica veterinară din ultimii ani;
4. La planificarea măsurilor veterinare trebuie de reieșit din programul acțiunilor
strategice, etc.
5. Planificarea masurilor veterinare trebuie să reiasă din starea sanitar-veterinară şi
epizootică a exploatației fermei;
6. Eficacitatea economică a măsurilor veterinare privind profilaxia, tratamentul şi
însănătoşirea efectivului de animale;
7. Trebuie utilizate sau luate în calcul legităţile obiective de manifestare a bolilor
în zona natural - economică concretă a ţării;
8. Planificarea trebuie sa fie anticipată de analiza critica a stării reale de deservire
(asistenţa veterinară) a sectorului zootehnic şi eficacitatea măsurilor aplicate în anii
precedenţi inclusiv şi în alte locuri;
9. Planurile masurilor veterinare şi sanitar veterinare trebuie sa contribuie maximal
la îndeplinirea sarcinilor luate privind dezvoltarea sectorului zootehnic şi
asigurarea sănătăţii publice veterinare.
Concomitent cu cele menționate anterior măsurile antiepizootice vor fi întocmite
în conformitate cu programul acţiunilor strategice de supraveghere, profilaxie şi
combatere a bolilor la animale, acceptat şi aprobat la nivel naţional, anterior pe 5
ani. Un loc aparte în planificarea măsurilor veterinare care necesită surse materiale
şi financiare considerabile revine analizei stării financiare a unităţii respective.

23. Principiile de planificare a masurilor veterinare

În literatura de specialitate sunt aduse şi explicate 4 principii:
1. Uniformitatea planurilor – este pilonul de bază în planificarea masurilor
de baza si prevede in mod obligatoriu planificarea obiectivelor concrete pe un
teritoriu anumit;
2. Complexicitatea planurilor – prevede luarea în considerație a tuturor
factorilor inclusiv si a celor meteorologici, economici, financiari, umani si
profesionali;
3. Veriga principala care se ia in contextul de masuri veterinare unde
măsura principala fără efectuarea celor secundare este imposibil de realizat;
4. Veriga secundara de ex. in planurile de combatere a pestei porcinei
clasice in tara noastră este vaccinarea animalelor, suspecte de contaminare si
nimicire animalelor bolnave in planurile de combatere a leucozei principala veriga
este examenul serologic, virusologic, hematologic si eliminarea din efectiv a
animalelor bolnave prin abatorizarea supravegheata

24. Tipurile de planuri a masurilor veterinare

În literatura de specialitate sunt enumerate următoarele tipuri de planificări a
masurilor veterinare:
1. Planuri de perspectiva sunt planuri care prevăd planificări pe durata, pe 5-10
ani si mai mult;
2. Planurile sau planificările curente sunt mai des practicate in medicina
veterinară sau mai pe larg le sunt întocmite de toți medicii veterinari din unităţile
zootehnice, abatoare, aceste planuri ca regula sunt întocmite pe 1-2 ani, aceste
planuri vor fi aprobate de serviciul veterinar de stat si proprietarul unităţii
zootehnice, directorul executiv al acesteia;
3. Planuri operative aceste planuri pot fi numite si de urgenta si se întocmesc in
caz de boala sau pericol de boala

25. Organizarea masurilor profilactice generale in zootehnie

Organizarea măsurilor profilactice reprezintă un ansamblu de măsuri sanitar-
veterinare pentru prevenirea și răspândirea bolilor. În unitățile zootehnice sunt
aplicate un șir de măsuri profilactice fiind clasificate în două categorii: generale si
speciale. Pentru prevenirea pătrunderii şi răspândirii bolilor în unitățile zootehnice
se instituie şi se menţin următoarele măsuri de profilaxie generală:
• împrejmuirea unitățile zootehnice, astfel ca în incinta acestora să nu poată
pătrunde persoane, vehicule şi animale, decât printr-o intrare special amenajată,
aflată sub control sanitar veterinar;
• construirea şi amenajarea la intrarea în unitățile zootehnice a unui filtru sanitar
veterinar.
• schimbarea obligatorie a hainelor şi încălţămintei;
• respectarea regulilor sanitare veterinare şi de zooigienă privind popularea,
hrănirea, exploatarea şi transportul animalelor, păsărilor;
• interzicerea introducerii în ferme a altor animale decât cele care constituie
proprietatea exploataţiei;
• menţinerea obligatorie în carantină profilactică a animalelor ce urmează să fie
introduse în exploataţie;
• organizarea şi amenajarea conform regulilor sanitare veterinare, a locurilor de
depozitare a produselor de origine animală şi furajelor;
• evacuarea dejecţiilor şi depozitarea lor, astfel încât să nu constituie surse de
poluare;
• aplicarea periodică a măsurilor de dezinfecţie, deratizare şi dezinsecţie;
 • solicitarea avizului autorităţii sanitare veterinare, la fiecare introducere de noi
efective în unitățile zootehnice, la livrarea şi trecerea animalelor, păsărilor de la o
categorie la alta, lotizări şi alte mişcări de efective;
• anunţarea imediată a medicului veterinar oficial la apariţia sau suspiciunea unei
boli transmisibile, izolarea animalelor suspecte si a produselor de origine animale;
• examene clinice şi necropsice regulare;
• în exploataţiile se vor aduce animale noi, numai din unităţi indemne;

26. Organizarea examenului clinic si dispanserizarii animalelor

Examinarea clinică a animalului se face individual în locuri liniștite, curate,
suficient de largi pentru a permite mișcarea animalului, după ce animalul s-a
obișnuit cu locul și personalul medical veterinar. Se va face numai în prezența
proprietarului sau îngrijitorului. Animalul supus examinării nu trebuie supus
anterior toaletării. Activitatea de investigare a fiecărui animal bolnav trebuie să se
încadreze într-un plan standard obligatoriu; acesta este PLANUL EXAMINARII
CLINICE. Datele se vor înscrie în foaia de observație clinică sau în Registrul de
examinări. Planul examinării clinice:: Identificarea animalului; Anamneza;
Examinarea clinică obiectivă: examenul general al animalului si examenul pe
organe sau sisteme; Concluzia examenului clinic sau Diagnosticul; Epicriza:
prognosticul, regimului de viață și alimentar, potențialul economic etc.
Dispanserizarea - eveniment planificat, efectuat pentru a depista tulburări
fiziologice și a bolilor la animale, utilizarea de măsuri terapeutice și preventive
pentru prevenirea bolilor și de recuperare precoce a productivității animalelor.
Fiecare animal din unitatea zootehnică trebuie să aibă cartea sa individuală de
dispensarizare, care va purta datele zootehnice detaliate și rezultatele examinărilor
clinice. Toamna se efectuează o dispanserizare a efectivului de animale atunci când
are loc trecerea animalelor de la pășune la legătură, primăvara - pentru a evalua
starea fiziologică a animalelor înainte de ieșirea la pășune.
Clasificare: primară și secundară (intermediară). Principala dispanserizare se
efectuează o dată pe an, în lunile ianuarie și februarie. Etape a dispanserizării:
1. Examinarea complexului zootehnic: tehnica utilizata, sistemul de ventilare,
iluminare, hranire, adapare, microclimatul;
2. Examinarea animalelor: examen clinic selectiv 15-20% animale, statistica
morbiditatii, examinarea urinei (pH, corpi cetonici), examinarea laptelui (cetoză,
mastită), sangelui.
3. Examinarea productivitatii: produse lactate, vitei la 100 de vaci, nr purcei de la o
scroafa, greutatea lor la nastere si dupa intarcare.
4. Examinarea furajelor: calitatea, tipul alimentatiei, structura ratiei.
Conform investigațiilor și parametrilor clinci și de laborator animalele vor fi
separate în următoarele trei categorii: clinic sănătoase; clinic sănătoase, dar cu
unele înclinații a parametrilor de laborator; evident bolnave.
 La finele dispanserizării va fi întocmit un act în care sunt indicate toate
rezultatele examinării, neajunsurile depistate, propunerile și va fi semnat de toți
membrii comisiei de dispanserizare care va fi oferit conducerii unității zootehnice
respective.

27. Organizarea masurilor generale pentru prevenirea si combaterea bolilor

infectioase si parazitare la animale
Profilaxia bolilor infecţioase și parazitare la animale, care reprezintă peste 80% din
totalul bolilor ce afectează animalele de pe Glob, cuprinde o serie de măsuri
generale si speciale. Măsurile preventive permanente (generale) au scopul de a
identifica şi anihila sursele de infecţie, de a supraveghea sau bloca căile lor de
transmitere şi, în fine, de a proteja masa receptoare.
Către măsurile date pot fi enumerate: vaccinări, recoltări de sânge, examene
alergice, utilizarea oricăror mijloace mecanice (ultrasunete), fizice (încălzire,
iradiere), chimice (clorurare, iodurare etc.) sau biologice (terapia cu
antibiotice),dezinfecții, dezinsecții, deratirizări.

28. Organizarea masurilor speciale pentru prevenirea si combaterea bolilor

infectioase si parazitare la animale
Măsuri de combatere a epidemiilor (speciale) cuprind o serie de indicaţii speciale
urgente, care urmăresc împiedicarea sau limitarea răspândirii unei epidemii în
rândul animalelor, efectul lor fiind valabil până la lichidarea completă a infecţiei.
După confirmarea oficială a diagnosticului de boală se notifică imediat boala prin
telefon, fax la:Direcția Sanitară Veterinară raională, ANSA, CRDV, OIE.
ANSA teritorială va institui următoarele măsuri:
• în caz de boala infecțioasă extrem de contagioasă toate animalele,păsările care au
murit sau au fost sacrificate se distrug;
•orice material sau deșeu cum ar fi furajele, așternutul sau gunoiul de grajd
susceptibil de a fi contaminat vor fi distruse sau tratate corespunzătorl;
•când animaleleau fost sacrificate în cursul perioadei probabile de incubație a
bolii, carnea și produsele provenită de la aceste animale vor fi identificata și
distrusă;
•vehiculele și toate echipamentele posibil contaminate vor fi dezinfectate;
•dezinfectantele care se vor utiliza și concentrațiile lor sunt cele aprobate de către
autoritatea sanitară veterinară teritorială.
Operațiile de curățire și dezinfecție se vor efectua sub supravegherea medicului
veterinar oficial, în conformitate cu instrucțiunile date de medicul veterinar de stat
conform reglementărilor în vigoare.
 Autoritatea sanitar veterinară centrală se va asigura că vaccinarea contra bolii
aparente poate fi folosită pentru suplimentarea măsurilor de control luate în situația
apariției bolii, cu vaccinuri autorizate. Singurele vaccinuri permise sunt cele care
au primit autorizarea de comercializare din partea autorității sanitare veterinare
competitive. Fiecare măsură realizată se va finisa cu întocmirea unui act în care vor
fi indicate activitățile efectuate.

29. Organizarea masurilor privind lichidarea focarelor de boala

Măsurile de însănătoșire în unitățile zootehnice sunt organizate de medicul
veterinar angajat sau arondat. Minimizarea riscului de expunere la agenţii
patogeni necesită un management excelent al mediului veterinar, o
bună dezinfecţie a încăperilor şi un control strict al potenţialilor purtători de boli
cum ar fi oamenii, vehiculele şi echipamentul. La intrare în fermă este obligatoriu
instalarea dezinfectoarelor pentru roțile mijloacelor de transport, covoare de
dezinfecție. De asemenea, sunt necesare amenajarea spațiilor speciale (filtru
sanitar-veterinar) pentru schimbarea hainelor personalului care lucrează în fermă.
Unitatea zootehnică trebuie să fie împrejmuită, zona din spatele gardului fiind zonă
interzisă. În interiorul fermei să existe posibilitatea de dezinfecție a mîinelor si
încălțămintea lucrătorilor. Înainte de introducerea unui nou lot de animale, se
verifică modul de dezinfecție a halei și a fermei, prin trimiterea de probe la
laborator în vederea stabilirii NTG (numărului total de germeni). După populare, se
supraveghează permanent, conform legislației în vigoare, starea de sănătate a
animalelor, prin urmărirea morbidității și prin trimiterea de probe la laboratoarele
autorizate, în vederea diagnosticării eventualelor boli.
Legislația actuală privind supravegherea stării de sănătate și măsurile de
biosecuritate trebuie aplicate strict, tuturor unităților zootehnice, fermelor
crescătoare de păsări în sistem industrial. Îndeplinirea cu strictețe a acestor norme
reprezintă principala măsura de însănătoșire a punctelor nefavorabile și lichidarea a
tuturor bolilor infecțioase cronice.

30. Sistemul bugetar si structura bugetare a agentiei sanitar veterinare

Sistemul bugetar şi structura bugetară a Agenţia Naţională pentru Siguranţa
Alimentelor, în care este încorporat şi serviciul veterinar poartă o responsabilitate
mare privind asigurarea financiară a măsurilor sanitar - veterinare şi în special a
celor strategice obligatorii, care sunt finanțate de bugetul de stat. În Agenţia nou
creata pentru dirijarea problemelor financiare sunt structuri noi financiar - bancare
şi juridice, acest lucru poate fi considerat atât pozitiv fiindcă economiștii, contabilii
sunt mai pregătiți în acumularea şi dirijarea finanțelor, însa pe de alta parte ei nu
cunosc particularitățile activităţi serviciului veterinar, prin urmare activitatea
ANSA privind finanțarea măsurilor trebuie să fie ajustată la planurile strategice
anuale, la specificul vaccinărilor. Banii ce sunt acumulaţi în fondurile ANSA sunt
din activităţi ale medicilor veterinari oficiali, împuterniciți, expertiza sanitar
veterinară, investigaţiile de laborator a produselor destinate import/export(incercari
de laborator)

31.Finantarea masurilor sanitar-veterinare strategice obligatorii si strategice neobligatorii.Conform

legii nr. 1538 din 23.06.1993 „Privind activitatea veterinară” în articolul 13, se stipulează că finanţarea şi
asigurarea tehnico-materială a activităţii serviciului veterinar este realizată din contul mijloacelor
bugetului de stat, precum şi din mijloacele obţinute din prestarea asistenţei veterinare şi altor servicii de
specialitate cu plată. Activitatea serviciului veterinar central este finanţat la fel din mijloacele bugetului
de stat.Remunerarea persoanelor care desfăşoară o activitate individuală de muncă în domeniul
medicinii veterinare se efectuează din contul mijloacelor obţinute pentru acordarea serviciilor de
plată.În articolul 14 din aceeaşi lege se menționează despre finanţarea măsurilor veterinare speciale.
Toate măsurile pentru profilaxia, diagnosticarea, prevenirea extinderii şi combaterea bolilor infecţioase
deosebit de periculoase (care necesită instituirea măsurilor de carantină) şi altor boli infecţioase la
animale incluse într-un registru special, aprobat de directorul general al Agenţiei Naţionale pentru
Siguranţa Alimentelor, se realizează din contul mijloacelor bugetului de stat.Măsurile pentru prevenirea
şi lichidarea tuturor celorlalte boli şi analizele de laborator la diagnosticarea lor, tratarea animalelor
bolnave, expertiza sanitară veterinară a produselor şi materiei prime de origine animală, precum şi toate
felurile de produse comercializate la pieţe, sânt achitate de către deţinătorii de animale şi posesorii
produselor animaliere conform tarifelor în vigoare.Activităţile sanitar-veterinare strategice de interes
naţional sunt finanţate din bugetul de stat, în mod diferenţiat, în funcţie de specificul localităţilor (rurale
sau urbane), distanţe şi alte aspecte specifice.Activităţile sanitar-veterinare de prevenire şi lichidare a
bolilor, analizele de laborator în vederea diagnosticării lor, expertiza sanitar-veterinară a produselor şi
materiilor prime de origine animală şi nonanimală care nu sunt prevăzute de lege se efectuează din
contul deţinătorilor de animale şi posesorilor de produse de origine animală, conform tarifelor stabilite
în anexa nr. 1, din aceeaşi lege.Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să asigure
transmiterea în folosinţă gratuită autorităţilor sanitar-veterinare competente şi medicilor veterinari de
liberă practică împuterniciţi încăperi de serviciu, asigurându-le condiţii pentru funcţionarea lor normală,
inclusiv mijloace de comunicaţie.Tot din bugetul de stat vor fi finanţate: cele 4 vaccinări strategice de
stat (antrax, pesta porcina clasica, pseudopesta aviara, rabia – subcut. şi per-os la fauna sălbatica) ex.
alergice, serologice, monitorizări şi ele in mod obligatoriu sunt concesionate si scoase la licitație
obligatoriu. De menționat ca unele masuri strategice obligatorii pot lua o amploare mai mare in caz de
focar de boala când sunt finanțate si alte activităţi ce nu au fost scoase cândva la licitație. În RM ca si in
alte state sunt prevăzuți bani pentru astfel de activităţi si situații si acești bani sunt parte componenta a
rezervelor strategice de stat. Ca regula acești bani la nevoie sunt dirijați si utilizați numai la dispoziția
comisiilor republicane şi teritoriale antiepizotice excepționale.Finanțarea masurilor obligatorii ce pot fi
considerate însă ne finanțate din bugetul de stat, aceste măsuri figurează în planul celor strategice: sunt
cele ce nu vor fi realizate, nu vor afecta sănătatea omului, securitatea statului, imaginea lui pe plan
național si internațional: vaccinările contra mixomatozei la iepuri, boli hemoragice, rujetului la porci,
DDD profilactice. De reținut ca aceste si alte activităţi sunt impuse de a fi efectuate da către MVLP din
contul proprietarilor de animale. La moment mecanismul de realizare a acestor activităţi nu este perfect,
ex. nimeni nu poate sa oblige un cetăţean sa vaccineze 2 - 3 porcine contra rujetului / salmonelozei, alta
situație este în cazul exploataților de animale ce au autorizație sanitar-veterinară de funcționare si
realizează operațiuni de comerț (vinde porcine, carne).
32.Insemnatatea si sarcinile eficacitatii economice a masurilor veterinare.Însemnătatea si sarcinile
analizei eficacităţii economice a masurilor veterinare în practica veterinară sunt efectuate foarte multe
activităţi adesea folosindu-se mai multe metode pentru realizarea aceluiași scop, ex. mai multe metode
de efectuare, tipuri medicamente, tipul de vaccinare, mai mulţi stimulatori de creştere. Prin urmare
analiza eficacităţi masurilor veterinare este extrem de importanta si nu trebuie sa fie axata numai pe
efectul economic cum si este redat in majoritatea surselor bibliografice, aici trebuie luat in calcul
originea medicamentului, vaccinului. Prioritate trebuie sa aibă cele inofensive de origine naturala cum
sunt extractele din plante. Totuşi eficacitatea economica trebuie luată in calcul in special când sunt
propuse metode noi de tratament, analize de laborator, investigație, când sunt testate si produse pentru
producerea remediilor noi fie pentru tratament, profilaxie, stimularea creşterii şi dezvoltării animalelor.

33.Determinarea eficacitatii economice a masurilor veterinare.Eficacitatea economica a masurilor

veterinare este un sistem de indice,ce caracterizeaza dimensiunile pierderilor economice cauzate ca
rezlutat al efectuarii masurilor veterinare in sectorul zootehnic,costul productiei obtinute adaugator (de
pe contul sporirii cantitatii si imbunatatirii calitatii productiei) economiei cheltuielilor material si de
munca drept consecinta a aplicarii mijloacelor mai effective si metodelor de profilaxie a bolilor si de
tartare a animalelor.Indicele general al eficacitatii economice a masurilor veterinare este efectul
conomic (Ee) si se determina dupa formula:Ee=Pp+Cs+Ec-Cv,unde:Pp-pierderile economice cauzate ca
rezultat al aplicarii masurilor veterinare (lei);Ec-economia cheltuielolor material si de munca ca rezultat
al aplicarii metodelor si mijloacelor mai effective de efectuare a masurilor veterinare (lei);Cv-cheltuielile
la masurile veterinare (lei).Daca la efectuarea masurilor veterinare nu se formeaza cost suplimentar al
productiei si economiei de cheltuieli la realizarea lor,atunci formula va fi:Ee=Pp-Cv.Efectul economic de
pe urma aplicarii masurilor veterinare se determina aparte pe raioane,in gospodarie-pe ferme, sectii.
Efectul economic planificat se determina la planificarea masurilor de profilaxie, insanatosire,
terapeutice,modificarea unor elemente din complexul masurilor veterinare (preparate,instalatii
tehnice,forme de organizare a muncii) cu altele mai effective.Efectul economic real se determina prin
compararea indicilor de morbiditate,mortalitate,productivitate a animalelor,calitatii prouctiei,
cheltuielilor de munca si material in variant de baza si cea examinata (noua) de masuri
veterinare.Compararea variantelor se face la egalitatea tuturor conditiilor cu exceptia acelor din ele care
studiaza un complex nou de masuri veterinare,intrebuintarea metodelor si mijloacelor mai efective de
profilaxie si lichidare a bolilor.

34.Aprecierea pierderilor economice preventive (preintimpinate).

Pierderile economice cauzate ca rezultat al profilaxiei si lichidarii bolilor sau tratarii animalelor bolnave
se determina diferite,ceea ce depinde de diferenta primejdiilor potentiale a unei sau altei maledii,la fel
de caracterul diferit al pierderilor posibile in productie.Pierderile economice provenite ca rezultat al
profilaxiei si lichidarii bolilor contagioase si necontagioase la animale in gospodarie se determina ca
diferenta dintre pierderile economice si de facto dupa formula:Pp=Nr*Kmb*Kp-p;unde:Nr-efectul total
de animale receptive (cap);Kmb-coeficientul morbiditatii posibile la animale in cazurile nefavorabile;Kp-
marimea specifica a pierderilor economice calculindu-se la un animal bolnav (lei);p-pierderile economice
de facto (reale) in gospodarie (lei).Pierderile economice provenite ca rezultat al tratarii animalelor
bolnave se determina ca diferenta dintre pierderile economice posibile din cauza mortalitatii,taierii
fortate a animalelor si pierderii in productie si dintre pierderile economice de facto,cauzate de boala ca
rezultat al suferintei de boala si pierirei animalelor dupa formula:
Pp=Ht*Kmt*Kp2+Nb*Kp3*+Nt*Ksn*Kp4-P ;unde:Ht-numarul de animale bolnave supuse tratarii;Kmt-
coeficientul de mortalitate;Kp2-coeficientul pierderilor economice la un animal pierit;Nb-numarul de
animale bolnave;Kp3-coeficientul pierderilor economice la un animal ce a suferit de boala;Ksn-
coeficentul sacrificarii de necesitate a animalelor;Kp4-coeficientul pierderilor economice la un animal
sacrificat de necesitate;P-pierderile economice de facto.

35.Autorizarea activitatii farmaceutice veterinare.În temeiul prevederilor art. 18 al Legii nr. 221-XVI
din 19 octombrie 2007-pentru obţinerea autorizaţiei sanitar-veterinare de funcţionare, agenţii
economici vor depune la subdiviziunile teritoriale pentru siguranţa alimentelor o cerere, la care se
anexează următoarele documente (în copii şi în original):a) certificatul de înregistrare de stat a
întreprinderii;b) titlul de proprietate sau contractul pentru folosinţa spaţiului;c) actul de angajare a
medicului veterinar de liberă practică la unităţile care asigură asistenţă sanitar-veterinară, care produc,
depozitează, comercializează produse farmaceutice;În cazul în care sunt întrunite toate condiţiile
stabilite pentru autorizare, în termen de până la 5 zile de la expirarea termenului specificat la art. 18,
autoritatea competentă teritorială eliberează solicitantului autorizaţia sanitar-veterinară de
funcţionare. În cazul în care după expirarea termenului respectiv nu este dat niciun răspuns,
autorizarea se consideră efectuată în conformitate cu procedura aprobării tacite.Pentru orice modificări
ulterioare ale procesului tehnologic, pentru modernizarea, extinderea ori schimbarea profilului de
activitate se impune solicitarea eliberării de noi autorizaţii sanitar-veterinare de funcţionare.
Suspendarea autorizaţiei sanitar-veterinare de funcţionare se efectuează în baza ordonanţei de
suspendare a autorizaţiei sanitar-veterinare de funcţionare. Ordonanţa se întocmeşte în 2 exemplare şi
se emite în baza referatului tehnic întocmit de către medicul veterinar oficial competent.Suspendarea
autorizaţiei sanitar-veterinare de funcţionare este precedată de transmiterea unui avertisment în formă
scrisă conducerii unităţii în care se indică condiţiile de autorizare pe care aceasta nu le îndeplineşte. Din
momentul transmiterii avertismentului, unităţii i se acordă un termen de 20 de zile pentru înlăturarea
neconformităţilor, iar în cazul neînlăturării acestora, autorizaţia sanitar-veterinară se suspendă.În cazul
în care unitatea a încălcat prevederile normelor sanitar-veterinare în partea ce nu ţine de condiţiile de
autorizare sanitar-veterinară, faţă de ea se aplică sancţiune contravenţională.După înlăturarea
neconformităţilor care au stat la baza suspendării autorizaţiei sanitar-veterinare, conducătorul unităţii
poate cere revocarea ordonanţei de suspendare a autorizaţiei sanitar-veterinare. Revocarea ordonanţei
de suspendare se efectuează în baza referatului tehnic întocmit de către medicul veterinar oficial
competent, prin care se confirmă că unitatea corespunde condiţiilor de autorizare.

36.Licentierea activitatii farmaceutice veterinare in R.Moldova.Pentru obţinerea licenţei, conducătorul

întreprinderii sau organizaţiei ori persoana autorizată de acesta sau persoana fizică nemijlocit depune la
autoritatea de licenţiere o cerere de un model stabilit, care conţine:a) denumirea, forma juridică de
organizare, adresa juridică, sediul, codul fiscal al întreprinderii sau al organizaţiei ori numele, prenumele,
adresa şi codul fiscal al persoanei fizice;b) genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui
desfăşurare solicitantul de licenţă intenţionează să obţină licenţa;d) confirmarea de către solicitant de
licenţă a abilităţilor sale de a desfăşura pe răspunderea sa un anumit gen de activitate şi a veridicităţii
documentelor prezentate.Cererea pentru eliberarea licenţei nu se acceptă, în cazul în care:a) aceasta a
fost depusă (semnată) de către o persoană care nu are atribuţiile respective;b) documentele sunt
perfectate cu încălcarea cerinţelor prezentului articol.Despre neacceptarea cererii de eliberare a licenţei
solicitantul de licenţă este informat în scris, indicându-se temeiurile şi respectându-se termenele
prevăzute pentru eliberarea licenţelor.Licenţele eliberate de Camera de licenţiere sunt valabile pe întreg
teritoriul Republicii Moldova.Licenţele eliberate de către autorităţile administraţiei publice locale sunt
valabile pe teritoriul aflat în subordinea acestora.În conformitate cu articolul 13 al prezentei legi,
licenţa se eliberează pe un termen de 5 ani.Dacă solicitantul de licenţă, în termen de 30 de zile de la
data la care i s-a expediat (înmânat) înştiinţarea despre adoptarea deciziei privind eliberarea licenţei, nu
a prezentat documentul ce confirmă achitarea taxei pentru eliberarea acesteia sau nu s-a prezentat
pentru a i se elibera licenţa perfectată, Camera de licenţiere este în drept să anuleze decizia privind
eliberarea licenţei sau să adopte decizia privind recunoaşterea licenţei ca fiind nevalabilă.Conform
articolul 20, Camera de licenţiere are drept temei pentru suspendarea licenţei servesc:a) nerespectarea
de către titularul de licenţă a prescripţiei privind lichidarea încălcării condiţiilor de licenţiere în termenul
stabilit;b) pierderea parţială sau temporară de către titularul de licenţă a capacităţii de a desfăşura
genul de activitate licenţiat.

37.Setul de documente pentru inregistrare medicamentelor de uz veterinar.Conform H.G. 321 din

18.03.2008.-Articolul 11. Dosarul documentaţiei administrative normative tehnice se prezintă în limba
de stat, rusă sau engleză şi trebuie să conţină: 1) cererea solicitantului în care se reflectă informaţia
despre denumirea şi adresa juridică a solicitantului, date de identificare a producătorului produsului
farmaceutic de uz veterinar, locul producerii şi denumirea comercială a produsului farmaceutic de uz
veterinar;2) copia licenţei de activitate farmaceutică veterinară, avînd imprimată ştampila umedă a
titularului, precum şi autorizaţia sanitar-veterinară de funcţionare;3) dovada că solicitantul are la
dispoziţie serviciile unei persoane calificate, medic veterinar sau farmacist;4) în cazul înregistrării
produselor farmaceutice de uz veterinar de import se va prezenta copia documentului ce atestă dreptul
producătorului de a fabrica produse medicinale veterinare, precum şi copia documentului de
înregistrare a produsului de uz veterinar în ţara de origine sau un document emis de autoritatea
competentă din ţara de origine ce atestă faptul că produsul respectiv este permis pentru producere,
comercializare şi/sau o scrisoare oficială precum că produsul respectiv nu se supune înregistrării în ţara
de origine;5) modelul prospectului şi etichetei produsului finit în limba de stat;6) documentaţia
normativă tehnică a produsului farmaceutic de uz veterinar, autentificată prin ştampila oficială a
producătorului, care va cuprinde obligatoriu următoarele:a) compoziţia calitativă şi cantitativă a tuturor
constituentelor produsului farmaceutic de uz veterinar, inclusiv denumirea internaţională nebrevetată;
b) fluxul tehnologic, pentru produsele farmaceutice autohtone;c) indicaţii terapeutice, contraindicaţii şi
reacţii adverse;d) doza recomandată pentru diferite specii de animale cărora le este destinat produsul
medicinal veterinar, forma farmaceutică, modul şi calea de administrare, precum şi perioada de
valabilitate propusă;e) motivele pentru care sînt necesare măsuri de precauţie şi siguranţă ce trebuie
luate pentru depozitarea produsului medicinal veterinar, administrarea acestuia la animale şi pentru
eliminarea deşeurilor, împreună cu indicarea riscurilor potenţiale pe care le-ar putea prezenta produsul
medicinal veterinar pentru mediu, pentru sănătatea publică şi a animalelor, precum şi pentru plante; f)
indicarea perioadei de aşteptare pentru produsele medicinale destinate animalelor de fermă; g)
descrierea metodelor de testare, utilizate de fabricant;h) rezultatele testelor farmaceutice (fizico-
chimice, biologice sau microbiologice), testelor de siguranţă şi testelor pentru reziduuri, testelor
preclinice şi clinice, testelor privind evaluarea riscurilor potenţiale prezentate de produsul medicinal
asupra mediului; i) particularităţile clinice, şi anume: specii-ţintă, indicaţii de utilizare, cu specificarea
speciilor-ţintă, contraindicaţii, avertizări speciale pentru fiecare specie-ţintă, precauţii speciale pentru
utilizare, inclusiv precauţii speciale pentru persoana care administrează produsul medicinal animalelor,
reacţii adverse (frecvenţă şi gravitate), utilizare în timpul gestaţiei, lactaţiei sau ouatului, interacţiuni cu
alte produse medicinale şi alte forme de interacţiuni, doza şi calea de administrare, supradoza
(simptome, proceduri de urgenţă), dacă este cazul, perioade de aşteptare pentru diferite alimente,
inclusiv cele pentru care perioada de aşteptare este zero;j) particularităţi farmaceutice, şi anume: lista
excipientelor, incompatibilităţi majore, perioada de valabilitate după reconstituirea produsului
medicinal, dacă este cazul, sau atunci cînd ambalajul primar este deschis pentru prima dată, precauţii
speciale pentru depozitare, natura şi compoziţia ambalajului primar, precauţii speciale pentru
eliminarea produselor medicinale neutilizate sau a deşeurilor provenite din utilizarea unor astfel de
produse.Cerinţele privind informaţia din documentaţia normativă tehnică a produselor farmaceutice de
uz veterinar sînt stabilite de către Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine
Animală.Articolul 26. Certificatul de înregistrare este valabil timp de 5 ani de la data eliberării
lui, în modul stabilit, şi poate fi reînnoit la cererea titularului acestuia.
38.Cerintele pentru testarea de laborator si testarea clinica a preparateor veterinare propuse pentru
inregistrare.CONFORM H.G. 169 din 06.03.2013-Titlul IV Teste preclinice şi studii clinice,Capitolul II
Cerinţe clinice. Desfăşurarea studiilor clinice104. Testele clinice demonstrează şi confirmă efectul
medicamentului de uz veterinar după administrare, specificînd indicaţiile şi contraindicaţiile acestuia în
conformitate cu specia, vîrsta, rasa şi sexul, instrucţiunile de utilizare ale acestuia, reacţia adversă care
poate să apară, siguranţa şi toleranţa sa în condiţii normale de utilizare.105. Studiile clinice se realizează
pe animale de control şi rezultatele obţinute privind eficacitatea se compară cu cele obţinute la speciile-
ţintă de animale cărora le-a fost administrat un medicament de uz veterinar înregistrat pentru aceleaşi
indicaţii de utilizare la aceleaşi specii-ţintă sau cărora li s-a administrat un tratament cu placebo sau
niciun fel de tratament.106. Solicitantul trebuie să prezinte toate rezultatele obţinute indiferent dacă
acestea sînt pozitive sau negative.107. În cazul unui medicament de uz veterinar destinat în principal
utilizării în scopul optimizării randamentului, se acordă o atenţie deosebită:a) randamentului produselor
de origine animală;b) calităţii produselor de origine animală (calităţi organoleptice, nutriţionale, igienice
şi tehnologice);c) eficacităţii nutriţionale şi creşterii speciei-ţintă de animale;d) stării generale de
sănătate a speciei-ţintă. 108. Studiile clinice efectuate pe teren trebuie să se desfăşoare în conformitate
cu principiile stabilite ale bunelor practici clinice.109. La efectuarea testului se obţine consimţămîntul
proprietarului animalului care se utilizează pentru testare.110. Proprietarul animalelor este informat în
scris despre consecinţele participării la testare pentru eliminarea ulterioară a animalelor tratate sau
pentru obţinerea de produse alimentare de la animalele tratate.111. O copie a acestei notificări
contrasemnată şi datată de proprietarul animalelor se anexează la documentaţia aferentă
testului.Titlul IV,Date şi documente, Capitolul I,Studii de laborator. Studii efectuate pe teren203.
Dosarul studiilor de siguranţă şi eficacitate include testele care au fost efectuate.204. Pentru toate
studiile se prezintă următoarele:a) rezumatul;b) numele organului competent care a efectuat studiile;c)
raportul detaliat;d) observaţiile generale şi individuale şi rezultatele obţinute (cu valori medii şi abateri
standard), indiferent dacă acestea sînt favorabile sau nefavorabile;e) natura, frecvenţa şi durata
reacţiilor adverse observate;f) numărul animalelor retrase prematur din studii şi motivele acestei
retrageri;g) analiza statistică a rezultatelor;h) apariţia şi evoluţia eventualelor boli intercurente;i)
detaliile privind medicamentele de uz veterinar (altele decît cele care fac obiectul studiului) a căror
administrare a fost necesară pe parcursul studiului;î) analiza obiectivă a rezultatelor obţinute.205.
Informaţiile privind studiile efectuate pe teren trebuie să includă următoarele date:a) rezumatul;b)
numele, adresa, funcţia şi calificările expertului responsabil;c) locul şi data administrării, codul de
identificare care poate fi asociat numelui şi adresei proprietarului animalului;d) detaliile privind raportul
de studiu;e) identificarea animalelor tratate în funcţie de specie, rasă, soi, vîrstă, greutate, sex şi stare
fiziologică;f) descrierea metodei de creştere şi hrănire;g) toate informaţiile referitoare la observaţii,
performanţe şi rezultate (cu valori medii şi abateri standard);h) observaţiile şi rezultatele studiilor;i)
efectul asupra randamentului animalelor;î) numărul animalelor retrase prematur din studii şi motivele
acestei retrageri;j) natura, frecvenţa şi durata reacţiilor adverse observate;k) apariţia şi evoluţia
eventualelor boli intercurente;l) detaliile privind medicamentele de uz veterinar (altele decît medica-
mentul care face obiectul studiului) care au fost administrate fie înaintea sau în cursul efectuării testului
privind medicamentul, fie pe parcursul perioadei de observare;De la practica din caiet-Preparatele
ajunse la CRDV vor fi supuse testarilor conform prevederilor legale.In laborator se procedeaza
conform prevederilor legale-testarea de laborator,dupa aceasta se fac testari pe animale de
laborator,adica preclinice ,in conditii de vivarium.Apoi testarile clinice-cerinta de baza e
prezenta unei comisii care monitorizeaza tot procesul;se intocmeste un act de cercetare,o
programa,unde se va stippula preparatul testat,calea de administrare,controlul procesului se
finalizeaza testarea cinica cu un act in care se vor demonstra rezultatele procesului testarii care e
confirmat prin semnaturi.

39.Controul si fisa de evaluare a farmaciilor veterinare.Inspectarea farmaciei veterinare se realizează

conform etapelor:- Efectuarea înscrierilor în condica de înregistrare a controalelor.- Verificarea condicii
de înregistrare a controalelor. (registru conform Anexei nr. 7).- Verificarea autorizației sanitar-
veterinare.- Îndeplinirea Fișei de evaluare (conform Anexei nr. 1). - Verificarea calificării de specialitate
a personalului angajat (medic veterinar, personal cu pregătire de specialitate și personal administrativ).-
Verificarea separării spațiului farmaciei și dotările (accesul, oficină, mobilier oficină, receptură, mobilier
adecvat recepturii, aparatură de măsură, verificarea metrologică a aparaturii, depozitul farmaciei,
mobilier adecvat depozitului.- Verificarea sistemului de asigurare a temperaturii și umidității, separarea
grupelor de produse, frigidere, termometre verificate metrologic, vestiarul cu grupul sanitar.-Verificarea
sortimentelor de produse farmaceutice de uz veterinar. -Verificarea spațiilor destinate produselor care
se păstrează la VENENA și SEPARANDA.-Verificarea etichetării produselor farmaceutice de uz veterinar,
care trebuie să fie în conformitate cu actele legislative în vigoare (conform Anexei nr. 6):*denumirea
produsului,*seria și lotul de fabricație,*producătorul,*termenul de valabilitate. -Verificarea
documentelor oficiale.*documente de proveniență și calitate,*buletine de analiză, *certificate de
calitate,*registru de evidenţă a prescripțiilor medicale. (Anexa nr. 5),*registru pentru eliberarea
substanțelor toxice, stupefiante și psihotrope. -Îndeplinirea actului de control, iar în cazul depistării
neconformităţilor, în dependenţă de gravitatea lor, şi a prescripţiei, procesului verbal (Anexa nr. 2, 3, 4.)
-Controlul dotării bibliotecii tehnice.*Farmacopeea,*Nomenclatorul de stat a produselor farmaceutice
de uz veterinar în format de hîrtie sau electronic de pe site-ul www.ansa.gov.md/ro/nomenclatorul-
preparatelor-farmaceutice-de-uz-veterinar.html,*Legislația sanitar-veterinară specifică domeniului de
activitate în format de hîrtie sau electronic.*Ghid privind Farmacovigilența veterinară

40.Certificatul de inregistrare a medicamentului de uz veterinare si monitoringul nomenclatorului

medicamentului de uz veterinar. Se indica urmatoarele si se intocmeste documentul dat:

CERTIFICAT DE ÎNREGISTRARE
A PRODUSULUI FARMACEUTIC DE UZ VETERINAR
Nr.____________ din _____________
În baza deciziei Comisiei Medicamentelor Veterinare nr.__din ____________şi ordinului
Agenţiei Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală nr._________
din ____________ se decide înregistrarea produsului:
Denumire comercială, formă farmaceutică, doză:
Producător:
Ţara de origine :
Titular al certificatului de înregistrare:
Numărul de înregistrare:
Mărimea şi felul ambalajului:
Termenul de valabilitate al produsului farmaceutic de uz veterinar:
Data eliberării certificatului de înregistrare:
Parametrii de calitate ai produsului sînt cei prevăzuţi în documentaţia tehnică normativă, în
baza căreia a fost eliberat prezentul certificat.
Orice modificare a datelor specificate în documentaţia administrativă tehnică normativă de
înregistrare trebuie adusă la cunoştinţă Centrului Republican de Diagnostic Veterinar.
Prezentul certificat are un termen de validitate de 5 ani de la data eliberării.
___________________

(semnătura)

41.Procedura de autorizare a importului-exportului de medicamente si produse parafarmaceutice de

uz veterinar.R E G U L A M E N T cu privire la modul de autorizare a importului-exportului de
medicamente, alte produse farmaceutice şi parafarmaceutice.Art. 2. (1) Autorizaţia de import a
Agenţiei Medicamentului reprezintă o permisiune, eliberată de către stat unui agent economic pentru
efectuarea tranzacţiilor de comerţ exterior (import) pe o anumită perioadă de timp şi în limitele indicate
în autorizaţie. Modelul Autorizaţiei de import este cel prevăzut în anexa nr. 2 la prezentul ordin.Art. 3.
(1) Autorizaţiile de import sunt valabile în limitele termenului indicat în autorizaţie. Art. 4. (1) Pentru
obţinerea autorizaţiei pentru importul medicamentelor, altor produse farmaceutice şi parafarmaceutice
agentul economic se adresează către Agenţia Medicamentului printr-un demers oficial cu anexarea
următoarelor documente:*Cerere – model (anexa nr. 1 la prezentul Regulament)*Contractul de vânzare
- cumpărare încheiat cu partenerul de peste hotare în 3 exemplare*Anexa (specificaţia) la contractul de
vânzare – cumpărare în 3 exemplare (completată conform modelului specificat în anexa nr. 2 la
prezentul Regulament) *Copia certificatului de înregistrare a întreprinderii (în cazul primei adresări şi în
cazul efectuării unor modificări) *Licenţa de activitate (conform legislaţiei în vigoare)*Autorizaţia
Comitetului Permanent de Control asupra Drogurilor pentru importul narcoticelor, psihotropelor şi a
precursorilor ( în cazul autorizării importului narcoticelor, psihotropelor şi a precursorilor aflate sub
supraveghere şi control pe teritoriul RM). (3) Contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu partenerul
de peste hotare şi anexa(specificaţia) la contract în baza căruia s-a emis Autorizaţia de import se
autentifică prin aplicarea ştampilei Secţiei import-export de medicamente, alte produse farmaceutice şi
parafarmaceutice.Art. 5. (2) Solicitantul (persoană fizică sau juridică) importului de mostre se adresează
către Agenţia.(3) Mostrele în mod obligatoriu necesită a fi supuse unor operaţiuni (secţionare, divizare,
desperechere, perforare, marcare, etc.) în rezultatul cărora nu li se poate da o altă întrebuinţare decît
cea de mostre.Art. 6. (2) Pentru coordonare agentul economic exportator se adresează către Agenţia
Medicamentului printr-un demers oficial anexînd, în 2 exemplare, contractul de vânzare - cumpărare
încheiat cu partenerul de peste hotare, anexa (specificaţia) la contract şi Factura proforma.Art. 7. (1) La
cererea motivată a solicitantului, în Autorizaţiile de import eliberate pot fi efectuate modificări şi
precizări. Modificările şi precizările respective se vor expune în scris în capitolul 24. al autorizaţiei
„Condiţii şi precizări”, fiind confirmate prin avizare de către persoanele abilitate şi aplicarea ştampilei
Agenţiei Medicamentului.Art. 9. (2) Agentul economic autorizat este obligat să anunţe Agenţia
Medicamentului despre orice modificare intervenită în documentaţia depusă la autorizare, în termen de
10 zile de la producerea acesteia. Art. 10. Informaţiile privind modificarea condiţiilor de eliberare a
autorizaţiei inclusiv listele persoanelor fizice şi juridice, ale căror tranzacţii comerciale au fost temporar
suspendate, se prezintă Serviciului Vamal în mod operativ.
 42.Definirea riscului si necesitatea utilizarii analizei de risc in medicina veterinara.Analiza de risc este
un proces prin care structurile responsabile la nivel naţional pot sa gestioneze aspect ce pot sa
constituie un pericol sau risc real pentru diferite domenii macroeconomice. Una din dificultăţile
întâlnite in analiza de risc in ceea ce priveşte sănătatea animalelor si sănătatea publica veterinara este
coexistenta a doua modele de descriere si de definire a etapelor elaborării analizei de risc. Pe de o parte
modelul OIE iar pe de lata parte codex alimentarius (codex 1999) promovat de academia naţionala de
ştiinţa a SUA (1983). Daca abordarea OIE defineşte consecinţele in termenii populaţiei de animale dintr-
o tara importatoare iar abordarea codex se adresează mai mult individului, mărfii ca atare. Aplicarea
analizei de risc in domeniul concret al sănătăţii animalelor trebuie sa se realizeze oricând este identificat
un risc sau un hazard ce poate afecta sănătatea animalelor. Astfel se poate aplica analiza de risc in
raport cu gestiunea bolilor transmisibile de animale produse de agenţi cauzali biotic întrucât factorii de
risc pentru sănătatea animalelor pot fi nu numai factori biotic ci si abiotici se poate discuta si despre
aplicarea analizei de risc in raport cu gestiunea bolilor la animale produse de factorii de risc abiotici.
Factorii de risc pot fi si unele substanţe poluante cu efecte nocive asupra organismului animal si a
oamenilor cum ar fi pesticidele, frigul, căldura, unele stimulante zilnice - cafeaua, de asemenea factorii
de risc sunt si factori abiotici precum toxinele si substanţele toxice. S-a precizat ca standardele de
sănătate a animalelor elaborate de OIE constituie un element cheie privind masurile de protective a
sănătăţii publice veterinare si a animalelor pentru a dezvolta acest standard al OIE are 4 comisii
specializate:- comisia codului internaţional de sănătate a animalelor;- comisia de standarde;- comisia
pentru febra aftoasa si alte boli epizootice ;- comisia pentru bolile peştilor.Eforturile OIE in domeniul
analizei de risc sau concluzionat pentru introducerea in codul internaţional de sănătate a animalelor un
ghid pentru analiza de risc, de asemenea OIE intenţionează redactarea unei cărţi privind analiza de risc si
elaborarea de proceduri specific pentru animalele acvatice.Se poate afirma fără greş ca principalul
domeniu de aplicare a analizei de risc este comerțul internațional cu animale sau produse de origine
animală, aici controalele sunt impuse nu numai de tarile importatoare /exportatoare dar si de
organizațiile internațional care au menirea sa dirijeze/coordoneze aceste activităţi. Al 2 domeniu este
procurarea testarea,autorizarea si comercializarea produselor biologice veterinare.;AL 3 este domeniul
standardelor alimentare preconizate de codex alimentarius.;Al 4 domeniu este utilizarea antibioticelor
si a furajelor medicamentoase.;Contaminarea chimica precum si alte domenii ca cel al reziduurilor de
pesticide, de medicamente veterinare, biologica, chimica a alimentelor si altele.

64. Cerinţe sanitar-veterinare pentru funcţionarea punctelor de colectare şi procesare a

materiei prime
Respectarea zonelor sanitare faţă de alte puncte de colectare sau procesare a animalelor şi
produselor de origine animală pentru prevenirea transmiterii bolilor prin curenţii de aer şi
insectele vectore. Sunt stabilite oficial următoarele distanţe minime:
100 m - intre fermele avicole cu pui de carne;
50 m - intre fermele avicole cu păsări adulte si fermele avicole cu tineret;
500 m - intre fermele (sectoarele) de păsări cu linii pure;
1 500 m - intre fermele avicole si abatorul de păsări;
100 - 200 m - intre unităţile cu animale de blana si celelalte unităţi zootehnice;
1 500 m - intre fermele de porci / păsări de reproducţie si celelalte ferme zootehnice
Nu se admite amplasarea unităţilor în localităţi cu excepţia punctelor de colectare a laptelui,
ouălor, s-au cu excepţia altor produse.
- în cazul în care se iniţiază o construcţie noua se vor efectua analize a solului la infecţiile
telurice.
Putem să evidenţiem un şir de cerinţe igienice căror trebuie sa corespundă unităţile
respective in HG nr. 435 din 28.05.2011 „privind aprobarea Regulilor specifice de igienă a
produselor alimentare de origine animal" se oglindesc o parte din ele.
65. Cerinţe sanitar-veterinare pentru abatoare
Agenţii economici trebuie să se asigure că construcţia, configuraţia şi echipamentele
abatoarelor în care sânt sacrificate ungulate domestice întrunesc următoarele cerinţe:
dispun de spaţii de cazare adecvate şi igienice sau, dacă clima permite, de boxe de aşteptare
pentru animale, uşor de curăţat şi dezinfectat, echipate cu adăpătoare şi în caz de necesitate,
cu hrănitoare. Evacuarea apelor reziduale nu trebuie să compromită siguranţa produselor;
sânt dotate cu spaţii separate, care se încuie sau, dacă clima permite, boxe pentru animale
bolnave sau suspecte de boală, echipate cu un dispozitiv de evacuare separat a dejecţiilor şi
construite astfel încât să se evite orice contaminare a celorlalte animale, cu excepţia cazului
în care Agenţia consideră că nu sânt necesare astfel de amenajări;
spaţiile de cazare trebuie să aibă dimensiuni suficiente pentru a asigura respectarea bunăstării
animalelor, amenajate astfel încât să faciliteze inspecţia veterinară ante mortem, inclusiv
identificarea animalelor sau a grupurilor de animale;
dispun de instalaţii pentru dezinfectarea ustensilelor cu apă fierbinte la o temperatură de cel
puţin 82 °C sau de un alt sistem cu un efect echivalent;
Pentru evitarea contaminării cărnii, abatoarele trebuie:
să aibă un număr suficient de spaţii corespunzătoare operaţiunilor efectuate;
să dispună de o încăpere separată pentru golirea şi curăţarea stomacurilor şi intestinelor, cu
excepţia cazurilor în care Agenţia autorizează, după caz, ca aceste operaţiuni să fie efectuate
separat în timp şi într-un abator determinat.
Cerinţe pentru întreprinderile de producţie
Agentul economic care produce carne tocată, carne preparată sau carne separată mecanic
trebuie să se asigure că întreprinderile:
sânt construite astfel încât să se evite contaminarea cărnii şi a produselor, în special prin
permiterea unei înaintări succesive a operaţiunilor şi asigurarea unei separări între diferite
loturi de producţie;
dispun de încăperi pentru depozitarea cărnii şi a produselor ambalate separat de produsele
neambalate, cu excepţia cazului în care acestea sânt depozitate în perioade diferite sau astfel
încât materialul de ambalare şi modul de depozitare să nu poată constitui o sursă de
contaminare pentru carne şi produse;
au încăperi echipate pentru crearea şi menţinerea regimului termic;
dispun, pentru personalul care manipulează carnea şi produsele neambalate, de un
echipament pentru spălarea mâinilor, dotat cu robinete proiectate, pentru a preveni
răspândirea contaminării;
dispun de instalaţii pentru dezinfectarea ustensilelor cu apă fierbinte la o temperatură de cel
puţin 82°C sau de un alt sistem alternativ care are un efect echivalent.
Cerinţe igienice pentru punctele de colectare a laptelui
Suprafeţele (pereţi, tavan) sa fie din material uşor igienizabil
Sa fie canalizare şi lavoar pentru igienizare.
Prezenţa obligatorie a tancului de răcire, centrifugii.
66. Evaluareasanitar-veterinara a punctelor de colectare si procesare a
materiei prime de origine animala
Inspectorii din cadru ANSA efectuează controalele necesare pentru prevenirea emiterii de certificate sanitar-
veterinare false sau eronate, a întocmirii şi utilizării frauduloase a certificatelor pretinse a fi emise în baza legislaţiei
sanitare veterinare. Fără a veni în contradicţie cu unele proceduri legale sau sancţiuni penale, autorităţile sanitar-
veterinare efectuează investigaţii sau controale şi iau măsurile necesare pentru sancţionarea oricăror cazuri de fals
sau de certificare eronată în cazurile care le sânt aduse la cunoştinţă. Astfel de măsuri pot să includă retragerea
dreptului desemnat de emitere a certificatelor sau suspendarea temporară din funcţie a medicilor veterinari până la
finalizarea anchetei, în special, dacă pe parcursul controalelor se constată că:

un medic veterinar a emis cu bună ştiinţă un certificat sanitar-veterinar fraudulos, ANSA ia toate măsurile necesare
pentru a se asigura, în măsura în care acest lucru este posibil, că persoana respectivă nu poate repeta infracţiunea;

o persoană fizică sau o întreprindere a utilizat în mod fraudulos un certificat sanitar-veterinar sau 1-a modificat,
autoritatea competentă ia toate măsurile necesare pentru a se asigura, în măsura în care acest lucru este posibil, că
persoana sau întreprinderea respectivă nu poate repeta infracţiunea. Aceste măsuri pot include refuzul ulterior de a
emite un certificat sanitar-veterinar oficial persoanei sau instituţiei în cauză.

68. . Evidenţa veterinară primară

 Serviciul sanitar-veterinar în Republica Moldova este unic şi structurat
astfel:

a) servicii sanitar-veterinare de stat;

b) activităţi sanitar-veterinare de liberă practică.
Concomitent activitatea sanitar veterinară are menirea să protejeze:
 Sănătatea animalelor;

 Protecţia şi bunăstarea animalelor;

 Sănătatea publică veterinară.

 În paralel cu alte structuri şi asigurarea siguranţei alimentelor de

origine animală.

Reieşind din cele semnalate anterior rezultă că lucrul medicului veterinar indiferent de
postul ocupat sau lucrul realizat el trebuie în mod obligatoriu documentat. Acest lucru
se face în - documentaţia veterinară primară.
Printre aceste documente pot fi evidenţiate:
Registre:
 Registrul ambulatoriu;

 Registrul staţionar;

 Registrul bacteriologic;

 Registru serologic, etc.;

 Registrul operaţiunilor de import-export;

 Registrul anti-epizootic;

Registrul epizootic – la nivel de raion

Acte:
 Efectuarea vaccinărilor;

 Efectuarea dezinfecţiilor;

 Efectuarea dezinsecţiei;

 Efectuarea deratizării;

 Acte de control;

 Act de necropsie – după caz;

 Act de examinare a mastitei subclinice;

 Act de primire/cedare a produselor biologice şi a bunurilor materiale, ect.;

  Act de recoltare a probelor;

 Act de punere a animalelor în carantina;

 Act de scoatere a animalelor din carantină;

 Act sanitar – veterinar de declarare a epizootiilor;

 Act sanitar – veterinar de stingere a epizootiilor;

 Formularul nr. 1 de anunţare a bolii – anunţarea la comisia europeană şi

altor state membre ale UE;

 Formular nr. 2 de anunţare a bolii anunţarea la comisia europeană a

informaţiilor suplimentare sau corectării informaţiei;

Procese verbale:
 De necropsie-după caz;

 Cu privire la contravenţii din domeniul sanitar-veterinar;

Prescripţie;
Referat tehnic;
Expertiza rezultatelor de laborator;
 Tabele privind efectuarea măsurilor sanitar – veterinare în masă;
Documentaţia veterinară primară va fi întocmită fără corectări într-un
limbaj clar. Registrele vor fi numerotate şi ştampilate. Această
documentaţie va fi păstrată în arhivele unităţilor respective pe o
perioadă de cel puţin 5 ani, iar după caz păstrarea altor documente nu
are limită.

69)). Darea de seamă în medicina veterinară şi însemnătatea ei

Darea de seamă este sursa principală de informaţie pentru întreg serviciu veterinar. În baza
dării de seamă se apreciază situaţia existentă pe un anumit teritoriu, pe o anumită perioadă. În
urma analizei dării de seamă de pe un anumit teritoriu (raion sau municipiu) putem evalua
riscul care poate apărea pe acest teritoriu sau
În urma analizei rapoartelor de dare de seamă din trecut putem prezice sau preveni apariţia
unor situaţii nefavorabile care au avut loc, din aceste considerente darea de seama în serviciul
veterinar are un lor primordial în gestiunea acestuia. Informaţia din darea de seamă se
foloseşte pe larg de către alte instituţii afiliate direct sau indirect cu serviciul veterinar
(organele fiscale).
Darea e seama este un procedeu sau o metodă utilizată în toate domeniile, inclusiv şi în
medicina veterinară, care constă prin realizarea unui raport, referat asupra unei activităţi, unei
gestiuni etc. într-o anumită perioadă de timp. Darea de seamă evidenţiază în expresie
valorică, la un moment dat, totalizarea completă sau incompletă privind efectuarea anumitor
măsuri. Darea de seamă prezintă un tablou pe o perioadă de timp.
În darea de seamă, se cuprind un sistem unitar de indici si indicatori, care caracterizează
activitatea şi situația epidemiologică, economică sau economico - financiara, a unei unităţi
zootehnice, pe o anumita perioada de gestiune, sub toate laturile ei principale, fata de datele
din program si de cele efective din perioada anterioara.
Clasificarea dării de seamă:
După statul juridic:
Darea de seamă iniţială se întocmeşte la începutul unei anumite activităţi, când fiecare
medic veterinar îşi pune la dispoziţie toate mijloace materiale şi băneşti după caz în vederea
realizării anumitei masuri sanitar-veterinare.
Darea de seamă curentă se întocmeşte în cursul activităţii, la termenele impuse de legislaţia
în vigoare. Acesta se întocmeşte pe baza situaţiei din conturi, a soldurilor conturilor preluate
ca posturi de bilanţ. Acest tip de dare de seamă se efectuează lunar de cadre fiecare medic
veterinar împuternicit către şeful circumscripţiei teritoriale respective, după care aceştea
prezintă darea de seamă către nivelele superioare (Direcţiile raionale pentru siguranţa
alimentelor) şi în final fiecare DRSA prezintă darea de seama lunară către organele centrale
ale ANSA.
Darea de seamă finală se întocmeşte în momentul finisării unei masuri sau activităţii de
către persoana sau instituţia responsabilă fiind prezentată organelor superioare.
După sfera de cuprindere a elementelor patrimoniale:
Darea de seamă primară se consideră darea de seamă întocmit la nivel de circumscripţie
teritorială.
Darea de seamă consolidată este întocmită la nivelul direcţii raionale.
Darea de seamă centralizată sunt dările de seamă întocmite la nivelul agenţiei naţionale
pentru siguranţa alimentelor, ministerelor, departamentelor, economiei naţionale în
ansamblu.
70. Notiuni despre autorizarea sanitar veterinară a obiectelor supuse supravegherii
sanitar veterinare de stat
Conform articolul 18 din legea 221 din 19.10.2007, autorizarea sanitar-veterinară de
funcţionare se impune: exploataţiilor de animale, a fermelor de carantină, a celor cu animale
de vânat, parcurilor, rezervaţiilor naţionale şi grădinilor zoologice, păşunilor şi taberelor de
vară, staţiilor de incubaţie a ouălor, precum şi a unităţilor care produc, depozitează,
colectează, transportă, procesează, intermediază, pun pe piaţă, importă, exportă sau
comercializează animale vii, material germinativ şi produse alimentare destinate consumului
uman, produse medicinale de uz veterinar, deşeuri, produse de origine animală ce nu sânt
destinate consumului uman sau agenţi patogeni de origine animală, produse şi materii prime
utilizate în nutriţia animalelor ori alte materii şi produse ce pot influenţa starea de sănătate a
animalelor este permisă numai dacă acestea sânt autorizate de către autoritatea sanitar-
veterinară competentă, în condiţiile legii.
Acest articol este modificat prin LP 318 din 27.12.12, MO49-55/08.03.13 art.152, unde se
stipulează ca mijloacele de transport care transportă animale vii şi produse supuse controlului
sanitar-veterinar vor fi autorizate anual de către autoritatea sanitar-veterinară competentă
(subdiviziunea teritorială pentru siguranţa alimentelor).
Subdiviziunea teritorială pentru siguranţa alimentelor autorizează obiectivele sus numite
numai dacă acestea îndeplinesc cerinţele sanitar-veterinare în vigoare şi au contracte
încheiate cu medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi.
Agenţii economici care practică activităţi de export vor fi autorizate, de către Agenţia
naţională pentru Siguranţa Alimentelor.
Eliberarea autorizaţiilor, avizelor şi certificatelor sanitar-veterinare se efectuează contra
plată, conform tarifelor stabilite prin lege, cu indicarea serviciilor şi a actului.
71 . Acte de efectuare a masurilor san-vet ( vaccinare,DDD s.a,)
Acte:
 Efectuarea vaccinărilor;

 Efectuarea dezinfecţiilor;

 Efectuarea dezinsecţiei;

 Efectuarea deratizării;

 Acte de control;

 Act de necropsie – după caz;

 Act de examinare a mastitei subclinice;

 Act de primire/cedare a produselor biologice şi a bunurilor materiale, ect.;

 Act de recoltare a probelor;

 Act de punere a animalelor în carantina;

  Act de scoatere a animalelor din carantină;

 Act sanitar – veterinar de declarare a epizootiilor;

 Act sanitar – veterinar de stingere a epizootiilor;

72.Registre si formulare ce tin de activitatea serviciului sanitar veterinar

Registre:
 Registrul ambulatoriu;

 Registrul staţionar;

 Registrul bacteriologic;

 Registru serologic, etc.;

 Registrul operaţiunilor de import-export;

 Registrul anti-epizootic;

Registrul epizootic – la nivel de raion

73.Rapoarte,informatii catre organele superioare veterinare .

 Formularul nr. 1 de anunţare a bolii – anunţarea la comisia europeană
şi altor state membre ale UE;

 Formular nr. 2 de anunţare a bolii anunţarea la comisia europeană a

informaţiilor suplimentare sau corectării informaţiei;

Procese verbale:
 De necropsie-după caz;

 Cu privire la contravenţii din domeniul sanitar-veterinar;

Prescripţie;
Referat tehnic;
Expertiza rezultatelor de laborator;
Tabele privind efectuarea măsurilor sanitar – veterinare în masă;
Documentaţia veterinară primară va fi întocmită fără corectări într-un limbaj clar.
Registrele vor fi numerotate şi ştampilate. Această documentaţie va fi păstrată în
arhivele unităţilor respective pe o perioadă de cel puţin 5 ani, iar după caz păstrarea
altor documente nu are limită.

74.Procedura de obtinere a autorizatiei sanitar veterinare de functionare.

Pentru a obţine autorizaţia sanitar - veterinară, agenţii economici vor depune o cerere la
Agenţie sau la subdiviziunea teritorială pentru siguranţa alimentelor după caz, la care vor
anexa copiile de pe următoarele documente:
a) certificatul de înregistrare a întreprinderii;
b) titlul de proprietate sau contractul încheiat pentru arenda spaţiului.
Autorizaţia sanitar-veterinară se eliberează într-un termen ce nu va depăşi 20 de zile din
data depunerii cererii de către solicitant în cazul în care obiectivul răspunde cerinţelor
sanitar-veterinare din domeniul respectiv.
Alocarea terenurilor, proiectarea şi construcţia complexelor de creştere a animalelor,
întreprinderilor avicole, combinatelor de carne şi a altor întreprinderi de industrializare a
materiei prime animaliere şi depozitare a produselor de origine animală se face cu avizul
Agenţiei sau al subdiviziunilor teritoriale pentru siguranţa alimentelor. Avizul se eliberează
într-un termen ce nu va depăşi 20 de zile din data depunerii cererii de către solicitant. La
cererea de obţinere a avizului, solicitantul va anexa copiile de pe următoarele documente:
a) certificatul de înregistrare a întreprinderii;
b) titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren.
Eliberarea autorizaţiei sanitar-veterinare de funcţionare
Pentru obţinerea autorizaţiei sanitar-veterinare de funcţionare, agenţii economici vor depune
la subdiviziunile teritoriale pentru siguranţa alimentelor o cerere, unde se indică activitate
pentru care se solicită autorizaţie, la care se anexează următoarele documente (în copii şi în
original):
a) certificatul de înregistrare de stat a întreprinderii;
b) titlul de proprietate sau contractul pentru folosinţa spaţiului;
c) actul de angajare a medicului veterinar de liberă practică la unităţile care asigură asistenţă
sanitar-veterinară, care produc, depozitează, comercializează produse farmaceutice şi alte
produse de uz veterinar şi la unităţile de industrializare a cărnii şi a laptelui.
75.Procedura de suspendare a autorizatiei sanitar-veterinare de functionare .
Suspendarea autorizaţiei sanitar-veterinare de funcţionare se va face în cazul în care unitatea
nu corespunde condiţiilor de autorizare stabilite prin normele sanitar-veterinare, iar în cazul
în care unitatea încălcă prevederile normelor sanitar-veterinare se aplică sancţiuni
contravenţionale.
Suspendarea autorizaţiei sanitar-veterinare de funcţionare se efectuează în baza ordonanţei de
suspendare a autorizaţiei sanitar-veterinare de funcţionare care se întocmeşte în 2 exemplare
şi se emite în baza referatului tehnic întocmit de către medicul veterinar oficial.
Suspendarea autorizaţiei sanitar-veterinare de funcţionare se va efectua după transmiterea
unui avertisment, unităţii i se acordă un termen de 20 de zile pentru înlăturarea
neconformităţilor, iar în cazul neînlăturării acestora, autorizaţia sanitar-veterinară se
suspendă.
Suspendarea autorizaţiei sanitar-veterinare de funcţionare se efectuează cu adresarea
ulterioară în instanţa de judecată a autorităţii competente teritoriale care a dispus
suspendarea, conform art. 17 din Legea nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la
principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.
După înlăturarea neconformităţilor care au stat la baza suspendării autorizaţiei sanitar-
veterinare, conducătorul unităţii poate cere eliberarea unei noi autorizaţii de funcţionare,
conform legii nr. 318 din 27.12.12.