Cele ,,o sută de zile”

Cele o sută de zile reprezintă perioada dintre revenirea lui Napoleon Bonaparte la
Paris, la data de 20 martie 1815, din exilul său pe insula Elba și revenirea pe tron a lui
Ludovic al XVIII-lea, la 8 iulie 1815. În acest timp s-a derulat Războiul celei de-a Șaptea
Coaliții, constând în operațiunile militare care au avut loc în Belgia de astăzi și în nord-estul
Franței; în nordul Italiei și în Regatul Neapolelui în anul 1815. Acest conflict a opus trupele
Coaliției armatelor franceze comandate de împăratul Napoleon I, iar după abdicarea acestuia
pe 22 iunie 1815, de mareșalul Davout. Înfrângerea franceză decisivă de la Waterloo și apoi
invazia trupelor Coaliției au adus „A doua Restaurație franceză”.

La începutul noii sale domnii, Napoleon promitea solemn că redea Franței libertatea si
pacea recunoscând că prima lui domnie nu adusese Franței nici una dintre acestea. Deși
repetase acest lucru de nenumărate ori, pentru Europa suna ca un pleonasm, ca și cum ar fi
spus ,,foc rece” sau ,,gheață caldă”

Napoleon reușise să recucerească tronul Franței în numai căteva zile și fără luptă, dar
nu din pricina discursurilor sale promițătoare de pace și libertate cît despre felul în care îl
vedeau țăranii: ,,simbolul distrugerii totale a feudalismului “, Napoleon le promitea
asigurarea proprietății asupra pământurilor . Aceștia au fost cei care îl însoțiseră pe Napoleon
în marșul său glorios spre Paris.

Războiul celei de-a șaptea Coaliții a fost și ultimul război din viața lui Napoleon .
Imperiul a căzut după acest război deoarece Europa abia începuse să își dezlănțuie forțele iar
Napoleon își epuizase toare forțele si rezervele militare. Napoleon conta pe 526 de mii de
soldați care erau împrăștiați pe tot teritoriul Imperiului dintre care o bună parte nu aveau
echipament ori nu aveau arme. De celalată parte, Europa(rușii, prusienii, englezii și
austriecii) puneau în linia de bătălie 700 de mii de soldați și mai puteau aduce încă 300 de mii
pînă la sfîrșitul alecei veri. Coaliția hotărîse să sfârșească cu Napoleon. A avut câteva victorii
dar după bătălia de la Waterloo, pe care a pierdut-o, au dat năvală în Franța 890 de mii de
prusieni, ruși, austrieci, și englezi.

După Waterloo, în data de 20 iunie, Napoleon renunță la tron pentru a doua oară și se
sfârșesc cele o sută de zile, cât durase a doua sa domnie . Poporul, însă nu dorea abdicarea lui
Napoleon , se strânseseră în fața palatului Elysee ca să protesteze. Manifestațiile erau de o așa
amploare încât se credea serios că va avea loc o explozie revoluționară, una care l-ar fi putut
proclama pe Napoleon dictator. Dar, în cele din urmă în decursul aceleiași zile, când poporul
aflase câ abdicarea lui Napoleon era irevocabilă, încetul cu încetul mulțimea începu să se
împrăștie .

Napoleon luă hotărârea să plece în America , se îmbarcă iar când ajunge pe țărmul
insulei Aix nu mai putu pleca deoarece englezii blocaseră ieșirile spre ocean. Napoleon nu își
mai putu continua călătoria iar în schimb se îmbarcă pe un alt vas care să îl ducă pe vasul
englezilor. Englezii îl aveau în acest moment la mână pe cel mai de temut adversar pe care î
avuseseră în istoria lor.

În concluzie reîntronarea lui Napoleon care începea să viseze la refacerea marelui

imperiu nu are finalul pe care îl aștepta. Obține câteva victorii, pentru scurt timp însă, căci
este înfrânt în bătălia de la Waterloo, silit să abdice din nou, Napoleon a fost exilat pe insula
Sf. Elena, unde a murit în condiții neclare, câțiva ani mai târziu, la vârsta de 51 de ani la data
de 5 mai 1821. Există două teorii importante cu privire la moartea sa: otrăvirea cronică cu
arsenic și cancerul la stomac. A fost înmormântat cuonoruri militare.