Tema 1: Analiza activităţii operaţionale

1. Corelațiile indicatorilor valorici utilizați în analiza activității operaționale

2. Aprecierea generală a situației privind activitatea operațională
3. Analiza activității operaționale pe sortimente
4. Analiza structurii activității operaționale
5. Analiza ritmicității activității operaționale
6. Analiza calității producției (serviciilor)
7. Analiza valorii adăugate
- 1-
Analiza activității operaționale reprezintă primul capitol al cercetărilor în complex al
analizei entității. Rezultatele acestei analize sunt utilizate pentru elaborarea planului de afaceri,
întocmirea Notei explicative la Situațiile Financiare anuale şi pentru prezentarea informației
operative conducerii entității în scopul luării deciziilor operaționale.
Sursele de informaţie:
1.
2.
3.
4.
5.
6. Alte surse de informaţie.

Dimensionarea activității operaționale vizează o serie de indicatori de volum, de a căror

mărime depind ceilalți indicatori ai activității entității, cum ar fi: costurile, cheltuielile, veniturile,
rezultatele, rentabilitatea, precum și situația financiară în ansamblu.
În practica analitică deosebim următorii indicatori ai volumului activității operaționale:
Tabelul 1.1
Caracteristica principalelor indicatori valorici ai activității operaționale

Denumirea
Sensul economic Sursa de informație Formula de calcul Valoarea
indicatorilor
Venituri din
vânzări
(VV)
Cifra de
Afaceri
Venituri din
vânzarea
produselor
(volumul
producției
vândute)
(VPV)

Volumul
producției
fabricate
(VPF)
 Volumul
producției
globale
(VPG)

Valoarea
adăugată
(VA)

Toți acești indicatori, cu excepția valorii adăugate pot avea atât formă valorică, cât şi
naturală, pe când valoarea adăugată doar valorică.

Pentru realizarea mai eficientă a AO a entității, este necesar ca între indicatorii valorici a
volumului AO să se respecte anumite corelații ale echilibrului economic şi dezvoltării în dinamică.

Corelația dinamică se determină

În analiza economică adesea sunt folosite prețurile comparabile, deoarece indicatorii

exprimați în aceste prețuri sunt eliberați de influența modificării prețurilor şi exprimă modificarea
nemijlocit a producției fabricate (a cantității).
 Tabelul 1.2
Recalcularea indicatorilor de volumul ai activității operaționale
Denumirea Q0 P0 VPF0 Q1 P0 VPFcopm Q1 P1 VPF1
Margarină,kg 438288,8 0,02 9790,0 481054,0 0,02 10745,2 481054,0 0,02 10885,5
Paste de tomate,t 124,7 18,6 2314,2 108,5 18,6 2013,6 108,5 21,9 2374,9
Paste de umpl.,t 18,3 28,4 520,0 17,1 28,4 485,9 17,1 27,4 467,8
Apă dulce, mii dal 4,2 18,7 78,6 2,0 18,7 37,4 2,0 39,1 78,1
Brânzeturi topite,t 4,0 34,9 139,7 0,8 34,9 27,9 0,8 43,3 34,6
Maioneză, kg 26711,8 0,017 458,7 10062,4 0,017 172,8 10062,4 0,017 171,0
Muștar, t 0,3 21,7 6,5 1,9 21,7 41,2 1,9 22,2 42,1
Ketchup, t 4,0 7,7 30,6 31,5 7,7 241,0 31,5 10,6 334,9
TOTAL 13338,3 13765,0 14388,9

Tabelul 1.3
Caracteristica principalelor corelații ale indicatorilor de volumul
ai activității operaționale
Indicatorii
valorici Corelația Dinamică Semnificația
corelați

VPV și VPF

VPF și VPF

VPF și VPG

VA și VPG

-2-
Aprecierea generală a situației privind activitatea operațională se efectuează prin compararea
indicatorilor de volum în dinamică şi faţă de nivelul programat. Pentru aceasta sunt utilizate datele
formularelor statistice PRODMOLD-A, 5-CI și datele preluate din Planul de Afaceri. Un rol
semnificativ îl are compararea indicatorilor de volum pentru a evita cauzele generale care au
provocat modificările absolute şi relative la fiecare indicator în parte. Pentru aceasta utilizăm
tabelul analitic (tabelul 1.4).
 Tabelul 1.4.
Aprecierea generală a activității operaționale
 -3-
Una din principalele direcții ale analizei activității operaționale în expresie fizică constituie
aprecierea realizării programului de producție pe sortimente.
Sarcinile analizei programului de producție pe sortimente constau în relevarea atât a gradului
de realizare a obligațiilor asumate prin contractele încheiate cu beneficiarii (asigurarea
concordanței dintre cererea și oferta de bunuri materiale), cât și a modului de satisfacere a
criteriului eficienței în alocarea și utilizarea potențialului intern al entității.
Sortimentul reprezintă

Pentru aprecierea gradului de realizarea a programului de producție pe sortimente în practica

analitică se utilizează mai multe modalități:
 determinarea indicilor individuali;
 calculul procentului mediu de sortiment;
 aprecierea procentului de nomenclatură.
Tabelul 1.6
Caracteristica principalelor indicatori de apreciere
a gradului de realizare a programului de producție pe sortimente
Denumirea metodei
Nr. Modul de calcul Explicații
(indicatorului)
Iq se obține prin raportarea producției Iq≥100, realizare și depășirea stării
efective (q1) la producția programată (q0) a precedente (programate)
fiecărui sortiment: Iq = (q1/q0) * 100%. Iq≤100, nerealizarea parametrilor
1. Indici individuali Iq = (∑q1/∑q0) * 100%., dacă producția e precedenți (programați)
omogenă
Iq = (∑q1*p/∑q0*p) * 100%., dacă producția
e eterogenă
KS = Volumul producției fabricate în limita sortimentului q – producția efectivă în limita
programat / Volumul producției fabricate programat
realizărilor precedente
KS = (∑q/∑q0) * 100%., dacă producția e (programate)
omogenă q0 – producția perioadei
KS = (∑q*p/∑q0*p) * 100%., dacă producția precedente (programată)
Coeficientul mediu de
2. e eterogenă 0≤KS≤ 100; KS→100
sortiment
Ks =100, când programul de
fabricație a fost îndeplinit și/sau
depășit la toate sortimentele;
Ks<100 - când programul de
fabricație nu a fost realizat integral
Kn se obține prin raportarea numărului de 0≤Kn≤1; Kn→1
sortimente la care nu s-a realizat producția (n) Kn = 1, realizare integrală la toate
la totalul sortimentelor programate sortimentele;
Kn = 1 – n/N Kn = 0, nerealizarea producției la
Coeficientul de
3. nici un sortiment;
nomenclatură
Kn<1, nerealizarea la un număr cu
atât mai mare de sortimente, cu cât
valoarea coeficientului este mai
mică.

Cauzele nerealizării producției pe sortimente pot fi:

În particular, o imagine de ansamblu privind realizarea programului de activitate

operațională pe sortimente total pe entitate poate fi obținută prin aplicarea celei mai răspândite
metode bazată pe determinarea procentului mediu de sortiment. Acest indicator dă posibilitatea
unei caracterizări generale pe întreaga întreprindere, indiferent de numărul sortimentelor, care
formează nomenclatura producției. De asemenea, acesta permite de a aprecia nivelul de realizare
 a programului de producție şi în dinamică, pe mai mulți ani şi între diferite întreprinderi. Procentul
mediu de sortimente se stabileşte prin raportul dintre valoarea producţiei obţinută în limita planului
către volumul producţiei planificat. Valoarea producţiei în limita planului pe fiecare sortiment în
parte reprezintă valoarea efectivă nu mai mare de cât cea planificată.

KS =

Pentru aceasta se utilizează tabelul 1.7. În baza datelor din acest tabel la prima etapă a
analizei se calculează procentul îndeplinirii planului pe sortimente, apoi, în condiţiile în care acest
indicator relativ este mai mic de 100%, se determină suma producției pierdute de pe urma
nerespectării sortimentului programat (ca diferență dintre numărătorul şi numitorul din formula de
calcul).
Este de menționat, că aprecierea realizării programului de producției pe sortimente poate fi
efectuată atât pentru volumul producției fabricate, cât şi pentru volumul producției vândute. În
cazul aprecierii realizării programului de activitate operațională pe sortimente de produse vândute
sursa de informație pentru calculul şi analiza procentului îndeplinirii planului pe sortimente
reprezintă datele formularului PRODMOLD-A.
Tabelul 1.7
Analiza îndeplinirii programului de producție pe sortimente
 - 4-
Realizarea în proporții diferite a programului de producție pe sortimente sau tipuri de
produse determină modificări și în structura producției.
Structură producției fabricate (vândute) indică

Aprecierea îndeplinirii programului de producție după structură se efectuează în baza:

1) Greutății specifice sau ponderii deținute de fiecare sortiment/grupă de produse în totalul
producției.
Greutatea specifică arată în ce relație se află fiecare grup de elemente în raport cu volumul
unei colectivități. În cazul dat, prin compararea la nivelul fiecărui sortiment, a ponderilor efective
cu cele programate, se constată dacă a fost respectată structura inițială a programului de producție.
Relația de calcul a greutății specifice (ponderii) este:
gi = qi/VPF * 100%, în care:
gi – ponderea sortimentului sau grupei de produse „i” în totalul producției fabricate;
qi – valoarea/cantitatea producției aferente produsului/sortimentului „i”.
Orice abatere de la programul de producție denotă nerespectarea structurii prevăzute.

2) Coeficientul mediu de structură caracterizează intensitatea modificării structurii

producției fabricate și se determină ca raport dintre volumul producției fabricate efectiv în limita
structurii programate şi volumul producției fabricate efectiv după structura programată:
Kst =

Dacă nivelul procentului mediu atinge mărimea maximală a acestuia (100%), aceasta
înseamnă că în componența VPF (veniturilor din vânzări) nu au avut loc modificări structurale.
Chiar dacă de exemplu, a avut loc fabricarea supra plan, atunci întreprinderea a păstrat cotele,
planificate în componența supra planului. Şi invers, cu cât este mai semnificativă abaterea
procentului mediu de la maximum, cu atât mai semnificative sunt modificările structurale.
Cauzele modificării structurii producții sunt determinate de: nivelul diferit al rentabilității
sortimentelor, gradul de asigurare și nivelul calitativ al factorilor de producție, eficiența utilizării
factorilor de producție, cererea de pe piață, preferințele clienților etc.
Pentru aceasta se utilizează următorul tabel analitic (tabelul 1.8):
Tabelul 1.8
Analiza îndeplinirii programului de producție după structură
 -5 –
Prin ritmicitate se înțelege

Activitatea ritmică a unei întreprinderi reprezintă o solicitare relativ uniformă în timp a

factorilor procesului de producție (forța de muncă, utilaje şi materiale) şi îndeplinirea
obligațiunilor față de clienții săi nu numai în volum total, dar şi pe subdiviziuni de timp. În caz
contrar, când are loc asaltul în activitatea operațională apar efecte negative asupra rezultatelor
acesteia, cum ar fi utilizarea forței de muncă în orele suplimentare; suprasolicitarea utilajelor, care
atrage reparații suplimentare; înregistrarea rebutului şi, ca urmare, reducerea calității producției;
creșterea stocurilor produselor finite şi a mărfurilor; ş.a. Toate aceste abateri de la activitatea
normală se transformă în costuri şi cheltuieli suplimentare, care diminuează rezultatele financiare
şi rentabilitatea entității. Astfel, ritmicitatea activității operaționale are o determinare complexă.
Ea presupune respectarea cerințelor privind ritmicitatea pentru fiecare latură şi componentă a
procesului de activitate operațională.
În procesul analizei economice se utilizează un sistem vast de metode şi procedee, cu ajutorul
cărora, se apreciază ritmicitatea activității operaționale a întreprinderii.
Printre cele mai principale procedee pot fi specificate următoarele: procedeul ponderilor;
procedeul coeficientului de ritmicitate.
Procedeul ponderilor

Acest procedeu permite examinarea

Pentru ilustrarea aplicării acestei metodei vom folosi tabelul 1.9.

Date inițiale
Trim.IV
Indicatori Rd.raport
Octombrie Noiembrie Decembrie Total

Fabricat produse 200, col.2 1214,7 1468,4 1201,2 3884,3

Livrat produse in luna
curenta 200, col.6 1284,9 1266,6 1435,6 3987,1

Tabelul 1.9.
Fabricarea producției în trimestrul IV
 Avantajul procedeului comparării ponderilor constă în cercetarea mărimilor relative de
structură, care permite evaluarea proporțiilor activității operaționale pe subdiviziuni de timp în
totalul perioadei analizate pentru datele prevăzute şi cele efective separat.
În calitate de dezavantaje a procedeului ponderilor pot fi numite următoarele neajunsuri: în
baza aplicării procedeului ponderilor nu se determină gradul general de ritmicitate; procedeul
ponderilor este lipsit de posibilitatea calculării mărimii concrete a rezervei de creștere a rezultatelor
activității operaționale în urma încălcării ritmicității.

Procedeul coeficientului de ritmicitate se bazează pe

Datorită aplicării unui principiu de necompensare a diminuărilor din anumite subdiviziuni de

timp cu depășirile înregistrate în alte subdiviziuni de timp, coeficientul de ritmicitate poate
înregistra valoarea maximă 1 sau 100%. Cu cât coeficientul de ritmicitate are o valoare care se
îndepărtează de 1, respectiv, de 100%, cu atât ne ritmicitatea activității economice este mai
evidentă.
În literatura de specialitate şi practica economică se întâlnesc diferite interpretări şi metode de
calcul al coeficientului de ritmicitate, de exemplu:
= x 100
Kr
Analiza ritmicităţii fabricării produselor finite în trimestrul IV al anului de
gestiune cu ajutorul coeficientului mediu de ritmicitate este prezentată în tabelul 1.10.
Tabelul 1.10.
Fabricarea producţiei în trimestrul IV

Avantajul calcului dat al coeficientului de ritmicitate se constată în ceea, că în baza lui se

poate de determinat posibilitățile pierdute privind creșterea indicatorilor analizați în legătură cu
lucrul neritmic al întreprinderii. În afară de aceasta, se poate de calculat influența ne ritmicității
asupra altor indicatorilor economico-financiari.
 - 6-

În aspect practic prin calitatea produselor se înțelege

Îmbunătățirea calității producției reprezintă un obiectiv esențial al activității oricărei

entități economice, deoarece este o sursă sigură pentru creșterea performanțelor economico-
financiare, a competitivității și pentru consolidarea poziției pe piață.
Analiza calității la nivelul entității prezintă anumite particularități, în funcție de domeniul
și de obiectul de activitate, precum și de posibilitățile de măsurare a calității acestuia. Analiza
economico-financiară tratează distinct:
1) Calitatea produselor nediferențiate pe clase de calitate;
2) Calitatea produselor diferențiate pe clase de calitate.

Analiza produselor nediferențiate pe clase de calitate

Caracterizarea calității producției nediferențiate pe clase de calitate se realizează, în

practică, prin utilizarea unui sistem de indicatori, dintre care, cei mai utilizați sunt:

Analiza produselor diferențiate pe clase de calitate

Analiza producției diferențiate pe clase de calitate prezintă o importanță deosebită în

stabilirea potențialului productiv și de desfacere al entităților a căror activitate presupne asemenea
caracteristici. O astfel de analiză se poate realiza pe fiecare produs, pe sortimente sau grupe de
produse și la nivelul entității.
Principalele criterii care stau la baza grupării produselor pe clase de calitate sunt:
 Calitatea materialelor și a materiilor prime utilizate;
 Procedeele tehnologice utilizate pentru prelucrarea materiilor prime;
 Abaterile de la normele interne de reglementare a parametrilor privind calitatea
produselor;
 Standardele naționale sau internaționale care prevăd reglementări e natura grupării
produselor pe clase de calitate atc.

Într-o serie de ramuri ale industriei așa ca: alimentară, textilă, unde produsele sunt
clasificate pe calitate, aprecierea calității acestor produse se efectuează cu ajutorul următorului
indicator: procentul îndeplinirii programului de producție pe calitate, calculat ca
Pentru aceasta se utilizează următorul tabel analitic (tabelul 1.11):
Tabelul 1.11
Analiza îndeplinirii programului de producție după calitate

La rândul său asupra modificării volumului producției fabricate influențează 2 factori:

Avantajul metodei coeficientului nivelului de calitate constă în posibilitatea măsurării

cantitative a corelației dintre prețul produsului (serviciului) și calitatea acestuia, ce permite de a
determina suma avantajelor sau pierderilor, cauzate de modificarea calității.
Neajunsul metodei - această metodă ia în calcul doar un singur parametru al produsului –
prețul și nu ia în calcul așa caracteristici sau proprietăți calitative ale produsului cum ar fi
proprietățile chimice-fizice, durabilitatea, siguranța și altele.
Situații de aplicare a metodei nivelului de calitate sunt:
 Pentru planificarea vânzărilor și profitului ținând cont de modificarea prețurilor la produse și
tarife la servicii în rezultatul modificării cotei producței vândute (serrviciilor) de o calitate mai
înaltă;
 Pentru elaborarea măsurilor privind promovarea pe piața de desfacere a produselor (serviciilor)
de o calitate mai înaltă;
 Pentru determinarea influenței nivelului de calitate asupra producției fabricate și vândute, și
de asemenea asupra profitului brut.
 -7-

Valoarea adăugată reprezintă unul dintre indicatorii valorici ai activității entității, care
exprimă

Pentru calculul VA pot fi utilizate două modalități:

1. sintetică sau productivă
2. analitică sau de repartizare

Tehnică de utilizare a metodei sintetice depinde de profilul activității operaționale, efectuate

de entitate. Astfel, pentru entitățile industriale care se ocupă doar cu fabricarea produselor,
VA se determină astfel:

Drept sursă de informație servesc datele din raportul statistic 5-CI „Consumurile, cheltuielile și
investițiile întreprinderii.
Tabelul 1.12
Calculul şi analiza VA pentru entitățile industriale
La entitățile care efectuează numai activitate comercială VA se determină astfel:
VA = Marja comercială - Consumurile intermediare
Unde mărimea Marjei comerciale depinde de modificarea stocurilor de mărfuri şi se determină
astfel:
Marja comercială = Venitul din vânzarea mărfurilor – Valoarea de achiziție (procurare) a
mărfurilor
Consumurile intermediare = CCAFST + Cheltuielile de arendă
Deci:
VA = Venitul din - Valoarea de achiziție ± ∆ Stocurilor - Consumuri
comercializarea mărfurilor a mărfurilor vândute de mărfuri intermediare

Avantajele metodei - simplitatea calculelor şi accesibilitatea informației primare.

Neajunsul metodei - imposibilitatea calculării contribuției factorilor de producție în crearea VA
 Tema 2: Analiza asigurării cu resurse umane şi a eficienţei utilizării
acestora
1. Analiza asigurării entității cu resurse umane sub aspect cantitativ, structural
și calitativ
2. Analiza productivității muncii
3. Calculul influenței factorilor de muncă la modificarea volumului activității
operaționale

-1-

Forța de muncă este factorul decisiv al procesului de producție, întrucât:

 produce şi reproduce factorii obiectivi ai procesului de producție.
 e creatorul şi animatorul mijloacelor procesului de producție.
 deține rolul factorilor în obținerea valorii adăugate (volumului producției vândute) fiind singurul
factor de realizare (producție) capabil să obțină valori noi.
 joacă un rol predominant în organizarea şi conducerea procesului de producere.
Din punct de vedere economic, asigurarea şi utilizarea timpului de muncă, la orice
întreprindere, prevede acordarea unor aspecte, atât cantitative cât şi calitative care aderă la acest
compartiment de analiză.
Sursele informaționale:

În condițiile economiei de piață, orice agent economic îşi determină sine stătător necesitatea
în forță de muncă. Deci, practic toate aspectele asigurării întreprinderii cu forță de muncă cantitativ
- calitative depind de activitatea managerială a întreprinderii (conducerea).
De regulă, analiza asigurării entității cu resurse umane începe cu compararea datelor efective
cu cele din Planul de afaceri şi din perioada precedentă în total şi pe categorii de personal.
Tabelul 2.1
Aprecierea asigurării entității cu personal pe categorii în dinamică
Abaterea absolută faţă
Categorii de personal pe tipuri Anul Anul de gestiune
de
de activităţi precedent
plan efectiv plan precedent
1.Total pe întreprindere:
- salariaţi
- muncitori
Inclusiv:
1.1.din activitatea de bază
- salariaţi
- muncitori
1.2.din activităţi neproductive
- salariaţi
- muncitori
 Tabelul 2.2
Analiza structurii personalului entității
Categorii de personal pe Anul precedent Anul de gestiune Abaterea absolută
tipuri de activităţi persoane cota, % persoane cota, % persoane cota, %
1.Total pe întreprindere:
- salariaţi 100 100
- muncitori
Inclusiv:
1.1.din activitatea de bază
- salariaţi
- muncitori
1.2.din activităţi
neproductive
- salariaţi
- muncitori

Trebuie de menționat, că deoarece rolul principal îl ocupă personalul din activitatea de bază,
inclusiv muncitorii, pe parcursul analizei de mai departe, cea mai mare atenție se acordă acestui
compartiment.
Pe categoria de muncitori din activitatea de bază în afară de abaterea absolută se determină
şi abaterea relativă ca diferența dintre numărul mediu scriptic efectiv a muncitorilor şi cel
planificat recalculat la % îndeplinirii planului a VPF:

Analiza calitativă a potențialului uman

În afară de aprecierea asigurării cantitative a întreprinderii cu resurse umane în procesul
analizei se studiază şi componența ei calitativă. Acest studiu se efectuează prin repartizarea
salariaților după gen, vârstă, vechime de muncă, profesie, gradul de calificare, studii.

Asigurarea întreprinderii cu salariați după vechime de muncă se efectuează prin determinarea

vechimii medii, determinată după media aritmetică ponderată.
Tabelul 2.3
Aprecierea asigurării întreprinderii cu muncitori după vechimea de muncă
Categorii Vechimea de muncă Vechimea
de Până la 1 1-5 5-10 10-15 15-20 20 şi mai medie
personal mult
muncitori

Vechimea de muncă medie(MUNCITORI) X =

 xifi =
 fi
Analogic, pentru celelalte categorii.

De regulă, rezultatele obținute ne dau posibilitatea să apreciem vechimea medie de muncă a

lucrătorilor întreprinderii pe categorii, ținând cont de:
 particularitățile activității întreprinderii date (de la momentul înființării).
 modificarea rezultatelor obținută în dinamică.
De regulă, cu cât e mai mare vechimea medie de muncă, cu atât gradul de stabilitate al
forței de muncă la întreprindere e mai favorabil.
 Asigurarea întreprinderii cu muncitori pe profesie se efectuează comparând numărul lor efectiv
cu necesitatea acestora planificată.
Tabelul 2.4
Analiza muncitorilor după profesie
Profesie Numărul de muncitori, persoane
după plan efectiv Abaterea absolută
Lăcătuş
Strungar
Sudor

Descrierea circulației forței de muncă

Un moment semnificativ, în analiza asigurării entității cu forța de muncă, îl are şi mișcarea
personalului pe parcursul anului de gestiune. Sursa principală de informație pentru acest studiu
este Cercetarea statistică LM-Trimestrial. Pentru acesta se utilizează un set de coeficienți şi anume:

De regulă, analiza şi aprecierea acestor coeficienți se efectuează în dinamică pe parcursul a cel

puțin 3 ani.

-2-

Indicatorul generalizator de eficiență al asigurării şi utilizării forţei de muncă, la orice

unitate economică, este productivitatea medie pe un salariat, Ws. Pe lângă acest indicator se
utilizează şi un set de indicatori particulari :

La prima etapă de analiză, se recomandă a calcula şi aprecia tendinţa modificării atât în

dinamică, cât şi faţă de nivelul programat a acestor indicatori.
 Tabelul 2.5
Datele iniţiale pentru analiză

Tabelul 2.6
Aprecierea generală a productivității muncii
în dinamică

Şi totuşi, pentru a aprecia mai obiectiv situaţia obţinută în acest domeniu, trecem la analiza
factorială care prevede 2 etape:

I etapă –
 Analiza se efectuează prin următorul tabel:
Tabelul 2.7

Calculul influenței factorilor la

modificarea productivității medii a unui salariat

II etapă –

Analiza se efectuează prin următorul tabel:

Tabelul 2.8
Calculul influenței factorilor la
modificarea productivității medii a unui muncitor
 -3-
În practica analitică există mai multe modele de calcul şi apreciere a factorilor legaţi de
asigurarea şi utilizarea forței de muncă la devierea volumului activităţii operaționale (VPF;
VPV; VV; VA). Şi totuşi, în cele mai dese cazuri se utilizează modelul bazat pe detalierea formulei
generale, ținând cont de necesitățile analizei.
Astfel, la prima etapă de analiză se examinează influenţa numai a factorilor generali, după
formula:
VPF=
VPF=
Prin metoda diferențelor absolute sau substituirii în lanț se calculează şi se apreciază
influența acestor factori asupra indicatorului rezultativ.

Tabelul 2.5
Calculul influenței factorilor generali de muncă la devierea volumului producției fabricate

.
La etapa a doua se calculează influența factorilor detaliați de muncă asupra modificării volumului
producției fabricate, după formula:

VPF=

Tabelul 2.6
Calculul influenței factorilor detaliați de muncă la devierea
volumului producției fabricate
 Tema 3: Analiza asigurării cu mijloace fixe şi a eficienţei utilizării
acestora
1. Analiza structurii, mișcării şi stării funcționale a mijloacelor fixe.
2. Analiza eficienței utilizării mijloacelor fixe.
3. Calculul şi aprecierea factorilor ce țin de asigurarea şi utilizarea mijloacelor
fixe la devierea volumului activității operaționale.

-1-
Eficienta şi viabilitatea unei entități într-o economie concurențială, este asigurată şi de
măsura în care aceasta dispune de un potențial material ai cărui parametri tehnici şi funcționali
corespund noilor exigențe ale economiei de piață.
Aceasta se datorează faptului, că numai utilizarea eficientă a mijloacelor fixe productive
poate să asigure rezultatele financiare pentru activitatea curentă cât şi de perspectivă. Numai
mijloacele fixe prin conținutul său asigură concordanța justificată dintre resursele materiale
consumate şi forța de muncă angajată în câmpul de muncă.
Acest fapt presupune existența unor mijloace fixe corespunzătoare ca volum, structură,
calitate, care să ofere întreprinderii posibilitatea realizării unei producții care să asigure nevoile
pieței interne şi internaționale, competitive şi eficiente.
În acest context estimarea justificată a gradului de asigurare şi a eficienței utilizării
mijloacelor fixe ale entității constituie un compartiment semnificativ al analizei factorilor de
producție.
Principalele probleme ale analizei utilizării mijloacelor fixe sunt următoarele:
1) analiza volumului, structurii şi calității mijloacelor fixe existente ale entității;
2) analiza eficienței utilizării mijloacelor fixe;
3) analiza reflectării mijloacelor fixe în performanțele de bază ale entității.
Analiza structurii mijloacelor fixe – îndeplinește o funcție importantă în analiza eficienței
generale a acestora cât şi a activității totale, şi are rolul de a orienta efortul investițional către acele
categorii de mijloace fixe ce participă nemijlocit la obținerea produselor finite, a lucrărilor şi
serviciilor prestate. Deci, cota preponderentă trebuie să revină mașinilor, utilajelor şi instalațiilor
de transmisie, adică mijloacelor fixe active.
O asemenea structură este definită în literatura de specialitate ca fiind compoziția
tehnologică a capitalului fix.
Orice abatere cu semnul „+” al ponderii mașinilor şi utilajelor se apreciază pozitiv, iar cu
semnul „-” negativ. În acest caz este necesar să se compare ritmurile de creștere dintre volumul
producției fabricate (veniturile din vânzări), valoarea medie a mijloacelor fixe active şi a
mijloacelor fixe totale. Ritmul de creștere a volumului producției fabricate (veniturilor din vânzări)
(IVPF (Ivv)) trebuie să depășească ritmul de creștere a valorii medii a mijloacelor fixe active (IMFa)
şi respectiv a celor totale (IMF).
Sursele de informaţie:
 În practica analitică, analiza mijloacelor fixe de regulă se începe cu studierea dinamicii,
structurii, mișcării şi stării funcționale ale acestora. Acest studiu se efectuează atât în total pe
întreprindere, cât şi pe categoriile de bază ale mijloacelor fixe.
Analiza se începe cu studierea structurii mijloacelor fixe în total pe întreprindere şi
schimbările parvenite pe parcursul anului de gestiune. Pentru aceasta se folosește următorul tabel
analitic:
Tabelul 3.1

Analiza structurii mijloacelor fixe în dinamică

Tipurile de mijloace fixe ale genului La începutul La sfârșitul Abaterea Ritmul
principal de activitate perioadei perioadei (+/-) de
(pe categorii) mii lei % mii lei % mii lei % creştere,
%
A 1 2 3 4 5 6 7

Total

În cursul perioadei de exploatare, mijloacele fixe se uzează, se reînnoiesc şi se lichidează.

De aceea, apare necesitatea, de a studia mișcarea şi starea funcțională a mijloacelor fixe.
Pentru a aprecia starea funcțională şi mișcarea mijloacelor fixe se utilizează metoda
coeficienților, care presupune calculul şi analiza următorilor indicatori.
1. Coeficientul amortizării acumulate:

2. Coeficientul de utilitate:
 3. Coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe:

4. Coeficientul de ieșire a mijloacelor fixe:

Pentru o analiză mai obiectivă a circulației şi stării funcționale a mijloacelor fixe se

recomandă ca coeficienții circulației şi stării funcționale să fie examinați în dinamică.

-2-
Evaluarea eficienței utilizării mijloacelor fixe presupune corelarea dimensiunii acestora
cu efectele utile obținute prin folosirea lor. Atât efectele, cât şi eforturile au un conținut complex,
ceea ce explică folosirea în diagnostic a unui sistem de indicatori sintetici, şi anume:

1. Randamentul mijloacelor fixe,

2. Profitul brut (profitul net) (Pb, PN) la x lei mijloace fixe -

În tabelul 3.2. va fi sintetizată structura acestor indicatori de eficiență ai utilizării mijloacelor fixe.
 Tabelul 3.2
Sistemul indicatorilor de eficientă a utilizării mijloacelor fixe
Efort Valoarea medie a Valoarea medie a Suprafaţa Suprafaţa de
mijloacelor fixe, mijloacelor fixe comercială vânzare
Efect
MF active, MFa SC SV
Volumul producţiei fabricate 𝑉𝑃𝐹(𝑉𝑉) 𝑉𝑃𝐹(𝑉𝑉) 𝑉𝑃𝐹(𝑉𝑉) 𝑉𝑃𝐹(𝑉𝑉)
(Venituri din vânzări) 𝑀𝐹 𝑀𝐹𝑎 𝑆𝐶 𝑆𝑉
𝑉𝐴 𝑉𝐴 𝑉𝐴 𝑉𝐴
Valoarea adăugată
𝑀𝐹 𝑀𝐹𝑎 𝑆𝐶 𝑆𝑉
𝑃𝑏 𝑃𝑏 𝑃𝑏 𝑃𝑏
Profitul brut
𝑀𝐹 𝑀𝐹𝑎 𝑆𝐶 𝑆𝑉
𝑃𝑁 𝑃𝑁 𝑃𝑁 𝑃𝑁
Profitul net
𝑀𝐹 𝑀𝐹𝑎 𝑆𝐶 𝑆𝑉
3. capacitatea fondurilor fixe este indicatorul indirect al randamentului fondurilor fixe, ce se
calculează după relaţia:

La prima etapă de analiză, acești indicatori se examinează atât în dinamică, cât şi față de
nivelul programat.

Tabelul 3.3
Analiza eficienței utilizării mijloacelor fixe în dinamică
 Şi totuși, este necesar de menționat, că pentru a aprecia mai obiectiv rezultatele obținute, apare
necesitatea unei analize mai aprofundate a sistemului de factori care influențează asupra
randamentului mijloacelor fixe.
Ținând cont de necesitățile analizei, pot fi recomandate mai multe modele, însă în cele mai dese
cazuri se utilizează numai două:
1. prevede calculul şi aprecierea factorilor generali

2. calculul şi aprecierea factorilor detaliaţi

Prin metoda substituirii în lanț sau varietățile ei se calculează influența acestor factori
detaliați asupra modificării randamentului mijloacelor fixe.
Preventiv, pentru a efectua toate calculele necesare, toată informația se acumulează în
următorul tabel analitic:
Tabelul 3.4
Date iniţiale pentru analiza utilizării mijloacelor fixe
 La prima etapă de analiză, prin metoda substituirii în lanţ, calculăm influența factorilor
generali asupra modificării randamentului mijloacelor fixe, prin tabelul următor:
Tabelul 3.5
Calculul influenței factorilor generali asupra modificării randamentului mijloacelor fixe

Deoarece, nu toate, ci doar partea activă participă nemijlocit în procesul de producție

(realizare), pentru o apreciere mai obiectivă a rezultatelor obținute apare necesitatea unei analize
aprofundate în baza sistemului detaliat de factori, care se efectuează prin metoda diferențelor
absolute.
Tabelul 3.6
Calculul influenţei factorilor detaliaţi asupra modificării randamentului mijloacelor fixe

-3-

În practica analitică se utilizează mai multe sisteme de analiză factorială care aderă la
asigurarea şi utilizarea mijloacelor fixe ale întreprinderii şi influenţa lor asupra modificării
indicatorului rezultativ pe viitor (VV; VPV; VPF; VA, etc).
Şi totuşi, în cele mai dese cazuri se recomandă respectare următoarelor
2 etape de analiză, care se bazează pe calcularea şi aprecierea factorilor generali şi detaliaţi la
devierea indicatorului rezultativ, ținând cont de următoarele formule factoriale:

La prima etapă de analiză, prin metoda diferențelor absolute cu 2 factori, calculăm

influența factorilor generali prin următorul tabel:
Tabelul 3.7

Calculul influenței factorilor generali ai mijloacelor fixe asupra modificării volumului

producției fabricate

La etapa următoare de analiză, prin metoda substituţiei în lanţ, calculăm influenţa

factorilor detaliaţi la modificarea randamentului mijloacelor fixe, ţinând cont de informaţia datelor
iniţiale pentru analiză a Tab. 3.3, prin tabelul de mai jos:
Tabelul 3.8
Calculul influenţei factorilor detaliaţi asupra modificării
volumului producţiei fabricate
 Tema 4: Analiza aprovizionării, asigurării şi utilizării resurselor
materiale
1. Analiza aprovizionării şi asigurării entității cu resurse materiale
2. Analiza eficienței utilizării resurselor materiale pe baza indicatorilor.
3. Calculul influenței factorilor ce țin de aprovizionarea şi utilizarea
resurselor materiale la devierea VPF şi produsului concret privind
utilizarea materialului concret.

-1-

Relațiile activității de producţie în condițiile economiei de piaţă ne obligă să privim cu un

sens nou la toate particularitățile, care aderă la activitatea de aprovizionare şi asigurare a fiecărei
întreprinderi cu resurse materiale.
Principiul de bază în acest domeniu este procurarea avantajoasă a mărfurilor şi resurselor
materiale pentru procesul de producție cât şi folosirea lor eficientă.
Sursele principale de informație:
1.

Analiza stocurilor de materii prime este necesară în cazul fiecărei întreprinderi pentru a
identifica acele oportunități de aprovizionare cu principalele materii prime şi materiale.
În cazul oricărei întreprinderi, activitatea de aprovizionare este o activitate dinamică,
continuă, planificarea acestei activități se realizează în mod rațional, corelând permanent necesarul
de resurse materiale cu celelalte activități ale întreprinderii.
O aprovizionare corectă şi bine fundamentată poate determina (influența)

Desfășurarea procesului de aprovizionare se realizează pe baza unor planuri sau programe,

iar desfășurarea efectivă a aprovizionării presupune respectarea următoarelor etape:
1)

2)

3)
 La prima etapă de analiză se efectuează aprecierea asigurării întreprinderii cu principalele
tipuri de materiale
Tabelul 4.1
Aprecierea asigurării necesarului
Tip de materiale Unitatea de Stoc inițial Procurarea Necesarul Asigurarea
măsură necesarului,%
1 2 3 4 5 6= (3+4): 5

Apoi se studiază piața de aprovizionare privind :

1)
2)

Tabelul 4.2
Structura aprovizionărilor

Nr. Denumirea Un. Necesitatea Aprovizionarea inclusiv

materialului de în anul curent import intern Din care
mas. Furn. 1 Furn. 2

Din datele tabelului se poate de determinat:

Un alt aspect în cadrul analizei pieței de aprovizionare îl reprezintă oferta de resurse materiale,
cum ar fi:

Tabelul 4.3
Oferta de resurse materiale
Nr. Denumirea Preţul Preţul Cantitatea posibilă Mod de Calitatea Condiţiile
materialului şi mediu, solicitat, de livrare plată de
furnizorul lei lei min max transport
1 Materialul „a” 78
Furn 1 80 1500 2000 în num. coresp. auto
Furn 2 83 300 400 prin super. calea
viram. ferată
2 … … … … … … … …
 -2-
În practica analitică eficienţa utilizării resurselor materiale se apreciază în baza unui sistem
de indicatori.
Deosebim următorii indicatori:
1. Consumul specific de materiale care se calculează ca

2. Randamentul resurselor materiale.

3. Profitul obținut la 1 leu de resurse materiale –

La prima etapă de analiză se calculează tendinţa modificării acestor indicatori atât în

dinamică cât şi faţă de nivelul programat. În continuare, în baza datelor preluate din Cercetarea
statistică nr. 5-CI „Consumurile, cheltuielile şi investiţiile întreprinderii” şi a Situației de Profit şi
Pierderi a unei întreprinderi cu activitate de producţie, acest studiu se face doar în dinamică.

Tabelul 4.4
Aprecierea indicatorilor generalizatori sintetici ce vizează eficiența
utilizării resurselor materiale în dinamică

Aceasta practic ne dă posibilitate să apreciem activitatea întreprinderii date spre utilitatea

eficientă a resurselor materiale.
-3-
În practica analitică eficiența utilizării resurselor materiale cât şi calculul şi aprecierea
factorilor generalizatori ce ţin de aprovizionarea, asigurarea şi utilizarea lor se efectuează pe baza
utilizării indicatorilor valorici în total pe întreprindere.
 La această etapă se calculează şi apreciază influența a 2 factori asupra devierii VPF

Calculul şi aprecierea se efectuează prin metoda diferențelor absolute cu 2 factori prin

următorul tabel.
Tabelul 4.5
Calculul influenţei factorilor generali ce ţin de asigurarea resurselor materiale la
devierea VPF

În practica analitică deseori apare necesitatea unei analize aprofundate în domeniul

examinării factorilor ce țin de aprovizionarea, şi utilizarea unui material concret la fabricarea
unui produs concret (se efectuează în unități naturale), anume atunci când materialele
consumate predomină în suma totală a costurilor şi a cheltuielilor.
Astfel la abaterea volumului produsului concret privind utilizarea materialului concret
influențează următorii factori:
1)
2)
3)
4)

Preventiv toată informația necesară se acumulează în tabelul următor:

 Tabelul 4.6
Date inițiale pentru analiză

În baza datelor din tabel trecem la analiza factorială:

Tabelul 4.7
Calculul influenței factorilor ce țin de aprovizionarea şi utilizarea lânii spălate la
fabricarea covoarelor tip 2x3
 Tema 5. Analiza costurilor şi cheltuielilor întreprinderii

5.1. Analiza structurii costurilor şi cheltuielilor în dinamică

În condițiile economiei de piaţă obţinerea veniturilor maxime cu costuri şi cheltuieli
minime este scopul de bază al fiecărui agent economic, de aceea analiza costurilor şi cheltuielilor
întreprinderii ocupă un rol deosebit în dirijarea activității economico-financiare a întreprinderii.
În procesul analizei vom utiliza următoarele noţiuni:
Astfel, Costurile de producţie reprezintă

De regulă, ele nemijlocit sunt legate de procesul de producţie şi, deci, au loc până la
comercializarea produselor finite, mărfurilor şi prestării de servicii.
Spre deosebire de costuri, cheltuielile reprezintă

Sursele principale de informaţie:

Costurile şi cheltuielile întreprinderii se grupează şi se analizează după următoarele criterii:

1) După elemente economice:
*

Această clasificare se efectuează indiferent de destinaţia şi locul unde apar aceste costuri
şi cheltuieli şi arată ce a fost consumat la întreprindere. Elementele economice sunt tipice pentru
toate ramurile, întreprinderile şi tipuri de proprietate. La nivel macroeconomic această clasificare
se utilizează pentru determinarea indicatorului macroeconomic PIB, iar la nivel microeconomic
pentru calcularea Valorii Adăugate (bogăţiei întreprinderii). Clasificarea este efectuată în baza
cercetării statistice 5CI ” Consumurile, cheltuielile şi investiţiile întreprinderii”.

2) După articole de calculaţie:

 Clasificarea pe articole de calculaţie se efectuează de fiecare întreprindere în dependenţă
de particularităţile procesului de producţie şi reprezintă secret comercial. Această clasificare se
efectuează în scopul determinării costului de producţie, a stabilirii preţului la produsele fabricate,
cât şi determinarea rezervelor de reducere a costului.

3) După dependenţa de volumul de producţie:

*

4) După modul de includere în costul de producţie se clasifică în:

5) După tipuri de activităţi:

Cheltuielile entității economice

Cheltuieli ale Cheltuieli ale altor Cheltuieli privind

activității operaționale activități impozitul pe venit

Costul vînzărilor Cheltuieli cu active

imobilizate
Cheltueli de
distribuire Cheltuieli
financiare
Cheltuieli
Cheltuieli
administrative
excepționale
Alte cheltuieli
din activitatea
operațională

Schema 1. Componența cheltuielilor entităţii economice.

Această grupare se face în baza Situaţiei de profit şi pierderi.

 Tabelul 5.1
Aprecierea structurii cheltuielilor și costurilor în dinamică

5.2. Analiza costurilor la 1 leu producţie fabricată

Din punct de vedere al conţinutului economic costurile la 1 leu producţie fabricată

reflectă

şi se calculează prin următoarea relaţie:

 Cu cât valoarea acestui indicator este mai mică, cu atât utilizarea costurilor care formează
costul producţiei este mai eficace şi vice-versa. Reducerea acestui indicator, atât în dinamică, cât
şi comparativ cu nivelul programat, se apreciază pozitiv, iar majorarea lui – negativ.
Analiza se începe cu aprecierea în dinamică a valorii costurilor la 1 leu producţie fabricată.
Pentru aceasta se utilizează următorul tabel analitic, utilizând datele calculaţiei producţiei
fabricate, a cercetărilor statistice 5-CI şi PRODOLD-A.
Tabelul 5.1
Aprecierea dinamicii şi a îndeplinirii planului a
costurilor la 1 leu producție fabricată
Anul de gestiune Abaterea faţă de
Anul
Indicatori Anul
precedent plan efectiv plan
precedent
Costul la 1
leu
prod.fabricată

În procesul analizei de mai departe e necesar de a stabili cauzele majorării costurilor la 1

leu producție fabricată.
Modificarea acestui indicator poate fi asigurată de influența următorilor 3 factori:

(Recalculat I)

(Baza
comparativă,plan)
q0 c0 (q) q1c0
1. 2.
q 0 p 0 - q1 p0
( total)

(c)
-

q1c1 - q1c1
4. 3.
q1 p1 (p) q1 p0
(Efectiv în perioada
(Recalculat II)
de gestiune)
 Tabelul 5.2
Calculul influenței factorilor asupra modificării
costurilor la 1 leu producție fabricată
Bugetul flexibil
Indicatori Bugetul static (plan) Efectiv
(recalculat)
Costurile totale de
producție (CTP)
Volumul producției
fabricate (VPF)
Cost la 1 leu prod.
Fabricată (r.1/r.2
*100b)
 5.3. Analiza costurilor directe și indirecte de producție totale

Costurile de producție reprezintă resurse exprimate valoric şi consumate pentru fabricația

produselor/prestarea serviciilor.
Costurile în dependenţă de modul de includere în costul de producţie se clasifică în:
 Costuri directe – costuri care pot fi atribuite unui anumit obiect de calculație în mod
direct fără calcule intermediare.
 Costuri repartizabile – costuri care pot fi atribuite unui anumit obiect de calculație,
doar după calcule intermediare de repartizare.
 Costuri indirecte de producţie – costuri legate de gestiunea şi deservirea
subdiviziunilor de producție ale entității.
Contabilitatea costurilor de producție se ține pe articole de costuri care cuprind:
1) costuri materiale directe şi repartizabile;
2) costuri cu personalul directe şi repartizabile;
3) costuri indirecte de producție.

În practica analitică examinarea acestor costuri poate fi divizată în două compartimente:

I. Analiza costurilor directe și repartizabile de producție.
II. Analiza costurilor indirecte de producție.
I. Analiza costurilor directe și repartizabile de producției totale
Tot procesul de analiză prevede doua etape consecutive de examinare a costurilor
respective, ținând cont de necesitățile analitice.
Astfel, la prima etapă de analiză se examinează componenţa costurilor directe și
repartizabile de materiale şi a costurilor cu personalul directe şi repartizabile în costul producţiei
şi tendința modificării acestora în dinamică sau comparativ cu nivelul programat.
Tabelul 5.3
Aprecierea generală a costurilor directe și repartizabile de producţie
(mii lei)
Bugetul static Abaterea
Indicatori Efectiv
(plan) absolută (+,-)
A 1 2 3=2-1
1. Costuri materiale directe şi repartizabile
(CDM)
2. Costuri cu personalul directe şi
repartizabile (CDPD)
3. Total costuri directe și repartizabile de
producției (CDP)
Din tabel rezultă că

Pentru a evita cauzele care au provocat modificările menţionate mai sus, cât şi a determina
efortul propriu al colectivului de muncă în acest proces, trecem la etapa a doua a analizei, etapă
care se bazează pe calculul şi aprecierea influenţei următorilor trei factori asupra modificării
costurilor directe și repartiabile de producţie, cum ar fi:
1)

Tabelul 5.4
Calculul influenţei factorilor asupra modificării costurilor
directe în costul producţiei
Anul de gestiune Abaterea Inclusiv sub influenţa:
Indicato absolută str şi niv. de
Program Recal Efectiv VPF
(+,-) sort consum
A 1 2 3 4=3-1 5=-0,7*1 6=2-1-5 7=3-2
1. CDM
2.CDPM
3. CDP
5. VPF
II Analiza costurilor indirecte de producţiei totale
Pe lângă costurile directe și repartizabile în costul producţiei se includ şi costurile indirecte
de producţie, care după natura sa reflectă costurile aferente deservirii şi gestionării subdiviziunilor
de producţie în cadrul întreprinderii. Acestea cuprind:

În funcţie de volumul producţiei fabricate (lucrările executate şi serviciile prestate)

consumurile indirecte pot fi divizare în:

De regulă, costurile variabile se modifică proporţional cu volumul activităţii de bază, iar

cele constante rămân stabile, deci nu depind de acest volum.
Analiza costurilor indirecte de producţie prevede câteva etape de examinare a conţinutului
acestora. Astfel, la I etapă se compară mărimea efectivă a CIPvariabile cu cea planificată,
determinând astfel abaterea.
Tabelul 5.5
Analiza structurii costurilor indirecte de producţie la nivel general

Bugetul
Indicatori Efectiv Abaterea (+;-)
static (plan)
A 1 2 3
1. Consumuri indirecte de
producţie variabile

În baza datelor din tabel

La etapa a II-a de analiză se examinează fiecare compartiment al costurilor indirecte de

producţie în parte. Analiza costurilor variabile prevede calculul şi aprecierea influenţei următorilor
2 factori asupra modificării acestor costuri în dinamică sau faţă de nivelul programat, şi anume:
1)
 Tabelul 5.6
Calculul influenţei factorilor asupra abaterii CIPvariabile
Inclusiv sub influenţa
Bugetul Bugetul
Indicatori Efectiv Abaterea nivel.de
static flexibil VPF
consum
A 1 2 3 4=3-1 5=2-1 6=3-2
CIPvariabile

Cât priveşte analiza costurilor indirecte constante, apoi ea se face ținând cont de
nomenclatorul articolelor referitoare la aceste costuri specifice pentru întreprinderea analizată.
Examinarea costurilor indirecte constante se face în dinamică sau faţă de nivelul programat
(devizul de consumuri întărit pentru perioada de gestiune curentă).
Abaterea cu semnul „-” pe fiecare articol se apreciază pozitiv şi vice-versa, abaterea cu
semnul „+”– negativ.

5.4. Analiza aprofundata a costului producției

Unul dintre cei mai importanți factori ce determina modificarea profitului din vânzarea
unui produs, si in special a profitului brut este costul unitar al produsului vândut.
În componenta costului unitar al produsului intra:
1)

Analiza costuri materiale directe şi repartizabile

Astfel, abaterea in costul unui produs e determinata de influenta următorilor doi
factori:

Calculul acestor doi factori asupra modificării costurilor materiale directe şi repartizabile
în costul unui produs se efectuează prin metoda substituirii in lant, recalculării. Drept sursa
informaționala servește calculația produsului concret.
 Tabelul 5.7

Calculul influenţei factorilor asupra modificării costurilor materiale directe şi repartizabile

în costul produsului „A” (date convenţionale)

Cauzele posibile ce pot determina modificarea costurilor materiale directe şi repartizabile prin
sporirea sau reducerea normei de consum sunt:

Cauzele posibile ce pot determina modificarea costurilor materiale directe şi repartizabile prin
sporirea sau reducerea pretului de achiziționare a materialelor sunt:

Analiza costuri cu personalul directe şi repartizabile

Astfel, abaterea costurilor cu personalul directe şi repartizabile in costul unui produs e
determinata de influenta următorilor doi factori:

Examinând influenţa factorului ce ţine de modificarea tarifului mediu orar, apoi aici este
necesar de ţinut cont că majorarea costurilor respective sub influenţa acestui factor poate fi
justificată numai în condiţiile când ritmul de creştere a productivităţii muncii la fabricarea
produsului concret depăşeşte ritmul de creşterea a salariului mediu pe oră. Totodată, reducerea
costurilor respective sub influenţa acestui factor nu poate fi apreciată pozitiv în condiţiile când
această reducere a fost obţinută pe baza diminuării gradului de calificare a muncitorilor la
fabricarea produsului concret.
 Calculul şi aprecierea influenţei factorilor menţionaţi mai sus asupra modificării costurilor
cu personalul directe şi repartizabile în costul unui produs concret se efectuează prin metoda
diferenţelor absolute, în baza datelor din calculațiile produsului concret.
Tabelul 5.8
Calculul influenţei factorilor asupra modificării costurilor cu personalul directe şi
repartizabile în costul produsului „A”

Cauzele posibile ce pot determina modificarea costurilor cu personalul directe şi repartizabile

prin sporirea sau reducerea manoperei sunt:

Cauzele posibile ce pot determina modificarea costurilor cu personalul directe şi repartizabile

prin schimbarea tarifului orar sunt:

Analiza CIP
Astfel, abaterea CIP in costul unui produs e determinata de influenta următorilor doi factori:

Drept bază de repartizare a CIP pot fi folosite

etc. Cea mai frecvent utilizată bază este considerată repartizarea CIP proporțional cu .
Coeficientul de repartizare se stabilește pe secții pentru articolele fabricate conform formulei:

Coeficientul de repartizare a CIP = CIP/Baza de repartizare a CIP

Calculul şi aprecierea influenţei factorilor menţionaţi mai sus asupra modificării CIP în
costul unui produs concret se efectuează prin metoda diferenţelor absolute, în baza datelor din
calculațiile produsului concret.
 Tabelul 5.9
Calculul influenţei factorilor asupra modificării CIP în costul produsului „A”

Pentru o analiză mai detaliată a cauzelor ce au condiționat majorarea CIP, în scopul

evidențierii rezervelor de reducere a acestora, pot fi examinate CIP pe fiecare articol.
În baza datelor analizei factoriale a costului pe unitate de produs, se generalizează rezerva
internă de reducere a costului.
Tabelul 5.10
Rezerva internă de reducere a costului unitar al produsului „A”

Sursa de reducere a costului unitar Suma, lei

Total

5.4. Analiza Cheltuielilor cu personalul

Cheltuielile cu personalul includ: Sumele retribuțiilor pentru munca efectiv prestată,
calculate conform formei de retribuire în acord şi/sau în regie (pe unitate de timp), premiilor şi
sporurilor la salarii, ajutoarelor materiale, compensațiilor şi adaosurilor la salarii (în funcție de
regimul şi condițiile de muncă), indemnizațiilor pentru concediile de odihnă anuale şi
suplimentare plătite, altor plăți calculate tuturor categoriilor de personal care activează în cadrul
entității, sumele contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi primelor de asigurare
obligatorie de asistență medicală calculate din sumele retribuțiilor aferente tuturor categoriilor de
personal al entității; Suma cheltuielilor aferente constituirii provizionului pentru plata
indemnizațiilor pentru concediile de odihnă anuale etc.

Analiza cheltuielilor cu salariile (fondului de salarii) este orientată către următoarele

naliza dinamicii și structurii cheltuielilor cu salarii;

- analiza factorială a fondului de salarii;
- analiza eficienței cheltuielilor cu salarii;
 - analiza corelației dintre dinamica salariului mediu și cea a productivității muncii.

iectivelor trasate se utilizează informația din următoarele surse:

1) cercetarea statistică nr.M3 „Câștigurile salariale și costul forței de muncă”;
2) cercetarea statistică nr.5-CI „ Consumurile, cheltuielile întreprinderii”;
Ancheta structurală anuală în Întreprinderii
) situațiile financiare anuale;

Analiza situației generale a fondului de salarii vizează dinamica fondului de salarii pe

total personal şi pe categorii, cu referire specială la personalul de bază. Evoluția în timp a fondului
de referință sau cu nivelul planificat.

absolută

relativă

în funcție de mai multe criterii:

 2. în funcţie de elementele componente a fondului de salarii, în scopul delimitării

după formele de salarizare practicate în cadrul întreprinderii

pe tipuri de achitări -

Analiza factorială a fondului de salarii

se recurge la analiza factorilor de influență. Sarcinile analizei factoriale se referă la determinarea

factorilor de influență asupra fondului de salarii şi la relevarea rezervelor interne de reducere a

ială a modificării absolute a fondului de salarii (FS) pornește de la factorii generali, care determină
mărimea acestuia :

şi acești doi factori există o corelație multiplicativă, de aceea drept metodă de calcul a influenței
metoda diferențelor absolute cu doi factori. Modelul dependenței factoriale, fiind:

Calculul influenţei factorilor generali asupra fondului de salarii

Deoarece salariul mediu anual al unui salariat este un factor compus care la rândul său
depinde de influenţa factorilor detaliaţi, în continuare poate fi efectuată o analiză mai profundă a
fondului de salarii în baza factorilor detaliaţi. În acest caz modificarea totală a fondului de salarii
va fi influenţată de variaţia următorilor factori:
1). modificarea numărului mediu scriptic de salariaţi (Ns);
2). modificarea numărului mediu de zile, lucrate de un salariat pe an (Nz);
3). modificarea duratei medii a zilei de muncă (Dh);
4). modificarea salariului mediu pe oră a unui salariat (Sh).
Dependenţa factorială fiind:

Între fondul de retribuţie şi aceşti factori există o corelaţie multiplicativă, de aceea drept
metodă de calcul a influenţei factorilor va fi selectată metoda substituţiei în lanţ şi în special una
din varietăţile acesteia – metoda diferenţelor relative.