„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” – Camil Petrescu

 Anul apariţiei -1930

 Specia literară – roman modern, subiectiv, de analiză psihologică
 Tema – iubirea şi războiul, ca experienţe umane fundamentale
- drama intelectualului însetat de absolut
 Geneza
În prefaţa la ediţia din 1955, intitulată „După un sfert de veac”, prozatorul
mărturisea că prima parte a romanului e o fabulaţie, iar personajele sunt pură ficţiune, în
timp ce a doua parte este construită după jurnalul de campanie al autorului, „împrumutat
cu tot cu amănunte eroului”
Experienţa războiului îl va marca şi va constitui punctul de plecare al romanului,
intitulat iniţial „Proces-verbal de dragoste şi de război”.
 Structura narativă
Romanul se compune din două părţi, liantul dintre ele fiind conştiinţa unică a
naratorului, Ştefan Gheorghidiu. Cartea întâia cuprinde şase capitole, iar Cartea a doua,
şapte capitole, ultimul având valoare de epilog (Comunicat apocrif). Titlurile sunt
rezumative sau metaforice (La Piatra Craiului în munte, Diagonalele unui testament etc.)
 Compoziţia
Romanul se alcătuieşte ca o confesiune la persoana I, urmărind fluxul conştiinţei.
Principiul compoziţional este cel al memoriei involuntare (declanşate nu de o
senzaţie, ca la Proust, ci de o dezbatere şi un conflict de idei – discuţia de la popotă).
Tehnici narative – tehnica analitică, inserţia, alternanţa, tehnica decupajului, a
contrapunctului.

 Perspectiva narativă

 Timpul acţiunii