Tema fizcă II

Student:Ardeleanu Bianca
Grupa:8209
 1.Postulatele mecanicii cuantice

Starea fizică a unei microparticule este descrisă de funcţia de

undă  ( x, y, z , t ) .Această funcţie de undă aparţine unui spaţiu
Hilbert şi satisface condiţiei de normare.
 2

 

 dV  1

Unei observabile A îi corespunde un operator hermitic Â

care satisface ecuaţia cu valori proprii:
Â  a (1)
În relaţia (1) a reprezintă valorile proprii, adică valorile
posibile măsurate ale observabilei A; Ψ sunt funcţiile proprii
asociate valorilor proprii şi reprezintă starea fizică a microparticulei
caracterizate de observabila A.
Principalii operatori hermitici sunt:
 operatorii de poziţie
xˆ  x; yˆ  y; zˆ  z

 operatorii componente ale impulsului pe axele Ox, Oy, Oz şi

respectiv operatorul vectorului impuls
   
pˆ  ; ˆ
p 
 x i x y i y z i z ; ˆ
p 

 pˆ   
 x i

pˆ 2   2 
 operatorii componente ale momentului cinetic , şi respectiv,
operatorul pătratul momentului cinetic
ˆ   
 Lx   y  z 
 i  z y 
   
 Lˆ y   z  x 
 i  x z 
   
 Lˆ z   x  y 
 i  y x 
 ˆ2
 L    ,
2

unde  ,p reprezintă laplaceianul unghiular (în coordonate

sferice)
  operatorul energie
2
Hˆ  Tˆ  Uˆ     U ( x, y , z ) 
2m
2  2 2 2 
  2  2  2   U ( x, y, z )
2m  x y z 

2 Momentul cinetic orbital al electronului

  

Lˆ  p  r

Momentul cinetic orbital cuantic este caracterizat de doi

operatori hermitici:
ˆ  i 
L

z

 1     1  
Lˆ2   2  ,   2   sin  
 sin      sin   2 
2


Valorile proprii şi funcţiile proprii ale lui Lz sunt:
L  m  unde m  0,1,2,...,l
z l l

1
 m ( )  e im
2
Valorile proprii şi funcţiile proprii ale lui L̂2 sunt:
L   l (l  1), unde l=0,1,2,…,n-1
2 2

Y ( ,  )  Ylml ( ,  )
ml =-numar cunatic magnetic orbital
-(2l+1)valori
Valorile proprii ale lui L̂ sunt:
L̂ =  l (l  1)
Numărul cuantic orbital l cuantifică mărimea momentului cinetic al
electronului. Numărul cuantic magnetic orbital m cuantifică proiecţia
momentului cinetic orbital al electronului pe axa Oz.

3 Momentul magnetic orbital al electronului

Momentul magnetic orbital al electronului în mecanica cuantică

este definit prin intermediul operatorului hermitic:
 e 
ˆ
ˆ l   L
2m

Valorile proprii ale operatorilor ̂ şi ̂ l (mărimea respectiv l z

componenta z a momentului magnetic orbital al electronului) au

expresiile:
 l    B l (l  1)
 l    B m
z

e
unde  B  2m  9,273  10 24 Am 2 este magnetonul Bohr-Procopiu.

4.Miscarea de spin a electonului

Pentru a explica o serie de rezultate experimentale, electronului i

s-a atribuit un moment cinetic propriu şi un moment magnetic propriu
(în afara celor orbitale).\ Această proprietate specială este cunoscută
sub numele de spin. Spinul este o caracteristică cuantică a particulelor
şi nu are analog clasic.
Experienţa Stern şi Gerlach a urmărit iniţial punerea în evidenţă a
momen-tului magnetic orbital al atomilor şi măsurarea acestuia.
Rezultatele experimentale au dovedit însă că mişcarea orbitală nu este
unica mişcare a electronului în atom.
Prin experienţa Stern-Gerlach se pune în evidenţă existenţa
momentului mag-netic de spin al electronului.
Dispozitivul experimental este prezentat în Fig.1. Intr-o incintă vidată V,
es-te aşezat un mic cuptor C în care se evaporă un metal uşor fuzibil
(Ag, Na, etc.).
Atomii rezultaţi în urma evaporării îşi iau zborul în toate direcţiile cu
viteze ter-mice de ordinul a câteva sute de m/sec. Un sistem de
diafragme (D1, D2), delimitea-ză un fascicul îngust de atomi de Ag care
trec printre polii unui electromagnet E.
Acesta are o formă specială încât asigură un gradient puternic al
inducţiei magnetice, pe distanţe mici, comparabile cu dimensiunile
atomilor. Atomii sunt devi-aţi în câmpul magnetic şi cad pe o placă P un-
de se depun.
Experienţa realizată pentru prima dată cu Argint, a fost apoi repetată cu
a-tomi de Litiu şi Hidrogen atomic. Experienţa a arătat că în cazul
hidrogenului, al argintului şi al metalelor alcaline, apar două benzi
(depuneri) aşezate simetric faţă de banda (depunerea) ob-ţinută în
absenţa câmpului.
Pentru interpretarea rezultatelor experimen-tale, considerăm că fiecare
atom de Ag posedă un moment magnetic adică se comportă ca un dipol
magnetic. Dipolul magnetic interacţionează cu câmpul magnetic
exterior de inducţie, căpătând ener-gia potenţială B

Scopul experienţei Stern-Gerlach constă în măsurarea

momentelor magnetice ale atomilor. În conformitate cu această
experienţă un fascicul de atomi ,cu momentul magnetic orbital ̂ , este l

trecut printr-un câmp magnetic neomogen, remarcându-se o divizare a

fasciculului iniţial în mai multe fascicule. Explicaţia acestui rezultat este
oferită de ipoteza Uhlenbeck şi Goudsmit, care consideră că electronul
are în afara momentului cinetic orbital şi a momentului magnetic orbital ,
 
un moment cinetic de spin S şi un moment magnetic de spin  .Valorile S

proprii ale operatorilor hermitici Sˆ , Sˆ , ̂ şi ̂ S sunt:

2
z S z

3 1
S   ;
2 2
S   z
4 2
e
 S   B 3 ; ˆ S z   B  B =
2m

Funcţia de undă a electronului atomului de hidrogen poate fi

rescrisă sub forma :
nlml ms (r , ,  )  Rnl (r )Ylm ( ,  )  ms
unde  m sunt funcţiile proprii asociate operatorilor Ŝ şi Ŝ , iar m
s
2
z s

1
pentru electron are valorile  2 şi reprezintă numărul cuantic magnetic
de spin.
 5 Momentul cinetic total al electronului.

În conformitate cu modelul vectorial, momentul total al

electronului
  
poate fi definit prin vectorul :
J  LS

Valorile proprii ale operatorilor hermitici Ĵ şi Ĵ sunt:

2
z

J   j ( j  1) ,unde j  l  s, l  s  1,.., l  s

şi respectiv :
J  m ,unde m   j ,...0,...  j
z j j

j reprezintă numărul cuantic total, iar m desemnează numărul cuantic

j

magnetic total.

6.Ecuaţia Schrödinger

 Funcţia de undă care descrie starea unui sistem cuantic

satisface ecuaţiei cu derivate parţiale de ordinul 1 în raport cu
timpul, denumită ecuaţia Schrödinger temporală:


Hˆ   i
t
 În cazul stărilor staţionare funcţia de undă  ( x, y , z , t ) are
forma:
i
 Wt
 ( x, y , z , t )   ( x , y , z ) e 

Funcţia de undă spaţială Φ(x,y,z) satisface în acest caz

ecuaţia Schrödinger temporală :
2
   U ( x, y, z )  W
2m
  În cazul unidimensional ,   (x) , ecuaţia Schrödinger
atemporală devine:
d 2  2m
 2 W  U ( x)   0
dx 2 

Funcţia de undă spaţială Φ(x,y,z), respectiv Φ(x), satisface

condiţia de normare,adică:
2

 
()
 ( x, y , z ) dV  1

sau
2

 ( x)
()
dx  1

In concluzie, ecuaţia Schrödinger ca toate ecuaţiile

fundamentale ale Fizicii, nu se demonstrează: justeţea ei este
confirmată de coincidenţa dintre consecinţele ei teoretice şi
rezultatele experimentale.

7 Aplicaţii ale ecuaţiei Schrödinger atemporale – cazul

unidimensional
Sistemele cuantice staţionare, independente de timp, sunt sistemele pe ca-
re Mecanica Cuantică le poate trata simplu, plecând de la ecuaţia Schrödinger
sta-ţionară. Un exemplu îl constituie sistemele atomice cu energii constante.
Sistemele cuantice nestaţionare, cu energia potenţială dependentă de timp,
necesită rezolvarea ecuaţiei Schrödinger de evoluţie. Un exemplu de astfel de sis-
tem îl constituie atomii care emit sau absorb energie.
Ecuaţia Schrödinger cu ajutorul căreia analizăm (studiem) sistemele cuan-tice,
trebuie să aibă soluţiile şi derivatele lor de ordinul întâi continue, în toate punc-
tele, în particular în punctele de discontinuitate ale potenţialului, pentru asigurarea
continuităţii probabilităţii de localizare.

7.1 Bariera dreptunghiulara de potential sau efectul tunel

Se consideră o barieră de potenţial de formă dreptunghiulara In
regiunile (I) şi (III), energia potenţia-lă U este nulă iar în regiunea (II)
(regiunea barierei de potenţial), energia potenţială are o valoare
maximă şi constantă .
U 0 ,0  X  l
U(x)= 0 , pentu.rest
 Această relaţie este denumită formula Gamow şi caracterizează
efectul tunel cuantic.

Functia de unda din regiunea 1

Functia de unda din regiunea 2

Functiea de unda din regiunea 3

Transparenţa barierei de potenţial este dată de relaţia:

2L
 2 m (U 0 W )
D  D0 e 

In cazul in carebariera de potential are o forma oarecare:

 7.2 Groapa de potenţial cu
pereţii infiniţi

Sistemul cuantic este

reprezentat de o particulă de masă
m care se găseşte într-o groapă de
potenţial cu pereţi infiniţi
(impenetrabili):
 0, pentru 0  x  a
U (x)  
, pentru x  0 si x  a
Valorile proprii ale energiei particulei sunt:
h 2 2 2
En  n
8ml 2
unde n=1,2,3,…
Funcţiile proprii normate care descriu starea particulei sunt:
2 n
 n ( x)  sin x
a a
unde n=1,2,…

Din punct de vedere clasic, o particulă situată într-o groapă de potenţial

nu o poate părăsi dacă energia sa w< U ( U = adâncimea gropii), deci
0 0

particula se află într-o stare legată; dacă W> U particula este liberă şi
0

are un spectru continuu de energie.

Din punct de vedere cuantic, s-a văzut la studiul barierei de potenţial că
exis-tă totdeauna o probabilitate diferită de zero, ca particula să
străbată bariera de poten-ţial şi când W< U , şi această probabilitate
0

este cu atât mai mare cu cât transparenţa barierei:

 2L
 2 m (U 0 W )
D  D0 e 

7.3 Oscilatorul liniar armonic cuantic

Studiul energiei şi a densităţii de probabilitate de localizare a

unui oscilator cuantic este necesar atât sub aspect teoretic cât şi sub
aspect practic, deoarece spre exemplu, atomii într-o moleculă, sau ionii
într-o structură cristalină execută oscilaţii în jurul poziţiilor lor de
echilibru
Energia potenţială a oscilatorului liniar armonic este:
2
m 0 x 2
U ( x) 
2
Prin rezolvarea ecuaţiei Schrödinger atemporală pentru oscilatorul
liniar armonic se pot determina valorile posibile ale energiei sistemului
şi funcţiile proprii ce caracterizează starea acestuia.
Valorile posibile ale energiei sistemului cuantic sunt:
 0
En  (2n  1)
2
 0
unde n=0,1,2,…, iar E0 
2
se numeşte energie de zero şi reprezintă
un efect specific mecanicii cuantice.

Funcţiile proprii au expresia :

2

 n ( )  C n e 2
H n ( )
unde C reprezintă o constantă care poate fi determinată impunând
n

condiţia de normare ,iar :

2 dn 2
H n ( )  (1) n e (e  )
d n

n=1,2,…Variabila ξ are forma :

m
x
