Boierul Cu Nasul Lung de Povesti Nemuritoare

�ntr-un sat traia un boier, care se lafaia �n aur si placeri, �n vreme ce taranii
se zbateau �ntr-o saracie lucie, scald�ndu-si ochii �n lacrimile durerii.

Se �nt�mpla ca un taran sa gaseasca �n drum o sam�nta pe care o ridica si o duse

acasa. Facu o groapa si o sadi. �n scurta vreme, din sam�nta se ivi un gaolean
�nalt ( planta asemanatoare cu porumbul ), care purta alte multe boabe. Taranul se
bucura mult, pentru ca gaoleanul �mprastia un miros �mbatator �n fata casei lui.
Dar, la scurt timp, o pasare de prada se repezi spre gaolean, �l zmulse cu clontul
ei si disparu �n zare. Taranul, uimit de o �nt�mplare asa nemaivazuta, pleca de
�ndata �n cautarea gaoleanului, lu�ndu-si �n traista putine merinde.

Dupa drumuri nesf�rsite �n c�mpii, peste dealuri si munti, drumetul fu dezamagit;

nu putu sa dea de urma minunatului gaolean. Ajunse la un timp �ntr-o padure. Era
tare flam�nd si nici merinde nu mai avea. Linistea padurii �l �mbia sa se
odihneasca sub un palmier stravechi.

Deodata �nsa auzi �n jurul sau niste urlete si zgomote �nfricosatoare. C�nd se uita
mai cu atentie, vazu un c�rd de animale salbatice de care te apuca frica: tigri,
lei, pantere, maimute, lupi, serpi. Ba se ratacise �n acest c�rd si o gingasa
caprioara. Animalele se adunara �ntr-o poiana, �n timp ce drumetul abia nimeri sa
se suie �ntr-un arbore, �nalt si stufos, ca sa nu fie vazut si m�ncat. Atunci un
tigru lua din tulpina unui copac batr�n, din scorbura lui, o ladita pe care o tinu
�ntre labele sale. Un altul veni si batu de trei ori �n acea ladita. Imediat se
ivira �n poiana tot felul de m�ncaruri gustoase, care �i dadeau drumetului o stare
ciudata, mai ales ca era tare flam�nd. �i lasa gura apa. Dupa ce se satura,
animalele �ncepura sa dantuie �n padure, sa joace, sa sara, sa se alunge vesele
unele pe altele, ca la o petrecere. Bietul om sta pitulat si se g�ndea cu teama ca,
daca animalele nu vor pleca, el va fi nevoit sa doarma acolo, sau cine stie c�te
alte zile va trebui sa ram�na chinuit �n ramurile copacului. �nsa, dupa o vreme,
tigrul puse ladita la loc si plecara care-ncotro.

C�nd se departara, taranul cobor� din arbore si se duse la scorbura batr�na. Lua
ladita cu pricina si se tot g�ndea la m�ncarurile pe care le vazuse �n poiana. Dar
ele nu se aratau. Atunci �si aduse aminte ca trebuia sa bata de trei ori �n cutie.
Zis si facut. Imediat se ivira fel de fel de m�ncaruri minunate. Dupa ce m�nca
bune, ca dupa o foame lunga, se odihni putin. Se g�ndea atunci ce bine ar fi daca
ar avea un cal �naripat, cu care sa zboare spre casa. Si st�nd pe iarba batu la
�nt�mplare din nou �n ladita: dupa a treia lovitura din senin se ivi �n fata sa un
cal voinic cu patru aripi. Taranul, lu�nd cu sine ladita se �ntoarse repede acasa,
pasamite uitase ca pornise �n cautarea gaoleanului. �i povestii maca-sii cele
�nt�mplate.

Cum erau saraci, se g�ndeau ca au nevoie de bani, ca sa traiasca bine. De aceea,

bat�nd iarasi �n cutie de trei ori, casa lor saraca se umplu de bani. Pentru ca
erau prea multi, mama si baiatul �i �mpartira celor saraci ca si ei. Astfel ca
viata lor �ncepu sa se schimbe, oamenii sa fie multumiti.

Afl�nd boierul ca taranii lui au bani datorita unei ladite nazdravane, se hotar� sa
o fure. Trimise c�tiva ticalosi acasa la taran, care-i luara ladita. Boierul stia
ca daca bate de trei ori �n ea o sa aiba sub ochi lucrul la care se g�ndeste. Si se
g�ndi mai �nt�i la aur, apoi batu de trei ori �n ladita. Dar �n loc de aur... se
arata o maimusa paroasa, ur�ta foc, care nu-l �ntreba nimic pe boier, ci se prinse
imediat de nasul lui, si trase, si trase de nasul boierului, si-l lungi, si-l
lungi, p�na ce nasul atinse pam�ntul. Apoi �i dete drumul, lua ladita nazdravana si
se facu nevazuta. Dar nasul boierului nu se mai facu mic ca �nainte, ci ramase asa
lung si caraghios, de r�deau toti de el, si asa a ramas pentru toata viata.