LUDOVIC SERES STURM

ZOLTÁN PÁVAI REMUS ŞIPOŞ

ANATOMIE

CEFALO- CERVICALĂ

2005
Autorii
Prof. Dr. Ludovic Seres-Sturm Dr.HC.
Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale
Prim Vicepreşedinte al Societăţii Anatomiştilor din România
Catedra de Anatomie şi embriologieUMF Tg.Mureş

Conf. Dr. Zoltán Pávai

Catedra de Anatomie şi embriologieUMF Tg.Mureş

Dr. Remus Şipoş

Asistent universitar
Catedra de Anatomie şi embriologieUMF Tg.Mureş

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

SERES- STURM, LUDOVIC
Anatomia cefalo-cervicală/ Ludovic Seres-Sturm,
Zoltán Pávai Remus Şipoş. Târgu Mureş: University Press,
2005
Bibliogr.
ISBN 973-7788-62-1
I. Zoltán Pávai
I Şipoş Remus

611.93
© Ludovic Seres-Sturm
Reproducerea sub ori ce formă fără aprobarea autorului este interzisă

Tehnoredactor dr. Pávai Zoltán

Editura UNIVERSITY PRESS, Târgu Mureş

2
3
 CUPRINS

CUPRINS ................................................................................................................... 3
A. ANATOMIE DESCRIPTIVĂ ŞI FUNCŢIONALĂ……………………..6
I. OASELE CRANIULUI (CRANIALE) - OSSA CRANII (CRANIALIA) ................. 6
1. OASELE NEUROCRANIULUI.....................................................................6
2. OASELE VISCEROCRANIULUI................................................................24
II. JONCŢIUNILE CRANIULUI ............................................................................. 41
1. SUTURILE CRANIULUI.............................................................................40
2. SINCONDROZELE CRANIULUI...............................................................44
III. CRANIUL CA ÎNTREG………………………………………………………..45
1. ARHITECTURA CRANIULUI……………………………………………45
2. NOŢIUNI DE CRANIOMETRIE………………………………………….49
IV. MUŞCHII CAPULUI ŞI AI GÂTULUI - CERVICALI MUSCULI CAPITIS ET
COLLI - CERVICIS .......................................................................................... 54
1. MUŞCHII MASTICATORI....................................................................... 573
2. MUŞCHII MIMICII (FEŢEI) .................................................................... 586
3. MUSCULATURA SUPERFICIALĂ A GÂTULUI ................................ 5963
4. MUŞCHII HIOIDIENI................................................................................. 65
5. MUŞCHII PRE ŞI LATEROVERTEBRALI ............................................... 70
V. FORMAŢIUNILE CONJUNCTIVE ALE EXTREMITĂŢII CEFALICE ......... 72
1. FASCIILE CAPULUI .................................................................................. 72
2. FASCIA CERVICALĂ .............................................................................. 723
VI. ARTICULAŢIA TEMPOROMANDIBULARĂ (ATM)………………………76
1. CONSTITUŢIE.............................................................................................76
2. MIŞCĂRILE ATM........................................................................................82
3. MIŞCĂRILE MANDIBULEI.......................................................................83
VII. ARTERELE CAPULUI ŞI GÂTULUI ............................................................. 77
1. ARTERA CAROTIDĂ COMUNĂ...............................................................86
2. ARTERA CAROTIDĂ EXTERNĂ………………………………………..86
3. ARTERA CAROTIDĂ INTERNĂ………………………………………...96
4. ARTERA SUBCLAVIE……………………………………………………99
5. ANASTOMOZELE ARTERIALE CRANIO-FACIALE………………...101
VIII. VENELE CAPULUI ŞI GÂTULUI .............................................................. 106
1. VENA JUGULARĂ EXTERNĂ ............................................................. 1093
2. VENA JUGULARĂ INTERNĂ……………………………………….…104
3. VENELE BRAHIOCEFALICE ................................................................. 110
4. ANASTOMOZELE VENOASE ENDO-EXOCRANIENE……………...109
IX. LIMFATICELE CAPULUI ŞI GÂTULUI ...................................................... 115
1. CERCUL PERICERVICAL………………………………………………112
2. LANŢUL JUXTAVISCERAL……………………………………………113
3. LANŢUL JUGULAR EXTERN………………………………………….114
4. LANŢUL JUGULAR INTERN…………………………………………..114
X. NERVII CAPULUI ŞI GÂTULUI .................................................................... 119
1. NERVII CRANIENI .............................................................................. 12516
2. NERVII CERVICALI .............................................................................. 1284
3. PLEXUL BRAHIAL .................................................................................. 132
4. SISTEMUL AUTONOM CERVICO-CEFALIC.......................................161
XI. ANATOMIA MASTICAŢIEI………………………………………………...172

3
 1. ORGANUL DENTAR ............................................................................... 178
2. ANSAMBLUL DINAMIC AL MASTICAŢIEI ........................................ 182
3. ARCUL REFLEX MASTICATOR ........................................................... 183
XII. ORGANUL LINGUAL .................................................................................. 185
XIII. GLANDELE SALIVARE ......................................................................... 19888
1. GLANDELE SALIVARE MARI ............................................................. 199
2. GLANDELE SALIVARE MICI.................................................................192
3. ARCUL REFLEX SALIVAR .................................................................... 199
XIV. COMPLEXUL PALATO-ISTHMO-FARINGIAN ...................................... 201
1. PALATUL MOALE ................................................................................ 2024
2. ISTMUL FARINGIAN…………………………………………………...196
3. FARINGELE ........................................................................................... 2078
4. ANATOMIA DEGLUTIŢIEI .................................................................... 214
5. ARCUL REFLEX AL DEGLUTIŢIEI ...................................................... 214
XV. LARINGELE - LARYNX ................................................................................ 216
1. CONSTITUŢIA LARINGELUI ............................................................ 21908
2. CAVITATEA LARINGELUI .................................................................. 2266
3. FUNCŢIILE LARINGELUI. ..................................................................... 227
XVI. GLANDELE ENDOCRINE .......................................................................... 229
1. HIPOFIZA CEREBRALĂ (GLANDULA PITUITARIS) ........................... 229
2. EPIFIZA CEREBRALĂ (GLANDULA/ CORPUS PINEALIS) ................. 229
3. GLANDA TIROIDĂ (GLANDULA THYROIDEA) ................................... 229
4. GLANDELE PARATIROIDE (GLANDULAE PARATHIROIDEAE) ...... 230
XVII. ORGANE DE SIMŢ .................................................................................. 2294
1. ORGANUL VEDERII..................................................................................224
2. ORGANUL VESTIBULO-COCHLEAR...................................................239
B. REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE CAPULUI ŞI GÂTULUI ............. 261
CAPUL………………………………………………………………………253
GÂTUL……………………………………………………………………...253
DIVIZIUNE TOPOGRAFICĂ……………………………………………...254
I. REGIUNILE CALOTEI ..................................................................................... 263
1. REGIUNEA FRONTALĂ (REGIO FRONTALIS)………………………256
2. REGIUNEA PARIETO-OCCIPITALĂ (REGIO PARIETO-
OCCIPITALIS)………………………………………………………………………257
3. REGIUNEA TEMPORALĂ (REGIO TEMPORALIS)…………………….258
II. TOPOGRAFIA BAZEI CRANIULUI ............................................................... 269
1. BAZA INTERNĂ A CRANIULUI (BASIS CRANII INTERNA)............262
2. NORMA BAZALĂ (BAZA EXTERNĂ A CRANIULUI) (NORMA
BASALIS - BASIS CRANII EXTERNA)...........................................................268
III. REGIUNILE SENZORIALE ALE FEŢEI ....................................................... 280
1. ORBITA (CAVITATEA ORBITALĂ) (ORBITA - CAVITAS ORBITALE)
....................................................................................................................... 280
REGIUNEA PALPEBRALĂ..........................................................................279
2.REGIUNEA NAZALĂ................................................................................283
CAVITATEA NAZALĂ (CAVITAS NASI) OSOASĂ .................................. 293
NASUL EXTERN (NASUS EXTERNUS) ...................................................... 298
IV. REGIUNILE PERIBUCALE ........................................................................... 300
1. REGIUNEA ORALĂ (REGIO ORALIS)…………………………………291
2. REGIUNEA MENTALĂ (REGIO MENTALIS)……………………….…295
3. REGIUNEA BUCALĂ (REGIO BUCCALIS)……………………………297

4
 4. REGIUNEA MASETERICĂ (REGIO MASETERICA)…………………..303
V. COMPARTIMENTELE TOPOGRAFICE CIRCUMORALE .......................... 316
1. SPAŢIILE PERIFARINGIENE (SPATIUM PERIPHARYNGEUM).........307
SPAŢIUL RETROFARINGIAN (SPATIUM RETROPHARYNGEUM) ....... 318
SPAŢIUL LATEROFARINGIAN (SPATIUM LATEROPHARYNGEUM)... 319
2. REGIUNEA PAROTIDIANA ................................................................... 324
LOJA PAROTIDIANĂ...................................................................................314
3. RAPORTURILE ARTICULAŢIEI TEMPOROMANDIBULARE...........320
4. REGIUNEA (FOSA) INFRATEMPORALĂ ........................................... 331
FOSA INFRATEMPORALĂ OSOASĂ (FOSSA INFRATEMPORALIS)..321
5. REGIUNEA FOSEI PTERIGOPALATINE...............................................329
FOSA PTER1GOPALATINĂ (FOSSA PTERYGOPALATINA) ................... 339
6. SINUSUL MAXILAR (SINUS MAXILLARIS)……............................................333
VI. REGIUNILE ENDOBUCALE ......................................................................... 346
1. VESTIBULUL BUCAL (VESTIBULUM ORIS)........................................337
2. CAVITATEA BUCALĂ PROPRIU-ZISĂ (CAVITAS ORIS PROPRIA)..341
REGIUNEA PALATINĂ .............................................................................. 351
REGIUNEA SUBLINGUALĂ ...................................................................... 356
REGIUNEA RETROMOLARĂ .................................................................... 360
REGIUNEA TONSILARĂ ............................................................................ 363
TOPOGRAFIA CONŢINUTULUI CAVITĂŢII BUCALE .......................... 366
VII. REGIUNEA CERVICALĂ ANTERIOARĂ - (REGIO CERVICALIS
ANTERIOR) ................................................................................................... 369
1.REGIUNILE SUPRAHIOIDIENE..............................................................359
REGIUNEA TRIGONULUI SUBMANDIBULAR ..................................... 370
REGIUNEA TRIGONULUI SUBMENTAL ............................................... 377
2. REGIUNILE INFRAHIOIDIENE ............................................................. 379
REGIUNEA OMOTRAHEALĂ (REGIO OMOTRACHEALIS)……………367
REGIUNEA TRIGONULUI CAROTIC……………………………………374
ZONA DE TRANZIŢIE VASCULO-NERVOASĂ CERVICO-
TORACICĂ………………………………………………………………….379
VIII. REGIUNEA CERVICALĂ LATEALĂ (REGIO CERVICALIS LATERALIS)
....................................................................................................................... 395
IX. REGIUNEA CERVICALĂ POSTERIOARĂ (REGIUNEA NUCALĂ SAU
CEAFA - REGIO NUCHALIS) ...................................................................... 401
TRIUNGHIUL SUBOCCIPITAL.................................................................. 403
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ .............................................................................. 405

5
 A. ANATOMIE DESCRIPTIVĂ ŞI FUNCŢIONALĂ

I. OASELE CRANIULUI (CRANIALE) - OSSA

CRANII (CRANIALIA)

Scheletul capului, craniul este alcătuit din două părţi demarcate imperfect
între ele:
 Neurocraniul (Neurocranium) sau craniul cerebral, este situat postero-
superior, conţine şi protejează encefalul.
 Viscerocraniul (Viscerocranium) sau craniul facial, situat antero-
inferior, formează scheletul feţei. Include organele de simţ şi segmentul
cefalic al sistemului digestiv şi respirator.

1. OASELE NEUROCRANIULUI:
Osul frontal Impar
Osul sfenoidal Impar
Osul occipital Impar
Osul parietal Pereche
Osul temporal Pereche

OSUL FRONTAL - OS FRONTALE

Poziţie: Formează partea anterioară a craniului, participă şi la formarea
cavităţilor orbitale şi nazale.
Părţi: Solzul sau scuama frontală (Squama frontalis), partea orbitală (Pars
orbitalis), partea nazală (Pars nasalis) şi sinusul frontal (Sinus frontalis).

6
 Fig.1 Osul frontal, faţa externă

 Squama frontalis - scuama frontală sau solzul, este aşezată în plan

frontal şi prezintă următoarele detalii:
 Facies externa - faţa externă, sau exocraniană:
- Margo supraorbitalis - marginile supraorbitale se găsesc la
limita dintre solzul frontalului şi partea orbitală.
- Incisura frontalis / foramen frontale - incizura sau gaura
frontală, este situată medial pe marginea supraorbitală.
- Incisura supraorbitalis / foramen supraorbitale - incizura sau
gaura supraorbitală se află lateral faţă de precedenta pe marginea
supraorbitală.
- Processus zygomaticus - procesul zigomatic este o prelungire
laterală a marginii supraorbitale, formează sutură cu osul
zigomatic.
- Arcus superciliaris - arcurile supraciliare sunt eminenţe aflate
deasupra marginilor supraorbitale.
- Tuber frontale - tuberozităţile sau eminenţele frontale, sunt
aşezate deasupra arcurilor supraciliare.
- Glabella - glabela, este o depresiune netă între arcurile
supraciliare.
- Linea temporalis - linia temporală se află în partea inferolaterală
a scuamei frontale.
- Margo parietalis – priveşte spre osul parietal

7
 Fig.2 Osul frontal, suprafaţa internă
 Facies interna - faţa internă, sau endocraniană prezintă:
- Crista frontalis - creasta frontală pe linia mediană
- Foramen caecum - gaura oarbă, un orificiu necomunicant la
limita inferioară a crestei frontale.
- Sulcus sinus sagittalis superioris - şanţul sinusului sagital
superior, şanţ care este în continuarea crestei frontale.
- Foveolae granulares- mici adâncituri de a-lungul sanţului
sagital superior.

 Pars orbitalis - partea orbitală este formată din două lame orizontale,
separate între ele de o scobitură. Alcătuiesc tavanul cavităţilor orbitale
(orbitelor).
 Faţa orbitală este concavă şi netedă. Prezintă:
- Fossa glandulae lacrimalis - fosa glandei lacrimale, este o
depresiune în partea laterală a suprafeţei.
- Fovea trochlearis - foseta trohleară, aflată medial, este locul de
fixare a trochleei muşchiului oblic superior al ochiului.

 Faţa endocraniană, este convexă şi prezintă:

- Impressiones digitatae - impresiuni digtiforme şi eminenţe
mamilare, reliefări ale amprentelor cerebrale.
 Incisura ethmoidalis - incizura etmoidală separă cele două părţi
orbitale. Serveşte la recepţionarea şi fixarea lamei orizontale a osului
etmoidal, împreună cu care delimitează:

8
 - mici cavităţi, „celulele etmoido-frontale” şi
- Foramen ethmoidale anterius et posterius - gaura etmoidală
anterioară şi posterioară, două orificii mici care realizează
comunicarea între orbită şi cavitatea craniană.
 Pars nasalis - partea nazală se află între cele două părţi orbitale; de ea se
suturează oasele nazale şi procesul frontal al maxilei. Prezintă:
- Spina nasalis - spina nazală, o prelungire îndreptată spre
inferior.
 Sinus frontalis - sinusul frontal este format din cavităţi pneumatice
situate în grosimea osului, la baza scuamei frontale, penetrând deseori şi
în părţile orbitale. Are o mărime variabilă şi dispune de:
- Septum intersinusale frontale - septul intersinusal frontal, lamă
osoasă care desparte sinusul în două cavităţi asimetrice.
- Apertura sinus frontalis - apertura sinusului frontal, este o
gaură prin care se realizează comunicarea cu cavităţile nazale.

Fig.3 Osul frontal, partea orbitală

9
 OSUL PARIETAL - OS PARIETALE
Poziţie: Partea laterală a calvariei.
Părţi: De formă patrulateră, dispune de două feţe, patru margini şi patru
unghiuri.
 Facies externa - faţa externă este convexă şi prezintă:
- Tuber parietale - tuberozitatea parietală sau eminenţa parietală.
- Linea temporalis superior - linia temporală superioară,
semicirculară convexă spre superior.
- Linea temporalis inferior - linia temporală inferioară, se află
dedesubtul liniei precedente dispusă paralel cu aceasta.
- Foramen parietale - gaura parietală situată în apropierea
marginii superioare a osului, în apropierea unghiului occipital.

Fig.4 Osul parietal, suprafaţa externă

 Facies interna - faţa internă este concavă şi prezintă:

- Impressiones digitatae, sulci arteriosi, foveolae granulares -
impresiuni digitiforme, şanţuri arteriale şi foveole granulare,
reliefate de formaţiunile intracraniene.
- Sulcus sinus sagittalis superioris - şanţul sinusului sagital
superior de-a lungul marginii superioare a osului.
- Sulcus arteriae meningeae mediae - şanţul arterei meningee
mijlocii este amprenta arterei omonime.
 Margini:
 Margo sagittalis - marginea sagitală sau superioară, dinţată,
formează cu osul parietal de partea opusă sutura sagitală.
 Margo frontalis - marginea frontală sau anterioară, crestată,

10
 formează cu scuama osului frontal sutura coronală.
 Margo occipitalis - marginea occipitală sau posterioară, dinţată,
formează împreună cu scuama osului occipital sutura lambdoidă.
 Margo squamosus - marginea scuamoasă sau inferioară, tăioasă,
formează împreună cu scuama osului temporal sutura scuamoasă sau
solzoasă.

Fig.5 Osul parietal, suprafaţa internă

 Unghiuri:
 Angulus frontalis - unghiul frontal, sau antero superior, este un
unghi drept.
 Angulus sphenoidalis - unghiul sfenoidal, sau antero inferior, este
un unghi ascuţit.
 Angulus occipitalis - unghiul occipital, sau postero- superior, este
obtuz.
 Angulus mastoideus - unghiul mastoidian, sau postero-inferior, este
retezat.
 Găuri:
- Foramen parietale – gaura parietală, situată în vecinătatea
marginii sagitale, mai aproape de unghiul occipital. Este
traversată de o venă emisară.

11
 OSUL OCCIPITAL - OS OCCIPITALE
Poziţie: Partea postero-inferioară a craniului.
Părţi: În raport cu gaura mare a osului occipital sau gaura occipitală
(Foramen magnum) distingem trei părţi: partea bazilară (Pars basilaris),
părţile laterale (Pars lateralis) şi scuama occipitală (Squama occipitalis).
Fiecare parte prezintă două feţe: o faţă internă şi una externă.
 Pars basilaris - partea bazilară este situată anterior de gaura mare a
osului occipital.
 Facies externa - faţa externă prezintă:
- Tuberculum pharyngeum - tuberculul faringian este o
rugozitate mică în mijlocul suprafeţei.
 Facies interna - faţa internă prezintă:
- Clivus - clivusul este o pantă concavă orientată spre gaura mare.
- Sulcus sinus petrosi inferioris - şanţul sinusului petros inferior
se găseşte pe marginile laterale ale feţei interne.
 Pars lateralis - partea laterală, pereche, aflată pe cele două laturi ale
găurii mari:

Fig.6 Osul occipital, suprafaţa externă

 Facies externa:
- Condylus occipitalis - condilii occipitali sunt eminenţe al căror

12
 ax lung se orientează oblic anterior şi medial; au suprafeţe
articulare convexe şi eliptice.
- Fossa condylaris - fosa condiliană, depresiune situată posterior
de condilii occipitali.
- Canalis condylaris - canalul condilian străbate fosa şi conţine o
venă emisară.
- Canalis hypoglossi - canalul hipoglosului străbate în sens
transversal locul de implantare a condilului occipital.
 Facies interna:
- Tuberculum jugulare - tuberculul jugular este o proeminenţă
centrală alungită.
- Incisura jugularis - incizura jugulară, este o scobitură pe
marginea laterală; împreună cu incizura asemănătoare de pe
porţiunea pietroasă a osului temporal, formează gaura jugulară
(Foramen jugulare).
- Processus intrajugularis - procesul intrajugular este un vârf
osos ascuţit care subîmparte incizura jugulară.
- Processus jugularis - procesul jugular este o apofiză aflată la
limita posterioară a scobiturii jugulare.
- Sulcus sinus sigmoidei - şanţul sinusului sigmoidian ocoleşte
procesul jugular şi recepţionează orificiul intern al canalului
condilar.

13
 Fig.7 Osul occipital, suprafaţa internă

 Squama occipitalis, scuama (solzul) occipitală, este aşezată posterior de

gaura mare a osului occipital; este delimitată printr-o margine dinţată
curbă, orientată spre oasele parietale, marginea lambdoidă (Margo
lambdoideus), iar spre porţiunea mastoidiană a temporalului de
marginea mastoidiamă (Margo mastoideus).
 Faţa externă, convexă prezintă:
- Protuberantia occipitalis externa - protuberanţa occipitală
externă, situată în centrul suprafeţei.
- Crista occipitalis externa - creasta occipitală externă, care
coboară de la protuberanţă la gaura mare a osului occipital.
- Linea nuchalis superior - linia nucală superioară, se arcuieşte
simetric, lateral, de la protuberanţa occipitală externă.
- Linea nuchalis suprema - linia nucală supremă, deasupra
protuberanţei şi
- Linea nuchalis inferior - dedesubtul protuberanţei occipitale
externe.
 Faţa internă, concavă, este divizată în patru fose de eminenţa
cruciformă (Eminentia cruciformis) alcătuită din:
- Protuberantia occipitalis interna - protuberanţa occipitală
internă în centrul suprafeţei.
- Crista occipitalis interna - creasta occipitală internă, muchie
osoasă care pornind de la protuberanţă coboară vertical spre
gaura occipitală.
- Sulcus sinus sagittalis superioris - şanţul sinusului sagital
superior, coboară spre protuberanţa occipitală internă în linia
mediosagitală.
- Sulcus sinus transversi - şanţul sinusului transvers, este un şanţ
pereche în plan orizontal, situat de o parte şi de alta a
protuberanţei occipitale interne.

14
 OSUL TEMPORAL - OS TEMPORALE
Poziţie: Infero-lateral, în partea mijlocie a craniului
Părţi: Este compus din patru părţi: partea pietrosă (Pars petrosa), partea
mastoidiană (Pars mastoidea), partea scuamoasă (Pars squamosa) şi partea
timpanică (Pars tympanica).

Fig.8 Osul temporal, aspect anterior

 Pars petrosa - partea pietroasă sau stânca temporalului. Este de forma

unei piramide triunghiulare, cu vârful îndreptat oblic anterior şi medial,
participă la formarea bazei craniului. Are trei feţe, trei margini şi un
vârf. Este străbătută de numeroase canale şi conţine cavităţile osoase ale
urechii mijlocii şi interne: cavitatea timpanică (Cavum tympani) şi
labirintele osoase (Labyrinthus osseus).
 Facies anterior - faţa anterioară, endocraniană, prezintă:
- Impressio trigeminalis - impresiunea trigeminală, situată
posterior de vârful porţiunii pietroase, este depresiunea
ganglionului trigeminal.
- Eminentia arcuata - eminenţa arcuată, situată în centrul
suprafeţei, este determinată de canalul semicircular superior.
- Tegmen tympani - lamă osoasă subţire, aflată lateral de eminenţa
arcuată, corespunde peretelui superior al cavităţii timpanice.
- Hiatus canalis nervi petrosi majoris - orificiul nervului pietros
mare şi

15
 - Hiatus canalis nervi petrosi minoris - orificiul nervului pietros
mic se găsesc antero-lateral de eminenţa arcuată. Ambele se
continuă spre vârful porţiunii pietroase prin câte un şanţ omonim:
- Sulcus nervi petrosi majoris şi
- Sulcus nervi petrosi minoris.

Fig.9 Osul temporal, aspect posterior

 Facies posterior - faţa posterioară, endocraniană, prezintă:

- Porus acusticus internus - porul (orificiul) acustic intern în
mijlocul suprafeţei.
- Meatus acusticus internus - meatul acustic intern, continuă
orificiul precedent în axul porţiunii pietroase şi se termină cu un
fund de sac în profunzimea porâiunii pietroase. Lama osoasă
care obturează fundul meatului acustic intern este împărţită de o
creastă osoasă orizontală (Crista transversa) şi una verticală în
patru fosete. Prin foseta antero-superioară (Area facialis) începe
canalul facial (Canalis facialis) prin care trece nervul omonim.
Canalul are o direcţie orizontală, formează apoi un cot
reprezentat de genunchiul canalului facial (Geniculum canalis
facialis), devine vertical şi se deschide pe faţa inferioară a
porţiunii pietroase. Prin micile orificii de pe celelalte fosete trec
ramurile nervului vestibulo-cochlear.
- Fossa subarcuata - fosa subarcuată, aşezată superior şi lateral
de meatul acustic intern serveşte pentru inserţia unei prelungiri a
durei mater.
- Apertura externa aquaeductus vestibuli - orificiul extern al

16
 apeductului vestibular, este o fisură situată lateral de orificiul
acustic intern.

Fig.10 Osul temporal, aspect inferior

 Facies inferior- faţa inferioară, exocraniană, prezintă următoarele

detalii, de la vârf spre bază:
- Canalis caroticus - orificiul extern al canalului carotic. Canalul
are un scurt traiect ascendent, apoi coteşte orizontal spre vârful
porţiunii pietroase.
- Canaliculi caroticotympanici - canaliculele carotico timpanice
sunt canalicule fine care pornesc din interiorul canalului spre
cavitatea timpanică.
- Fossa jugularis - fosa jugulară este o excavaţie netedă în
mijlocul feţei inferioare, pentru dilatarea superioară a venei
omonime.
- Canaliculus mastoideus - canaliculul mastoidian este un mic
canal care porneşte din fosa jugulară spre interiorul porţiunii
pietroase pentru o ramură a nervului vag.
- Fossula petrosa - depresiune triunghiulară între orificiul extern
al canalului carotic şi fosa jugulară. În fundul depresiunii se
deschide:
- Canaliculus tympanicus - canaliculul timpanic şi
- Canaliculus cochleae - canaliculul cochleei.
- Foramen stylomastoideum - gaura stilomastoidiană situată în
partea laterală a suprafeţei, corespunde orificiului extern al
canalului facialului.
- Processus styloideus - procesul stiloidian este o prelungire

17
 osoasă lungă şi ascuţită îndreptată spre inferior, lângă orificiul
precedent.

 Margini:
- Margo superior - marginea superioară, separă faţa anterioară de
cea posterioară. Este brăzdată de şanţul sinusului pietros
superior (Sulcus sinus petrosi superioris).
- Margo anterior - marginea anterioară, delimitează împreună cu
aripa mare a osului sfenoidal fisura sfenopietroasă.
- Margo posterior - marginea posterioară priveşte spre osul
occipital. Pe ea se schiţează şanţul sinusului pietros inferior
(Sulcus sinus petrosi inferioris). În treimea mijlocie marginea
este scobită şi dă naştere incizurii jugulare (Incisura jugularis)
care participă la delimitarea găurii jugulare împreună cu incizura
omonimă de pe osul occipital. În incizură se poate forma şi un
proces intrajugular (Processus intrajugularis) vis-a-vis cu
omonimul de pe osul occipital.
 Apex partis petrosae - vârful părţii pietroase, este îndreptat spre
locul de joncţiune dintre corpul şi rădăcina aripii mari a osului
sfenoidal. Împreună cu aceste elemente delimitează gaura ruptă
(anterioară) (Foramen lacerum). Prezintă:
- Canalis caroticus - orificiul intern al canalului carotic.
- Canalis musculotubarius - canalul musculotubar în apropierea
feţei inferioare, comunică cu cavitatea timpanică.
- Septum canalis musculotubarii - septul canalului musculotubar
este un sept orizontal care îl împarte în:
- Semicanalis musculi tensoris tympani - un semicanal superior,
semicanalul muşchiului tensor al timpanului, şi
- Semicanalis tubae auditoriae - auditivae, semicanalul tubei
auditive, aflat inferior.
 Pars mastoidea - partea mastoidiană este plasată pe baza porţiunii
pietroase, posterior de orificiul auditiv extern.
 Faţa externă, convexă, prezintă:
- Processus mastoideus - procesul mastoidian, o prelungire
conică îndreptată spre inferior.
- Cellulae mastoideae - celulele mastoidiene sunt cavităţile
pneumatice ale procesului mastoidian, care comunică cu
cavitatea timpanică prin
- Antrum mastoideum - antrul mastoidian.
- Incisura mastoidea - incizura mastoidiană este o scobitură pe
faţa medială a procesului mastoidian.
- Sulcus arteriae occipitalis - şanţul arterei occipitale este medial
de scobitura precedentă.
- Spina suprameatum – spina suprameatum a lui Henle, situată
superior de orificiul acustic extern.
- Foramen mastoideum - gaura mastoidiană, în apropierea marginii

18
 posterioare a părţii mastoidiene, prin care trece o venă emisară.
 Faţa internă prezintă:
- Sulcus sinus sigmoidei - şanţul sinusului sigmoidian în care se
deschide gaura mastoidiană.
 Pars squamosa - partea scuamoasă sau solzoasă, lamă subţire aşezată în
partea laterală a osului temporal. Are o margine circulară şi formează
suturi cu aripa mare a osului sfenoidal şi a osului parietal.
 Facies temporalis - faţa temporală sau faţa externă, netedă, prezintă:
- Processus zygomaticus - procesul zigomatic, care împreună cu
procesul temporal al osului zigomatic formează în partea
inferioară a scuamei un arc osos orizontal, numit arcul (sau
arcada) zigomatică (Arcus zygomaticus). Procesul se desprinde
de pe scuamă prin două rădăcini. Rădăcina posterioară se
prelungeşte superior de meatul acustic extern, iar rădăcina
anterioară dirijată medial se termină la tuberculul articular,
descris mai jos.
- Tuberculum articulare - tuberculul articular este o eminenţă
rotunjită, aflată medial de rădăcina anterioară a procesului
zigomatic.
- Fossa mandibularis - fosa mandibulară este o depresiune
elipsoidă, situată medial de rădăcinile procesului zigomatic, în
spatele tuberculului articular.
- Linea temporalis - linia temporală se arcuieşte superior, în
continuarea rădăcinii posterioare a procesului zigomatic.
 Facies cerebralis - faţa cerebrală, sau faţa internă, este săpată de
circumvoluţiunile cerebrale şi de ramurile arterei meningee mijlocii.

 Pars tympanica - partea timpanică este situată inferior de partea

scuamoasă şi anterior de partea mastoidiană. Are forma unui jgheab
deschis superior. Prezintă:
- Porus acusticus externus - porul acustic extern, situat inferior
de rădăcina posterioară a procesului zigomatic. Se continuă cu
meatul acustic extern (Meatus acusticus externus), care se
deschide în cavitatea timpanică.
- Sulcus tympanicus - şanţul timpanal săpat la capătul meatului
acustic extern, este locul de inserţie a membranei timpanice.
Partea timpanică împreună cu celelalte părţi componente ale osului temporal,
delimitează următoarele fisuri:
 Fisura tympanosquamosa - fisura timpanoscuamoasă, între
marginea superioară a părţii timpanice şi scuamă.
 Fisura tympanomastoidea - fisura timpanomastoidiană, între partea
timpanică şi cea mastoidiană.
 Fisura petrotympanica - fisura petrotimpanică sau fisura Glaser şi
 Fisura petrosquamosa- fisura petroscuamoasă, iau naştere prin
interpunerea unei lame osoase ascuţite a porţiunii pietrose denumită

19
 creasta tegmentală (Crista tegmentalis) între părţile timpanică şi
scuamoasă.

Fig.11 Osul temporal, aspect exterior

OSUL SFENOIDAL - OS SPHENOIDALE

Localizare: Formează partea de mijloc a bazei craniului.
Părţi: Corpul osului sfenoidal (Corpus ossis sphenoidalis), aripile mici (Ala
minor), aripile mari (Ala major) şi procesele pterigoidiene (Processus
pterygoideus).

 Corpus - corpul de formă cubică, delimitat de şase feţe, conţine sinusul

sfenoidal (Sinus sphenoidalis), care este despărţit printr-un sept osos
(Septum intersinusale sphenoidale) în două compartimente.
 Faţa superioară, scobită în formă de şa, denumită şaua turcească
(Sella turcica). Prezintă:
- Fossa hypophysialis - fosa hipofizară, o depresiune în centrul
şeii turceşti.
- Dorsum sellae - dosul şeii, este o lamă patrulateră, prevăzută
supero-lateral cu două proeminenţe:
- Processus clinoideus posterior - procesele clinoidiene
posterioare.
- Tuberculum sellae - tuberculul şeii, delimitează anterior fosa
hipofizară.

20
 - Sulcus prechiasmatis - şanţul prechiasmatic este situat
transversal anterior de tuberculul şeii.
 Faţa anterioară participă la formarea cavităţilor nazale şi dispune
de:
- Crista sphenoidalis - creasta sfenoidală, muchie verticală pentru
fixarea lamei perpendiculare a osului etmoidal.
- Apertura sinus sphenoidalis - aperturile sinusurilor sfenoidale,
orificii aşezate lateral de creastă, prin ele se realizează
comunicarea cu sinusul sfenoidal.
 Faţa inferioară, exocraniană prezintă:
- Rostrum sphenoidale - ciocul sfenoidal, proces osos angrenat de
aripile vomerului.
 Faţa posterioară este sudată de partea bazilară a osului occipital.
 Feţele laterale privesc endocranian; reprezintă locul de implantare a
aripilor sfenoidului: antero-superior rădăcinile aripilor mici, inferior
rădăcinile aripilor mari.
- Sulcus caroticus - şanţul carotic, situat superior de rădăcina
aripii mari.

Fig.12 Osul sfenoidal, aspect superior

 Ala minor - aripile mici sunt lame triunghiulare simetrice, aşezate în

plan orizontal.
- Canalis opticus - canalul optic este delimitat de rădăcinile aripii
mici împreună cu corpul osului sfenoidal.
- Fissura orbitalis superior - fisura orbitală superioară se
formează între faţa inferioară a aripii mici şi aripa mare.
- Processus clinoideus anterior - procesul clinoidian anterior,
prelungire osoasă în continuarea marginii posterioare a aripii
mici.

21
 Ala major - aripile mari sunt alcătuite din cinci feţe limitate de tot atâtea
margini.
 Facies cerebralis - faţa cerebrală, concavă, priveşte endocranian şi
prezintă:
- Foramen rotundum - gaura rotundă, situată în partea anterioară
a rădăcinii aripii mari.
- Foramen ovale - gaura ovală, posterior de gaura rotundă.
- Foramen spinosum - gaura spinoasă, postero-lateral de gaura
ovală.
 Facies orbitalis - faţa orbitală orientată anterior, participă la
formarea orbitei şi delimitează:
- Fissura orbitalis superior- fisura orbitală superioară, împreună
cu aripa mică şi
- Fissura orbitalis inferior - fisura orbitală inferioară, împreună
cu maxila.
 Facies maxillaris - faţa maxilară sau sfenomaxilară, situată inferior
de faţa orbitală, participă la formarea fosei pterigopalatine. Pe ea se
deschide gaura rotundă.
 Facies temporalis - faţa temporală priveşte exocranian, lateral.
 Facies infratemporalis - faţa infratemporală situată exocranian şi
priveşte spre inferior. Prezintă:
- Crista infratemporalis - creasta infratemporală care separă
această faţă de cea temporală.
- Spina ossis sphenoidalis - spina osului sfenoidal, un proces
ascuţit exocranian în vecinătatea găurii spinoase.

22
 Fig.13 Osul sfenoidal, aspect anterior

 Marginile aripii mari sunt:

- Margo frontalis - marginea frontală pentru scuama osului
frontal.
- Margo squamosus - marginea scuamoasă pentru scuama osului
temporal.
- Margo parietalis - marginea parietală pentru unghiul antero-
inferior al osului parietal.
- Margo petrosus - marginea pietroasă, orientată spre porţiunea
pietroasă a osului temporal.
- Margo zygomaticus - marginea zigomatică pentru osul
zigomatic.

 Processus pterygoideus - procesul pterigoidian, pereche, se desprinde de

pe faţa inferioară a corpului şi a aripilor mari, este orientat vertical. Este
format dintr-o lamă laterală (Lamina lateralis) şi o lamă medială
(Lamina medialis). Cele două lame fuzionează între ele anterior şi
prezintă:
- Sulcus pterygopalatinus - şanţul pterigopalatin, aşezat vertical
pe faţa anterioară a proceselor pterigoide.
- Fossa pterygoidea - fosa pterigoidiană, depresiune aflată
posterior între cele două lame.

23
- Incisura pterygoidea - incisura pterigoidiană, despicătură între
capetele inferioare ale celor două lame.
- Fossa scaphoidea - fosa scafoidă, depresiune mică posterioară,
la baza lamei mediale.
- Hamulus pterygoideus - cârligul pterigoidian, capătul inferior
îndoit al lamei mediale.
- Canalis pterygoideus - canalul pterigoidian sau canalul "Vidian"
străbate în sens antero posterior rădăcina procesului
pterigoidian.

Fig.14 Osul sfenoidal, aspect posterior

24
 2. OASELE VISCEROCRANIULUI:
Osul etmoidal impar
Maxila pereche
Vomerul impar
Osul zigomatic pereche
Osul nazal pereche
Osul lacrimal pereche
Conca nazală inferioară pereche
Osul palatin pereche
Mandibula impar

OSUL ETMOIDAL - OS ETHMOIDALE

Localizare: În partea antero-mediană a bazei craniului, participă la formarea
cavităţii nazale şi a cavităţilor orbitale.
Părţi: Are trei părţi componente: lama cribroasă (Lamina cribrosa) sau
orizontală, lama perpendiculară (Lamina perpendicularis) sau verticală şi
labirintele etmoidale (Labyrinthus ethmoidalis).

Fig.15 Osul etmoidal, aspect superior Fig.16 Osul etmoidal, aspect lateral

 Lamina cribrosa - lama cribroasă, lama orizontală sau "ciuruită" de

formă patrulateră se încadrează în incisura etmoidală a osului frontal,
participând cu faţa sa superioară la formarea endobazei craniului, iar cu
cea inferioară la alcătuirea tavanului cavităţilor nazale. Este străbătută
de:
- Foramina cribrosa - găurile cribroase, sau orificiile olfactive;
numeroase,ele servesc ca pasaj filetelor nervului olfactiv.

25
 Lamina perpendicularis - lama perpendiculară sau lama verticală este
aşezată în plan mediosagital, participă la formarea septului nazal osos,
fixându-se anterior de oasele nazale, posterior de creasta sfenoidală, iar
inferior de osul vomer.
- Crista galli, de formă triunghiulară, este porţiunea superioară,
endocraniană a lamei verticale şi serveşte pentru inserţia durei
mater. Anterior se continuă cu aripile cristei gali (Ala cristae
galli) care cuprind gaura oarbă de pe osul frontal.
 Labyrinthus ethmoidalis - labirintele etmoidale de formă cubică, sunt
suspendate simetric pe marginile laterale ale lamei cribroase
(orizontale), intercalate între cavităţile orbitale şi nazale. Denumirea de
labirint este dată de conformaţia interioară a acestor părţi, întrucât conţin
celule pneumatice, celulele etmoidale (Cellulae ethmoidales). Ele se
grupează în celule etmoidale anterioare, mijlocii şi posterioare. O parte
din aceste celule sunt semicelule, completate de semicelulele similare ale
osului frontal (celule etmoido-frontale).
 Faţa laterală este formată de lama orbitală (Lamina orbitalis) sau
lama papiracee, o lamă patrulateră, netedă şi subţire care participă la
formarea peretelui medial al orbitei.
 Faţa medială contribuie la delimitarea peretelui lateral al cavităţilor
nazale. Prezintă:
- Concha nasalis superior - conca nazală superioară sau cornetul
superior, o lamă încurbată care împreună cu labirintul etmoidal
delimitează meatul nazal superior (Meatus nasi superior).
- Concha nasalis media - conca nazală mijlocie sau cornetul
mijlociu. Este mai dezvoltat decât primul, mărgineşte meatul
nazal mijlociu (Meatus nasi medius).
- Concha nasalis suprema - conca nazală supremă,
supranumerară, este situată deasupra cornetului superior.
- Processus uncinatus - procesul uncinat se desprinde de pe faţa
medială a labirintului, în meatul nazal mijlociu şi este dirijat
posterior şi inferior. Are formă de iatagan.
- Bulla ethmoidalis - bula etmoidală, este un relief bombat, situat
superior şi posterior de procesul uncinat.
- Hiatus semilunaris - hiatul semilunar, despicătură semilunară
delimitată de bula etmoidală şi de procesul uncinat. Reprezintă
orificiul de comunicare al sinusului maxilar.
- Infundibulum ethmoidale - infundibulul etmoidal este partea
anterioară a meatului mijlociu. Are formă de pâlnie şi
recepţionează orificiile de deschidere ale sinusului frontal şi ale
celulelor etmoidale anterioare.

OSUL NAZAL - OS NASALE

Localizare: Os patrulater, alungit vertical. Se intercalează între partea nazală

26
a osului frontal şi procesul frontal al maxilei. Formează scheletul nasului
extern.
 Feţe: Are două suprafeţe.
 Faţa externă, convexă în sens transversal.
 Faţa internă, concavă, priveşte spre cavităţile nazale, pe ea se află
şanţul etmoidal.
- Sulcus ethmoidalis - şanţul ethmoidal, este orientat în sens
longitudinal.

OSUL LACRIMAL - OS LACRIMALE

Localizare: Este situat în partea anterioară a peretelui medial al orbitei, între
osul frontal, osul etmoidal şi maxilă.
 Feţe:
 Faţa laterală sau orbitală este îndreptată spre cavitatea orbitală. Pe
ea se observă:
- Crista lacrimalis posterior - creasta lacrimală posterioară, o
muchie verticală, care se termină inferior prin:
- Hamulus lacrimalis - cârligul lacrimal.
- Sulcus lacrimalis - şanţul lacrimal, dispus longitudinal înaintea
crestei precedente, participă la delimitarea fosei sacului lacrimal
(Fossa sacci lacrimalis) împreună cu maxila şi se continuă spre
cavitatea nazală cu
- Canalis nasolacrimalis - canalul nazolacrimal.
 Faţa medială sau nazală priveşte spre cavităţile nazale.

Fig.17 Osul lacrimal Fig 18 Osul nazal, Fig.19 Osul nazal,

faţa externă faţa internă

CONCA NAZALĂ INFERIOARĂ SAU CORNETUL

27
 INFERIOR - CONCHA NASALIS INFERIOR
Localizare: Lamă osoasă, recurbată pe peretele lateral al cavităţilor nazale,
cu marginea superioară fixată de creasta concală a maxilei şi a osului palatin.
 Feţe: în număr de două:
 Faţa medială, convexă, priveşte înspre cavitatea nazală.
 Faţa laterală, concavă, delimitează meatul nazal inferior (Meatus
nasi inferior).
 Procese: De pe marginea superioară a cornetului se desprind trei procese
mici şi anume:
 Processus lacrimalis - procesul lacrimal, aflat anterior, este dirijat
superior şi anterior; întregeşte sanţul lacrimal, participând la
delimitarea canalului nazolacrimal (Canalis nasolacrimalis).
 Processus maxillaris - procesul maxilar recurbat inferior şi lateral,
se prinde de marginea inferioară a hiatului maxilar.
 Processus ethmoidalis - procesul etmoidal, se află posterior de
procesele precedente, este îndreptat superior şi se fixează de procesul
uncinat al osului etmoidal.

VOMER – VOMERUL
Localizare: În planul mediosagital al cavităţilor nazale. Are forma unui fier
de plug şi participă la formarea septului nazal.
 Margini. În număr de patru:
 Superioară despicată în două lame, numite aripile vomerului (Ala
vomeris), cuprinde ciocul sfenoidal.
 Inferioară, fixată de creasta nazală a maxilei şi a osului palatin.
 Anterioară, sudată de lama perpendiculară a osului etmoidal.
 Posterioară, se termină liber.

Fig.20 Vomer Fig.21 Conca nazală Fig.22. Conca nazală

inferioară, inferioară,
Faţa laterală Faţa medială

OSUL PALATIN - OS PALATINUM

28
Localizare: Posterior de maxilă, participă la formarea palatului dur, a
cavităţilor nazale, a orbitei şi a fosei pterigopalatine. Are forma literei "L".
Părţi: Lama orizontală (Lamina horizontalis) şi lama perpendiculară
(Lamina perpendicularis).

 Lamina horizontalis - lama orizontală formează treimea posterioară a

palatului osos, prin sutura cu lama similară din partea opusă.
 Facies nasalis - faţa nazală, superioară, delimitează posterior
cavităţile nazale. Prezintă:
- Crista nasalis - creasta nazală, aflată median, se termină
posterior prin
- Spina nasalis posterior - spina nazală posterioară.
 Facies palatina - faţa palatină, inferioară prezintă:
- Foramina palatina minora - găurile palatine mici care
comunică cu canalul pterigopalatin prin
- Canales palatini minores - canalele palatine mici.
 Lamina perpendicularis - lama perpendiculară ataşată maxilei şi
procesului pterigoidian al osului sfenoidal. Dispune de două feţe şi trei
procese:
 Facies maxillaris - faţa maxilară sau laterală, formează peretele
medial al fosei pterigopalatine pe care se observă:
- Sulcus palatinus major - şanţul palatin mare, dirijat anterior şi
inferior; împreună cu şanţul omonim de pe procesul pterigoidian
formează canalul palatin mare (Canalis palatinus major) sau
pterigopalatin.
 Facies nasalis - faţa nazală sau medială, priveşte spre cavităţile
nazale; participă la formarea peretelui lateral al acestora. Prezintă
două creste:
- Crista ethmoidalis - creasta etmoidală, superioară şi mai scurtă,
fixează conca nazală mijlocie.
- Crista conchalis - creasta concală, inferioară şi mai lungă,
fixează conca nazală inferioară.
 Procesele:
 Processus orbitalis - procesul orbital, dirijat superior şi lateral din
partea anterioară a marginii superioare a lamei perpendiculare;
participă la delimitarea zonei posterioare a planşeului orbital.
 Processus sphenoidalis -procesul sfenoidal ia naştere din partea
posterioară a marginii superioare şi vine în contact cu faţa inferioară
a corpului osului sfenoidal. Cele două procese delimitează o
scobitură:
- Incisura sphenopalatina - icizura sfenopalatină, care este
completată apoi prin suprapunerea corpului osului sfenoidal în:
- Foramen sphenopalatinum - gaura sfenopalatină.
 Processus pyramidalis - procesul piramidal se desprinde de pe faţa
externă a unghiului format între lama orizontală şi perpendiculară.

29
 Îndreptat postero-lateral, se angrenează în incizura pterigoidiană a
procesului pterigoidian al osului sfenoidal.

Fig.23 Osul palatin, aspect posterior Fig.24 Osul palatin, aspect medial

OSUL ZIGOMATIC SAU MALAR - OS ZYGOMATICUM

Localizare: Partea supero-laterală a feţei.
Părţi: Are trei feţe şi trei procese, iar în interior este străbătut de canaul
zigomatic, în formă de Y, care se deschide printr-un orificiu pe fiecare faţă a
osului (Canalis zygomaticus).
 Feţe:
 Facies lateralis – faţa laterală, convexă priveşte spre anterior şi
lateral; în centrul ei se găseşte gaura zigomatico-facială (Foramen
zygomaticofaciale).
 Facies temporalis - faţa temporală, concavă şi îndreptată spre fosa
temporală şi infratemporală, pe ea se deschide gaura zigomatico-
temporală (Foramen zygomaticotemporale).
 Facies orbitalis - faţa orbitală, concavă, participă la formarea
peretelui lateral al orbitei. Pe ea se găseşte gaura zigomatico-orbitală
(Foramen zygomatico-orbitale).
 Procese: cele trei procese conferă osului malar o formă triradiată.
 Processus frontalis - procesul frontal, se desprinde din unghiul
supero-lateral al osului; participă la delimitarea aditusului orbital şi
se suturează cu procesul zigomatic al osului frontal şi aripa mare a
osului sfenoidal.
 Processus temporalis - procesul temporal, prelungire lungă orientată
posterior, participă la formarea arcului zigomatic (Arcus
zygomaticus).
 Processus maxillaris – procesul maxilar, îndreptat anterior şi
inferior, se suturează cu procesul zigomatic al maxilei.

30
Fig. 25 Osul zigomatic, faţa laterală Fig.26 Osul zigomatic, faţa temporală

MAXILA - MAXILLA
Localizare: Este piesa centrală a masivului facial, intercalată între cavitatea
bucală, orbita şi cavitatea nazală; participă la formarea pereţilor acestor
cavităţi, totodată fiind suportul arcadei dentare superioare.
Părţi: Corpul maxilei (Corpus maxilae), procesele maxilei, sinusul maxilar
(Sinus maxillaris)

 Corpus maxillae - Corpul maxilei, are forma unei piramide

triunghiulare, cu baza spre medial (spre cavităţile nazale), şi cu vîrful
spre lateral (spre osul zigomatic). Împreună cu baza dispune de patru
feţe, care împrejmuiesc sinusul maxilar.
 Facies anterior - faţa anterioară, uşor concavă, prezintă:
- Margo infraorbitalis - marginea infraorbitală a aditusului
orbital, creastă proeminentă la circumferinţa intrării în orbită.
- Incisura nasalis - incizura nazală, o scobitură pe marginea
medială a feţei, care conturează apertura nazală anterioară
(apertura piriformă, Apertura piriformis, apertura nasalis
anterior).
- Fosa incisivă, depresiune mică deasupra alveolelor incisivilor.
- Eminenţa canină, proeminenţă dată de alveola bombată a
caninului.
- Fossa canina - fosa canină, depresiune extinsă şi adâncă aflată
superior de alveolele premolarilor.
- Foramen infraorbitale - gaura infraorbitală, orificiul de
deschidere al canalului omonim, aflată în partea supero-medială
a fosei canine, la 5-10 mm inferior de marginea infraorbitală a
aditusului orbital.
- Creasta zigomatico-alveolară sau jugulară reprezintă limita
posterioară a feţei anterioare. Are forma unui arc solid, concav
spre lateral, întins între alveola primului molar şi baza

31
 procesului zigomatic al maxilei.
 Facies orbitalis - faţa orbitală priveşte superior şi formează planşeul
orbitei. Posterior delimiteaz împreună cu aripa mare a osului
sfenoidal fisura orbitală inferioară (Fisura orbitalis inferior).
Prezintă:
- Sulcus infraorbitalis - şanţul infraorbital, traversează partea
posterioară a feţei orbitale dinspre posterior spre anterior,
continuându-se în canalis infraorbitalis. Canalul infraorbital
coboară anterior şi medial şi se deschide pe faţa anterioară a
maxilei prin orificiul infraorbital. Prelungirea axelor celor două
canale se intersectează la 1-2 cm anterior de incisivii mediali
superiori. Din canal se detaşează canaliculele alveolare (dentare)
superioare, anterioare şi mijlocii.

Fig.27 Maxila, faţa antero-laterală

 Facies infratemporalis - faţa infratemporală priveşte posterior spre

fosa pterigopalatină. Prezintă:
- Tuber maxillae- tuberozitatea maxilei (eminenţa maxilei),
reprezintă partea bombată a feţei infratemporale.
- Foramina alveolaria - orificiile alveolare, în număr de 2-3 în
centrul feţei infartemporale. Ele se continuă în interiorul
corpului prin canalele alveolare (dentare) superioare posterioare.

32
  Facies nasalis - faţa nazală orientată medial, corespunde bazei
piramidei şi participă la formarea peretelui lateral al cavităţii nazale.
Prezintă următoarele detalii:
- Hiatus maxillaris - hiatul maxilar este deschizătura largă a
sinusului maxilar, vizibil pe osul izolat.
- Sulcus lacrimalis - şanţul lacrimal, coboară anterior de hiatul
maxilar, delimitat de două creste osoase este completat de osul
lacrimal şi procesul lacrimal al concăi nazale inferioare în
formarea canalului nazolacrimal (Canalis nasolacrimalis).

 Processus frontalis - procesul frontal se înalţă din partea antero-medială

a corpului maxilei la porţiunea nazală a osului frontal. Pe feţele sale
prezintă următoarele formaţiuni:
- Crista lacrimalis anterior - creasta lacrimală anterioară, coboară
oblic posterior şi lateral pe faţa laterală a procesului şi
delimitează sanţul lacrimal aflat pe osul lacrimal.
- Crista ethmoidalis - creasta etmoidală, superior pentru fixarea
concăi nazale mijlocii şi
- Crista concalis - creasta concală, inferior pentru conca nazală
inferioară, sunt două creste orizontale pe faţa medială a
procesului.

 Processus zygomaticus - procesul zigomatic, este scurt şi dinţat, ia

naştere din vârful corpului maxilei; orientat lateral se suturează cu
procesul maxilar al osului zigomatic.

 Processus palatinus - procesul palatin, implantat pe faţa nazală a

corpului, dispus orizontal, participă la separarea cavităţii nazale de cea
bucală. Partea anterioară a procesului împreună cu alveolele incisivilor
superiori constituie premaxila, care la vertebrate persistă ca os
independent os incisivum (osul incisiv). Procesul palatin are două feţe şi
este străbătut de canalul incisiv (Canalis incisivus).
 Faţa superioară, uşor concavă, formează cele 2/3 anterioare ale
planşeului cavităţii nazale. Împreună cu procesul de pe partea opusă,
pe linia mediană formează:
- Crista nasalis - creasta nazală pentru suportul vomerului.
- Creasta incisivă, partea anterioară, elevată a crestei precedente
fixează septul nazal cartilaginos.
- Spina nasalis anterior - spina nazală anterioară, este un vîrf
osos ascuţit la nivelul aperturii piriforme.
 Faţa inferioară, rugoasă, participă la formarea palatului dur,
prezintă:
- Torusul palatin, proeminenţă mediană, simetrică, în partea de
mijloc a palatului dur, de formă şi mărime variată (alungit
longitudinal sau rotunjit, mai mult sau mai puţin reliefat).
- Sulci palatini - şanţurile palatine, oblice, în număr de 2-3,

33
 pentru vasele şi nervii palatini
 Canalis incisivus - canalul incisiv sau nazopalatin, străbate procesul
palatin posterior de incisivii mediali. Are forma literei Y sau V şi
este format din două canale secundare care converg spre cavitatea
bucală.
- Orificiile nazale se află pe cele două părţi ale crestei incisive.
- Orificiul bucal, denumit gaura incisivă (Foramen incisivum)
sau gaura palatină anterioară, se găseşte pe linia mediană a
palatului dur, posterior de incisivii superiori constituie
deschizătura comună a canalelor secundare reunite.
- Orificiile lui Stenon, corespund cu deschiderea canalelor
secundare în profunzimea găurii incisive.
- Orificiile lui Scarpa, anterior şi posterior de circumferinţa găurii
incisive, corspund cu deschizătura bucală separată a celor două
canale secundare.
 Processus alveolaris - procesul alveolar ia naştere pe partea inferioară a
corpului, are formă curbă şi împreună cu procesul similar de pe partea
opusă formează arcul alveolar (Arcus alveolaris), suportul osos al
rădăcinilor dinţilor superiori.
- „Zona de gâtuire” corespunde cu locul de tranziţie dintre arcul
alveolar cu o circumferinţă mai mare şi corpul maxilei cu o
circumferinţă mai mică.
- Tuberculul alveolar, proeminenţă mică a arcului alveolar
posterior de ultimul molar, marchează capătul posterior al
acestuia la baza tuberozităţii maxilei.
- Lama alveolară externă formează versantul extern convex al
arcului alveolar, se continuă cu faţa anterioară şi infratemporală
a maxilei.
- Lama alveolară internă, corespunde versantului intern, concav al
arcului alveolar, continuat în procesul palatin.
- Alveoli dentales - alveolele dentare, în număr de opt, se
formează prin divizarea şanţului adânc dintre cele două lame
alveolare, de septurile interalveolare (Septa interalveolaria) sau
interdentale. Forma şi mărimea lor este determinată de numărul
şi aspectul rădăcinii dinţilor pe care le conţin. Ele pot fi
uniloculare sau multiloculare.
- Compartimentarea lor are loc prin septurile interradiculare
(Septa interradicularia) sau intraalveolare.
- Eminenţele alveolare (Juga alveolaria) sunt reliefurile
alveolelor dentare pe versantul extern al arcului alveolar.

34
 Fig.28 Maxila, faţa internă
 Sinus maxillaris – Sinusul maxilar, cavitate largă de formă piramidală
în interiorul corpului maxilei, delimitat de feţele acestuia. V-a fi descris
la cavităţile craniofaciale.

MANDIBULA - MANDIBULA
Localizare: În partea inferioară a scheletului facial, este formată prin
sudarea hemimandibulelor. Susţine arcul dentar inferior.
Părţi: Corpul mandibulei (Corpus mandibulae), ramura mandibulei (Ramus
mandibulae), canalul mandibulei (Canalis mandibulae)

CORPUS MANDIBULAE - CORPUL MANDIBULEI

Are forma unei potcoave, alcătuit dintr-o parte inferioară robustă, baza
mandibulei şi una superioară, porţiunea alveolară pentru suportul dinţilor
inferiori.

 Basis mandibulae - baza mandibulei are două feţe, unite inferior într-o
margine groasă, rotunjită, numită marginea bazilară, iar superior se
continuă în porţiunea alveolară a osului.
 Faţa externă, convexă şi uşor înclinată inferior şi lateral prezintă:
 Symphysis mandibulae (mentalis) - simfiza mandibulei (mentală)
sau mentonieră, o creastă verticală pe linia mediană, marchează locul
de sudare a hemimandibulelor.

35
 Protuberantia mentalis - protuberanţa mentală sau protuberanţa
mentonieră, este o proeminenţă osoasă de formă triunghiulară, în
continuarea simfizei mentale, aşezată cu baza inferior. Poate avea un
aspect mai proeminent (mandibulă eugenică) sau mai redus
(mandibulă mezogenică).
 Tuberculum mentale - tuberculul mental, pereche, la extremităţile
protuberanţei mentale, pe marginea bazilară a osului.
 Foseta mentonieră, de o parte şi de alta a protuberanţei mentoniere.
 Foramen mentale - gaura mentală sau gaura mentonieră, orificiul
anterior al canalului mandibulei. Localizat la jumătatea înălţimii
corpului, corespunde unei verticale dintre primul şi al doilea
premolar.
 Linea obliqua - linia oblică sau linia oblică externă, pe flancurile
laterale ale corpului mandibulei; este dirijată superior şi posterior de
la tuberculul mentonier la marginea anterioară a ramurii mandibulei.

Fig.29 Mandibula, aspect lateral

 Faţa internă, concavă prezintă:

- Spina mentalis - spina mentală, spina mentonieră sau apofizele
geni, în număr de patru, două superioare şi două inferioare, se
situează pe linia mediană.
- Linea mylohyoidea - linia milohioidiană sau linia oblică internă
pentru inserţia muşchiului milohioidian. Se prelungeşte posterior
şi superior, de la spina mentală spre ramura mandibulei.
- Fossa digastrica - fosa digastrică, depresiune ovalară în
apropierea spinei mentale, pe marginea bazilară a corpului.
- Fovea sublingualis - foseta sublinguală, depresiune în partea
antero-laterală a feţei interne, superior de linia milohioidiană.
- Fovea submandibularis - foseta submandibulară, posterior de

36
 foseta sublinguală, inferior de linia milohioidiană.
- Torus mandibularis - torusul mandibular, proeminenţă rotunjită,
cu mărime variabilă în dreptul premolarilor.

 Pars alveolaris - porţiunea alveolară, numită şi procesul alveolar,

formează arcul alveolar inferior. Acest arc este mai mic decât arcul
marginii bazilare a corpului mandibulei. Posterior, porţiunea alveolară
este situată mai medial decât baza mandibulei.
- Lamele alveolare, externă şi internă, delimitează un jgheab, care
se lărgeşte posterior.
- Septa interalveolaria - septurile interalveolare sau interdentale
compartimentează jgheabul amintit, în 16 alveole dentare.
- Septa interradicularia – septurile interradiculare sau
intraalveolare subîmpart alveolele dinţilor multiradiculari.
- Juga alveolaria - eminenţele alveolare, reprezintă relieful
alveolelor pe partea externă a arcului alveolar.

Fig.30 Mandibula, aspect postrior

RAMUS MANDIBULAE- RAMURA MANDIBULEI

Ramura mandibulei, numită şi ramură ascendentă sau montanată se
detaşează simetric din extremităţile posterioare ale corpului mandibulei. Are
forma unei lame patrulatere, aplatizate în sens transversal, orientată oblic
superior şi posterior. Deviază lateral formând un unghi de 20-25o, cu
deschidere posterioară faţă de planul corpului. Prezintă unghiul mandibular,
4 margini şi 2 feţe.
 Angulus mandibulae - unghiul mandibular, sau unghiul gonic, se
formează la unirea ramurii cu corpul mandibulei.
 Valoarea unghiului mandibulei diferă în raport cu vârsta şi cu tipul

37
 masticator. La adult are o valoare de 110-125o, fiind mai închis la
indivizii cu presiune masticatorie puternică. La mandibula edentată
(nou-născut, bătrâni) unghiul mandibulei devine mai deschis (135-
150o).
 Poziţia unghiului mandibulei în raport cu planul ramurii mandibulei
poate fi în ortopoziţie (poziţie de echilibru), deschis medial
(inversat) sau deschis lateral (eversat).
 Marginile ramurii mandibulei:
 Marginea inferioară sau angulară se continuă cu marginea bazilară
a corpului mandibulei.
 Marginea posterioară este netedă şi sinuoasă.
 Marginea superioară se divide în două procese delimitate între ele
de o scobitură numită incizura mandibulară (Incisura mandibulare)
sau incizura sigmoidă.
- Processus coronoideus - procesul coronoid, la unghiul antero-
superior al ramurii mandibulei. Triunghiular, el are vârful
îndreptat uşor spre posterior. Marginea anterioară convexă şi
bifurcată continuă marginea anterioară a ramurii mandibulei.
- Processus condylaris - procesul condilar, în partea posterioară a
marginii superioare, este mai gros decât cel precedent şi turtit în
sens antero- posterior. Este format de capul şi colul mandibulei.
- Caput mandibulae - capul mandibulei sau condilul, este o
eminenţă alungită cu axul mare dirijat medial şi posterior,
antero-superior prevăzut cu o suprafaţă articulară. Participă la
formarea articulaţiei temporomandibulare, unde se va descrie
mai detaliat.
- Collum mandibulae - colul mandibulei sau coletul condilului,
porţiune subţiată care susţine capul mandibulei.
- Fovea pterygoidea (foseta pterigoidă) este o depresiune pe faţa
anterioară a colului mandibulei.
- Creasta colului sau creasta mandibulară denumită şi pilierul
medial al condilului, sau traiectoria dentală pe flancul intern al
colului mandibulei, se alungeşte de la capul mandibulei, inferior
şi anterior pe faţa medială a ramurii mandibulei.
 Marginea anterioară continuă marginea similară de pe procesul
coronoid. Este formată din două creste:
- Creasta laterală, mai anterioară, se continuă spre corpul
mandibulei prin linia oblică.
- Creasta medială, aflată mai posterior, formează creasta
“temporală”, inferior se continuă cu linia milohioidiană.
- Trigonul retromolar, depresiune situată între crestele amintite,
aflat posterior de ultimul molar.

 Feţele:
 Faţa laterală sau externă, lineată diagonal, are:

38
 - Tuberositas masseterica - tuberozitatea maseterică, rugozitate în
apropierea unghiului mandibulei.
 Faţa medială sau internă este prevăzută cu:
- Foramen mandibulae - gaura mandibulei, orificiul canalului
mandibulei se află în centrul suprafeţei, la distanţă egală de
margini atât în sens vertical, cât şi în sens transversal.
- Lingula mandibulae - lingula mandibulei, spina mandibulei sau
spina lui Spix proemină anterior şi superior de gaura mandibulei.
- Antilingula este o prelungire inconstantă la marginea posterioară
a găurii mandibulare.
- Sulcus mylohyoideus - şanţul milohioidian inferior de gaura
mandibulei, îndreptat inferior şi anterior, se pierde pe faţa
internă a corpului.
- Tuberositas pterygoidea - tuberozitatea pterigoidiană, o
rugozitate în vecinătatea unghiului mandibular.

Fig.31 Mandibula, aspect medial

CANALIS MANDIBULAE - CANALUL MANDIBULAR

Canalul mandibulei sau canalul dentar inferior străbate mandibula atât în
lungime cât şi în grosime. Este orientat oblic inferior şi anterior, începe pe
faţa internă a osului, traversează spongioasa osului şi se deschide pe faţa
externă a corpului mandibulei.
 Orificiile de comunicare ale canalului mandibular sunt:
 Foramen mandibulae - gaura mandibulei, orificiul posterior.
 Foramen mentale - gaura mentală sau mentonieră, orificiul anterior.
 Orificiile mandibulare accesorii, în jurul găurii mandibulei, pentru
ramuri nervoase şi vasculare, care pătrund în mandibulă, ocolind
canalul mandibulei. Poate persista şi orificiul unui conduct fetal

39
 (canalul Serres).
 Segmentele canalului mandibulei sunt în număr de trei:
 Segmentul posterior, până la limita dintre ramura şi corpul
mandibulei, are traiect oblic inferior şi anterior.
 Segmentul mijlociu, corespunde molarilor, trece dedesubtul
rădăciniilor acestora la 6-9 mm, îndreptându-se anterior şi
apropiindu-se treptat de corticala externă a corpului mandibulei.
 Segmentul anterior, denumit canal mental, sau mentonier,
corespunde premolarilor. Uneori, înainte de a se deschide prin gaura
mentală emite un canal îngust spre incisivi, canalul incisiv (Canalis
incisivus).

40
 II. JONCŢIUNILE CRANIULUI

Cu excepţia mandibulei, oasele craniului se unesc între ele prin joncţiuni

fixe, denumite global sinartroze. Acestea în raport cu felul ţesutului de
legătură, se clasifică în:
 Sindesmoze - (Junctura fibrosa)
 Sincondrozele (Synchondrosis) - (Juncturae cartilagineae)
 Sinostozele (Synostosis) rezultate din osificarea sindesmozelor şi
sincondrozelor

1. SUTURILE CRANIULUI - (CRANIALE) - SUTURAE

CRANII (CRANIALES)
Suturile craniului reprezintă joncţiuni fibroase specializate dintre oasele
craniului, prin interpunerea de ţesut conjunctiv fibros. Acest ţesut,
reminiscenţa procesului de osificare desmală, se intercalează sub formă de
ligament sutural (Ligamentum suturale) între marginile osoase adiacente.

 Rolul suturilor
 Asamblează fix, dar totodată elastic oasele craniului.
 Asigură creşterea tridimensională a craniului, prin activitate suturală.
Direcţia de creştere este perpendiculară faţă de traiectul suturii.
 Obliterarea suturilor începe după vârsta de 25 ani şi se transformă în
sinostoze (Synostosis). Perturbarea ordinii şi ritmului de obliterare
suturală produce anomalii scheletice craniofaciale.
 Cauzează apariţia oscioarelor supranumerare pe traiectul suturilor,
oasele suturale (Ossa suturarum) numite şi oase wormiene.

 Clasificare
În raport cu aspectul marginilor osoase şi cu modul de asamblare, suturile se
clasifică în:
 Sutură dinţată (Sutura serrata), marginile osoase venite în contact
sunt zimţate şi interdigitate.
 Sutură scuamoasă (Sutura squamosa) sau solzoasă, cu margini
cioplite şi suprapuse.
 Sutură plană (Sutura plana), margini netede, apoziţionate simplu.
 Schindileză, tip de sutură, în care marginea netedă a unui os se
include în despicătura celuilalt (prin îmbucătură).

SISTEMELE SUTURALE
Suturile cu excepţia unora, sunt denumite după oasele care participă la
formarea lor. Ele pot fi grupate în următoare sisteme:

41
 SISTEMUL NEUROCRANIAN
Alcătuit din suturile calvariei.
 Sutura sagittalis - sutura sagitală, sau intraparietală, pe linia
mediană a calvariei.
 Sutura frontalis (metopica) - sutura frontală (metopică), pe linia
mediană a scuamei osului frontal, de obicei se obliterează după
naştere. Ea poate persista însă în 20% din cazuri.
 Sutura coronalis - sutura coronală sau fronto-parietală, între
marginile corespunzătoare ale celor două oase. Conectează cu
suturile formate de aripa mare a osului sfenoidal, împreună cu oasele
învecinate şi anume cu suturile:
- Sutura sphenofrontalis - sutura sfeno-frontală.
- Sutura sphenoparietalis - sutura sfeno-parietală.
- Sutura sphenosquamosa - sutura sfeno-scuamoasă.
 Sutura lambdoidea - sutura lambdoidă sau parieto-occipitală se
continuă inferior cu:
 Sutura occipitomastoidea - sutura occipito-mastoidiană.

Fig.32 Suturile craniului, aspect frontal

 Sutura squamosa - sutura scuamoasă sau solzoasă, între marginile
de contact ale osului parietal şi ale scuamei osului temporal.

42
 SISTEMUL CRANIOFACIAL
Realizat pe de o parte între oasele neurocraniului şi oasele perimaxilare, iar
pe de altă parte, între piesele osoase perimaxilare învecinate. Din acest
sistem evidenţiem suturile osului etmoidal şi ale osului zigomatic după cum
urmează:
 Sutura fronto-ethmoidalis - sutura fronto-etmoidală.
 Sutura spheno-ethmoidalis - sutura sfenoetmoidală.
 Sutura ethmoido-lacrimalis - sutura etmoido-lacrimală.
 Sutura palato-ethmoidalis - sutura palato-etmoidală.
 Sutura fronto-zygomatica - sutura fronto-zigomatică.
 Sutura spheno-zygomatica - sutura sfeno-zigomatică.

SISTEMUL PERIMAXILAR,
Dispus între maxilă şi oasele perimaxilare, este dat de suturile:
 Sutura fronto-maxillaris - sutura fronto-maxilară.
 Sutura lacrimo-maxillaris - sutura lacrimo-maxilară.
 Sutura nazo-lacrimalis - sutura nazo-lacrimală.
 Sutura palato-maxillaris - sutura palato-maxilară.
 Sutura palatina transversa - sutura palatină transversă, între
procesul palatin al maxilei şi lama orizontală a osului palatin.

43
 Fig.33 Suturile craniului, aspect lateral

SISTEMUL INTERMAXILAR
Format din suturile proprii ale maxilei, după cum urmează:
 Sutura intermaxillaris - sutura intermaxilară, între corpurile celor
două maxile, situată vertical, inferior de spina nazală anterioară.
 Sutura palatina mediana - sutura palatină mediană, pe palatul dur,
între procesele palatine ale maxilei.
 Sutura incisiva - sutura incisivă, incisivo-maxilară sau incisivo-
canină. Reprezintă persistenţa limitei dintre premaxilă (osul incisiv)
şi maxilă, dispusă între gaura incisivă şi alveola caninului superior.

Fig.34 Suturile exobazei

44
 2. SINCONDROZELE CRANIULUI - CRANIALE -
SYNCHONDROSES CRANII - CRANIALES
Sincondrozele craniului sunt o formă temporară de joncţiune între oasele de
la baza craniului, prin interpunere de ţesut cartilaginos, rămas din procesul
de osificare cartilaginoasă. Până în momentul obliterării lor, participă la
creşterea bazei craniului.
 Sincondroza intrasfenoidală, aflată între presfenoid (corp, aripile
mici) şi postsfenoid (aripile mari şi procesele pterigoidiene) se
obliterează după naştere.
 Synchondrosis intraoccipitalis anterior - sincondroza intraoccipitală
anterioară situată anterior de gaura mare a osului occipital.
 Synchondrosis intraoccipitalis posterior - sincondroza
intraoccipitală posterioară, situată între părţile laterale şi scuama
osului occipital se osifică între vârsta de 3-5 ani.
 Synchondrosis sphenoethmoidalis - sincondroza sfenoetmoidală,
între osul sfenoidal şi segmentul cranian al osului etmoidal
(mezetmoid), se obliterează până la vârsta de 7 ani.
 Synchondrosis spheno-occipitalis - sincondroza sfenooccipitală,
corespunzător clivusului, se osifică, devenind sinostoză la vârsta de
18-20 ani.
 Synchondrosis sphenopetrosa- sincondroza sfenopietroasă, între
aripa mare a osului sfenoidal şi marginea anterioară a porţiunii
pietroase a osului temporal, corespunzător fisurii sfenopietroase,
neobliterată la adult.
 Synchondrosis petrooccipitalis - sincondroza petro-occipitală, între
marginea posterioară a porţiunii pietroase a osului temporal şi osul
occipital, în profunzimea fisurii petrooccipitale, prezentă la adult.

45
 III. CRANIUL CA ÎNTREG

Craniul uman este rezultatul procesului evolutiv de hominizare şi umanizare

ce se caracterizează printr-o amplificare a neurocraniului şi o involuţie
cantitativă a viscerocraniului, reflectate în structura şi funcţiile aparatului
dentomaxilar.
Scheletul capului are o constituţie adaptată rolului contentiv-protector şi este
supus toată viaţa unor efecte morfogenetice modelatoare. Referitor la craniu
ca întreg vom aborda două aspecte şi anume:
 -Arhitectura craniului
 -Noţiuni de craniometrie.
Descrierea calvariei, a bazei craniului şi a cavităţilor osoase craniofaciale se
face în partea topografică a acestui volum.

1. ARHITECTURA CRANIULUI
Craniul realizează un ansamblu arhitectural rezistent şi elastic datorită
particularităţilor sale constitutive, mecanostructurale şi arhitectonice.

CONSTITUŢIE:
Scheletul capului este format din următoarele părţi:
 Neurocraniul (Neurocranium) sau craniul neural, format prin suturarea
oaselor neurocraniului ”în sferă” (ovoid) reprezintă partea postero-
superioară a craniului, conţine şi protejează encefalul şi organul
vestibulocohlear. Se divide, printr-un plan orizontal, trecut superior de
arcurile supraciliare ale osului frontal şi protuberanţa occipitală externă a
osului occipital în:
 Calvaria (Calvaria) sau calota craniană, cu o configuraţie convexă, şi
constituţie simplă, şi
 Baza craniului (Basis cranii), cu un aspect etajat, neregulat,
prevăzută cu numeroase canale şi orificii de pasaj. Partea antero-
inferioară a bazei suportă viscerocraniul, fiind acoperită ţn parte de
acesta.
 Viscerocraniul (Viscerocranium), craniul visceral, format din oasele
feţei dispuse ”în schelă”, alcătuieşte porţiunea antero-inferioară a
craniului. Format din lame osoase dispuse vertical şi orizontal,
delimitează cavităţile craniofaciale, care au un conţinut heterogen,
înglobând organe de simţ şi segmentele cefalice ale aparatului digestiv şi
respirator. Este divizat în:
 Masivul facial, suspendat fix de baza craniului, format prin suturarea
”în bloc” a maxilelor cu oasele perimaxilare.
 Mandibula, segmentul mobil al viscerocraniului, cu o constituţie
solidă şi adaptată pentru executarea mişcărilor trdimensionale.

46
 Scheletul aparatului dentomaxilar reprezintă suportul osos al acestui
aparat format din următoarele piese osoase:
 Baza craniului, porţiunea sfeno-etmoidală, platforma pe care se
fixează maxilele,
 Maxilele,
 Oasele perimaxilare,
 Mandibula,
 Scheletul hioidian.

STRUCTURĂ.
Craniul este alcătuit din oase plate şi oase pneumatice.
 Oasele plate (Os planum) au formă şi grosime variată şi următoarele
elemente structurale:
 Lama externă (Lamina externa), mai groasă, alcătuită din ţesut osos
compact şi acoperită de periost, denumită ”pericranium”.
 Lama internă (Lamina interna), mai subţire, fragilă, tapisată de dura
mater.
 Diploia (Diploe), reprezentată de ţesutul osos spongios, interpus
între cele două lame (externă şi internă). Este străbătută de canale
ramificate, în care sunt adăpostite venele diploice.
 Oasele pneumatice (Os pneumaticum),sunt dispuse în jurul cavităţilor
nazale. Conţin cavităţi pneumatizate, numite sinusuri paranazale (Sinus
paranasales).

SISTEME DE REZISTENŢĂ.
Rezistenţa craniului se datoreşte în primul rând zonelor osoase fortificate,
denumite ”stâlpi sau pilieri de rezistenţă”. Distribuţia stâlpilor de rezistenţă
este determinată de forţele masticatorii preluate de masivul facial, şi
transpuse pe craniul neural. Materializarea stâlpilor (pilierilor) de rezistenţă
apare sub formă de condensări osoase, oglindite în:
 dispoziţia traiectorială a ţesutului spongios osos, în raport cu forţele
degajate de presiunea masticatorie,
 grosimea ţesutului osos compact şi apariţia pe suprafaţa externă şi
internă a acestuia a unor reliefuri proeminente, numite cu un termen
comun ”suprastructuri”.

 Căpriorii sau pilierii bazei craniului, preiau forţele masticatorii de la

masivul facial şi le distribuie calotei în vederea anihilării lor Centrul de
rezistenţă a bazei craniului este dat de corpul osului sfenoidal, spre care
converg următorii căpriori:
 Căpriorul fronto-etmoidal, pe linia mediană, presfenoidal.
 Căpriorul occipital, dispus median retro-sfenoidal.
 Căpriorul sfeno-orbital, dispus antero-lateral.
 Căpriorul pietro-mastoidian, cu o direcţie postero-laterală.

47
 Fig.35 Pilierii bazei craniului
 Stâlpii sau pilierii masivului facial, preiau presiunile masticatorii
verticale de la mandibulă, prin intermediul arcadei alveolare maxilare şi
le distribuie craniului neural.
 Stâlpul fronto-maxilar sau canin, porneşte de la nivelul dinţilor
frontali superiori, se materializează prin procesul frontal al maxilei şi
conectează cu arcadele orbitale.
 Stâlpul zigomatic, porneşte de la premolari şi primul molar superior
şi prin intermediul crestei alveolo-zigomatice se transpune pe osul
zigomatic. Aici se divide continuându-se pe de o parte vertical, prin
procesul orbital zigomatic la arcadele orbitale, iar pe de altă parte
orizontal, la arcul zigomatic.
 Stâlpul pterigo-palatin, porneşte de la ultimii molari şi prin
intermediul tuberozităţii maxilei şi osului palatin ajunge la procesul
pterigopalatin al sfenoidului.

 Stâlpii sau pilierii mandibulari materializează forţele de presiune

masticatorii exercitate asupra arcului alveolar inferior prin intermediul
dinţilor şi forţelor de tracţiune a muşchilor masticatori.
 Traiectoria dentară, formată prin condensarea trabeculelor osoase la
nivelul alveolelor şi continuarea acestora prin ramura mandibulei la
colul şi condilul mandibulei, este exteriorizată în creasta sau pilierul
intern al colului condilian.
 Traiectoria coronoidiană sau temporală, determinată de acţiunea
muşchiului temporal, între procesul coronoidian şi corpul
mandibulei.
 Traiectoria unghiului mandibulei, determinată de muşchii
masticatori inseraţi la acest nivel.
 Traiectoria mentonului, evidenţiată prin protuberanţa mentală

48
(mentonieră) şi prin încrucişarea trabeculelor spongioase, reflectă
rolul mentonului şi al muşchilor interesaţi aici în echilibrarea
mişcărilor mandibulei.

Fig.36 Pilierii maxilari şi mandibulari

49
 2. NOŢIUNI DE CRANIOMETRIE
Craniometria este metoda prin care se determină dimensiunile craniului.
Aplicată pe viu, în mod direct sau prin utilizarea radiografiilor, procedura
poartă denumirea de ”cefalometrie” şi serveşte la evaluarea unor date
antropologice şi clinice, mai ales privind creşterea craniului şi analiza
disarmoniilor craniofaciale.
Metoda se bazează pe utilizarea unor puncte fixe craniene în vederea
măsurării unor distanţe, unghiuri şi indici ai neurocraniului şi
viscerocraniului.

PUNCTE CRANIOMETRICE:
 Neurocraniul:
 Glabella (Glabella), cel mai anterior punct pe linia medio-sagitală în
zona intersprâncenoasă.
 Ofrion (Ophrion), situat superior de glabella, pe linia tangentă la
arcedele sprâncenoase.
 Bregma (Bregma), situat la intersecţia suturii coronale cu sutura
sagitală.
 Obelion (Obelion), situat pe sutura sagitală, la nivelul găurilor
parietale.
 Lambda (Lambda), situat la intersecţia suturii sagitale cu sutura
lambdoidă.
 Opistocranion (Opistocranion), punctul cel mai posterior al
craniului, pe linia medio-sagitală.
 Inion (Inion), corespunzător protumberanţei occipitale externe a
scuamei osului occipital.
 Opistion (Opistion), punctul median al marginii posterioare a găurii
mari a osului occipital.
 Basion (Basion), punctul median al marginii anterioare a găurii mari
a osului occipital.
 Stefanion (Stephanion), situat la joncţiunea dintre sutura coronală şi
linia temporală superioară.
 Punctul coronal-punctul cel mai lateral situat pe traiectul suturii
coronale, inferior de punctul craniometric stefanion.
 Pterion (Pterion), situat la joncţiunea scuamei osului frontal, osul
parietal, aripii mari a osului sfenoidal şi scuama osului temporal.
 Asterion (Asterion), situat la joncţiunea osului parietal, scuamei
osului temporal şi scuamei osului occipital.
 Porion (Porion) sau punctul auricular, situat la nivelul marginii
superioare a meatului acustic extern.
 -Eurion (Euryion), punctul cel mai lateral de pe osul parietal.

50
 Fig.37 Puncte craniometrice

 Viscerocraniul:
 Nasion (Nasion), situat la rădăcina nasului, punctul corespunzător
intersecţiei suturii internazale cu sutura frontonazală.
 Rhinion (Rhinion), situat la nivelul extremităţii inferioare a suturii
internazale.
 Nasospinale (Nasospinale), Acanthion sau punctul spinal, situat la
nivelul spinei nazale anterioare.
 Prostion (Prosthion), sau punctul alveolar superior cel mai
proeminent, pe linia mediană a maxilei.
 Punctul interdental inferior (Interdentale inferius) sau punctul
incisiv inferior (infradental), pe mandibulă, corespunzător septului
alveolar dintre cei doi incisivi mediali.
 Pogonion (Pogonion), punctul mentonier (mental) sau punctul
simfizian, este punctul cel mai proeminent anterior al protuberanţei
mentale.
 Gnation (Gnathion), punctul cel mai inferior al mentonului, pe linia
mediană.
 Punctul maxilo-frontal, situat pe peretele medial al orbitei, la
nivelul unde procesul frontal al maxilei întâlneşte osul frontal.

51
  Dacrion (Dakrion), situat la extremitatea superioară a crestei
lacrimale posterioare, la nivelul marginii supero-mediale a orbitei la
locul de întâlnire al suturilor fronto-lacrimală şi lacrimomaxilară.
 Punctul orbital (Orbitale), punctulcel mai inferior al marginii
infraorbitale.
 Zighion (Zygion) sau punctul malar, punctul cel mai proeminent al
arcului zigomatic (malar).
 Punctul jugal, situat la joncţiunea proceselor frontal şi temporal ale
osului zigomatic.
 Gonion (Gonion), punctul cel mai proeminent al unghiului
mandibulei.

LINII ŞI UNGHIURI DE REFERINŢĂ:

 Orizontala de la Frankfurt, construită între punctele craniometrice
Porion şi Orbitale.
 Unghiul profilului total maxilar, între orizontala de la Frankfurt şi
linia de unire a punctelor craniometrice Nasion şi Prosthion.
 Unghiul profilului alveolar maxilar, format între orizontala de la
Frankfurt şi linia de unire a punctelor craniometrice Nasospinale şi
Prosthion.
 Unghiul lui Camper (unghiul profilului total bimaxilar), cuprins în
două linii. Prima uneşte punctele craniometrice Glabella şi
Prosthion, cealaltă între punctele craniomatrice Interdentale inferius
şi Gnathion (construcţie simplificată).

DISTANŢE,
Mărimile liniare între două puncte craniometrice care se referă la lungimea,
lăţimea şi înălţimea craniului şi a părţilor acestuia.

 Neurocraniu:
 Diametrul vertical, între punctele craniometrice Bregma şi asion.
 Diametrul longitudinal, între punctele craniometrice Glabella şi
Opistocranion.
 Diametrul transversal, între punctele craniometrice Euryon şi
Euryon.
 Lungimea bazei craniului, distanţa dintre punctele craniometrice
Nasion şi Basion.

 Viscerocraniul:
 Diametrul vertical, între punctele craniometrice Nasion şi
Gnathion.
 Diametrul longitudinal, distanţa de la punctul craniometric
Prosthion la Basion (Gnation-Basion).

52
  Diametrul transversal, între punctele craniometrice Zygion şi
Zygion.
 Înălţimea segmentului superior, între punctele craniometrice
Nasion şi Prosthion.
 Înălţimea segmentului inferior, între punctele craniometrice
Interdentale inferius şi Gnathion (înălţimea mentonului).

INDICII CRANIENI,
Exprimă raportul procedural dintre două mărimi lineare.

Neurocraniu:
Diametrul transversal
Indicele longitudinal = --------------------------- X 100
Diametrul longitudinal

Diametrul vertical
Indicele vertical = --------------------------- X 100
Diametrul longitudinal

Viscerocraniu:
Diametrul vertical
Indicele facial = -------------------------- X 100
Diametrul transversal

53
 IV. MUŞCHII CAPULUI ŞI AI GÂTULUI -
CERVICALI MUSCULI CAPITIS ET COLLI -
CERVICIS

Reprezintă musculatura aparatului dentomaxilar, cu rol în funcţiile esenţiale

ale acestuia. Pe considerente anatomo-funcţionale sunt grupaţi în felul
următor.

 Muschii mandibulei (Mobilizatorii mandibulei)

 Muşchii masticatori
 Muşchii hioidieni
 Muşchii feţei (Expresiei sau mimicii)
 Muşchii orofaciali
 Muşchii periorofaciali
 Muşchii craniomotori
 Musculatura pre- şi laterovertebrală
 Muşchii postvertebrali (muşchii cefei)
 Muşchii striaţi ai viscerelor
 Muşchii limbii
 Muschii vălului palatin
 Muşchii faringelui
 Muşchii laringelui

În continuare vom sistematiza muşchii primelor două grupe musculare, revenind

la acţiunea lor şi în cadrul mişcărilor mandibulei. Muşchii postvertebrali sunt
descrişi la spate, cei viscerali vor fi trataţi în capitolele viscerale
corespunzătoare.

1. MUŞCHII MASTICATORI - MUSCULI MASTICATORII

În număr de patru perechi, au origine pe exocraniu şi inserţie pe madibulă.
Inervaţi de ramurile motorii ale nervului trigemen, prin intermediul nervului
mandibular, acţionează în mişcările mandibulei. Fiecărui muşchi i se
ataşează o fascie proprie, descrierea acesteia urmând să se facă în capitolul
următor.

 Muşchiul temporal - M. temporalis

Are formă de evantai şi ocupă fosa temporală. Trece prin spaţiul delimitat de
arcul zigomatic şi suprafaţa laterală a craniului, îndreptându-se convergent
spre procesul coronoidian al mandibulei.
Părţi: este format din trei fascicule:
 fasciculul anterior, dispus vertical şi anterior
 fasciculul mijlociu, dirijat oblic inferior şi anterior

54
  fasciculul posterior, orizontal, reflectat apoi în jgheabul arcului
zigomatic, se dirijează oblic inferior şi anterior.

Origine: prin fibre cărnoase şi tendinoase pe:

 fosa temporală
 linia temporală inferioară
 fascia temporală, pe jumătatea superioară a suprafeţei sale profunde.
Inserţie: printr-un tendon larg şi puternic pe:
procesul coronoidian al ramurii mandibulei, pe marginile şi feţele acesteia,
prelungindu-se în porţiunea superioară a marginii anterioare a ramurii
mandibulei.
Inervaţie: nervi temporali profunzi (anterior, mijlociu, posterior), ramuri ale
nervului mandibular (din nervul trigemen), sunt destinate fasciculelor
corespunzătoare.
Acţiune:
 Contracţia în întregime a muşchiului mobilizează (ridică) mandibula
superior şi posterior, corespunzător unui unghi de 60o faţă de
orizontală, deschis posterior.
 Contracţia separată a fasciculelor, posibilă datorită inervaţiei proprii
a acestora, trage mandibula în direcţia orientării fibrelor musculare.
Fasciculul anterior este elevator, cel mijlociu şi posterior intervin şi
în retropulsia mandibulei.

 Muşchiul maseter – M. masseter

Muşchi plat, de formă dreptunghiulară alungită, muşchiul maseter este plasat
între arcada zigomatică şi faţa laterală a ramurii mandibulei.
Părţi: este format din trei părţi incomplet separate.
 partea superficială
 partea profundă
 fasciculul Winslow

Pars superficialis - partea superficială dirijată inferior şi posterior în

jumătatea superioară, are aspectul unei lame tendinoase, intricată cu fibre
musculare.
Origine:
 marginea inferioară a osului zigomatic.
 partea anterioară a arcului zigomatic, până la sutura
temporozigomatică.
Inserţie:
 marginea postero-inferioară a ramurii mandibulei.
 tuberozitatea maseterină.

Pars profunda - partea profundă, mai subţire, acoperită parţial de

precedenta în aşa fel încât rămâne liberă o parte din ea în porţiunea
posterioară a muşchiului. Este formată din fibre dirijate vertical.

55
Origine: marginea inferioară a arcului zigomatic pe toată lungimea sa.
Inserţie: faţa externă a ramurii mandibulei, între tuberozitatea maseterină şi
baza procesului coronoid

 Fasciculul lui Winslow (neomologat în N.A.) este constituit din fibrele

cele mai profunde ale muşchiului, dispuse între suprafaţa profundă a
fasciei temporale şi arcul zigomatic pe de o parte, şi procesul
coronoidian pe de alta, denumit şi muşchi zigomaticomandibular,
fuzionează de obicei cu muşchiul temporal.
Inervaţie: nervul maseterin, ramură a nervului mandibular.
Acţiune:
 Contracţia bilaterală a muşchiului, mobilizează (ridică) mandibula
superior şi anterior, realizând faţă de orizontala plasată pe arcul
zigomatic un unghi de 125o, deschis anterior.
 Contracţia unilaterală deplasează spre lateral unghiul mandibulei.

 Muşchiul pterigoidian medial - M. pterygoideus medialis

De formă patrulateră, muşchiul pterigoidian medial (intern) este plasat pe
faţa medială a ramurii mandibulei. Fibrele sale musculare şi tendinoase
alternează între ele şi sunt orientate inferior, posterior şi lateral.
Origine: fosa pterigoidiană de pe procesul pterigoidian al osului sfenoidal.
Inserţie: tuberozitatea pterigoidiană a mandibulei.
Inervaţie: nervul pterigoidian medial, ramură a nervului mandibular (din
nervul trigemen)
Acţiune:
 Contracţia bilaterală mobilizează (ridică) mandibula spre superior şi
anterior, corespunzător unui unghi de 100o deschis anterior, construit
faţă de orizontala ce trece prin arcul zigomatic.
 Contracţia unilaterală deplasează spre medial unghiul mandibulei.

 Muşchiul pterigoidian lateral – M. pterygoideus lateralis

Scurt, de formă conică, muşchiul pterigoidian lateral este dispus între fosa
infratemporală şi colul mandibulei.
Părţi: Este format din două fascicule (capete) dezvoltate inegal după felul de
masticaţie individuală:
 fasciculul superior
 fasciculul inferior
Fasciculul superior, sau infratemporal, mai slab dezvoltat, orientat
orizontal, inferior de eminenţa articulară a osului temporal, posterior şi
lateral.
Origine:
 faţa infratemporală a aripii mari a osului sfenoidal.
 creasta infratemporală.
Inserţie: marginea anterioară a discului articular al articulaţiei
temporomandibulare, prin intermediul capsulei articulare.

56
Fasciculul inferior, sau pterigoidian, mai larg, orientat convergent posterior,
superior şi lateral.
Origine: suprafaţa laterală a lamei laterale a procesului pterigoidian.
Inserţie: foseta pterigoidiană, de pe colul mandibulei.
Inervaţie: nervul pterigoidian lateral, pentru ambele fascicule.
Acţiune:
 Contracţia bilaterală: propulsia simetrică a condilului, împreună cu
discul articular. Fibrele superioare acţionează asupra propulsiei
discului articular, iar cele inferioare asupra capului mandibulei,
determinând deplasarea acestora de-a lungul pantei posterioare a
eminenţei articulare.
 Contracţia unilaterală: deplasarea anterioară şi înspre medial a
capului mandibulei, în vederea efectuării mişcării de lateralitate a
mandibulei.

2. MUŞCHII MIMICII
Muşchii mimicii sunt ataşaţi pielii (muşchi cutanaţi) şi sunt inervaţi de
ramurile nervului facial. În funcţie de localizare pot fi împărţiţi în:
 Muşchii calvariei
 Muşchii periorbitali
 Muşchii nasului
 Muşchii peribucali

MUSCULATURA CALVARIEI
 Muşchiul epicranian – M. epicranius
Muşchiul epicranian reprezintă muşchiul cutanat al calvariei. Este format din
muşchiul occipitofrontal şi muşchiul temporoparietal, între care se întinde
galea aponevrotica (galea aponevrotică sau aponevroza epicraniană).

 Muşchiul occipitofrontal –M. occipitofrontalis

Este format dintr-un pântec frontal (Venter frontalis) sau anterior şi un
pântec occipital (Venter occipitalis) sau posterior, unite prin galea
aponevrotică. În ansamblu are aspectul unui muşchi digastric.
Origine:
 venter frontalis: pielea regiunii sprâncenoase
 venter occipitalis: linia nucală supremă a osului occipital
Inserţie: pe galea aponevrotică, lamă fibroasă în formă de coif, aşezată
central spre care se îndreaptă şi se inseră fibrele musculare ale celor două
pântece
Inervaţie: n. facialis
Acţiune:
 pântecul occipital fixează aponevroza epicraniană, pentru acţiunea

57
 pântecului frontal
 pântecul frontal ridică în cute transversale pielea regiunii frontale
(încreţeşte fruntea) şi ridică sprânceana

 Muşchiul temporoparietal – M. temporoparietalis

Origine: galea aponevrotică
Inserţie: cartilajele auriculare

MUŞCHII PLEOAPELOR
 Muşchiul orbicular al ochiului – M. orbicularis oculi
Este un muşchi circular, dispus în jurul aditusului orbital şi în grosimea
pleoapelor.
Părţi:
 Pars orbitalis – porţiunea orbitală, periferică
 Pars palpebralis – porţiunea palpebrală, două semiinele în grosimea
pleoapelor
 Pars lacrimalis – porţiunea lacrimală, sau muşchiul Horner, fascicul
ataşat sacului lacrimal.
Origine:
 procesul frontal al maxilei
 ligamentul palpebral medial
Inserţie: pars orbitalis: marginile supra şi infraorbitală ale aditusului orbital,
şi pielea din jurul acestora.
 Pars palpebralis: ligamentul palpebral lateral
 Pars lacrimalis: în jurul sacului lacrimal şi în pleoape aproape de
punctele lacrimale.
Inervaţie: n. facialis
Acţiune: Este sfincterul ochiului, porţiunea palpebrală închide blând (somn,
clipit) iar cea orbitală forţat ochiul
 Răspândeşte lichidul lacrimal pe suprafaţa conjunctivei
 Dilată canalele lacrimale şi înlesneşte scurgerea lichidului lacrimal
spre fosele nazale.

 Muşchiul sprâncenos – M. corrugator supercilli

Origine: arcul supraciliar, în partea medială a acestuia
Inserţie: pielea sprâncenelor
Inervaţie: n. facialis
Acţiune: încruntarea frunţii, formarea cutelor verticale între cele două
sprâncene

 Muşchiul depresor al sprâncenei – M. depresor supercilli

Origine: - procesul frontal al maxilei
Inserţie: porţiunea medială a sprâncenei
Inervaţie: n. facial

58
Acţiune: coboară sprânceana

MUŞCHII NASULUI
 Muşchiul procerus – M. procerus
Origine: - osul nazal şi cartilajul nazal latreral
Inserţie: - pielea rădăcinii nasului
Inervaţie: n. facialis
Acţiune: - trage inferior pielea zonei sprâncenoase, formând cute
transversale la rădăcina nasului
 Muşchiul nazal – M. nasalis
Părţi:
 Pars transversa – porţiunea transversală situată pe dosul nasului
 Pars alaris – porţiunea alară, aflată pe aripile nasului
Origine: - pe faţa anterioară a corpului maxilei, inferior de incizura nazală
(eminenţa canină)
Inserţie: - pe dosul şi aripa nasului
Inervaţie: n. facial
Acţiune:
 porţiunea transversală turteşte aripa nasului- compresorul nărilor
 porţiunea alară lărgeşte nările – dilatatorul nărilor

 Muşchiul mirtiform - M. depresor septi

Origine: în depresiunea situată deasupra incisivului superior
Inserţie: porţiunea liberă a septului nazal
Inervaţie: n. facial
Acţiune: coboară partea membranoasă a septului şi turteşte nările

MUŞCHII URECHII EXTERNE

 Muşchii auriculari anterior, superior şi posterior – M. auricularis
anterior, superior et posterior
Origine: - de pe fasciile învecinate pavilionului auricular (fascia temporală
şi aponevroza epicraniană)
Inserţie: - pe pavilionul auricular
Inervaţie:
 r. temporalis din n. facial pentru auricularul anterior şi superior
 r. auricularis posterior din n. facial pentru auricularul posterior
Acţiune: muşchi rudimentari, acţiune neînsemnată

La nivelul pavilionului auricular se găsesc muşchii auriculari (mm.

auriculares), muşchi rudimentari, formaţi fiecare doar din câteva fascicule
musculare. Sunt reprezentaţi de:
 m. helicis major – muşchiul mare al helixului
 m. helicis minor – muşchiul mic al helixului
 m. tragicus – muşchiul tragusului

59
  m. pyramidalis auricularis – muşchiul piramidal auricular
 m. antitragicus – muşchiul antitragusului
 m. transversus auricularis – muşchiul transvers auricular
 m. obliquus auricularis – muşchiul oblic auricular
 m. incisurae helicis – muşchiul incizurii helixului (inconstant)

Fig.38 Muşchii mimicii

MUŞCHII PERIORALI
 Muşchiul orbicular al gurii – M. orbicularis oris
Muşchi complex, palsat în jurul orificiului bucal şi în grosimea buzelor,
muşchiul orbicular al gurii este format din fibre musculare concentrice, care
arcuiesc corespunzător buzelor (semiorbicularul superior şi inferior).
Părţi:
 Pars marginalis – partea marginală sau muşchiul orbicular extern,
situat periferic

60
  Pars labialis – sau muşchiul orbicular intern, denumit şi sficterul
gurii, aflat central, corespunzător marginii libere a buzelor.

Origine:
 Fibrele extrinseci, derivate din musculatura radială a buzelor,
provenite în special din muşchii buccinator, ridicătorul şi respectiv
coborâtorul unghiului gurii.
 Fibrele intrinseci, proprii, formează benzi simetrice, arcuite din
profunzimea pielii buzelor
 Fibrele conectante cu scheletul subiacent şi anume: fasciculul
nazolabial, de la baza septului nazal, fasciculul sau muşchiul incisiv
superior, din fosa incisivă, fascicolul sau muşchiul incisiv inferior,
din foseta mentonieră (mandibulară).
Inserţie:
 Nodul musculotendinos comisural (modiolul), de forma unui sept
vertical, aflat în profunzimea comisurilor buzelor, loc de încrucişare
şi de interferenţă a tuturor fibrelor. Prin încrucişarea celor doi
semiorbiculari, se formează un unghi ascuţit, corespunzător
unghiului buzelor.
 Tegumentul şi mucoasa buzelor.

Fig.39 Muşchii periorali, aspect posterior

Acţiune:
 Conferă gurii o formă caracteristică
 Apropie buzele şi închide gura, participând la variate funcţii
 Închiderea forţată a gurii prin contribuţia porţiunii marginale.
 Presează buzele pe arcurile alveolodentare (partea labială)
 Subţiază marginea liberă a buzelor (porţiunea labială)

61
  Proiectează anterior buzele (porţiunea marginală

 Muşchiul buccinator– M. buccinator

Partulater, plasat în profunzimea obrajilor, muşchiul buccinator ocupă
intervalul dintre maxilă şi mandibulă, lateral de dinţi. Este format din trei
categorii de fibre îndreptate anterior spre comisura buzelor, unde se
încrucişează:
 fibrele superioare descind oblic inferior şi anterior
 fibrele mijlocii au un traiect orizontal
 fibrele inferioare, ascendente se îndreaptă superior şi anterior
Origine:
 Linia de origine a muşchiului are forma unei potcoave plasate cu
concavitatea anterior.
 Pe maxilă, pe versantul lateral al bazei procesului alveolar,
corespunzător molarilor.
 Pe mandibulă, pe creasta osoasă a porţiunii alveolare, din dreptul
molarilor (creasta buccinatoare) şi segmentul adiacent al liniei
oblice.
 Rafeul pterigomandibular (raphe pterygomandibularis) extins între
cârligul pterigoidian şi capătul posterior al liniei milohioidiene de pe
mandibulă

Inserţie:
 Pe nodul musculotendinos comisural, prin încrucişare şi interferenţă
cu fibrele muşchiului orbicular al gurii.
 Pe buze, la nivelul cărora participă la formarea porţiunii marginale a
orbicularului gurii. Fibrele superioare se continuă în buza inferioară,
iar cele inferioare în buza superioară, în muşchii semiorbiculari
corespunzători.
 Pe mucoasa obrajilor.
Acţiune:
 Reprezintă componenta mobilă şi adaptativă a obrajilor, menţine
tensiunea necesară a acestora (compresiunea obrajilor).
 Trage postero-lateral unghiul gurii şi alungeşte orificiul bucal.
 Sprijină masticaţia (muşchi accesor al masticaţiei) prin plasarea
alimentelor din vestibulul bucal între arcurile dentare.
 Expulsează aerul din cavitatea bucală sub presiune (buccinator =
trâmbiţaş).
 Presează faţa externă a arcadelor alveolo dentare.

62
 Fig.40 Muşchiul buccinator

Fig.41 Muşchii mimicii

 Muşchiul ridicător al buzei superioare şi a aripii nasului– M. levator

labii superioris alequae nasi
Origine: procesul frontal al maxilei
Inserţie:
 aripa nasului (cartilajul alar mare)
 pielea buzei superioare
Acţiune: ridică aripa nasului şi buza superioară.

 Muşchiul ridicător al buzei superioare– M. levator labii superioris

Origine: sutura zigomaticomaxilară
Inserţie: pielea buzei superioare şi muşchiul semiorbicular superior
Acţiune: ridică buza superioară în dreptul dinţilor frontali.

 Muşchiul zigomatic mic – M. zygomaticus minor

Origine: faţa laterală a osului zigomatic
Inserţie: buza superioară între inserţiile muşchiului ridicător al buzei
superioare (medial) şi muşchiul zigomatic mare (lateral)
Acţiune: trage spre superior buza superioară.

63
 Muşchiul zigomatic mare – M. zygomaticus major
Origine:
 faţa laterală a osului zigomatic, lateral de originea muşchiului
zigomatic mic
 procesul temporal al osului zigomatic
Inserţie: comisura buzelor, în nodul musculotendinos comisural
Acţiune: trage unghiul buzelor superior şi lateral.

 Muşchiul rizorius – M. risorius

Origine: fascia maseterină
Inserţie:
 nodul musculotendinos comisural
 pielea şi mucoasa comisurii bucale
Acţiune: - trage lateral unghiul buzelor, intervenind în surâs (rideo = a
zâmbi, a râde).

 Muşchiul ridicător al unghiului gurii sau muşchiul canin– M.

levator anguli oris
Origine: fosa canină a feţei anterioare a corpului maxilei, inferior de
muşchiul ridicător al buzei superioare
Inserţie: pe nodul musculotendinos comisural
Acţiune: ridică şi trage medial unghiul buzelor.

 Muşchiul coborâtor al unghiului gurii - M. depresor anguli oris

Origine: linia oblică a corpului mandibulei pe segmentul situat între
tuberculul mental şi nivelul primului molar
Inserţie: pe nodul musculotendinos comisural, fibrele sale convergente se
continuă în musculatura buzei superioare
Acţiune: coboară şi trage medial unghiul buzelor.

 Muşchiul coborâtor al buzei inferioare – M. depresor labii inferioris

Origine: linia oblică a mandibulei, medial de originea muşchiului depresor
anguli oris, între gaura mentală şi simfiza mandibulei (mentală)
Inserţie: pe pielea şi mucoasa buzei inferioare, fibrele sale se îmbină cu cele
ale muşchiului semiorbicular inferior
Acţiune: trage buza inferioară spre inferior şi lateral (exprimarea ironiei)

 Muşchiul mental – M. mentalis

Origine: foseta mentală a mandibulei, inferior de originea muşchiului
depresor al buzei inferioare
Inserţie: pe pielea mentonului
Acţiune:
 încreţeşte pielea mentonului
 împinge anterior buza inferioară.

64
 3. MUSCULATURA SUPERFICIALĂ A GÂTULUI
 Platisma sau muşchiul pielos al gâtului - Platysma
Muşchi lat şi subţire, platisma este plasat simetric în partea antero-laterală a
gâtului, între torace, mandibulă şi buza inferioară, format din fibre dirijate
superior şi medial.
Origine: Fascia pectorală şi fascia deltoidiană, în apropierea claviculei
Inserţie:
 Marginea inferioară şi linia oblică a corpului mandibulei, între
tuberculul mental şi nivelul primului molar
 Se intrică cu musculatura buzei inferioare, în special cu muşchiul
coborâtor al unghiului gurii.
 Pe pielea comisurii labiale şi a buzei inferioare
Inervaţie: n. facial
Acţiune: ridică şi pliază pielea gâtului
 coboară comisura buzelor şi buza inferioară
 depresor neînsemnat al mandibulei

 Muşchiul sternocleidomastoidian – M. sternocleidomastoideus

Este dispus în partea anterolaterală a gâtului având o poziţie oblică.
Origine:
 Capul medial – suprafaţa anterosuperioară a manubriului sternal
 Capul lateral – treimea medială a suprafeţei superioare a claviculei
Inserţie: suprafaţa laterală a procesului mastoidian şi jumătatea laterală a
liniei nuhale superioare.
Inervaţie: nervul accesor
Acţiune:
 Înclină capul omolateral, roteşte capul ipsilateral
 Flexia gâtului, ridică cutia toracică

4. MUŞCHII HIOIDIENI
Muşchii hioidieni fac parte din musculatura gâtului, ataşaţi osului hioid cu
rol în biomecanica masticaţiei,deglutiţiei, mimicii şi vorbirii. În raport cu
poziţia lor faţă de osul hioid se grupează în muşchi suprahioidieni şi muşchi
infrahioidieni. Descrierea lor se va face împreună cu prezentarea aparatului
hioidian.

65
 Fig.42 Muşchii hioidieni, aspect anterior

APARATUL HIOIDIAN
Reprezintă totalitatea structurilor osteoligamentare de suspensie ale osului
hioid de baza craniului, care derivă din cartilajul celui de-al II-lea arc
branhial, denumit şi cartilajul Reihert. Este format din:
 procesul stiloidian al osului temporal
 coarnele mici ale osului hioid
 ligamentul stilohioidian (Lig. stylohyoideum), cordon fibros întins
de la vârful procesului stiloidian la vârful cornului mic al osului
hioid.

MUŞCHII SUPRAHIOIDIENI - MUSCULI SUPRAHYOIDEI

În număr de patru perechi, se situează pe de o parte între baza craniului şi
osul hioid, iar pe de altă parte între mandibulă şi osul hioid. Aceştia din urmă
având atât originea cât şi inserţia terminală pe puncte mobile, dispun de o
dinamică proprie intervenind în:
 Coborârea mandibulei, când osul hioid devine punct fix prin
contracţia muşchilor infrahioidieni
 Ridicarea osului hioid şi împreună cu acesta a laringelui, intervenind
în deglutiţie, când mandibula este fixată de muşchii masticatori.

 Muşchiul digastric – M. digastricus

Muşchiul digastric este situat în partea supero-laterală a gâtului, recurbat
între procesul mastoidian al osului temporal, osul hioid şi fosa digastrică a

66
corpului mandibulei.
Părţi:
 Venter posterior - pântecul posterior, mai voluminos şi mai lung,
orientat oblic inferior, anterior şi medial
 Venter anterior - pântecul anterior, mai scurt şi mai puţin
voluminos, dirijat inferior, anterior şi medial
 Tendonul intermediar, aflat între cele două pântece cărnoase, de
formă cilindrică, inflectat în unghi obtuz între acestea.

Origine:
 incizura mastoidiană a osului temporal (pântecul posterior)
 fosa digastrică a corpului mandibulei (pântecul anterior)
Inserţie: - tendonul intermediar, prin mijlocirea unei chingi fibroase se
ataşează de partea laterală a corpului şi cornului mare a osului hioid
Inervaţie:
 pântecul anterior: nervul milohioidian, ramură a nervului mandibular
 pântecul posterior: nervul facilal şi glosofarigian
Acţiune:
 pântecul posterior ridică osul hioid
 pântecul anterior coboară mandibula, respectiv ridică osul hioid

 Muşchiul stilohioidian– M. stylohyoideus

Este un muşchi subţire care însoţeşte traiectul pântecului posterior al
muşchiului digastric, la început fiind situat medial apoi anterior de acesta.
Orientat oblic inferior şi anterior, se împarte în două fascicule care cuprind
tendonul intermediar al muşchiului digastric
Origine: - procesul stiloidian al osului temporal
Inserţie: - cornul mare al osului hioid, la joncţiunea acestuia cu corpul
osului hioid
Inervaţie: - ramura stilomastoidiană a nervului auricular posterior, din
nervul facial
Acţiune: - elevator al osului hioid

 Muşchiul milohioidian – M. mylohyoideus

Muşchiul milohioidian este un muşchi lat, situat între mandibulă şi osul
hioid. Joncţionat pe linia mediană cu muşchiul controlateral, printr-un rafeu
tendinos, numit rafeul milohioidian, formează planşeul bucal sau diafragma
gurii (diaphragma oris). Anterior este alcătuit din fibre orizontale, iar
posterior din fibre oblice, dirijate inferior şi medial.
Origine: linia milohioidiană a mandibulei, până la nivelul alveolei ultimului
molar inferior
Inserţie:
 pentru fibrele orizontale - rafeul milohioidian (linia albă suprahioidă
sau rafeul median mandibulohioidian),

67
  pentru fibrele oblice - faţa anterioară a osului hioid
Inervaţie: n. mylohyoideus din n. mandibular
Acţiune:
 coboară mandibula, respectiv ridică osul hioid cu porţiunea sa
posterioară
 ridică planşeul bucal sprijinind acţiunea limbii

 Muşchiul geniohioidian – M. geniohyoideus

Este un muşchi scurt, situat profund pe suprafaţa endobucală a muşchiului
milohioidian, muşchiul geniohioidian are o poziţie juxtamediană, dirijându-
se posterior şi inferior.
Origine: - spina mentală
Inserţie: faţa anterioară a corpului osului hioid
Inervaţie: nervul hipoglos
Acţiune: - coboară mandibula, respectiv ridică osul hioid.

Fig.43 Muşchii hioidieni

MUŞCHII INFRAHIOIDIENI - MUSCULI INFRAHYOIDEI

Extinşi între osul hioid şi stern sau centura umărului, sunt muşchi lungi, de
forma unor benzi plate, în număr de patru perechi. Îndeplinesc o dublă
funcţie şi anume:
 Coboară osul hioid şi împreună cu acesta laringele
 Fixează poziţia osului hioid, ancorându-l de trunchi, pentru
realizarea unui punct stabil muşchilor suprahioidieni, în vederea

68
 coborârii mandibulei.

 Muşchiul sternohioidian – M. sternohyoideus

Origine:
 extremitatea sternală a claviculei
 articulaţia sternoclaviculară
 manubriul sternal
Inserţie: osul hioid, marginea inferioară în apropierea liniei mediane
Inervaţie: ansa cervicală din plexul cervical
Acţiune: coboară şi fixează osul hioid.

 Muşchiul omohioidian – M. omohyoideus

Este un muşchi digastric, format dintr-un pântec superior (venter superior) şi
un pântec inferior (venter inferior), unite între ele printr-un tendon
intermediar, într-un unghi obtuz deschis lateral şi posterior.
Origine: marginea superioară a scapulei, medial de incizura scapulară prin
pântecul inferior
Inserţie: corpul osului hioid, la nivelul marginii inferioare, lateral de inserţia
muşchiului sternohioid, prin pântecul superior
Inervaţie: ansa cervicală din plexul cervical
Acţiune:
 Coboară şi fixează osul hioid
 Este tensor al fasciei cervicale în mişcările de inspiraţie forţată
(căscat) în vederea favorizării circulaţiei venoase

 Muşchiul sternotiroidian – M. sternothyroideus

Origine:
 manubriul sternal, suprafaţa posterioară (internă)
 cartilajul primei coaste
Inserţie: cartilajul tiroid al laringelui, la nivelul versantului inferior al liniei
oblice.
Inervaţie: ansa cervicală din plexul cervical
Acţiune: coboară laringele

 Muşchiul tirohioidian – M. thyrohyoideus

Origine: cartilajul tiroid al laringelui, la nivelul versantului superior al liniei
oblice, în continuarea muşchiului sternotiroidian
Inserţie: osul hioid, la nivelul marginii inferiore a cornului mare
Inervaţie: nervul hipoglos (XII
Acţiune:
coboară osul hioid
ridică laringele, când osul hioid este fixat

69
 5. MUŞCHII PRE ŞI LATEROVERTEBRALI

MUŞCHII PREVERTEBRALI
 Muşchiul lung al capului – M. longus capitis
Origine: - tuberculii anteriori ai apofizelor transverse ale vertebrelor C3-C6
Inserţie: - faţa inferioară a părţii bazilare a osului occipital
Inervaţie: - ramurile anterioare ale nervilor cervicali C 1-3
Acţiune:
 menţinerea în poziţie normală a capului
 flexor şi rotator de aceeaşi parte a capului

 Muşchiul lung al gâtului – M. longus colli

Origine: - corpul ultimelor trei vertebre cervicale şi al primelor trei vertebre
toracale
Inserţie:
 corpii vertebrelor cervicale superioare
 apofizele transverse ale vertebrelor cervicale mijlocii
Inervaţie: - ramurile anterioare ale nervilor cervical
Acţiune: - menţine în poziţie fiziologică coloana cervicală, exercitând şi o
uşoară acţiune de rotaţie

Fig.44 Muşchii pre şi laterovertebrali

MUŞCHII LATEROVERTEBRALI
 Muşchiul scalen anterior - M. scalenus anterior
Origine: - tuberculii anteriori ai apofizelor transverse ale vertebrelor C3-C6
Inserţie: - tuberculul muşchiului scalen anterior “Lisfranc” de pe suprafaţa

70
superioară a coastei 1-a
Inervaţie: - ramurile ventrale ale nervilor cervicali C 4-6
Acţiune: - trage gâtul anterolaeral, îl roteşte controlateral şi ridică coasta 1-a

 Muşchiul scalen mijlociu - M. scalenus medius

Origine: - tuberculii anteriori ai tuturor vertebrelor cervicale
Inserţie: - faţa superioară a coastei 1-a, îndărătul şanţul arterei subclavii
Inervaţie: - ramurile ventrale ale nervilor cervicali C 3-8
Acţiune: - îndoaie gâtul ipsilateral, ridică prima coastă

 Muşchiul scalen posterior - M. scalenus posterior

Origine: tuberculii posteriori ai apofizelor transverse ale vertebrelor C5-C7
Inserţie: coasta a 2-a
Inervaţie: - ramurile ventrale ale nervilor cervicali C 6-8
Acţiune:
 Ridică primele două coaste, şi prin acestea cutia toracică, joacă rol
de muşchi inspirator auxiliar.
 Menţin în poziţie coloana cervicală
 Contracţia unilaterală determină înclinarea coloanei cervicale în
partea respectivă

71
 V. FORMAŢIUNILE CONJUNCTIVE ALE
EXTREMITĂŢII CEFALICE

Structurile conjunctive dense ale capului şi gâtului ansamblează un sistem

unitar şi complex, adaptat funcţiilor aparatului dentomaxilar. Ele sunt
materializate prin:
 Fascii (Fasciae), formaţiuni membranoase, cu rol predominant mecanic.
Prin formarea de compartimente fasciale (loje, spaţii) şi suprafeţe de
glisaj asigură mişcările muşchilor şi ale viscerelor. Denumirea şi
subdiviziunea lor derivă de la regiunea în care se află sau după numele
muşchiului pe care îl acoperă.
 Ţesutul conjunctiv lax şi adipos al capului şi gâtului este distribuit în
stratul subcutanat (Tela subcutanea) sau subcutis, spaţii intermusculare,
interfasciale şi periviscerale, facilitând dinamica muşchilor şi a
organelor extremităţii cefalice.
Rolul formaţiunilor fibroconjunctive în delimitarea lojelor şi spaţiilor
cervicofaciale, precum şi importanţa lor practică în propagarea proceselor
patologice vor fi tratate în capitolele de antomie topografică.

1. FASCIILE CAPULUI
Fasciile capului sunt ataşate muşchilor masticatori, singurul muşchi al
mimicii care dispune de înveliş fascial fiind muşchiul buccinator. În realitate
aceste fascii se continuă între ele, formând o membrană unitară, care se
prelungeşte în fasciile gâtului.

FASCIA TEMPORALĂ - FASCIA TEMPORALIS

Groasă şi rezistentă, de aspect aponevrotic, acoperă muşciul temporal,
servind şi ca origine unor fibre ale acestuia.
Laminaţia: în partea inferioară fascia temporală se divide în două lame, care
cuprind între ele un spaţiu interfascial, umplut cu ţesut celuloadipos, şi
compartimentat de benzi fibroase.
 Lamina superficialis – lama superficială mai groasă
 Lamina profunda – lama profundă mai subţire

Inserţii:
 linia temporală superioară
 lama superficială- suprafaţa laterală a marginii superioare a arcului
zigomatic
 lama profundă: suprafaţa medială a marginii superioare a arcului
zigomatic

FASCIA MASETERINĂ - FASCIA MASSETERICA

72
Subţire şi rezistentă, acoperă faţa laterală a muşchiului maseter, posterior
continuându-se şi pe faţa glandei parotide, devenind facie parotidiană
(Fascia parotidea).
Inserţii:
 arcul zigomatic, suprafaţa laterală
 ramura mandibulei, marginea anterioară, inferioară şi posterioară

FASCIA PTERIGOIDIANĂ - FASCIA PTERYGOIDEA

Este subţire şi ataşată feţei mediale a muşchiului pterigoidian medial
Inserţii:
 baza craniului, corespunzător originii muşchiului pterigoidian medial
 unghiul mandibulei

Dependinţe:
 Fascia interpterigoidiană, partea superioară a fasciei pterigoidiene,
interpusă între cei doi muşchi pterigoidieni.
 Fascia (aponevroza) pterigotemporomaxilară a lui Hovelaque, porţiune
ataşată feţei interne a muşchiului pterigoidian lateral.
 Lig. sphenomandibulare - ligamentul sfenomandibular, corespunde cu
marginea posterioară fortificată a fasciei pterigoidiene, considerat ca
ligament auxiliar al articulaţiei temporomandibulare.

FASCIA BUCOFARINGEANĂ - FASCIA

BUCCOPHARYNGEA
Este fascia comună aplicată pe suprafaţa laterală a muşchilor buccinator şi
constrictor superior al faringelui.
Inserţii:
 anterior se pierde în ţesutul subcutanat al obrajilor
 postero-inferior se continuă în adventicia faringelui şi cu lamele
fasciei cervicale.

CORPUL ADIPOS AL OBRAZULUI - CORPUS ADIPOSUM

BUCCAE
Denumită şi bula grăsoasă a lui Bichat, corpul adipos al obrazului este o
masă adipoasă circumscrisă, încapsulată, mai dezvoltată la sugar.
Localizare: Superficial de muşchiul buccinator, la marginea anterioară a
muşchiului maseter.
Semnificaţie:
 Format din grăsime de constituţie, îşi păstrează volumul şi în stările
de slăbire şi la bătrâni.
 Are rol de amortizare a presiunilor exercitate de procesul coronoid al
ramurii mandibulei.
 Reprezintă porţiunea bucală a stratului adipos masticator, interpus
între muşchii masticatori şi platformele lor osoase.

73
 2. FASCIA CERVICALĂ – FASCIA CERVICALIS
Fascia cervicală deşi are o dispoziţie lamelară, se consideră ca o structură
conjunctivă unitară.
Laminaţie: este formată din trei lame, conectate între ele în partea laterală a
gâtului.
 lama superficială
 lama pretraheală
 lama prevertebrală

LAMA SUPERFICIALĂ - LAMINA SUPERFICIALIS

Denumită şi fascie cervicală superficială, are aspectul unui manşon, situat
dedesubtul platismei.
Inserţii:
 marginea inferioară a mandibulei
 faţa superioară şi marginea anterioară a claviculei şi manubriului
sternal
 faţa anterioară a osului hioid
Conexiuni şi tranziţii realizate cu:
 Fascia maseterină şi fascia parotidiană
 Loja glandei submandibulare
 Loja parotidiană
 Septul interglandular sau submandibulo-parotidian, între loja
submandibulară şi parotidiană. Acest sept este identic cu ligamentul
stilomandibular, descris ca ligament accesor al articulaţiei
temporomandibulare.

74
 Fig.45 Fasciile gâtului

LAMA PRETRAHEALĂ - LAMINA PRETRACHEALIS

Denumită şi fascie cervicală mijlocie, este situată infrahioidian, acoperită de
lama superficială, ataşată muşchilor infrahioidieni, viscerelor gâtului şi
mănunchiului vasculonervos profund al acestuia.
Inserţii:
 faţa anterioară a osului hioid
 marginea posterioară a claviculei şi a manubriului sternal
 muşchiul omohioidian

Conexiuni şi tranziţii
 fascia bucofaringiană
 fascia nucală
 fascia endotoracică

Părţi:
 Porţiunea infrahioidiană, aflată în regiunea infrahioidiană
 Porţiunea omoclaviclară, situată în triunghiul omoclavicular

Dependinţe: prin dedublare formează:

 Teaca muşchilor infrahioidieni
 Teaca viscerală, dispusă în jurul viscerelor din regiunea
infrahioidiană (esofag, laringe, trahee, glanda tiroidă)

75
 TEACA VASCULARĂ SAU VAGINA CAROTICĂ - VAGINA
CAROTICA
Este dependentă de fascia cervicală şi reprezintă învelişul fibroconjunctiv al
mănunchiului vasculonervos profund al gâtului. Se întinde de la baza
craniului la mediastin. Trimite în interior septuri care comparimentează
teaca.

LAMA PREVERTEBRALĂ - LAMINA PREVERTEBRALIS

În mod clasic este denumită şi fascia cervicală profundă, înglobează
porţiunea cervicală a coloanei vertebrale, musculatura pre- şi laterovertebrală
a gâtului, formând un sept despărţitor între aceştia şi viscerele gâtului.
Inserţii:
 exobaza craniului
 vertebra a 3a toracală
 procesele transverse ale vertebrelor cervicale

Conexiuni şi tranziţii cu:

 fascia nucală
 ţesutul conjunctiv al mediastinului posterior.

Fig.46 Fasciliie gâtului secţiune orizontală

76
 VI. ARTICULAŢIA TEMPOROMANDIBULARĂ -
ARTICULATIO TEMPOROMANDIBULARIS

 Particularităţi Denumită şi articulaţia cranio-mandibulară sau

mandibulară, are următoarele caracteristici:
 Este unica articulaţie mobilă a craniului, stabileşte legătura mobilă
dintre baza craniului şi mandibulă, în vederea executării funcţiilor
aparatului dentomaxilar.
 Este cea mai evoluată şi diferenţiată articulaţie a corpului uman, atât
sub aspect constituţional, cât şi din punct de vedere biodinamic.
 Deşi anatomic este o articulaţie simetrică bicondiliană, funcţional
cele două articulaţii conlucrează, formând un complex articular
unitar.
 Corelaţia articulaţiei temporomandibulare cu raportul dintre arcurile
dentare şi cu modul de angrenare a acestora, are o deosebită
importanţă stomatologică, prin realizarea articulaţiei
“temporomandibulodentare” sau “temporomandibuloocluzale”.

CONSTITUŢIE:
Este formată din următoare componente:
 componente osoase
 componente cartilaginoase
 mijloace de unire
 cavitatea articulară

COMPONENTELE OSOASE

FOSA MANDIBULARĂ SAU CAVITATEA GLENOIDĂ -

FOSSA MANDIBULARIS
Depresiune de formă ovalară, adâncă de 5-7 mm, aflată pe faţa inferioară a
scuamei osului temporal şi pe versantul antero-inferior al părţii timpanice a
osului temporal.

 Fisura petrotimpanică (Glaser) subîmparte depresiunea în:

 Porţiunea articulară, situată anterior de fisură, pe scuama osului
temporal. Corespunde fosei mandibulare propriu-zise (cavitatea
glenoidă).
 Porţiunea nearticulară, situată posterior de fisură, corespunzător
părţii timpanice a osului temporal.
 Orientarea: În raport cu tipul individual de masticaţie, axul mare al
fosei mandibulare este orientat fie transversal, fie oblic. În cazul
orientării oblice, prelungirea axelor celor două fose converg şi se
intersectează pe linia mediană a bazei craniului, pe circumferinţa

77
 anterioară a găurii mari a osului occipital.
 Configuraţia:
 Mărimea fosei mandibulare nu corespunde exact formei condilului
mandibulei, ci este mai largă.
 Deoarece nu este supusă presiunilor masticatorii, platforma
concavităţii este alcătuită dintr-o lamă osoasă subţire.
 Limite:
 Anterior: - se continuă cu tuberculul articular
 Posterior:
- fisura petrotimpanică (Glaser)
- labrul articular posterior, o creastă osoasă îndreptată lateral
- procesul postglenoidal sau retroarticular, o formaţiune
tronconică ce separă fosa de meatul acustic extern
 Medial: spina sfenoidală
 Lateral: muchia osoasă de la rădăcina arcului zigomatic, întinsă între
tuberculul articular şi procesul postglenoidal.

TUBERCULUL ARTICULAR SAU EMINENŢA

ARTICULARĂ - TUBERCULUM ARTICULARE
Este o formaţiune specific umană, situat anterior de fosa mandibulară pe
scuama osului temporal, în vederea facilitării coborârii mandibulei prin
deplasarea capului madibulei pe acesta.
 Configuraţia:
 Proeminenţă alungită transversal, convexă în sens antero-posterior şi
concavă sub formă de jgheab în direcţie transversală.
 În continuarea fosei mandibulei, posterior descrie o pantă, lungă în
sens sagital de 9 mm şi abruptă faţă orizontală, având o înclinaţie
cuprinsă între 5o şi 55o, (în medie 33o)
 Anterior se termină într-o muchie fină, care o separă de fosa
infratemporală. Povârnişul anterior fiind absent, tuberculul articular
se situează în planul fosei infratemporale.
 Limite:
 Anterior: muchia transversă interpusă între tuberculul articular şi
fosa infratemporală.
 Posterior: se continuă cu fosa mandibulară.
 Medial: linia osoasă de la baza spinei sfenoidale.
 Lateral: rădăcina anterioară a procesului zigomatic, denumit
“tuberculul zigomatic anterior”.

CAPUL MANDIBULEI SAU CONDILUL MANDIBULAR -

CAPUT MANDIBULAE
Are o formă cilindrică sau elipsoidală, convex în toate sensurile. Are

78
diametrul mare de 18-20 mm dispus transversal şi diametrul mic de 8-10 mm
situat antero-posterior. Forma şi poziţia acestor formaţiuni sunt variate, iar
între ele există în general o uşoară asimetrie.
 Orientarea:
 Direcţia axului mare este oblică postero-medial. Prelungirea axelor
mari ale celor doi condili, formează un unghi obtuz cu o valoare
cuprinsă între 145-160o, anterior de gaura mare a osului occipital. La
indivizii cu mişcări mandibulare verticale, axul mare are o poziţie
transversală.
 În raport cu planul ramurii mandibulei, capul mandibulei este
proiectat mai mult medial decât lateral. Are o poziţie orizontală sau
înclinată, în acest ultim caz polul medial se situează în plan superior.
 În raport cu marginea posterioară a ramurii, capul mandibulei are o
poziţie uşor flectată anterior.
 Configuraţie:
 Polii capului mandibulei corespund extremităţilor cu suprafeţe
rugoase. Polul lateral este situat mai anterior şi inferior, polul medial
se situează mai posterior şi mai superior.
 Suprafaţa articulară, netedă ocupă versantul antero-superior al
capului mandibulei, demarcată de o linie osoasă fină.
 Suprafaţa nearticulară, rugoasă corespunde versantului posterior, are
formă triunghiulară îndreptată cu vârful în continuarea marginii
posterioare a ramurii mandibulei.

COMPONENTELE CARTILAGINOASE
 Cartilago articularis - cartilajul articular acoperă suprafeţele articulare
ale componentelor osoase. Este format dintr-un strat subţire de cartilaj
hialin modificat, acoperit de o membarnă fibroasă avasculară, care
corespunde pericondrului. În ansamblu aceste două straturi formează un
fibrocartilaj avascular.
 Discus articularis - discul articular sau meniscul articular, este o
formaţiune fibroasă, alcătuită din fibre concentrice, care la adult va avea
o structură fibrocartilaginoasă. Interpus între suprafeţele articulare
incongruente temporale şi mandibulare, realizează concordanţa între
acestea.

 Configuraţia. De formă ovală sau eliptică, cu axul mare orientat

transversal, se modelează pe suprafeţele articulare ale componentelor
osoase.
 Faţa superioară este convex-concavă, adaptată formei fosei
mandibulare şi eminenţei articulare.
 Faţa inferioară este concavă, răspunde capului mandibulei.
 Marginea discului articular este mai groasă, posterior are 3-4 mm,
anterior 2 mm.

79
  Centrul este subţiat, deseori perforat.

 Inserţii.
 Pe flancuri discul articular aderă ferm de polii capului mandibulei:
 Circumferinţa discului (meniscului) articular este prinsă de capsula
articulară.
 Posterior discul articular se desprinde într-o lamă ascendentă
(temporală) şi o lamă descendentă (mandibulară), ataşate peretelui
posterior al capsulei articulare. Între aceste două lame, dinspre
capsulă pătrunde un strat de ţesut conjunctiv vascularizat.
Ataşamentul lax al discului articular în partea lui posterioară, conferă
acestuia un grad de mobilitate.
 Anterior, discul articular devine de asemenea bilamelar: lama
ascendentă şi descendentă se alătură peretelui anterior al capsulei
articulare. Între cele două lame, se inseră pe discul articular fibre ale
muşchiului pterigoidian lateral.

MIJLOACE DE UNIRE.
Mijloacele de unire au rolul de a cuprinde şi solidariza componentele osoase
între ele, permiţând totodată menţinerea mişcărilor capului mandibulei în
limite fiziologice.

CAPSULA ARTICULARĂ - CAPSULA ARTICULARIS

Este un manşon tronconic fibros, dispus relativ lax în jurul capetelor osoase.
 Constituţie: Capsula articulară este formată din fibre conjunctive
verticale, cu o uşoară convergenţă inferior şi posterior. Fibrele sunt
grupate în:
 Fibre lungi sau superficiale, întinse între baza craniului şi mandibulă
(fibre bazicraniomandibulare).
 Fibre scurte sau profunde, dispuse între baza craniului şi
circumferinţa discului articular (fibre temporomeniscale).

 Inserţia temporală se face pe formaţiunile osoase care delimitează

suprafeţele articulare ale cavităţii glenoide şi ale eminenţei
articulare:
- Anterior pe marginea tberculului articular.
- Posterior pe marginea anterioară a fisurii petrotimpanice, asfel
încât fisura rămâne extracapsulară.
- Lateral pe muchia osoasă de la rădăcina arcului zigomatic şi
versantul anterior al procesului postglenoidal.
- Medial la baza spinei sfenoidale.

 Inserţia mandibulară:
- Pe laturi, este ataşat ferm de polii capului mandibulei, separat de

80
 inserţia discului articular.
- Anterior pe marginea suprafeţei articulare a capului mandibulei.
- Posterior, inferior de suprafaţa articulară, pe aria triangulară a
capului mandibulei.

 Inserţia meniscală:
- Pe laturi aderă de marginile discului articular.
- Anterior lamele discului articular fuzionează cu capsula
articulară.
- Posterior pe capsula articulară, împreună cu lamele meniscale şi
ţesutul conjunctiv vascular interlaminar rezultă un fascicul
fibroelastic, denumit frâul discal posterior sau frâul meniscal
posterior (Sappey) cu rol în facilitarea deplasării discului
articular în direcţie anterioară.

LIGAMENTELE ARTICULARE
Se grupează în:
 Ligamente capsulare, sunt condensări fibroase ale capsulei articulare,
pe laturi:
 Ligamentum laterale – ligamentul lateral sau temporomandibular,
este format din două straturi, unul superficial în evantai, altul
profund având forma unei benzi. Are originea pe rădăcina anterioară
a procesului zigomatic (tuberculul zigomatic anterior), fibrele
converg inferior şi posterior şi se inseră pe suprafaţa laterală şi
posterioară a colului mandibulei.
 Ligamentum mediale - ligamentul medial, sau ligamentul lateral
intern, fortifică partea internă a capsulei, între baza spinei
sfenoidului şi suprafaţa medială a colului condilului. Este format din
fibre mai subţiri decât precedentul.
 Ligamentele accesorii, formate din bandelete fibroase distanţate de
capsula articulară.
 Ligamentum sphenomandibulare – ligamentul sfenomandibular se
extinde de la spina sfenoidală la lingula mandibulei şi marginea
inferioară a găurii mandibulei.
 Ligamentum stylomandibulare – ligamentul stilomandibular pleacă
de pe vârful procesului stiloidian al osului temporal şi se inseră pe
marginea posterioară a unghiului mandibulei

81
Fig.47 Articulaţia temporomandibulară, Fig.48 Articulaţia temporomandibulară
aspect lateral, aspect medial

CAVITATEA ARTICULARĂ
Cavitatea articulară este divizată de discul articular în două compartimente
distincte atât anatomic cât şi funcţional. Capsula articulară este tapetată
corespunzător celor două compartimente de membrane sinoviale.

 Compartimentul (etajul) menisco-temporal

Are o poziţie antero-superioară, este mai larg şi se situează între faţa
superioară a discului articular şi feţele articulare temporale.
 Membrana synovialis superior - membrana sinovială superioară,
suprameniscală este laxă, se ataşează împreună cu capsula pe
circumferinţa feţei articulare temporale şi a meniscului.

 Compartimentul (etajul) menisco-mandibular sau meniscocondilian

Este mai îngust, orientat postero-inferior, între faţa inferioară a discului
articular şi capul mandibulei.
 Membrana synovialis inferior - membrana sinovială inferioară,
submeniscală se inseră pe periferia discului articular şi pe capul
mandibulei, corespunzător inserţiei capsulei articulare. Deoarece
posterior inserţia are loc pe aria triangulară, o parte a colului capului
mandibulei are o situaţie intracapsulară.

82
 Fig. 49 Articulaţia temporomandibulară, secţiune sagitală

2. MIŞCĂRILE ARTICULAŢIEI
TEMPOROMANDIBULARE
PRINCIPII BIOMECANICE
 Funcţional, cele două articulaţii temporomandibulare, etajate în patru
compartimente prin discurile articulare (meniscurile articulare), deşi au
capacităţi biomecanice distincte, acţionează sincron şi coordonat,
realizând un complex funcţional unitar, care conlucrează în cursul
tuturor mişcărilor mandibulare.
 Dinamic, combinarea mişcărilor în cele patru compartimente articulare
(meniscotemporal şi meniscomandibular), conferă mandibulei un grad
de libertate apreciabil în toate planurile spaţiului, cele două articulaţii
temporomandibulare acţionând ca o articulaţie pluriaxială, ghidată de
mijloacele de unire capsuloligamentare.
 Mecanic, articulaţia nu face parte din sistemul de transmitere a forţelor
masticatorii, din acest punct de vedere, ea poate fi considerată un
teritoriu ”neutru”.

Mişcările fundamentale sau tipice, sunt mişcările de translaţie cu sediul în

compartimentul meniscotemporal şi mişcările de rotaţie, desfăşurate în
compartimentul meniscomandibular (meniscocondilian).
 Translaţia, sau mişcarea de alunecare, constă în deplasarea
concomitentă a condilului şi a discului articular (meniscului) de-a lungul

83
 pantei posterioare a tuberculului articular, inferior şi anterior, şi
revenirea lor, în sens invers.
 Mişcarea se desfăşoară în compartimentul menisco-temporal,
deplasarea condilului ţi a discului articular (meniscului) are loc
simultan, devansarea unuia dintre aceste două elemente nu are
importanţă practică.
 Axul translaţiei este un ax transversal sau „bicondilian”, care trece
prin centrul celor doi condili. Acest ax nu are o poziţie fixă, deoarece
se deplasează împreună cu condilii, care descriu un drum, numit
„traiectoria condiliană”.
 Deplasarea bilaterală a condililor determină o mişcare simetrică a
mandibulei. Aceştia descriu o traiectorie sagitală, dinspre posterior
spre anterior, dinspre superior spre inferior, respectiv o traiectorie
inversă. Traiectoria corespunde cu lungimea pantei tuberculului
articular (9 mm) şi înclinaţia acestuia (5°- 55°).
 Deplasarea unilaterală a condilului, determină o mişcare asimetrică
amandibulei (mişcare de lateralitate). Prin drumul parcurs de condil
rezultă o traiectorie curbă dinspre posterior spre anterior, dinspre
superior spre inferior şi dinsprelateral spre medial (respectiv invers).

 Rotaţia în jurul axului bicondilian sau mişcarea de „balama” a

condililor se face „pe loc” în fosa mandibulară.
 Mişcarea se desfăşoară în compartimentul menisco-mandibular
(menisco-condilian), condilul rotindu-se contra discului articular
(meniscului).
 Prin mişcarea de „balama” se obţine o uşoară coborâre a mandibulei.
 Rotaţia în jurul axului vertical este o mişcare unilaterală a condililor
legată de mişcările de lateralitate a mandibulei.
 Mişcarea are loc în compartimentul menisco-mandibular (menisco-
condilian).
 Axul mişcării este un ax vertical, care trece fie prin centrul
condilului, fie medial sau lateral de acesta.
 Rotaţia se efectuează practic”pe loc” în fosa mandibulară. Datorită
însă tensiunii capsulei articulaţiei temporomandibulare asupra
polului lateral al condilului, acesta efectuează o mică deplasare (sub
15° faţă de planul sagital) laterală şi anterioară, numită „mişcarea
Bennett”.

3. MIŞCĂRILE MANDIBULEI
PRINCIPII BIOMECANICE.
 Mişcările tridimensionale şi poziţiile mandibulei sunt determinate de
muşchii mobilizatori ai acesteia, care acţionează în grupuri
funcţionale ca elevatori, depresori şi propulsori ai mandibulei.

84
  Orice mişcare mandibulară este rezultatul acţiunii tuturor grupurilor
mobilizatoare, care funţionează în cupluri ca protagonişti şi
antagonişti.
 Acţiunea musculaturii mobilizatoare a mandibulei este adaptată
funcţiilor aparatului dentomaxilar. Aceasta poate fi realizată prin
gradarea forţei de contracţie, prin posibilitatea alternării contracţiilor
simetrice bilaterale cu cele asimetrice unilaterale şi prin faptul că
aceaşi muşchi pot acţiona în mai multe planuri.
 Tonusul de repaus echilibrat al tuturor muşchilor mobilizatori ai
mandibulei o menţin pe aceasta în „poziţie de repaus fiziologic”.

Deplasările mandibulei, din punct de vedere anatomo-funcţional pot fi

simplificate la trei tipuri de mişcări bidirecţionale şi anume:
 Coborâre şi ridicare
 Propulsie şi retropulsie
 lateropulsie (la dreapta şi la stânga)

 Coborârea şi ridicarea mandibulei sunt mişcările prin care se deschide

şi se închide cavitatea bucală. Aceste mişcări se desfăşoară simultan şi
simetric în ambele articulaţii temporomandibulare (ATM) sub acţiunea
muşchilor coborâtori (depresori) şi ridicători (elevatori) ai mandibulei,
care acţionează simetric.
 Coborârea mandibulei:
ATM:
- mişcarea de „balama” până la coborârea mandibulei cu 2 cm
(distanţă interdentară)
- translaţia. măreşte coborârea la 4-6 cm
Depresorii mandibulei:
- muşchiul geniohioidian (M. geniohyoideus)
- pântecul anterior al muşchiului digastric (M. digasticus – venter
anterior)
- muşchiul milohioidian (M. mylohioideus) (acţiune slabă)
 Ridicarea mandibulei:
ATM:
- mişcarea inversă de balama şi translaţie
Elevatorii mandibulei:
- muşchiul maseter (M. masseter)
- muşchiul pterigoidian medial (M. pterygoideus medialis)
- muşchiul temporal (M. temporalis)
Elevaţia este „verticală”, deoarece tracţiunea anterioară a muşchilor maseter
şi pterigoidian medial este anihilată prin tracţiunea posterioară a muşchiului
temporal.

 Propulsia şi retropulsia mandibulei realizează proiecţia anaterioară şi

posterioară a mentonului. Propulsia maximă a mandibulei este de 2-2,5

85
 cm. Mişcarea este simetrică şi se desfăşoară simultan în ambele
articulaţii temporomandibulare sub acţiunea cuplului muscular
propulsor-retractor. Propulsia este o mişcare complexă, precedată
obligator de o uţoară coborâre a mandibulei (prin „mişcare în balama”,
necesară desfinţării supraocluziei frontalilor).
 Propulsia mandibulei:
ATM:
- mişcare de translaţie
Propulsorii mandibulei:
- muşchiul pterigoidian medial (M. pterygoideus lateralis)
- fasciculul superior: propulsor
- fasciculul inferior: propulsor şi depresor
 Retropulsia mandibulei:
ATM:
- mişcare de translaţie inversă
Retractorii mandibulei:
- muşchiul temporal (M. temporalis) (Fasciculul posterior)
- muşchiul geniohioidian (M. geniohyoideus)
- pântecul posterior al muşchiului digastric
Prin suprafuncţie, retropulsia (retrusia), depăşeşte limita capsulei articulareşi
comprimă ţesuturile moi retrocondiliene.

 Lateropulsia este deplasarea mandibulei alternativ la dreapta şi la

stânga în vederea efectuării mişcărilor de masticaţie. În aceste mişcări
acţiunea articulară şi musculară este asimetrică unilaterală şi alternativă.
Mişcarea se desfăoară sub acţiunea unilaterală a propulsorilor, revenirea
mandibulei în poziţie de repaus fiind asistată de fasciculul posterior al
muşchiului temporal.
Este o mişcare complexă, precedată de coborârea mandibulei în mişcarea de
lateralitate şi ridicarea ei în mişcarea de revenire.
 Lateropulsia mandibulei:
ATM:
- condilul de „pivot” (sau activ) de partea căruia se face
lateropulsia, execută o mişcare de rotaţie laterală, în jurul unui
ax vertical şi neînsemnatele mişcări Bennett
- condilul de „balans” opus direcţiei mişcării, efectuează o
mişcare de translaţie, pe o traiectorie curbă orientată inferior,
anterior şi medial
Lateropulsorul mandibulei:
- muşchiul pterigoidian lateral (M. pterygoideus lateralis), prin
contracţie unilaterală; deplasează condilul de „balans”
- privind acţiunea musculară, contracţia are loc de partea opusă
direcţiei lateropulsiei.

86
 VII. ARTERELE CAPULUI ŞI GÂTULUI

Vascularizaţia arterială a extremităţii cefalice este dată de ramurile

principale ale sistemului aortic superior, prezentarea lor sistematică făcându-
se în următoarea ordine:

Artera carotidă comună – arteria carotis communis

Aretera carotidă externă – arteria carotis externa
Artera carotidă internă – arteria carotis interna
Artera subclavie – arteria subclavia
Anastomozele arteriale craniofaciale.

1. ARTERA CAROTIDĂ COMUNĂ - ARTERIA CAROTIS

COMMUNIS
Are emergenţa sa în partea dreaptă din trunchiul brahiocefalic, iar în partea
stângă din arcul aortic.
Traiect: Plasată între articulaţia sternoclaviculară şi marginea superioară a
cartilajului tiroid, artera carotidă comună are un traiect ascendent, situându-
se în teaca carotică (vagina carotica) împreună cu vena jugulară internă, faţă
de care este situată medial, şi nervul vag.
Terminaţie:
 Sinus caroticus – sinusul carotic reprezintă dilatarea porţiunii terminale
a arterei carotide comune, ce precede bifurcaţia carotidei.
 Bifurcatio carotidis – bifurcaţia carotidei, situată la nivelul marginii
superioare a cartilajului tiroid, dă naştere celor două ramuri terminale ale
arterei carotide comune: o ramură postero-laterală (artera carotidă
internă) şi o ramură antero-medială (artera carotidă externă).
 Glomus caroticum – glomusul carotic este o mică glandă situată în
vecinătatea bifurcaţiei carotidei, având un diametru mediu de 2 mm.
Conţine celule glandulare precum şi fibre nervoase mielinice şi
amieliniceprovenite din nervul glosofaringian, ganglionul cervical
superior şi uneori din nervul vag. Constituie un chemoreceptor sensibil
la modificările fizico-chimice ale sângelui circulant.

2. ARTERA CAROTIDĂ EXTERNĂ - ARTERIA CAROTIS

EXTERNA
Traiect: artera carotidă externă se întinde de la bifurcaţia carotidei până în
apropierea colului mandibulei, unde se împarte în ramurile sale terminale.
Are un traiect vertical care străbate triunghiul carotic şi pătrunde în loja
parotidiană.
Emite şase ramuri colaterale şi două ramuri terminale:

87
 Ramurile colaterale:
 Artera tiroidiană superioară – a. thyroidea superior.
 Artera linguală – a. lingualis.
 Artera facială – a. facialis.
 Artera faringiană ascendentă – a. pharyngea ascendens.
 Artera occipitală – a. occipitalis.
 Artera auriculară posterioară – a. auricularis posterior.

 Ramurile terminale:
 Artera temporală superficială – a. temporalis superficialis.
 Artera maxilară – a. maxillaris.
În funcţie de direcţia pe care o au ramurile colaterale, acestea se împart în
ramuri colaterale anterioare, mediale şi posterioare.

Ramurile colaterale anterioare ale arterei carotide externe:

ARTERA TIROIDIANĂ SUPERIOARĂ – A. THYROIDEA

SUPERIOR
Are originea imediat deasupra bifurcaţiei carotidei, inferior de cornul mare al
osului hioid. După un scurt traiect ascendent arcuieşte inferior spre polul
superior al lobului tiroidian corespunzător şi se distribuie glandei la
suprafaţa anterioară, laterală şi posterioară a acesteia prin:
 R. glandularis anterior – ramura glandulară anterioară.
 R. glandularis posterior – ramura glandulară posterioară.
 R. glandularis lateralis – ramura glandulară laterală.
Emite următoarele ramuri colaterale:
 R. infrahyoideus - ramura infrahioidiană destinată muşchilor
infrahioidieni.
 R. sternocleidomastoideus – ramura sternocleidomastoidiană pentru
muşchiul omonim.
 A. laryngea superior – artera laringiană superioară, care perforează
membrana tirohioidiană şi se distribuie muşchilor şi mucoasei
laringelui.
 R. cricothyroideus – ramura cricotiroidiană, de dimensiuni reduse,
descinde pe marginea inferioară a cartilajului tiroid şi de obicei se
anastomozează cu cea de partea opusă.

ARTERA LINGUALĂ - ARTERIA LINGUALIS

Are originea în dreptul cornului mare al osului hioid, (în 25% din cazuri are
origine comună cu artera facială sub forma trunchiului linguofacial –
Truncus linguofacialis). Descrie un traiect flexuos, îndrepându-se anterior
şi superior, posterior de muşchiul hioglos spre limbă. Pătrunde în aceasta
între muşchiul genioglos şi muşchiul longitudinal inferior al limbii.

88
Părţi:
 porţiunea hiocarotidiană, între locul de origine şi osul hioid.
 porţiunea retrohioglosiană, posterior de muşchiul hioglos.
 porţiunea linguală, în profunzimea limbii.

Ramuri:
 Ramus suprahyoideus - ramura suprahioidiană, la muşchii
suprahioidieni.
 Rr. dorsales linguae – ramurile dorsale ale limbii, pentru partea
posterioară a suprafeţei dorsale a limbii şi faringe.
 Arteria sublingualis – îndreaptată între muşchiul genioglos şi
milohioidian la planşeul cavităţii bucale.
 Arteria profunda linguae – artera profundă a limbii sau „artera
ranină”, reprezintă porţiunea terminală a arterei linguale, după
detaşarea arterei sublinguale. Are un triect sinuos, se îndreaptă spre
vârful limbii, în apropierea feţei inferioare a acesteia, între muşchiul
longitudinal inferior şi mucoasă. Curburile arterei linguale reflectă
adaptarea acesteia la mişcările de mare amplitudine ale limbii, şi în
special la alungirea limbii. Se anastomozează cu artera de partea
opusă, formând arcul ranin (Arcus raninus).

ARTERA FACIALĂ - ARTERIA FACIALIS

Ia naştere din artera carotidă externă superior de originea arterei linguale,
sau prin trunchiul linguofacial. Se îndreaptă oblic superior şi anterior, sub
pântecul posterior al muşchiului digastric şi de muşchiul stilohioidian.
Străbate loja submandibulară, posterior de glandă, apoi se orientează lateral,
devine superficială şi ocoleşte marginea inferioară a corpului mandibulei
anterior de muşchiul maseter. La nivelul feţei are un traiect flexuos ce
reflectă adaptarea vasului la expansiunea părţilor moi de la acest nivel. Trece
lateral de unghiul gurii îndeaptându-se spre unghiul medial al ochiului.
Traiectul său prezintă două porţiuni: o porţiune cervicală şi o porţiune
facială.
Ramuri:
 Ramuri cervicale:
 A. palatina ascendens – urcă pe suprafaţa externă a faringelui,
vascularizând faringele, vălul palatin şi tonsila palatină prin ramura
tonsilară (R. tonsillaris).
 A. submentalis – se îndreaptă anterior pe faţa externă a muşchiului
milohioidian, inferior de baza mandibulei la menton.
 Rr. glandulares – ramurile glandulare, destinate glandei
submandibulare.
 Ramuri faciale:
 Arteria labialis inferior – artera labială inferioară, de la unghiul

89
 gurii în profunzimea buzei inferioare se anastomozează cu artera de
partea opusă formând arcul arterial labial inferior.
 Arteria labialis superior – artera labială superioară destinată buzei
superioare se anastomozează cu cea de pe partea opusă, formând
arcul arterial labial superior. Din acesta ia naştere ramura septului
nazal (R. septi nasi), care se orientează superior participând la
vascularizaţia septului nazal.
 R. lateralis nasi – ramura laterală a nasului de dimensiuni reduse
participă la vascularizaţia nasului extern.
 Arteria angularis – artera unghiulară, porţiunea terminală a arterei
faciale, aflată în şanţul nazogenian urcă la unghiul medial al
ochiului. Se anastomozează cu ramura terminală a arterei oftalmice,
artera dorsală a nasului (A. dorsalis nasi – a. nasalis externa).

Fig.50 Artera facială, artera tiroidiană superioară

90
Ramurile colaterale mediale ale arterei carotide externe:

ARTERA FARINGIANĂ ASCENDENTĂ - ARTERIA

PHARYNGEA ASCENDENS
Ia naştere superior de bifurcaţia carotidei. Urcă pe peretele lateral al
faringelui la baza craniului.
Ramuri:
 Arteria meningea posterior – artera meningiană posterioară trece
prin gaura jugulară la dura mater.
 Rr. pharyngeales – ramuri faringiene, în număr de 3-4 se distribuie
la musculatura şi mucoasa faringelui. Deseori vascularizează şi vălul
palatin (ramuri palatine).
 Arteria tympanica inferior – artera timpanică inferioară, pătrunde în
cavitatea timpanică prin canalul timpanic al porţiunii pietroase a
osului temporal.

Ramurile colaterale posterioare ale arterei carotide externe:

ARTERA OCCIPITALĂ - ARTERIA OCCIPITALIS

Are originea la acelaşi nivel cu artera facială. Urmează un traiect oblic
superior şi posterior, paralel cu marginea inferioară a pântecului posterior al
muşchiului digastric, în şanţul osos de pe osul temporal. La acest nivel este
acoperită de muşchii cefei, pe care îi străbate, devenind superficială în
apropierea protuberanţei occipitale externe.
Ramuri:
 R. mastoideus – ramura mastoidiană este destinată diploei, durei
mater şi celulelor mastoidiene.
 R. auricularis – ramura auriculară, pentru pavilionul auricular.
 Rr. sternocleidomastoidei – ramurile sternocleidomastoidiene sunt
destinate corpului muşchiului omonim.
 R. meningeus – ramura meningee, trece prin gaura jugulară spre
dura mater. Are prezenţă inconstantă.
 R. descendens – ramura descendentă pentru muşchii cefei.
 Rr. occipitales – ramurile occipitale reprezintă ramificaţiile porţiunii
terminale a arterei occipitale.

ARTERA AURICULARĂ POSTERIOARĂ - ARTERIA

AURICULARIS POSTERIOR
Se detaşează din artera carotidă externă superior de originea arterei
occipitale. Urcă la marginea anterioară a procesului mastoidian al osului

91
temporal.
Ramuri:
 A.stylomastoidea – artera stilomastoidiană, intră prin orificiul
stilomastoidian la cavitatea timpanică şi celulele mastoidiene.
 A.tympanica posterior – artera timpanică posterioară vascularizează
cavitatea timpanică, muşchiul scăriţei prin ramura stapediană (r.
stapedius) şi celulele mastoidiene prin ramuri mastoidiene (rr.
mastoidei).
 R. auricularis – ramura auriculară, destinată pavilionului auricular.
 R. occipitalis – ramura occipitală care se orientează posterior pentru
a participa la vascularizaţia regiunii occipitale.
 R. parotideus – ramura parotidiană, se orientază anterior şi participă
la vascularizaţia porţiunii posterioare a glandei parotide.

Fig.51 Ramuri colaterale posterioare

Ramurile terminale ale arterei carotide externe:

ARTERA TEMPORALĂ SUPERFICIALĂ - A. TEMPORALIS

SUPERFICIALIS
Este ramura mai subţire, ce se desprinde din artera carotidă externă în
parenchimul glandei parotide, posterior de colul mandibulei. Urcă anterior

92
de pavilionul auricular în regiunea temporală, unde are un traiect superficial
şi flexuos.

Ramuri:
 R. parotideus – ramura parotidiană, destinată parenchimului glandei
parotide.
 A. transversa faciei – artera transversă a feţei, străbate parenchimul
glandei parotide spre anterior. Pe faţă are un traiect orizontal,
inferior şi paralel de arcul zigomatic. Vascularizează obrazul.
 Rr. auriculares anteriores – ramuri auriculare anterioare, pentru
pavilionul auricular.
 A. zygomaticoorbitalis – artera zigomatico-orbitală, care are un
traiect de-a lungul marginii superioare a arcului zigomatic, până la
unghiul lateral al ochiului.
 A. temporalis media – artera temporală mijlocie are un traiect oblic
spre anterior şi superior. Pătrunde în profunzime la şanţul arterial de
pe scuama osului temporal, acoperită de muşchiul temporal.
 R. frontalis et r. parietalis – ramura frontală şi ramura parietală urcă
serpinginos în regiunile corespunzătoare ale bolţii craniene şi
realizează multiple anastomoze între ele.

Fig.52 Artera temporală superficială

93
 ARTERA MAXILARĂ - A. MAXILLARIS
Este cea de a doua ramură terminală, mai groasă, destinată regiunilor
profunde ale feţei. Se desprinde în loja parotidiană, are un traiect sinuos,
orientat anterior, superior şi medial. Trece medial de colul mandibulei, între
acesta şi ligamentul sfenomandibular. Se ataşează muşchiului pterigoidian
lateral, se plasează pe tuberozitatea maxilei şi intră în fosa pterigopalatină.
Părţi:
 Pars mandibularis – porţiunea mandibulară, corespunde segmentului
aflat în raport cu colul mandibulei.
 Pars pterygoidea – porţiunea pterigoidiană, este segmentul asociat
muşchiului pterigoidian lateral. Poate prezenta două variante:
 Varianta sau poziţia superficială (65%), artera se află pe suprafaţa
externă a muşchiului.
 Varianta sau poziţia profundă (35%), vasul are traiect pe suprafaţa
internă a muşchiului, revine pe seuprafaţa externă şi se continuă spre
fosa pterigopalatină.
 Pars pterygopalatina – porţiunea pterigopalatină, este segmentul aflat în
fosa cu acelaşi nume.
Ramuri: poate prezenta un număr mare de variante ca origine, traiect şi
număr, mai ales în porţiunea pterigoidiană a arterei unde se formează
frecvent trunchiuri comune.

 Ramurile porţiunii mandibulare:

 A. auricularis profunda – artera auriculară profundă, pentru
articulaţia temporomandibulară şi meatul acustic extern.
 A. tympanica anterior – artera timpanică anterioară, trece prin fisura
petrotimpanică spre cavitatea timpanică.
 A. alveolaris inferior – artera alveolară inferioară, are originea la
marginea inferioară a muşchiului pterigoidian lateral, fie ca ramură
directă a arterei maxilare, fie ca ramură indirectă, prin intermediul
trunchiului comun temporo-alveolar (împreună cu artera temporală
profundă posterioară). Coboară oblic anterior la gaura mandibulei,
prin care pătrunde în canalul mandibulei şi se termină la nivelul
găurii mentale. Emite:
- R. mylohyoideus – ramura milohioidiană, în porţiunea iniţială a
arterei, înainte ca aceasta să pătrundă în canalul mandibulei.
Plasată în şanţul omonim, este destinată muşchiului
milohioidian.
- Rr. dentales – ramuri dentale, pătrund în canalele radiculare la
pulpa dentară.
- Rr. peridentales – ramuri peridentale sau alveolare,
vascularizează parodonţiul.
- R. mentalis – ramura mentală, reprezintă segmentul terminal
arterei care vascularizează bărbia.
 A. meningea media – artera meningee mijlocie urcă printre cele

94
 două rădăcini ale nervului auriculotemporal, pătrunde în cavitatea
craniană prin orificiul spinos şi se plasează în sanţul său de pe faţa
endocraniană a temporalului unde emite:
- R. accessorius – ramura accesorie.
- R. frontalis – ramura frontală.
- R. orbitalis – ramura orbitală.
- R. parietalis – ramura parietală.
- R. petrosus – ramura pietroasă.
 A. tympanica superior – artera timpanică superioară, trece prin canalul
nervului pietros mic şi vascularizează cavitatea timpanică. Se
anastomozează cu celelalte artere timpanice.
- R. anastomoticus cum a. lacrimalis – ramura anastomotică cu
artera lacrimală.

 Ramurile porţiunii pterigoidiene:

 A. pterygomeningea – artera pterigomeningee destinată durei mater
craniene.
 A. masseterica – artera maseterină trece prin incizura mandibulară la
muşchiul omonim.
 A. temporalis profunda anterior et a. temporalis profunda posterior
– artera temporală profundă anterioară şi posterioară urcă în contact
cu faţa profundă a muşchiului temporal, vascularizându-l. Din artera
temporală profundă posterioară iau naştere ramuri pterigoidiene
(Rr. pterygoidei)
 A. buccalis – artera bucală, dirijată spre anterior pe faţa laterală a
muşchiului buccinator.

95
 Fig.53 Artera maxilară

 Ramurile porţiunii pterigopalatine

 A. alveolaris superior posterior – artera alveolară superioară
posterioară, coboară pe tuberozitatera maxilei, pătrunde prin găurile
alveolare şi dă naştere la:
- Rr. dentales – ramuri dentale destinate molarilor, premolarilor şi
sinusului maxilar.
- Rr. peridentales – ramuri peridentale sau alveolare pentru
alveole şi parodonţiu.
 A. infraorbitalis – artera infraorbitală, trece prin fisura orbitală
inferioară în cavitatea orbitală, se plasează în şanţul şi canalul
infraorbital şi ajunge la nivelul feţei prin orificiul infraorbital. Dă
naştere la:
- Aa. alveolares superiores anteriores – arterele alveolare
superioare anterioare descind din canalul infraorbital prin:
- Rr. dentales - ramuri dentale la incisivi şi canin.
- Rr. peridentale - ramuri peridentale la parodonţiu.
- Din porţiunea terminală a a arterelor alveolare superioare
anterioare iau naştere ramuri faciale, care părăsesc orificiul

96
 infraorbital, şi sunt destinate regiunii geniene.
 A. canalis pterygoidei – artera canalului pterigoidian părăseşte fosa
pterigopalatină prin canalul pterigoidian şi vascularizează tuba
auditivă şi faringele prin ramura faringiană (R. pharyngeus).
 A. palatina descendens – artera palatină descendentă coboară prin
fosa pterigopalatină la canalul pterigopalatin unde dă naştere la:
- A. palatina major – artera palatină mare, care trece prin gaura
palatină mare şi se distribuie zonei posterioare a palatului dur şi
vălului palatin.
- Aa. palatinae minores – arterele palatine mici, care străbat
canalele palatine mici şi orificiile acestora şi sunt destinate
vălului palatin şi tonsilei palatine.
 A. sphenopalatina – artera sfenopalatină, este ramura terminală a
arterei maxilare, destinată cavităţii nazale. Pătrunde din fosa
sfenopalatină în cavitatea nazală prin orificiul sfenopalatin şi se
împarte în:
- Aa. nasales posteriores laterales – arterele nazale posterioare
laterale, pentru peretele lateral al cavităţii nazale şi sinusurile
paranazale.
- Rr. septales posteriores – coboară la baza septului nazal şi se
îndreaptă anterior la canalul incisiv. Ramura care trece prin
acesta vascularizează partea anterioară a palatului dur.

97
 3. ARTERA CAROTIDĂ INTERNĂ - ARTERIA CAROTIS
INTERNA
Traiect: Este îndreptată oblic superior şi medial spre baza craniului.
Pătrunde prin canalul carotic al porţiunii pietroase a osului temporal în fosa
craniană mijlocie, formând o dublă curbură (sifonul carotic). Se ramifică în
apropierea substanţei perforate anterioare a creierului.
Părţi:
 Pars cervicalis – porţiunea cervicală, aşezată postero-lateral de artera
carotidă externă în vagina carotică, împreună cu vena jugulară internă şi
nervul vag (X). Nu emite ramuri.
 Pars petrosa – porţiunea pietroasă, aflată în canalul carotic este
încurbată anterior şi medial.
 Pars cavernosa – porţiunea cavernoasă, situată în sinusul cavernos,
corespunzător şanţului carotic de pe faţa laterală a corpului osului
sfenoidal, este încurbată anterior şi superior.
 Pars cerebralis – porţiunea cerebrală, perforează dura mater în dreptul
procesului clinoidian anterior şi se divide în ramurile sale terminale
cerebrale.

Ramuri colaterale:
Din porţiunea cervicală a arterei carotide interne nu iau naştere ramuri
colaterale. Uneori la nivelul său se prelungeşte sinusul carotic de la nivelul
bifurcaţiei carotidei comune. Ramurile sale cu excepţia arterei oftalmice sunt
descrise la encefal (volumul neuroanatomie)

ARTERA OFTALMICĂ - A. OPHTALMICA

Este cea mai importantă ramură colaterală a arterei carotide interne. Ia
naştere medial de procesele clinoidiene anterioare. De la origine se
orientează anterior, traversează canalul optic inferior de nervul optic şi
pătrunde în cavitatea orbitală. Iniţial înconjoară faţa laterală a nervului optic,
posterior de ganglionul ciliar, apoi faţa superioară, pentru a se dirija anterior,
de-a lungul marginii inferioare a muşchiului oblic superior al ochiului. Pe
parcurs dă naştere următoarelor ramuri:
 A centralis retinae – artera centrală a retinei, este o ramură colaterală
destinată părţii optice a retinei. Este subţire, are originea în porţiunea
posterioară a cavităţii orbitale. De la origine (Pars extraocularis) se
orientează anterior în contact cu nervul optic, la aproximativ 1 cm de
globul ocular pătrunde în nerv şi trece în axul său. În globul ocular (Pars
intraocularis) la nivelul fosetei centrale a maculei retiniene se împarte în
4 ramuri vizibile la examenul de fund de ochi.
 A. temporalis retinae superior – artera temporală retiniană
superioară

98
  A. temporalis retinae inferior – artera temporală retiniană inferioară
 A. nasalis retinae superior – artera nazală retiniană superioară
 A. nasalis retinae inferior – artera nazală retiniană inferioară
 A. macularis superior – arteriola maculară superioară
 A. macularis inferior – arteriola maculară inferioară
 A. medialis retinae – arteriola medială a retinei.
 A. lacrimalis – artera lacrimală, de la origine se orientează anterior şi
lateral, de-a lungul marginii superioare a muşchiului drept lateral al
ochiului. Ajunge în contact cu faţa laterală a glandei lacrimale pe care o
vascularizează pentru a se termina în final la nivelul unghiului lateral al
ochiului, unde dă naştere la:
 R. anastomoticus cum a. meningea media – ramură anastomotică cu
artera meningee mijlocie ia naştere din porţiunea iniţială a arterei
lacrimale.
 Aa. palpebrales laterales – arterele palpebrale laterale, care se distribuie
atât pleoapei superioare cât şi celei inferioae şi participă la realizarea:
 Arcus palpebralis superior – arcului palpebral superior
 Arcus palpebralis inferior – arcului palpebral inferior, împreună cu
arterele palpebrale mediale
 Aa. ciliare posteriores longae – arterele ciliare posterioare lungi, în
general două penetrează sclera lângă nervul optic
 Aa. ciliares posteriores breves – arterele ciliare posterioare scurte,
aproximativ şapte la număr, intră în globul ocular în jurul nervului optic.
Se divid în 15-20 ramuri pentru coroidă şi procesele ciliare. La nivelul
discului optic anastomozează cu ramurile din artera centrală a retinei, iar
la nivelul orei serata cu arterele ciliare posterioare lungi şi arterele ciliare
anterioare.
 A. supraorbitalis – artera supraorbitală, se orientează anterior între
peretele superior al acavităţii orbitale şi muşchiul ridicător al pleoapei
superioare. Părăseşte orbita prin incizura/gaura supraorbitală şi se
termină împărţindu-se în mai multe ramuri, destinate pleoapei superioare
şi pântecului frontal al muşchiului occipitofrontal. În traiectul său prin
cavitatea orbitală dă naştere unei ramuri diploice (R. diploicus).
 A. ethmoidalis posterior – artera etmoidală posterioară se desprinde în
dreptul găurii etmoidale posterioare prin care se angajează. Participă la
vascularizarea celulelor etmoidale posterioare şi a porţiunii posterioare a
peretelui lateral al cavităţii nazale.
 A. ethmoidalis anterior – artera etmoidală anterioară ia naştere din
artera oftalmică în dreptul găurii etmoidale anterioare în care se
angajează în traiectul său spre fosa craniană anterioară. Vascularizează
sinusurile etmoidale anterioare, mijlocii şi sinusul frontal. Ramuri:
 R. meningeus anterior – ramura meningee anterioară, destinată
durei mater din partea mijlocie a fosei craniene anterioare, din
vecinătatea lamei cribroase a osului etmoidal.

99
  Rr. septales anteriores – ramuri septale anterioare destinate porţiunii
antero-superioare a septului nazal
 Rr. nasales anteriores laterales – ramuri nazale anterioare laterale,
destinate mucoasei nazale, şi pielii dosului nasului.
 Aa. palpebrales mediales – arterele palpebrale mediale participă la
vascularizaţia porţiunii mediale a pleoapei superioare şi inferioare şi se
anastomozează cu arterele palpebrale laterale, formând arcul palpebral
inferior şi superior. În traiectul său dă naştere la:
 Aa. conjunctivales posteriores – arterele conjunctivale posterioare,
care participă la vascularizarea conjunctivelor.
 Aa. musculares – arterele musculare de dimensiuni reduse, sunt
destinate musculaturii intrinseci a globului ocular.
 Aa. ciliares anteriores – arterele ciliare anterioare traversează partea
anterioară a sclerei şi se anastomozează cu arterele ciliare
posterioare. Dau naştere la colateralele reprezentate de:
- Aa. conjunctivales anteriores – arterele conjunctivale
anterioare, destinate conjunctivei
- Aa. episclerales – arterele episclerale destinate vascularizării
irisului şi corpului ciliar.
 A. supratrochlearis – artera supratrochleară părăseşte cavitatea
orbitală prin incizura/gaura supratrochleară şi participă la
vascularizaţia părţilor moi ale regiunii frontale. Se anastomozează cu
ramuri din artera supraorbitală.
 A. dorsalis nasi – artera dorsală a nasului, ramură terminală care
părăseşte orbita între trochlee şi ligamentul palpebral medial. Dă
ramuri pentru :
- sacul lacrimal,
- anastomozează cu ramura terminală a arterei faciale
- vascularizează dosul nasului

100
 Fig.54 Artera oftalmică

Ramurile terminale ale arterei carotide interne sunt ramurile sale cerebrale.
Ele sunt în număr de patru:
 artera cerebrală anterioară
 artera cerebrală mijlocie
 artera coroidiană anterioară
 artera comunicantă posterioară
.

4. ARTERA SUBCLAVIE - ARTERIA SUBCLAVIA

Traiect: În partea dreaptă este ramura tunchiului brachiocefalic (Truncus
brachiocephalicus), iar în partea stângă este ramura arcului aortic (Arcus
aortae). Se arcuieşte lateral din mediastinul superior, deasupra cupolei
(domului) pleural spre regiunea laterală a gâtului, până la marginea laterală a
primei coaste, unde îşi schimbă denumirea şi se continuă ca arteră axilară.
Porţiuni:
 Porţiunea prescalenică între locul de origine şi marginea medială a
muşchiului scalen anterior.
 Porţiunea interscalenică, situată în hiatul scalenic, sprijinit pe şanţul
arterei subclavii a primei coaste.
 Porţiunea postscalenică, de la marginea laterală a scalenului anterior, la
marginea laterală a primei coaste.

Ramurile colaterale se desprind fie direct, fie prin intermediul unor

101
trunchiuri comune, majoritatea lor din porţiunea prescalenică şi
interscalenică.

ARTERA VERTEBRALĂ - A. VERTEBRALIS

Urcă în spaţiul dintre muşchii prevertebrali şi scalenul anterior la orificiul
transvers al vertebrei cervicale a şasea. Traversează orificiile proceselor
transverse până la atlas, unde descrie o curbă medială şi se plasează în şanţul
său de pe arcul posterior al atlasului. Coteşte din nou, traversează membrana
atlanto-occipitală posterioară şi pătrunde prin gaura mare a osului occipital
pe faţa anterioară a punţii, unde se uneşte cu artera vertebrală de pe partea
opusă, şi formează artera bazilară.
Având în vedere acest traiect, artera vertebrală poate fi împărţită în patru
porţiuni, cu următoarele ramuri:
 Pars prevertebralis – porţiunea prevertebrală: nu emite ramuri
 Pars cervicalis (pars transversaria) – porţiunea cervicală:
 Rr. spinales – ramuri spinale.
- Rr. radiculares – ramuri radiculare.
- A. medullaris segmentalis – arterele medulare segmentare.
 Rr. musculares – ramuri musculare.
 Pars atlantica – porţiunea tlantică: nu emite ramuri.
 Pars intracranialis – porţiunea intracraniană. Ramurile acestei porţiuni
vor fi descrise în cadrul capitolelor de neuroanatomie.

ARTERA BAZILARĂ - A. BASILARIS

Se va descrie la vascularizaţia sistemului nervos şi a urechii interne.

ARTERA TORACICĂ INTERNĂ - A. THORACICA INTERNA

Este ramură descendentă a arterei subclavii, pătrunde în cavitatea toracică,
fiind destinată acesteia şi peretelui abdominal.

TRUNCHIUL TIREOCERVICAL - TRUNCUS

THYREOCERVICALIS
Este scurt, voluminos, dirijat superior. Se divide în patru ramuri terminale:
artera tiroidiană inferioară, artera cervicală ascendentă, artera suprascapulară
şi artera cervicală transversă.
 A. thyroidea inferior – artera tiroidiană inferioară, după un scurt
traiect ascendent se orientează medial, trece posterior de artera
carotidă comună la polul inferior al lobului inferior al glandei
tiroide, divizându-se în trei ramuri glandulare. Pe parcurs emite:
- A. laryngea inferior – artera laringiană inferioară pentru
porţiunea posterioară a laringelui.
- Rr. pharyngeales - ramuri faringiene.
- Rr. oesophageales – ramuri esofagiene.

102
 - Rr. tracheales - ramuri traheale.
 A. cervicalis ascendens – artera cervicală ascendentă, urcă pe
suprafaţa anterioară a muşchiului scalen anterior la muşchii
prevertebrali şi canalul vertebral. Dă naştere la ramuri spinale (Rr.
spinales).
 A. suprascapularis – artera suprascapulară trece anterior de
muşchiul scalen anterior şi se ataşează pântecului inferior al
muşchiului omohioidian. Ajunge în fosa supraspinoasă deasupra
ligamentului transvers al scapulei şi se distribuie în regiunea
scapulară. Dă naştere şi unei ramuri acromiale (R. acromialis).
 A.transversa cervicis – colli – artera cervicală transversă, ramura cea
mai laterală a arterei subclavii, perforează plexul brahial,
îndreptându-se posterior şi lateral spre muşchiul trapez. Se divide în:
- R. superficialis – ramura superficială, desemnată uneori şi ca
arteră cervicală superficială. Din ramura superficială iau naştere
ramura ascendentă şi descendentă (R. ascendens, r. descendens)
- R. profundus, a. dorsalis scapulae – ramura profundă sau artera
dorsală a scapulei, artera scapulară posterioară, sau artera
scapulară descendentă coboară pe marginea medială a scapulei.
Uneori artera dorsală a scapulei poate fi individualizată alături
de ramura profundă a arterei cervicale transverse.

TRUNCHIUL COSTOCERVICAL - TRUNCUS

COSTOCERVICALIS
Este detaşat din partea posterioară a arterei subclavii, se orientează posterior
spre colul primei coaste, unde se divide în:
 A. cervicalis profunda – artera cervicală profundă care trece între
colul primei coaste şi procesul transvers al ultimei vertebre cervicale
la muşchii cefei.
 A. intercostalis suprema – artera intercostală supremă din care iau
naştere:
- A. intercostalis posterior prima – prima arteră intercostală
posterioară.
- A. intercostalis posterior secunda – a doua arteră intercostală
posterioară, artere care participă la vascularizaţia primelor două
spaţii intercostale. Din acestea iau naştere:
- Rr. dorsales – ramuri dorsale.
- Rr. spinales – ramuri spinale.

5. ANASTOMOZELE ARTERIALE CRANIO-FACIALE

Multiplele ramuri ale arterelor mari ale capului şi gâtului se anastomozează
între ele, formând sisteme de circulaţie colaterală, cu rol în restabilirea
irigaţiei arteriale de la acest nivel, după ligaturări de vase.

103
Clasificarea anastomozelor:
 Sistemul anastomotic endocranian:
 Cercul arterial cerebral (Willis) - intercomunicaţia dintre artera
carotidă internă şi sistemul vertebro-bazilar (descris la
neuroanatomie).

 Sistemul anastomotic exocranian:

 Cercul arterial periorbital – intercomunicaţia dintre artera carotidă
internă şi artera carotidă externă.
 Cercul arterial peribucofaringian – intercomunicaţia ramurilor arterei
carotide externe.
 Intercomunicaţia dintre artera carotidă externă şi artera subclavie
(nesemnificativă).

 Modul de anastomozare:
 Anastomoze homolaterale: realizezaă o circulaţie colaterală
constantă şi eficientă.
 Anastomoze controlaterale: se formează între ramurile arteriale
similare, cu anastomozare precară în linia mediană, rezultând „linia
mediană avasculară (paucivasculară) a capului şi gâtului”. Are o
eficienţă mică.

În continuare se desccriu anastomozele exocraniene cu o reală valoare

practică care iau aspectul configuraţional de „cerc arterial”. Anastomoza
endocraniană este descrisă la vascularizaţia encefalului.

CERCUL ARTERIAL PERIORBITAL

Este situat în jurul aditusului orbital. Realizează anastomoze între ramurile
arterei carotide interne şi arterei carotide externe, fiind astfel o punte de
legătură între sistemul anastomotic endo şi exocranian.
Din partea arterei carotide interne participă ca ramuri ale arterei oftalmice:
 Arterele palpebrale laterale din artera lacrimală
 Artera supraorbitală
 Arterele palpebrale mediale
 Artera supratrohleară
 Artera dorsală a nasului

Din partea arterei carotide externe participă

 Artera angulară, ramura terminală a arterei faciale
 Artera transversă a feţei
 Artera zigomaticoorbitală, ambele ramuri ale arterei temporale
superficiale

104
 Artera temporală profundă din artera maxilară.

CERCUL ARTERIAL PERIBUCOFARINGIAN

Este dispus superficial şi profund, se formează prin anastomozarea
homolaterală a ramurilor arterei carotide externe. Este conectat cu cercul
periorbital. La formarea sa participă:

Ramura Artera de origine

Artera palatină ascendentă Artera facială
Artera submentală
Artera labială inferioară
Artera labială superioară
Ramurile dorsale ale limbii Artera linguală
Ramurile faringiene Artera faringiană ascendentă
Artera transversă a feţei Artera temporală superficială
Ramura milohioidiană Artera maxilară
Artera alveolară inferioară,
 ramura milohioidiană
 ramura mentală
Artera bucală
Artera infraorbitală
Artera palatină descendentă.

105
 VIII. VENELE CAPULUI ŞI GÂTULUI

Venele cavităţii craniene, teritoriilor superficiale şi profunde ale capului şi

gâtului sunt:

Sinusurile durei mater

Vena jugulară externă
Vena jugulară internă
Anastomozele venoase endo-exocraniene

Sinusurile durei mater, care colectează venele cerebrale, sunt descrise la

vascularizaţia encefalului (volumul neuroanatomie)

1. VENA JUGULARĂ EXTERNĂ– VENA JUGULARIS

EXTERNA
Traiect: Cel mai frecvent vena jugulară externă ia naştere posterior de
pavilionul auricular, coboară superficial la gâ corespunzător unei linii ce
uneşte unghiul mandibulei cu mijlocul claviculei. În fosa supraclaviculară
mare pătrunde în profunzime şi se varsă fie în porţiunea terminală a venei
jugulare interne fie în vena subclavie sau în unghiul de confluenţă dintre
acestea.

Modul de formare al venei jugulare externe este supus unui mare grad de
variabilitate morfologică. Cel mai frecvent ea se formează în grosimea
parenchimului glandei parotide, la nivelul colului mandibulei, prin
confluenţa venei occipitale cu vena auriculară osterioară.

 Vena occipitală – V. occipitalis

Satelită arterei occipitale, drenează regiunea occipitală. Colectează vena
emisară occipitală, ramuri musculare ale muşchilor din regiunea nucală şi
muşchiul sternocleidomastoidian.

 Vena auriculară posterioară – V. auricularis posterior

Drenează pavilionul auricular şi tegumentele adiacente, precum şi sângele
drenat de vena stilomastoidiană (V. stylomastoidea). În unele cazuri vena
auriculară posterioară drenează în vena retromandibulară. Afluenţi:

 Vena jugulară anterioară - V. jugularis anterior

Se formează la nivelul osului hioid, prin confluenţa unor vene superficiale
din regiunea submandibulară. Coboară în plan superficial, anterior de
marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian şi se varsă în vena
jugulară externă (mai rar în vena subclavie). Superior de manubriul sternal,
cele două vene jugulare anterioare comunică printr-un arc venos transversal,

106
arcul venos jugular (Arcus venosus jugularis). Poate fi înlocuită de o venă
impară, aşezată pe linia mediană a gâtului (V. mediana colli).
 Vena suprascapulară - V. suprascapularis
Satelită arterei suprascapulare, drenează tegumentele şi muşchii regiunii
scapulare şi se varsă în porţiunea terminală a venei jugulare externe.
 Venele transverse al gâtului - Vv. transversae cervicis / colli -
drenează structurile superficiale ale regiunii cervicale posterioare
(nucale).

2. VENA JUGULARĂ INTERNĂ– VENA JUGULARIS

INTERNA
Traiect: Ia naştere la nivelul găurii jugulare, ca o continuare a sinusului
sigmoid. În fosa jugulară de la nivelul feţei inferioare a porţiunii pietroase a
osului temporal se dilată şi formează bulbul superior al venei jugulare
(Bulbus superior venae jugularis) situat în fosa jugulară de la nivelul feţei
inferioare a porţiunii pietroase a osului temporal. De aici coboară pe gât,
posterior apoi lateral de artera carotidă internă respectiv carotidă comună. La
baza gâtului se dilată din nou formând bulbul inferior al venei jugulare
(Bulbus inferior venae jugularis). Se uneşte cu vena subclavie şi împreună
vor forma vena brachiocefalică.
Afluenţi:
 Din cavitatea craniană vena jugulară internă colectează sinusurile durei
mater (sinus durae matris).
 La nivelul bulbului superior al venei jugulare colectează vena apeductul
cohleei (V. aqueductus cochleae).
 La nivelul gătului colectează:
 Venele faringiene - vv. pharyngeales –, care denează sângele venos
din pereţii faringelui, colectat de plexul faringian (Plexus
pharyngeus) şi o parte a sângelui venos al durei mater prin
intermediul venelor meningiene (Vv. meningeae).
 Vena linguală - v. lingualis –, coboară de la limbă pe suprafaţa
externă a muşchiului hioglos şi se varsă direct sau prin intermediul
trunchiului tiro-linguo-facial în vena jugulară internă. Se formează
din confluenţa mai multor vene:
- Vv. dorsales linguae – venele dorsale ale limbii.
- V. comitans nervi hipoglossi – vena satelită a nervului hipoglos.
- V. sublingualis – vena sublinguală.
- V. profunda linguae – vena profundă a limbii.
 Vena tiroidiană superioară - v. thyroidea superior –, ia naştere la
nivelul polului superior al lobului lateral al glandei tiroide. Însoţeşte
traiectul arterei omonime, încrucişează anterior traiectul arterei
carotide comune şi se varsă în vena jugulară internă sau în trunchiul
tiro-linguo-facial. Colectează:
- Vena laringiană superioară - v. laryngea superior –şi venele

107
 cricotiroidiene.
 Venele tiroidiene mijlocii - vv. thyroideae mediae –colectează
sângele porţiunii inferioare a lobilor şi a istmului glandei tiroide.
 Vena sternocleidomastoidiană - v. sternocleidomastoidea –,
colectează sângele venos al muşchiului sternocleidomastoidian şi
drenează direct în vena jugulară internă sau în unul din afluenţi.

Fig.55 Afluenţii venei jugulare interne

 Vena facială - vena facialis – ia naştere la nivelul comisurii
palpebrale mediale din vena unghiulară (v. angularis). Având un
traiect sinuos ea coboară oblic prin şanţul nazogenian, pe sub corpul
muşchiului zigomatic mare, pe faţa laterală a muşchiului maseter,
până la marginea inferioară a corpului mandibulei. În traiectul să se
situează posterior de artera facială. Posterior de unghiul mandibulei
se uneşte cu diviziunea anterioară a venei retromandibulare. Vena
facială se varsă în vena jugulară internă, fie direct, fie indirect prin
intermediul trunchiului tiro-linguo-facial. Afluenţi:
- Vv. supratrochleares – venele supratrohleare.
- Vv. supraorbitales – venele supraorbitale.
- Vv. palpebrales superiores – venele palpebrale superioare.

108
 - Vv. nasales externae – venele nazale externe
- Vv. palpebrales inferiores – venele palpebrale inferioare.
- Vv. labiales superiores – venele labiale superioare.
- Vv. labiales inferiores – venele labiale inferioare.
- V. profunda faciei – vena facială profundă situată pe muşchiul
buccinator, se varsă în vena facială la nivelul comisurii labiale.
- Rr. parotidei – ramuri parotidiene.
- V. palatina externa – vena palatină externă.
- V. submentalis – vena submentală.

Fig.56 Vena facială şi retromandibulară

VENA RETROMANDIBULARĂ - V. RETROMANDIBULARIS

Este denumită şi venă facială posterioară sau venă comunicantă
intraparotidiană, anastomozează vena jugulară externă cu vena facială,
inferior de mandibulă, traversând parenchimul glandei parotide. Se formează
în loja parotidiană, posterior de colul mandibulei, din joncţiunea venelor
temporale superficiale şi maxilare. Are următorii afluenţi:
 Vv. temporales superficiales – venele temporale superficiale care
colectează venele regiunilor frontale şi parietale.
 V. temporalis media – vena temporală mijlocie.
 V. transversa faciei – vena transversă a feţei.
 Vv. maxillares – venele maxilare, care apoi se unesc în trunchi
comun şi însoţesc artera maxilară. Trec între condilul mandibulei şi
ligamentul sfenomandibuar în loja parotidă unde se unesc cu vena
temporală superficială pentru a forma vena retromandibulară.
Drenează plexul pterigoidian.

109
 PLEXUL PTERIGOIDIAN – PLEXUS PTERYGOIDEUS
Este o reţea venoasă extinsă între muşchii pterigoidieni. Dispus în jurul
arterei maxilare, colectează venele însoţitoare ale ramurilor arterei maxilare,
şi o protejează de presiunile masticatorii. Realizează anastomoze extinse,
atât cu sinusul cavernos cât şi cu venele superficiale ale feţei (prin
intermediul venei faciale profunde). Porţiunea plexului plasată pe
tuberozitatea maxilei este denumită plex alveolar.
Afluenţii mai importanţi ai plexului sunt:
 Vv. meningee mediae – venele meningiene mijlocii.
 Vv. temporales profundae – venele temporale profunde.
 V. canalis pterygoidei – vena canalului pterigoidian
 Vv. auriculares anteriores – venele auriculare anterioare.
 Vv. parotideae – venele parotidiene.
 Vv. articulares – venele articulare.
 Vv. tympanicae – venele timpanice.
 V. stylomastoidea – vena stilomastoidiană.

3. VENELE BRAHIOCEFALICE
Venele brahiocefalice colectează sângele venos al capului, gâtului şi
membrelor superioare şi le drenează în vena cavă superioară (V. cava
superior).
Traiect: Venele brahiocefalice (dreaptă şi stângă) se formează prin
confluenţa venei jugulare interne cu vena subclavie de aceiaşi parte. Prin
confluenţa lor se formează vena cavă superioară. Originea fiecărei vene
brahiocefalice este situată posterior de articulaâia sternoclaviculară
corespunzătoare.

VENA BRAHIOCEFALICĂ DREAPTĂ – VENA

BRACHIOCEPHALICA DEXTRA
Se orientează aproape vertical, inferior şi la stânga, rămânând în dreapta
liniei mediane. În traiectul său vine în raport:
 Anterior cu pleura şi plămânul drept, cu clavicula şi cartilajul primei
coaste.
 Posterior cu nervul vag şi trunchiul brahiocefalic.
 La dreapta cu pleura, plămânul drept şi nervul frenic.
 La sânga cu timusul (la copil) sau cu ţesutul adipos cu resturi timice
fibrozate (la adult).

VENA BRAHIOCEFALICĂ STÂNGĂ – VENA

BRACHIOCEPHALICA SINISTRA
Mai lungă decât precedenta se orientează aproape orizontal, inferior şi la
dreapta. Traversează linia mediană pentru a conflua cu cea de pe partea

110
opusă. În traiectul său vine în raport cu:

Fig.57 Vena jugulară externă şi internă

 Anterior cu articulaţia sternoclaviculară dreaptă, cu manubriul

sternal de care este separat prin intermediul timusului (la copil) sau
resturilor timice fibrozate (la adult).
 Posterior cu trunchiul brahiocefalic, artera carotidă comună stângă,
artera subclavie stângă, nervul vag, nervul frenic şi nodulii limfatici
traheali stângi.
 Inferior cu arcul aortei.
 Superior cu venele tiroidiene inferioare.
Afluenţii venelor brahiocefalice:
 Vv. thyroideae inferiores – venele tiroidiene inferioare deobicei câte
două de fiecare parte. Au originea la nivelul polului inferior al
lobilor tiroidieni.
 Plexus thyroideus impar – plexul tiroidian impar, reprezintă o reţea
venoasă anastomotică infratiroidiană situată între venele tiroidiene
inferioare, aplicat pe faţa anterioară a traheei. Colectează sângele
venos al istmului şi al lobilor laterali ai glandei tiroide. În acest plex
se varsă v. laryngea inferior – vena laringeană inferioară.
 V. vertebralis – vena vertebrală situată între plexul venos
suboccipital (plexus venosus suboccipitalis) şi vena brahiocefalică
omonimă. Colectează sângele venos de sub baza craniului, pântecul

111
 occipital al muşchiului occipitofrontal şi din segmentul cervical al
canalului vertebral. Traversează găurile transversale ale primelor
şase vertebre cervicale, alăturându-se arterei vertebrale. Are aspect
plexiform sau de trunchi unic. În porţiunea sa inferioară colectează:
- V. vertebralis anterior – vena vertebrală anterioară, satelită
arterei cervicale ascendente.
- V. vertebralis accesoria – vena vertebrală accesorie, cu prezenţă
inconstantă. Însoţeşte traiectul venei vertebrale traversând gaura
transversală a celei de-a şaptea vertebre cervicale, pentru a se
vărsa în aceasta sau direct în vena brahiocefalică.
- V. cervicalis profunda – vena cervicală profundă, satelită a
arterei omonime trece între muşchii semispinali ai capului şi
muşchii semispinali ai gâtului, pentru a se vărsa în vena
vertebrală sau direct în vena brahiocefalică.
- Afluenţii de la nivelul toracelui sunt descrişi la anatomia
trunchiului.

4. ANASTOMOZELE VENOASE ENDO-EXOCRANIENE

Între sinusurile venoase ale durei mater şi venele exocraniene cervico-faciale
superficiale şi profunde se realizează o serie de intercomunicări, prin ramuri
anastomotice, care străbat orificiile osoase ale craniului. Aceste ramuri
anastomotice funcţionează ca supape de siguranţă ale circulaţiei
intracraniene, dar fiind totodată avalvulate, permit un flux sanguin în două
direcţii şi prin acesta devin pasaje potenţiale de propagare a infecţiilor în
cavitatea craniană.
Venele anastomotice se grupează în:
 Vv. emissariae - vene emisare ce traversează orificiile emisare
(parietal, condilar, mastoidian şi uneori occipital) ale craniului:
- V. emissaria parietalis - vena emisară parietală, anastomoză
venoasă ce uneşte sinusul sagital superior cu afluenţii
venelor temporale superficiale.
- V. emissaria mastoidea - vena emisară mastoidiană,
anastomoză venoasă între sinusul sigmoid şi vena occipitală.
- V. emissaria condylaris - vena emisară condiliană,
anastomoză venoasă între sinusul sigmoid şi plexul vertebral
extern, tributar venei occipitale.
- V. emissaria occipitalis - vena emisară occipitală,
anastomoză venoasă inconstantă între confluentul
sinusurilor şi vena occipitală.
 Venele diploice (Vv.diploicae), străbat canalele diploice ale oaselor
calvariei. În număr de patru ele sunt:
- V. diploica frontalis - vena diploică frontală, situată în osul
frontal, traversează gura supraorbitală pentru a se vărsa în
vena supraorbitală.

112
 - V. diploica temporalis anterior - vena diploică temporală
anterioară, situată în osul frontal, aripa mare a osului
sfenoidal şi în osul parietal, drenează în sinusul sfenoparietal
sau în vena temporală profundă.
- V. diploica temporalis posterior - vena diploică temporală
posterioară, situată în osul parietal descinde în procesul
mastoidian al osului temporal pentru a se vărsa în sinusul
transvers, traversând cel mai frecvent gaura mastoidiană.
- V. diploică occipitalis - vena diploică occipitală, situată în
osul occipital, de dimensiuni mari, drenează în vena
occipitală, sinusul transvers sau în vena emisară occipitală.
 Plexurile venoase de la baza craniului, dispuse în jurul unor orificii
de la acest nivel:
- Plexus venosus canalis hypoglossi - plexul venos al
canalului hipoglosului este o reţea venoasă anastomotică ce
înconjoară traiectul nervului hipoglos(XII). Uneşte sinusul
occipital şi sinusul pietros inferior cu vena jugulară internă.
- Plexus venosus foraminis ovalis - plexul venos al găurii
ovale înconjoară traiectul nervului mandibular în pasajul său
prin gaura ovală. Anastomozează sinusul cavernos cu plexul
pterigoidian şi venele faringiene.
- Plexus venosus caroticus internus - plexul venos carotic
intern este o reţea venoasă anastomotică ce înconjoară artera
carotidă internă în porţiunea sa terminală. Traversează
canalul carotic şi uneşte sinusul cavernos cu vena jugulară
internă.
 Venae orbitae - venele orbitei pot fi considerate vene anastomotice
interpuse între vena facială şi sinusul cavernos:
- V.ophtalmica superior - vena oftalmică superioară ia
naştere în porţiunea medială şi superioară a orbitei prin
unirea a două vene ce se anastomozează cu vena
supraorbitală şi vena unghiulară (afluenţe ale venei faciale).
Are un traiect flexuos orientat posterior, inferior de
muşchiul drept superior şi superior de nervul optic.
Traversează porţiunea medială a fisurii orbitale superioare în
afara inelului tendinos comun şi se termină în porţiunea
anterioară a sinusului cavernos. Colectează:
-Vena nazofrontală (V. nasofrontalis)
-Venele etmoidale (Vv. ethmoidales)
-Vena lacrimală (V. lacrimalis)
-Venele vorticoase (venele coroidiene ale ochiului) (Vv.
vorticoase - Vv. choroideae oculi)
-Venele ciliare (Vv. ciliares)
-Venele ciliare anterioare (Vv. ciliares anteriores), cu
sinusul venos al sclerei (Sinus venosus sclerae) şi venele
sclerale (Vv. sclerales)

113
 -Vena centrală a retinei (V.centralis retinae)
-Venele episclerale (Vv. episclerales) cu venele palpebrale
(Vv. palpebrales) şi venele conjunctivale (Vv.
conjunctivales).
 V.ophtalmica inferior - vena oftalmică inferioară reprezintă vena
porţiunii inferioare a orbitei. Se situează inferior de muşchiul drept
inferior al ochiului, traversează fisura orbitală superioară, inferior de
inelul tendinos comun şi se termină în sinusul cavernos sau în vena
oftalmică superioară.

114
 IX. LIMFATICELE CAPULUI ŞI GÂTULUI

Vasele limfatice ale capului şi gâtului însoţesc reţeaua venoasă de la acest

nivel şi colectează limfa în grupurile de noduli limfatici regionali, existând o
coordonare teritorială în această privinţă. Nodulii limfatici ai capului şi
gâtului sunt aşezaţi în următoarele grupuri:

Cercul pericervical
Lanţul juxtavisceral
Lanţul jugular extern
Lanţul jugular intern

1. CERCUL PERICERVICAL
Format din mai multe subgrupuri de limfocentrii, situaţi la limita dintre cap
şi gât colectează limfa provenită din toate regiunile capuli, inclusiv cea a
cavităţilor viscerale ale acestuia. Căile aferente conectează cercul
pericervical cu noduli limfatici ai lanţului jugular profund.
 Nodi lymphatici occipitales – nodulii limfatici occipitali în număr de 2-
3, situaţi între muşchii regiunii nucale colectează limfa regiunii
occipitale.
 Nodi lymphatici mastoidei – nodulii limfatici mastoidieni sau
retroauriculari, în număr de 2-3, sunt plasaţi pe faţa laterală a procesului
mastoidian al osului temporal; colectează limfa de la regiunea temporală
şi parietală, pavilionul auricular şi meatul acustic extern.
 Nodi lymphatici parotidei superficiales et profundi – nodulii limfatici
parotidieni superficiali şi profunzi, în număr de 5-8 sunt situaţi în loja
parotidiană (superficial respectiv intraglandular). Drenează regiunea
frontală, parietală, palpebrală, cavitatea timpanică, vălul palatin, oasele
nazale, glanda parotidă. În cadrul nodulilor limfatici parotidieni profunzi
se evidenţiază:
 Nodi lymphatici preauriculares – nodulii limfatici preauriculari.
 Nodi lymphatici infraauriculares - nodulii limfatici infraauriculari.
 Nodi lymphatici intraglandulares - nodulii limfatici intraglandulari.
 Nodi lymphatici submentales – nodulii limfatici submentali, în număr
de 2-3 sunt aşezaţi între pântecele anterioare ale celor doi muşchi
digastrici. Primesc aferenţe de la zona mediană a buzei inferioare, partea
anterioară a planşeului bucal, vârful limbii, regiunea mentală şi
segmentul incisiv al arcului alveolo-dentar inferior.
 Nodi lymphatici submandibulares – nodulii limfatici submandibulari, în
număr de 3-6 sunt plasaţi în loja submandibulară, inferior de baza
mandibulei. Drenează limfa de la comisura palpebrală medială, regiunea
bucală, buze, corpul limbii şi planşeul bucal adiacent, arcurile alveolo-

115
 dentare superioare şi inferioare, bolta palatină.

Fig.58 Grupurile limfonodulare

2. LANŢUL JUXTAVISCERAL
Nodulii limfatici ai acestui lanţ limfatic se află în jurul viscerelor cervico-
faciale, fiind prima staţie de releu pentru acestea. Eferenţele lor sunt
colectate de nodulii limfatici jugulari interni.
 Nodi lymphatici faciales – nodulii limfatici faciali sau bucali, aflaţi pe
muşchiul buccinator, colectează limfa de pe obraji, regiunile profunde
ale feţei, vălul palatin, cavitatea nazală şi sunt reprezentaţi de:
 Nodus buccinatorius – nodul buccinator.
 Nodus nasolabialis – nodul nazolabial.
 Nodus malaris – nodul malar.
 Nodus mandibularis – nodul mandibular.
 Nodi lymphatici linguales – nodulii limfatici linguali sunt 2-3
limfonoduli mici, situaţi în loja sublinguală, staţie intermediară a
limfaticelor limbii.

116
 Nodi lymphatici retropharyngeales – nodulii limfatici retrofaringeali, 1-
3 la număr, plasaţi posterior de faringe, colectează limfa de la faringe,
cavitatea nazală şi tuba auditivă.
 Nodi lymphatici prelaryngei – nodulii limfatici prelaringeali, mici, aflaţi
pe ligamentul cricotiroidian, colectează limfaticele laringelui.
 Nodi lymphatici thyroidei – nodulii limfatici tiroidieni.
 Nodi lymphatici pretracheales – nodulii limfatici pretraheali, staţii
pentru limfaticele traheei şi glandei tiroide.
 Nodi lymphatici paratraceheales – nodulii limfatici paratraheali
colectează limfa de la trahee şi esofag. Drenează spre noduli cervicali
profunzi.
 Nodi lymphatici retropharyngeales – nodulii limfatici retrofaringieni
situaţi între fascia faringiană şi pretraheală colectează limfaticele de la
nazofaringe, tuba auditivă, articulaţia atlanto-occipitală şi atlanto-axială.
Drenează spre noduli cervicali profunzi.

3. LANŢUL JUGULAR EXTERN

Este reprezentat de nodulii cervicali superficiali, aflaţi în relaţie cu afluenţii
venei jugulare externe. Colectează limfaticele planului de acoperire al
gâtului, totodată reprezintă o staţie intermediară pentru unele subgrupe
pericervicale. Sunt conectaţi cu lanţul jugular intern:
 Nodi lymphatici cervicales anteriores superficiales (jugulares
anteriores) – nodulii limfatici cervicali anteriori superficiali (jugulari
anteriori), aflaţi de-a lungul traiectului venei jugulare anterioare.
 Nodulii limfatici suprasternali, în număr de 1-2 sunt situaţi în spaţiul
suprasternal.

4. LANŢUL JUGULAR INTERN

Este reprezentat de nodulii limfatici cervicali laterali profunzi, ataşaţi
traiectului venei jugulare interne, de la baza craniului până la rădăcina
gâtului. Reprezintă staţia centrală a tuturor căilor limfatice de pe cap şi gât,
cu care este conectat fie direct, fie prin intermediul limfocentrilor regionali.
În număr de 20-30, ei prezintă următoarele subgrupe:
 Nodi lymphatici cervicales profundi superiores – nodulii limfatici
cervicali profunzi superiori , situaţi în triunghiul carotic. Dintre aceştia
evidenţiem:
 Nodus jugulodigastricus – nodul jugulodigastric, aflat la intersecţia
venei jugulare interne cu pântecul posterior al muşchiului digastric.
Drenează limfa rădăcinii limbii şi a tonsilei palatine.
 Nodi lymphatici cervicales profundi superiores laterales – noduli
limfatici cervicali profunzi supero- laterali.
 Nodi lymphatici cervicales profundi superiores anteriores - noduli

117
 limfatici cervicali profunzi supero- anteriori.
 Nodi lymphatici cervicales laterales profundi inferiores – nodulii
limfatici cervicali profunzi inferiori, denumiţi şi limfocentrii
supraclaviculari, datorită aşezării lor în regiunea supraclaviculară, staţie
centrală atât pentru limfaticele capului şi a gâtului, cât şi pentru cele ale
membrului superior (prin intermediul nodulilor limfatici axilari).
Eferenţa acestor noduli formează trunchiul jugular drept şi stâng
(Truncus jugularis dexter et sinister), vase colectoare care se deschid
fie direct, fie prin intermediul ductului toracic (în stânga) şi al ductului
limfatic drept (în dreapta) în unghiul venos format prin confluenţa venei
jugulare interne cu vena subclavie. Dintre aceştia evidenţiem:
 Nodus juguloomohyoideus – nodulul jugulo-omohioidian situat la
intersecţia venei jugulare interne cu muşchiul omohioidian, pentru
colectarea limfei vârfului limbii, direct sau prin intermediul
nodurilor submentale.
 Nodi lymphatici cervicales profundi inferiores laterales – nodulii
limfatici cervicali profunzi infero- laterali.
 Nodi lymphatici cervicales profundi inferiores anteriores – nodulii
limfatici cervicali profunzi infero- anteriori.
 Nodi lymphatici cervicales profundi inferiores accessorii – nodulii
limfatici cervicali profunzi inferiori accesori.

118
 X. NERVII CAPULUI ŞI GÂTULUI

Inervaţia periferică somatică şi vegetativă (viscerală) a capului şi a gâtului se

realizează prin nervii cranieni (encefalici), plexul cervical, porţiunea
cervicală şi cefalică a sistemului nervos autonom (vegetativ).
 Nervii somatomotori inervează musculatura scheletică şi cutanată a
aparatului dentomaxilar, inclusiv musculatura din constituţia organelor
acestuia.
 Nervii somatosenzitivi au ca teritoriu de inervaţie pielea şi mucoasa
capului şi gâtului. Pe traiectul acestora sunt plasaţi ganglionii radiculari
sau senzitivi cu care deţin relaţii sinaptice.
 Nervii vegetativi (autonomi) asigură dubla inervaţie (simpatică şi
parasimpatică) a efectorilor vegetativi (musculatură netedă, glande,
vase). Pe traiectul lor sunt intercalaţi ganglionii vegetativi, care pentru
porţiunea simpatică sunt ganglionii cervicali, iar pentru porţiunea
parasimpatică sunt ganglionii parasimpatici cranieni (ciliar, otic,
pterigopalatin, submandibular şi sublingual). Toţi nervii vegetativi
sinaptează într-unul din aceşti ganglioni, dispunând astfel de un segment
preganglionar (central) şi altul postganglionar (periferic).
Descrierea sistematică a nervilor capului şi gâtului se face după următoarea
grupare:
Nervii cranieni
Nervii cervicali
Plexul cervical
Plexul brahial
Sistemul nervos autonom cervicocefalic
Porţiunea simpatică
Porţiunea parasimpatică

1. NERVII CRANIENI - NERVI CRANIALES

În număr de 12 perechi, nervii cranieni sunt numerotaţi în ordinea părăsirii
cavităţii craniene.
I. Nervii olfactori
II. Nervul optic
III. Nervul oculomotor
IV Nervul trohlear
V Nervul trigemen
VI Nervul abducens
VII. Nervul facial (Nervul intermediofacial)
VIII. Nervul vestibulocochlear
IX. Nervul glosofaringian
X Nervul vag
XI. Nervul accesor

119
 XII. Nervul hipoglos
Nervii cranieni vor fi trataţi conform următoarei scheme:
 Rolul funcţional şi destinaţia.
 Grupul nuclear sau originea reală – locul de emergenţă a nervilor
eferenţi şi cel terminal al nervilor aferenţi, sunt descrişi în volumul de
neuroanatomie detaliat.
 Locul de părăsire a nevraxului sau “originea aparentă”.
 Ganglionii senzitivi (ganglionii vegetativi se descriu la sistemul nervos
autonom).
 Traiect intracranian.
 Locul de pasaj de la baza craniului.
 Traiectul exocranian.
 Ramurile şi distribuţia periferică a nervului.

Termenii utilizaţi la descrierea nervilor cranieni:

 rădăcină- segmentul dintre originea aparentă şi locul de părăsire a
spaţiului meningeal.
 trunchi – porţiunea dintre locul de perforare a durei mater craniene şi
orificiul de pasaj cranian.
 ramuri - rezultatul diviziunii nervului, ele pot fi primare secundare şi
terţiare.

I. NERVUL OLFACTOR - NERVUS OLFACTORIUS

Nervii olfactori sunt nervi cranieni senzoriali, care vehiculează influxul
olfactiv. Sunt constituiţi din axonii celulelor olfactive, situate în regiunea
olfactorie a tunicii mucoase nazale (regio olfactoria tunicae mucosae nasi).
Funcţie :Senzorială
Destinaţie:
 Mucoasa olfactivă, formează segmentul periferic al căilor olfactive.
Origine aparentă:
 Faţa inferioară a bulbului olfactiv.
Traiect intracranian:
 În număr de 20 de filete, pornite din epiteliul senzorial al mucoasei
olfactive, perforează lama cribroasă. Prin intermediul tractului olfactiv
(tractus olfactorius) se termină în rinencefal.
Pasaj: găurile lamei cribroase a osului etmoidal.

II. NERVUL OPTIC– NERVUS OPTICUS

Funcţie: senzorială.
Destinaţie: retina, formează segmentul periferic al căilor optice.
Origine aparentă:
 Fibrele nervului optic iau naştere la nivelul retinei. Ele converg spre

120
 discul nervului optic şi traversează succesiv coroida şi sclera, după care
formează trunchiul nervos. Acesta traversează sclera la 1 mm inferior şi
3 mm medial de polul posterior al bulbului ocular.
Traiect : prezintă în traiectul său patru porţiuni:
 Pars intraocularis – porţiunea intraoculară de dimensiuni reduse,
prezintă la rândul său:
 Pars prelaminaris – porţiunea prelaminară.
 Pars intralaminaris – porţiunea intralaminară.
 Pars postlaminaris – porţiunea postlaminar.
 Pars orbitalis – porţiunea orbitală. Detaşată din polul posterior al
globului ocular, are un traiect sinuos de aproximativ 25 mm, în axul
centrului orbitei înconjurat de conul musculo-fascial al orbitei şi corpul
adipos al orbitei. Este învelit de două teci vaginale, vagina externă
(Vagina externa) şi vagina internă (Vagina interna) între care se
formează spaţiul intervaginal (spatium intervaginale) derivate din
meningele encefalice.
 Pars intracanalicularis – porţiunea intracanaliculară aflată în canalul
optic, este fixată de pereţii canalului prin intermediul prelungirilor
meningeale. Artera oftalmică ce traversează canalul optic este situată
infero-lateral de nervul optic.
 Pars intracranialis – porţiunea intracranială are o lungime de 10 mm
descinde prin spaţiul subarahnoidian la şanţul prechiasmatic al feţei
superioare a corpului osului sfenoidal, formând cu cea de partea opusă
chiasma optică (Chiasma opticum), apoi se continuă cu tractul optic
(Tractus opticus) spre diencefal.
Pasaj: canalul optic

III. NERVUL OCULOMOTOR – NERVUS

OCULOMOTORIUS
Funcţie: este un nerv cranian motor.
Destinaţie: inervaţia a patru din cei şase muşchi extrinseci ai globului ocular
şi ridicătorului pleoapelor. Vehiculează fibre somatomotorii şi
parasimpatice, cele din urmă inervând muşchii intrinseci ai globului ocular.

Nucleul Funcţie: Destinaţie:

Nucleus nervii oculomotorii Somatomotor m. rectus superior
(Nucleul central Perlia) m. rectus inferior
m. rectus medialis
m. obliqus inferior
m levator palpebrae
Nucleus acessorius Parasimpatic, m. sphincter pupillae
(Edinger- Westphal) visceromotor m. ciliaris

121
Origine aparentă: la nivelul fosei interpedunculare, între substanţa
perforată posterioară şi faţa medială a pedunculului cerebral. La acest nivel
se situează între artera cerebelară superioară şi artera cerebrală posterioară.
Traiect intracranian:
 Porneşte de la nivelul fosei interpedunculare, acoperit de pia mater.
 Traversează cisterna interpedunculară şi apoi penetrează dura mater
cranială posterior de procesele clinoidiene anterioare.
 Traversează peretele lateral al sinusului cavernos, având un traiect uşor
descendent, încrucişând faţa laterală a porţiunii cavernoase a arterei
carotide interne. La acest nivel intră în raport cu nervul trohlear şi oftalmic
care sunt situaţi iniţial lateral apoi superior de nervul oculomotor,
respectiv cu nervul abducens care se plasează infero-lateral de el.
 În porţiunea anterioară a peretelui lateral al sinusului cavernos se
împarte în cele două ramuri terminale ale sale.
Pasaj: fisura orbitală superioară.

Fig.59 Nervul oculomotor

Ramuri:
În porţiunea anterioară a peretelui lateral al sinusului cavernos, nervul
oculomotor se împarte în cele două ramuri terminale ale sale:
 R. superior - ramura superioară, de dimensiuni mai reduse, traversează
fisura orbitală superioară apoi porţiunea superioară a inelului tendinos
comun şi se plasează în orbită iniţial lateral apoi superior de nervul optic
şi de artera oftalmică Se distribuie muşchiului drept superior şi
muşchiului ridicător al pleoapei superioare.
 R. inferior – ramura inferioară pătrunde în orbită prin fisura orbitală

122
 superioară, apoi traversează porţiunea inferioară a inelului tendinos
comun, medial de nervul abducens. Se împarte în trei ramuri musculare:
 Prima trece în faţa bulbară a muşchiului drept inferior şi nervul optic
şi se distribuie muşchiului drept medial.
 A doua se distribuie muşchiului drept inferior.
 A treia, mai lungă, se orientează anterior între muşchii drept inferior
şi drept lateral, pentru a atinge muşchiul oblic inferior pe care îl
inervează. Din această ramură se detaşează una sau mai multe ramuri
scurte destinate ganglionului ciliar, ramuri ce constituie rădăcina
parasimpatică (oculomotorie a ganglionului ciliar).

IV. NERVUL TROHLEAR – NERVUS TROCHLEARIS

Origine reală: Nucleus nervi trochelaris la nivelul tectului mezencefalic.
Fibrele se încrucişează cu cele de partea opusă constituind decusaţia nervilor
trohleari.
Funcţie: nerv somatomotor .
Destinaţie: muşchiul oblic superior al bulbului ocular.
Origine aparentă:
 Faţa posterioară a trunchiului cerebral, de fiecare parte a vălului medular
anterior, inferior de coliculii cvadrigemeni inferiori.
 Singurul nerv cranian cu origine aparentă posterioară!

Fig.60 Nervul oftalmic, nervul trochlear

123
Traiect intracranian:
 Înconjoară lateral mezencefalul, imediat superior de punte, între artera
cerebrală posterioară şi artera cerebelară superioară.
 Se plasează în spaţiul subarahnoidian, traversează dura mater cranială
posterior de nervul oculomotor, în vecinătatea anterioară a sinusului
pietros superior.
 Parcurge în continuare peretele lateral al sinusului cavernos, superior de
nervul oftalmic. Înconjoară faţa laterală a arterei carotide interne şi a
nervului oculomotor.
Pasaj: fisura orbitală superioară deasupra inelului tendinos comun –
segmentul cranian (de pasaj).
Traiect intraorbitar:
 Este situat între periorbită şi extremitatea posterioară a muşchiului
ridicător al pleoapei superiore şi drept superior.
 Descinde în vecinătatea marginii mediale a nervului supraorbital pentru
a ajunge la faţa medială a muşchiului oblic superior.

V NERVUL TRIGEMEN.– NERVUS TRIGEMINUS

Este un nerv cranian mixt senzitiv pentru regiunile feţei şi motor pentru
muşchii masticatori. Datorită conexiunilor sale are în componenţă şi fibre
senzoriale şi secretorii.

Nucleul Funcţie: Destinaţie:

Nucleus motorius Somatomotor Muşchii masticatori
nervi trigemini
Nucleus pontinus nervi Senzitiv epicritic Faţa
trigemini Mucoasa cavităţilor feţei
Nucleus spinalis nervi Senzitiv Faţa
trigemini termoalgezic Mucoasa cavităţilor feţei
Nucleus proprioceptiv Muşchii masticatori
mesencephalicus nervi Articulaţia
trigemini temporomandibulară

Origine aparentă:
 Este situată pe faţa anterioară a punţii, la limita dintre piramida pontină
şi pedunculul cerebelar mijlociu, la nivelul dintre treimea superioară şi
cele două treimi posterioare. Emergenţa se face prin două rădăcini:
 radix sensoria – rădăcina senzitivă, mai groasă şi situată lateral.
 radix motoria – rădăcina motorie, mai subţire şi situată medial.
Traiect intracranian:
 De la nivelul originii aparente până la nivelul cavităţii trigeminale
(cavitas trigeminalis, cavum trigeminale) cele două rădăcini sunt învelite

124
 în teacă pială proprie şi teacă arahnoidă comună.
 Rădăcinile se orientează oblic superior, anterior şi lateral către cavitatea
trigeminală.
 La origine are:
 Medial: artera bazilară şi nervul trohlear.
 Lateral: nervul facial, nervul vestibulocochear şi sinusul pietros inferior.
 Superior: cortul cerebelului şi artera cerebelară superioară.
Ganglionul trigeminal – ganglion trigeminale, sau ganglionul lui Gasser,
este intercalat pe traiectul fibrelor epicritice şi termoalgezice ale rădăcinii
senzitive. Are formă semilunară, cu concavitatea orientată posterior, cu o
lăţime de 15 mm, lungime de 5 mm şi grosime de 3 mm. Marginea concavă
conectează rădăcina senzitivă. Din marginea convexă pornesc cele trei
diviziuni primare ale nervului trigemen: nervul oftalmic, nervul maxilar şi
nervul mandibular. Ganglionul trigeminal este localizat în cavitatea
trigeminală (Meckel), care este o dedublare a durei mater craniale de la
nivelul impresiunii trigeminale a feţei anterioare a porţiunii pietroase a
osului temporal.

Sistematizarea fibrelor nervoase:

 Fibrele senzitive descind în fiecare dintre cele trei ramuri terminale ale
nervului. Corpul celular al protoneuronului este situat în ganglionul
trigeminal. Protoneuronii vehiculează sensibilitatea exteroceptivă a
mucoaselor, conjunctivei, sacului lacrimal, cavităţii nazale, sinusurilor
paranazale, cavităţii bucale şi dinţilor. Transmit sensibilitatea
proprioceptivă a muşchilor cavităţii bucale, muşchilor pieloşi ai feşei,
muşchilor masticatori şi a articulaţiei temporomandibulare.
 Fibrele motorii prin traiectul nervului mandibular sunt destinate
muşchilor pterigoidian medial şi lateral, temporal, maseter, tensor al
timpanului, tensor al vălului palatin, milohioidian şi pântecului anterior
al muşchiului digastric.
 Prin conexiunile sale ramurile nervului trigemen vehiculează şi fibre
secretorii pentru glandele parotidă, submandibulară şi sublinguală şi
fibre simpatice vasomotorii.

Ramura primară Pasaj Funcţia

Nervul oftalmic V/1 Fisura orbitală superioară Senzitiv
Nervul maxilar V/2 Gaura rotundă Senzitiv
Nervul mandibular Gaura ovală Motor
V/3 Proprioceptiv
Senzitiv

V/1. NERVUL OFTALMIC– NERVUS OPTHALMICUS

Este prima ramură terminală, senzitivă a nervului trigemen. Este cea mai
subţire şi medială dintre ramuri.

125
Traiect intracranian:
 Se detaşează din ganglionul trigeminal, străbate tunelul medial al
cavităţii trigeminale, trece printr-o dedublare a peretelui lateral al
sinusului cavernos, şi înainte de a pătrunde în orbită se împarte în cele
trei ramuri terminale ale sale.
 În peretele sinusului cavernos este situat iniţial inferior de nervul
oculomotor şi de nervul trochlear. În timp ce avansează către fisura
orbitală superioară ascensionează, şi se plasează lateral de nervul
trohlear şi intersectează împreună cu acesta nervul oculomotor, pentru a
se plasa superior de el.
Pasaj: fisura orbitală superioară

Fig.61 Nervul oftalmic

Ramuri:
 R. meningeus recurrens (r. tentorius) – ramura cortului, este o ramură
colaterală destinată cortului cerebelos, ia naştere din vecinătatea originii
nervului oftalmic. De la origine se orientează posterior şi medial pentru a
se distribui cortului cerebelului şi porţiunii posterioare a coasei
creierului. Nu trece prin pasaj.
 N. lacrimalis – nervul lacrimal de la origine se orientează anterior şi
superior şi traversează porţiunea laterală îngustată a fisurii orbitale
superioare. În orbită se plasează în vecinătatea peretelui său lateral,
superior de marginea superioară a muşchiului drept lateral al bulbului
ocular, până la nivelul glandei lacrimale, pe care o traversează pentru a
se termina în unghiul lateral al pleoapei superioare. Este destinat
conjunctivei şi tegumentelor porţiunii laterale a pleoapelor. Înainte de a
părăsi cavitatea orbitală dă naştere la:
 R. communicans cum nervo zygomatico – ramuri comunicante cu

126
 nervul zigomatic care conţine fibre secretomotorii.
 N. frontalis – nervul frontal este ramura terminală cea mai voluminoasă
a nervului oftalmic. Traversează porţiunea medială a fisurii orbitale
superioare deasupra inelului fibros, şi se angajează în spaţiul dintre
periorbită şi faţa superioară a muşchiului ridicător al pleoapei superioare.
Se termină dând naştere la două ramuri:
 N. supraorbitalis – nervul supraorbital, situat lateral, părăseşte orbita
la nivelul incizurii/ găurii supraorbitale. Se termină bifurcându-se în:
- R. lateralis – ramură laterală.
- R. medialis – ramură medială. Este destinat tegumentului
regiunii frontale până la nivelul vertexului.
 N. supratrochlearis – nervul supratrohlear, situat medial trece
superior de trohleea muşchiului oblic superior. Părăseşte orbita la
nivelul incizurii /găurii supratrohleare. Este destinat tegumentelor
regiunii frontale, tegumentelor învecinate unghiului palpebral medial
şi conjunctivei adiacente.
 N. nasociliaris – nervul nazociliar, pătrunde în orbită prin porţiunea
medială a fisurii orbitale superioare şi inelul tendinos comun. În orbită
trece superior de nervul optic şi se plasează în contact cu faţa inferioară
a muşchiului drept superior. Ajunge în contact cu peretele medial al
orbitei. Însoţeşte traiectul arterei oftalmice şi dă naştere la următoarele
ramuri:
 R. communicans cum ganglion ciliari – ramura comunicantă cu
ganglionul ciliar, unică sau multiplă se orientează de la origine spre
anterior în vecinătatea feţei laterale a nervului optic, pentru a atinge
polul posterior al ganglionului ciliar.
 Nn. ciliares longi – nervii ciliari lungi în număr de 2-3 trec superior
de nervul optic însoţind traiectul nervilor ciliari scurţi, detaşaţi din
ganglionul ciliar. Penetrează sclera în vecinătatea polului posterior al
bulbului ocular şi inervează cornea.
 N. ethmoidalis posterior – nervul etmoidal posterior, ramură
colaterală a nervului nazociliar, traversează gaura etmoidală
posterioară pentru a inerva mucoasa sinusului etmoidal şi a sinusului
sfenoidal.
 N. ethmoidalis anterior – nervul etmoidal anterior este prima ramură
terminală a nervului nazociliar. Traversează gaura şi canalul
etmoidal anterior pentru a penetra în cavitatea craniană, unde
parcurge suprafaţa lamei cribroase a osului etmoidal şi pătrunde în
cavitatea nazală. Se termină prin:
- Rr. nasales interni – ramuri nazale interne care prin:
- Rr. nasales laterales - ramuri nazale laterale inervează
mucoasa peretelui lateral al cavităţii nazale.
- Rr. nasales mediales – ramuri nazale mediale inervează
mucoasa septului nazal.
- R. nasalis externus – ramura nazală externă inervează pielea

127
 aripii
 N. infratrochlearis – nervul infratrochlear este cea de a doua ramură
terminală a nervului nazociliar. Se orientează anterior de-a lungul
peretelui medial al orbitei, sub muşchiul drept medial, pentru a
atinge trohleea muşchiului oblic superior. Părăseşte orbita şi
inervează prin:
- Rr. palpebrales – ramuri palpebrale orbita şi pielea adiacentă
unghiului medial al ochiului şi a porţiunile învecinate ale
pleoapelor, precum şi fundul de sac şi caruncula lacrimală.

Fig.62 Nervul oftalmic

V/2.NERVUL MAXILAR - N. MAXILLARIS

Este cea de a doua ramură terminală, senzitivă a nervului trigemen. Este
destinată tegumentelor regiunilor infraorbitale, nazale şi orale superioare.
Vehiculează şi fibre secretorii pentru glandele labiale ale buzei superioare.

Traiect intracranian:
 Se detaşează din ganglionul trigeminal între nervul oftalmic şi
mandibular. De la origine se orientează anterior lângă porţiunea
inferioară a peretelui lateral al sinusului cavernos.
Pasaj: Traversează gaura rotundă.
Traiect:
 Pătrunde în porţiunea superioară a fosei pterigopalatine (porţiunea
pterigopalatină).
 În continuare se orientează lateral pentru a traversa fisura orbitală
inferioară.
 Pătrunde în orbită şi se plasează în şanţul infraorbital (porţiunea
infraorbitală).
 Traversează canalul infraorbital devenind nerv infraorbital, şi apoi gaura

128
 infraorbitală de pe faţa anterioară a maxilei, unde se ramifică.

Ramuri: În traiectul său dă naştere la numeroase ramuri senzitive:

 R. meningeus – ramura meningee ia naştere din porţiunea iniţială a
nervului, înainte ca acesta să pătrundă în gaura rotundă. Însoţeşte
ramurile frontale ale arterei meningee mijlocii şi este destinată durei
mater craniale de la nivelul fosei craniene mijlocii.
 Rr. ganglionares – ramurile ganglionare, în general în număr de două
sunt destinate ganglionului pterigopalatin. Conţin fibre vegetative
netrigeminale pentru glanda lacrimală şi fibre senzitive pentru periostul
orbitei, mucoasa nazală, palatinală şi faringiană.
Din nervul maxilar, traversând ganglionul pterigopalatin pornesc numeroase
ramuri eferente:
 Rr. orbitales – ramuri orbitale în număr de 2-3 traversează fisura orbitală
inferioară pentru a se distribui periostului orbitei şi muşchilor bulbului
ocular. Sunt constituite din fibre provenite din rădăcina simpatică a
ganglionului pterigopalatin care traversează ganglionul fără a face
sinapsă la acest nivel.
 Rr. nasales poseriores superiores laterales – ramuri nazale posterioare
superioare laterale traversează gaura sfenopalatină pentru a inerva
mucoasa cornetelor nazale şi a meatului superior şi mijlociu.
 Rr. nasales posteriores superiores mediales în număr de 2-3 traversează
gaura sfenopalatină pentru a se distribui mucoasei nazale care acoperă
corpul osului sfenoid şi porţiunea posterioară a septului nazal şi peretele
superior al cavităţii nazale.
 N. nasopalatinus – nervul nazopalatin de la ganglionul pterigopalatin se
orientează transversal, traversează gaura sfenopalatină pentru a ajunge la
nivelul mucoasei cavităţii nazale, descinzând anterior şi inferior până la
nivelul canalului incisiv în care pătrunde. Se termină împărţindu-se în
două ramuri:
 N. nasopalatinus longus – nervul nazopalatin lung din care iau
naştere :
- Rr. septales nasales – ramuri septale nazale
 Nn. nasopalatini breves – nervii nazopalatini scurţi din care iau
naştere:
- Rr. nasales laterales – ramuri nazale laterale
- Rr. sinus maxilaris – ramurile sinusului maxilar
 N. pharyngeus – nervul faringian ia naştere din porţiunea posterioară a
ganglionului pterigopalatin. Traversează canalul palatovaginal împreună
cu ramura faringiană a arterei maxilare. Inervează mucoasa
nazofaringiană situată posterior de tuba auditivă.
 N. palatinus major – nervul palatin mare descinde vertical în canalul
palatin mare până la nivelul porţiunii superioare a palatului dur, de unde
se orientează anterior în contact cu faţa inferioară a palatului dur, până la
nivelul dinţilor incisivi. Inervează gingiile, mucoasa şi glandele palatului

129
 dur.
 Rr. nasales posteriores inferiores – ramuri nazale posterioare inferioare
de dimensiuni reduse pot lua naştere fie din ganglionul pterigopalatin fie
din nervul palatin mare. De la origine se orientează vertical descendent
în canalul palatin mare pentru a inerva mucoasa cornetului nazal inferior
şi a meatului mijlociu şi inferior.
 Nn. palatini minores – nervii palatini mici în număr de 2-3 descind
vertical prin canalele palatine mici pentru a ajunge la palatul moale
(vălul palatin) unde se termină inervând uvula şi tonsilele palatine prin
ramuri tonsilare (rr. tonsilares).
 Nn. alveolares superiores - nervii alveolari superiori în număr de trei
sunt ramurile colaterale ale nervului maxilar. Prima fiind ramură directă,
celelalte două având emergenţa din nervul infraorbital.
 Rr. alveolares superiores posteriores – ramurile alveolare superioare
posterioare în număr de 2-3 coboară pe tuberozitatea maxilei şi prin
intermediul găurilor alveolare pătrund în interiorul osului şi participă
la realizarea plexului dentar superior.

Fig.63 Nervul maxillar

 N. zygomaticus – nervul zigomatic este o ramură colaterală a nervului

maxilar care ia naştere la nivelul fosei pterigopalatine, imediat după ce
nervul maxilar traversează gaura rotundă. Pătrunde în orbită traversând
fisura orbitală inferioară fiind situat lateral de nervul infraorbital. În
orbită este situat între periorbită şi peretele lateral al orbitei. Se
angajează în gaura zigomatico-orbitală şi în osul zigomatic se împarte în
două ramuri terminale:

130
  R. zygomaticotemporalis – ramura zigomaticotemporală destinată
inervaţiei pielii regiunii temporale. Părăseşte osul la nivelul găurii
zigomaticotemporale şi pătrunde în fosa temporală. În traiectul său
se orientează superior de arcada zigomatică. După ce penetrează
muşchiul şi fascia temporală, participă la inervaţia pielii regiunii
temporale.
 R. zygomaticofacialis – ramura zigomaticofacială este destinată
inervaţiei tegumentelor regiunii zigomatice. Părăseşte canalul osului
zigomatic prin gaura omonimă.
 N. infraorbitalis – nervul infraorbital reprezintă porţiunea terminală a
nervului maxilar. Parcurge peretele inferior al orbitei fiind situat iniţial
în şanţul infraorbital, apoi în canalul infraorbital. Părăseşte osul prin
gaura infraorbitală de la nivelul feţei anterioare a corpului maxilei.
Traversează spaţiul dintre muşchiul ridicător al buzei superioare şi
muşchiul ridicător al unghiului gurii pentru a se termina împărţindu-se.
 R. alveolaris superior medius – ramura alveolară superioară
mijlocie ia naştere la nivelul şanţului infraorbital de pe faţa orbitală a
corpului maxilei. Coboară pe peretele lateral al sinusului maxilar şi
în final ia parte la realizarea plexului dentar superior.
 Rr. alveolares superiores anteriores – ramuri alveolare superioare
anterioare iau naştere la nivelul canalului infraorbital, pe faţa orbitală
a corpului maxilei. Coboară pe peretele anterior al sinusului maxilar
şi participă la realizarea plexului dentar superior.
 Rr. palpebrales inferiores – ramuri palpebrale inferioare cu traiect
ascendent traversează muşchiul orbicular al ochiului pentru a inerva
pielea pleoapei inferioare.
 Rr. nasales externi – ramuri nazale externe destinate pielii aripii
nasului.
 Rr. nasales interni – ramuri nazale interne destinate vestibulului
nazal.
 Rr. labiales superiores – ramuri labiale superioare pentru
tegumentele buzei superioare şi a gingiei adiacente.

131
 Fig.64 Nervul maxilar

 Plexus dentalis superior – plexul dentar superior este o reţea de fibre

nervoase formată din ramurile alveolare superioare posterioare, ramura
alveolară superioară mijlocie şi ramurile alveolare superioare anterioare.
Este situat la nivelul procesului alveolar al maxilei. Din plexul dentar
superior iau naştere:
 Rr. dentales superiore – ramuri dentale superioare care pătrund în
alveolele dentare, apoi prin gaura apicală în canalul rădăcinii
dintelui.
 Rr. gingivales superiores – ramuri gingivale superioare sau
interdentare sunt destinate inervaţiei gingiei.
Distribuţia ramurilor dentare şi gingivale superioare se realizează în funcţie
de originea fibrelor nervoase ce compun plexul dentar superior. Astfel
fibrele nervoase provenite din:
 ramurile alveolare superioare posterioare sunt destinate molarilor şi
gingiei adiacente.
 ramura alveolară superioară mijlocie este destinată premolarilor şi
gingiei adiacente.
 ramurile alveolare superioare anterioare sunt destinate dinţilor frontali
(canini şi incisivi) şi gingiei adiacente.

V/3. NERVUL MANDIBULAR – NERVUS MANDIBULARIS

Nervul mandibular este cea de-a treia ramură terminală a nervului trigemen.
Funcţie: senzitiv şi motor.
Destinaţie: Inervează dinţii şi gingia mandibulară, tegumentele regiunilor
temporale, parotideomaseterice şi bucale, buza inferioară, o parte din
pavilionul auricular, muşchii masticatori şi mucoasa porţiunii anterioare a
limbii şi a planşeului bucal.

132
Traiect intracranian:
 Ia naştere la nivelul cavumului trigeminal prin două rădăcini: o rădăcină
senzitivă mai voluminoasă care se desprinde din ganglionul trigeminal şi
o rădăcină motorie situată inferior de precedenta. Cele două rădăcini
juxtapuse părăsesc cavitatea trigeminală prin tunelul lateral.
Pasaj:
 Nervul mandibular părăseşte cavitatea craniană prin gaura ovală, şi
ajunge în fosa infratemporală.
Traiect extracranian:
 În fosa infratemporală se plasează între cei doi muşchi pterigoidieni. La
scurtă distanţă după ce traversează gaura ovală dă naştere ramurilor sale.
 Fibrele senzitive sunt prelungirile periferice ale neuronilor situaţi în
ganglionul trigeminal.
 Fibrele motorii sunt reprezentate de axonii neuronilor din nucleul motor
al nervului trigeminal.
Ramuri:
 R.meningeus (N. spinosus) – ramura meningee (nervul spinos) este o
ramură colaterală recurentă senzitivă, care ia naştere la nivelul fosei
infratemporale şi penetrează în cavitatea craniană prin gaura spinoasă,
însoţeşte artera meningee medie. În fosa craniană mijlocie se împarte în
două ramuri (anterioară şi posterioară) destinate inervaţiei durei mater
craniale.
 Rr. ganglionares ad ganglion oticum – ramură comunicantă pentru
ganglionul otic. Trece prin ganglion fără să facă sinapse
 N. pterygoideus medialis – nervul pterigoidian medial este ramură
colaterală motorie destinată inervaţiei muşchiului pterigoidian medial.
 Ramura comunicantă cu nervul pterigoidian medial, ramură de
dimensiuni reduse.
 N. musculi tensoris veli palatini – nervul muşchiului tensor al
vălului palatin, ramură eferentă destinată inervaţiei muşchiului
omonim. Este constituită din fibre nervoase care provin din nervul
pterigoidian medial.
 N. musculi tensoris tympani – nervul muşchiului tensor al
timpanului. Este constituit de asemenea din fibre provenite din
nervul pterigoidian medial
 N. massetericus – nervul maseterin ramură colaterală motorie, este
destinat inervaţiei muşchiului maseter şi articulaţiei
temporomandibulare. Ia naştere din nervul mandibular în vecinătatea
găurii ovale. De la origine se orientează lateral, superior de muşchiul
pterigoidian lateral şi anterior de articulaţia temporomandibulară.
Traversează porţiunea posterioară a incizurii mandibulei, împreună cu
artera maseterică, pentru a se ramifica în final la nivelul feţei profunde a
muşchiului maseter.
 Nn. temporales profundi – nervii temporali profunzi în număr de doi
(anterior şi posterior) sau trei (anterior, mijlociu şi posterior) sunt ramuri

133
 colaterale motorii, destinate inervaţiei muşchiului temporal. Se desprind
din nervul mandibular în vecinătatea emergenţei nervilor maseterin şi
bucal, încrucişează marginea superioară a muşchiului pterigoidian lateral
pentru a urca la nivelul fosei temporale unde se plasează în contact cu faţa
profundă a muşchiului temporal. Uneori poate da naştere nervului bucal.
 N. pterygoideus lateralis – nervul pterigoidian lateral ramură colaterală
motorie a nervului mandibular se insinuează frecvent între cele două
fascicule ale muşchiului pterigoidian lateral pe care îl inervează,
abordând cel mai frecvent faţa sa profundă.
 N. buccalis – nervul bucal ramură colaterală senzitivă a nervului
mandibular. Este destinat inervaţiei tegumentelor şi mucoasei bucale
adiacente muşchilor buccinatori. De la originea sa din nervul
mandibular, se orientează anterior, trece între cele două capete ale
muşchiului pterigoidian lateral, pentru a descinde apoi de-a lungul
marginii anterioare a tendonului muşchiului temporal şi atinge faţa
laterală a muşchiului buccinator. La acest nivel se ramifică şi dă naştere
la două grupe de ramuri:
 Ramuri superficiale, cutanate destinate tegumentelor adiacente
muşchiului buccinator.
 Ramuri profunde, mucoase, care traversează muşchiul buccinator şi
inervează mucoasa bucală şi gingia.
 N. auriculotemporalis – nervul auriculotemporal, este o ramură
terminală, care ia naştere în fosa infratemporală pe faţa posterioară a
nervului mandibular, inferior de ganglionul otic, prin două ramuri între
care se situează artera meningee mijlocie. După unirea celor două
rădăcini se orientează posterior în contact cu faţa medială a nervului
pterigoidian lateral. În traiectul său trece superior de artera maxilară,
traversând în continuare spaţiul dintre ligamentul sfenomandibular şi
colul mandibulei pe care îl înconjoară pentru a pătrunde în regiunea
parotideomaseterică. La acest nivel se plasează iniţial între tragus
(posterior) şi vasele temporale superficiale (anterior). În traiectul său
nervul auriculotemporal dă naştere la:
 N. meatus acustici externi – nervul meatului acustic extern, trece
între porţiunea osoasă şi cartilaginoasă a meatului acustic extern şi
inervează pielea meatului acustic extern.
 Rr. membranae tympani – ramuri pentru membrana timpanului.
 Rr. parotidei – ramuri parotidiene, destinate glandei parotide,
vehiculează fibre secretomotorii pentru glanda parotidă şi fibre
vasomotorii pentru vasele sanguine ale glandei, provenite de la
ganglionul otic şi simpaticul cervical.
 Rr. comunicantes cum nervo faciale – ramuri comunicante cu
nervul facial sunt situate în parenchimul glandei parotide, la nivelul
colului mandibulei.
 Nn. auriculares anteriores – nervii auriculari anteriori în general în
număr de doi, inervează pielea tragusului şi uneori o porţiune din

134
 helix.
 Nn. temporales superficiales – nervii temporali superficiali
reprezintă ramurile terminale ale nervului auriculotemporal. Trec
superior de rădăcina posterioară a arcadei zigomatice şi se distribuie
pielii regiunii temporale.

Fig.65 Nervul mandibular

 N. lingualis – nervul lingual este una din ramurile terminale ale nervului
mandibular. Este destinat inervaţiei mucoasei porţiunii anterioare a
limbii, a planşeului cavităţii bucale şi a gingiei mandibulare. Voluminos,
nervul lingual ia naştere din nervul mandibular în fosa infratemporală.
De la origine nervul lingual trece succesiv prin următoarele teritorii:
 Spaţiul interpterigoidian, situat între cei doi muşchi pterigoidieni,
nivel la care se uneşte cu coarda timpanului.
 Spaţiul pterigomandibular situat între muşchiul pterigoidian medial
şi faţa medială a ramurii mandibulei. În acest spaţiu, nervul lingual
are un traiect concav, cu concavitatea orientată anterior, paralel cu
traiectul nervului alveolar inferior.
 Regiunea submandibulară: este situat superior de glanda
submandibulară şi de ganglionul submandibular, angajându-se în
defileul milohioidian-hioglos.
 Loja sublinguală: este situat medial de glanda sublinguală,
încrucişează ductul submandibular pentru a se termina distribuindu-
se mucoasei linguale şi sublinguale.

135
 Fig.66 Nervul lingual
În traiectul său dă naştere următoarelor ramuri:
 Rr. isthmi faucium – ramuri pentru istmul faringian, sunt destinate
inervaţiei mucoasei vălului palatin, tonsilei palatine şi porţiunii
posterioare a planşeului bucal.
 Rr. comunicantes cum nervo hypoglosso – ramuri comunicante cu
nervul hipoglos se desprind lateral de muşchiul hioglos, din
segmentul în care nervul încrucişează ductul submandibular.
 R. comunicans cum chorda tympani – ramura comunicantă cu
coarda timpanului, situată în porţiunea iniţială a nervului lingual
vehiculează fibre senzoriale gustative pentru papilele fungiforme şi
fibre parasimpatice secretorii pentru glanda submandibulară şi
sublinguală.
 N. sublingualis – nervul sublingual este destinat glandei sublinguale.
 Rr. linguales – ramurile linguale sunt ramuri terminale ale nervului.
Ele inervează mucoasa părţii presulcale a feţei dorsale a limbii.
Conţine fibre exteroceptive tactile şi termice.
 Rr. ganglionares ad ganglion submandibulare et rr. ganglionares
ad ganglion sublinguale – ramuri desprinse din nervul lingual care
se distribuie ganglionului submandibular şi ganglionului sublingual.
 N. alveolaris inferior – nervul alveolar inferior este cea mai
voluminoasă ramură terminală a nervului mandibular. Ia naştere în fosa
infratemporală şi în traiectul său trece prin următoarele teritorii.
 Porţiunea interpterigoidiană, prin spaţiul interpterigoidian, situat
posterior şi lateral de nervul lingual şi este încrucişat de artera

136
 maxilară şi de coarda timpanului.
 Porţiunea pterigomandibulară, prin spaţiul omonim între muşchiul
pterigoidian medial şi faţa medială a ramurii mandibulei. Are raport
cu artera meningee mijlocie şi artera meningee mică.
 Porţiunea mandibulară începe la nivelul găurii mandibulei de pe faţa
medială a ramurii mandibulei. Gaura mandibulei este mărginită
anterior de lingula mandibulei sau spina lui Spix, creastă osoasă
triunghiulară ce reprezintă un reper important în efectuarea
anesteziilor nervului alveolar inferior. În continuare nervul este plasat
în canalul mandibulei pe care îl părăseşte la nivelul găurii mentale.
 Porţiunea terminală părăseşte canalul mandibulei ca şi nerv mental la
nivelul găurii mentale.
În traiectul său nervul alveolar inferior dă naştere la:
 N. mylohyoideus – nervul milohioidian, este o ramură colaterală
motorie. Ia naştere în spaţiul pterigomandibular înaintea găurii
mandibulare. Traversează ligamentul sfenomandibular, descinde în
şanţul de pe faţa medială a corpului mandibulei, apoi inferior de linia
milohioidiană pentru a se plasa pe faţa inferioară a muşchiului
milohioidian unde se termină inervând acest muşchi precum şi
pântecul anterior al muşchiului digastric.

După ce emite nervul milohioidian, nervul alveolar inferior devine pur

senzitiv. La nivelul canalului mandibulei dă naştere unui plex nervos .
 Plexus dentalis inferior - plexul dentar inferior din care se desprind:
- Rr. dentales inferiores – ramuri dentare inferioare destinate
dinţilor inferiori. Fiecare ramură dentară pătrunde în dinte prin
gaura apexului dentar.
- Rr. gingivales inferiores – ramuri gingivale inferioare destinate
gingiei inferioare.
 N. mentalis – nervul mental reprezintă ramura terminală a nervului
alveolar inferior. Ia naştere la nivelul găurii mentale, unde se împarte în:
- Rr. mentales – ramuri mentale pentru tegumentele regiunii
mentale.
- Rr. labiales – ramuri labiale pentru mucoasa buzei inferioare.
- Rr. gingivales – pentru porţiunea anterioară a gingiei
mandibulare.

137
 Fig.67 Nervul alveolar inferior

VI. NERVUL ABDUCENS – NERVUS ABDUCENS

Nucleu: nucleus originis (nucleus nervi abducentis).
Funcţie: somatomotor.
Destinaţie: muşchiul drept lateral al bulbului ocular.
Origine aparentă:
 Pe faţa antero-laterală a trunchiului cerebral în şanţul bulbo-pontin în
dreptul piramidelor bulbare.
Traiect intracranian:
 Se orientează anterior, traversează cisterna pontină superior de artera
cerebrală anterioară superioară.
 Traversează dura mater cranială la nivelul marginii laterale a clivusului.
 Străbate peretele lateral al sinusului cavernos, încrucişează faţa laterală a
arterei carotide interne, apoi se plasează inferior de aceasta.
Pasaj: părăseşte cavitatea craniană prin fisura orbitală superioară, prin inelul
tendinos comun.
Traiect intraocular: în orbită se aplică pe faţa medială a muşchiului drept
lateral al bulbului ocular.

138
 VII. NERVUL FACIAL (NERVUL INTERMEDIOFACIAL ) -
NERVUS FACIALIS (NERVUL INTERMEDIOFACIALIS)
Este destinat muşchilor pieloşi ai feţei şi gâtului. Pe porţiunea iniţială a
traiectului său este însoţit de nervul intermediar (VII bis)

Nucleul Funcţie Destinaţie

Nc. originis Somatomotor Muşchii mimicii
Nucleus solitarius Senzorial Limba
Nc. salivatorius Vegetativ secretomotor gl. submandibulară
superior gl. sublinguală
gll. lacrimală
gl. parotidă
gll. nasală

Origine aparentă:
 Faţa antero-laterală a trunchiului cerebral, la nivelul şanţului
bulbopontin, între olivele bulbare şi pedunculii cerebelari inferiori (în
unghiul bulbo-ponto-cerebelar) medial de originea aparentă a nervului
intermediar şi a nervului vestibulocohlear.
Traiect intracranian:
 Porţiunea intracraniană este învelită de o teacă pială proprie, iar
împreună cu nervul intermediar şi nervul vestibulococchlear de o teacă
arahnoidiană comună.
 De la nivelul originii aparente se orientează anterior. Are un traiect
ascendent spre faţa posterioară a porţiunii pietroase a osului
temporal, pentru a pătrunde în meatul acustic intern, împreună cu
nervul intermediar, nervul vestibulocohlear şi artera labirintică.
 La nivelul porţiunii intracraniene , nervul facial este în raport cu:
- Superior cu puntea, cerebelul şi pedunculul cerebelar mijlociu.
- Inferior cu faţa superioară a masei laterale a osului occipital şi
faţa posterioară a porţiunii pietroase a osului temporal.
- Medial cu nervul trigemen.
- Lateral cu nervul glosofaringian, nervul vag şi nervul accesor.
 Porţiunea intrapietroasă începe la nivelul porului acustic intern şi se
termină la nivelul găurii stilomastoidiene.
 Prin porul acustic intern, nervul facial pătrunde în meatul acustic
intern. Acesta are o lungime de 8-10 mm şi un diametru de 5 mm, iar
axul său este aproape perpendicular pe axul porţiunii pietroase a
osului temporal. La nivelul fundului meatului acustic intern (Fundus
meatus acustici interni) există o punte osoasă, creasta transversă
(Crista transversa) şi cinci fosete perforate de orificii:
- Area nervi facialis – aria nervului facial.
- Area cochlearis – aria cohleară (trece nervul cochlear).

139
 - Area vestibularis superior – aria vestibulară superioară (trece
nervul utriculoampular).
- Area vestibularis inferior – aria vestibulară inferioară (trece
nervul sacular).
- Foramen singulare – gaura singulară (trece nervul ampular
posterior).
 La nivelul porului acustic, nervul facial este
 La nivelul fundului meatului acustic intern, nervul facial împreună
cu nervul intermediar traversează aria nervului facial. De la nivelul
ariei nervului facial, până la nivelul găurii stilomastoidiene nervul
este situat în canalul nervului facial (apeductul lui Fallope). Canalul
facialului prezintă trei segmente:
- Segmentul labirintic, lung de 4 mm se întinde de la nivelul
ariei facialului până la nivelul genunchiului canalului facialului.
Acesta din urmă este situat superior de labirintul osos, în dreptul
hiatului canalului pietros mare şi hiatului canalului pietros mic
de pe faţa anterioară a porţiunii pietroase a osului temporal.
Nervul facial urmează traiectul încurbat al genunchiului
canalului nervului facial, formând genunchiul nervului facial
(Geniculum nervi facialis). Pe faţa anterioară a genunchiului
nervului facial se situează ganglionul geniculat (Ganglion
geniculi , Ganglion geniculatum).
- Segmentul timpanic, lung de 12 mm se orientează oblic
posterior, inferior şi lateral. Acest segment determină un relief
proeminent pe peretele mastoidian al cavităţii timpanice denumit
proeminenţa canalului facialului (proeminentia canalis facialis).
Acesta este situat inferior de proeminenţa canalului semicircular
lateral (de pe peretele mastoidian) şi superior de fereastra
vestibulului (de pe peretele labirintic). Între segmentul timpanic
şi segmentul mastoidian, canalul facialului realizează o nouă
curbură (genunchiul distal al canalului facialului). Această
curbură corespunde peretelui superior al aditusului ad antrum.
- Segmentul mastoidian are o lungime de 18 mm, descinde
vertical, posterior de eminenţa piramidală de pe peretele
mastoidian al cavităţii timpanice şi se termină la nivelul găurii
stilomastoidiene.
Pasaj: gaura stilomastoidiană.
Traiect extracranian:
 Porţiunea extrapietroasă reprezintă ultima porţiune a traiectului
nervului facial. După ieşirea prin gaura stilomastoidiană, nervul facial se
orientează inferior şi lateral pentru a pătrunde în loja şi glanda parotidă,
unde dă naştere plexului intraparotidian, din care pornesc ramurile sale
extrapietroase.

140
 Fig.68 Nervul facial porţiunea intrapietroasă

Ramuri:
 N. stapedius – nervul stapedian ia naştere din segmentul mastoidian al
nervului facial şi este destinat muşchiului scăriţei.
 N. auricularis posterior – nervul auricular posterior ia naştere în
vecinătatea găurii stilomastoidiene. De la origine se orientează
ascendent, iniţial anterior de procesul mastoidian al osului temporal şi de
pântecul posterior al muşchiului digastric, iar apoi între meatul acustic
extern (anterior) şi procesul mastoidian (posterior). Dă naştere la:
 R. occipitalis – ramura occipitală destinată pântecului occipital al
muşchiului occipitofrontal.
 R. auricularis – pentru muşchii auriculari.
 R. digastricus – ramura digastrică pentru pântecul posterior al
muşchiului digastric.
 R. stylohyoideus – ramura stilohioidiană pentru muşchiul
stilohioidian. Poate lua naştere uneori şi din ramura digastrică.
 R. communicans cum nervo glossopharyngeo – ramura
comunicantă cu nervul glosofaringian destinată ganglionului inferior
al nervului glosofaringian. Este inconstant şi cu traiect variabil.
 Plexus intraparotideus – plexul intraparotidian este format din ramurile
terminale extrapietroase ale nervului facial care traversează glanda
parotidă şi se anastomozează abundent între ele. Din acest plex iau
naştere:
 Rr. temporales – ramurile temporale care se orientează antero-
superior şi sunt destinate muşchilor auriculari, pântecului frontal al
muşchiului occipitofrontal, muşchiului orbicular al ochiului şi
muşchiului sprâncenos.

141
 Rr. zygomatici – ramuri zigomatice se orientează anterior
încrucişând osul zigomatic spre unghiul lateral al ochiului. Inervează
muşchiul orbicular al ochiului şi muşchii zigomatici (mare şi mic).
 Rr. bucales – ramurile bucale sunt destinate regiunii infraorbitale şi
orale. Ele se orientează orizontal anterior pe faţa laterală a
muşchiului maseter şi se împart în ramuri superficiale şi ramuri
profunde:
- Ramurile superficiale descind între piele şi muşchii pieloşi.
- Ramurile profunde superioare trec sub muşchiul zigomatic mare
şi muşchiul ridicător al buzei superioare pe care îi inervează,
după care formează un plex infraorbital, împreună cu ramurile
laterale superioare ale nervului infraorbital. Ele inervează de
asemenea muşchiul ridicător al unghiului gurii, muşchiul
zigomatic mic şi muşchiul ridicător al buzei superioare şi al
aripii nasului.
- Ramurile profunde inferioare inervează muşchiul buccinator şi
muşchiul orbicular al gurii.
 R. lingualis – ramura linguală este inconstantă.
 R. marginalis mandibulae – ramura marginală a mandibulei este
destinată regiunii mentale. De la nivelul plexului intraparotidian, ea
se orientează anterior, superior de unghiul mandibulei, acoperit de
muşchiul platisma, apoi descinde de-a lungul corpului mandibulei pe
faţa superficială a muşchiului depresor al unghiului gurii. Inervează
muşchiul rizorius, precum şi muşchii buzei inferioare şi mentonul.
 R. colli (cervicalis) – ramura cervicală descinde inferior şi anterior
pe faţa superficială a muşchiului platisma căreia îi este destinată.

142
 Fig.69 Nervul facial

VII.BIS. NERVUL INTERMEDIAR – NERVUS INTERMEDIUS

Funcţie:
 Nervul intermediar (al lui Wrisberg) sau nervul VIIbis, este un nerv
cranian (encefalic) senzitivo-senzorial şi parasimpatic alăturat nervului
facial de la nivelul originii sale aparente până la nivelul ganglionului
geniculat
Destinaţie:
 Asigură inervaţia senzitivă a meatului acustic extern, inervaţia gustativă
a celor 2/3 anterioare a dosului limbii, şi inervaţia secretorie a glandelor
submandibulară, sublinguală, nazale şi lacrimale
Origine aparentă:
 În şanţul bulbopontin, lateral de originea aparentă a nervului facial şi
medial de nervul vestibulocohlear.
Traiect intracranian: prezintă două porţiuni, o porţiune intracraniană şi o
porţiune intreapietroasă.
 Porţiunea intracraniană a nervului intermediar este alăturată porţiunii
omonime a nervului facial cu care are acelaşi traiect şi aceleaşi raporturi.
 Porţiunea intrapietroasă a nervului intermediar începe la nivelul
porului acustic şi se termină la nivelul genunchiului canalului facialului.
În meatul acustic intern nervul intermediar este situat între nervul facial
şi nervul vestibulocohlear (VIII). La nivelul meatului acustic intern el
traversează împreună cu nervul facial aria nervului facial. În continuarea
regiunii intrapietroase a traiectului său, nervul intermediar însoţeşte
traiectul nervului facial prin segmentul labirintic al canalului facialului
până la nivelul genunchiului canalului facialului. La acest nivel nervul
intermediar se termină în unghiul medial al ganglionului geniculat.
 Ganglion geniculi – geniculatum – ganglionul geniculat este situat
la nivelul ganunchiului facialului, are formă prismatic triunghiulară
şi primeşte la nivelul unghiului său medial nervul intermediar.
Conţine protoneuronii gustativi ale fibrelor senzoriale din coarda
timpanului.
- N. petrosus major – nervul pietros mare ia naştere la nivelul
genunchiului nervului facial, traversează canalul nervului pietros
mare şi apare la nivelul feţei anterioare a porţiunii pietroase a
osului temporal traversând hiatul canalului nervului pietros mare
şi şanţul nervului pietros mare. Încrucişează în continuare faţa
inferioară a ganglionului trigeminal pentru a traversa gaura
ruptă. Conţine fibre parasimpatice preganglionare pentru
ganglionul pterigopalatin, originare din nucleul salivar superior.
- Chorda tympani – coarda timpanului se desprinde din nervul
facial în segmentul mastoidian al canalului facialului la
aproximativ 6 mm de gaura stilomastoidiană. De la origine se

143
 orientează superior şi anterior, iniţial în canalul facialului pentru
a pătrunde în continuare în canalul corzii timpanului
(Canaliculus chordae tympani) până la nivelul peretelui
mastoidian al cavităţii timpanice, în care pătrunde prin apertura
timpanică a canaliculului corzii timpanului (Apertura tympanica
canaliculi chordae tympani). Se îndreaptă spre peretele carotic
(anterior) al cavităţii timpanice alipit de porţiunea superioară a
membranei timpanice. Părăseşte porţiunea pietroasă a osului
temporal traversând fisura petrotimpanică. Descinde în
continuare pe faţa medială a spinei osului sfenoidal şi se
încorporează în nervul lingual. Pe această cale fibrele sale
parasimpatice preganglionare ajung la ganglionul submandibular
şi sublingual. Conţine şi aferenţe gustative pentru ganglionul
geniculat.
- R. communicans cum plexus tympanico – ramura comunicantă
cu plexul timpanic ia naştere de la nivelul genunchiului
canalului facialului şi fuzionează la punctul său terminal cu
originea nervului pietros mic. Vehiculează fibre destinate
ganglionului otic. Clasic este denumită „micul nerv pietros
superficial”.
- R. communicans cum nervo vago – ramura comunicantă cu
nervul vag de dimensiuni reduse este destinată nervului vag .

VIII. NERVUL VESTIBULOCOHLEAR – NERVUS

VESTIBULOCOCHLEARIS
Este un nerv cranian senzorial, constituit prin reunirea a două părţi, una
destinată culegerii senzaţiilor auditive (partea cochleară), iar cea de-a doua
destinată culegerii mesajelor în legătură cu statica şi echilibrul corpului
(partea vestibulară).

Nucleul Funcţie: Destinaţie:

Nucleii cohleari: Senzorială auditivă Receptorii acustici
Nc. cochlearis anterior
Nc. cochlearis posterior
Nc. vestibularis medialis De echilibru Receptorii vestibulari
Nc. vestibularis lateralis
Nc. vestibularis inferior

Origine aparentă:
 Cele două componente ale nervului vestibulocohlear, rădăcina
vestibulară/superioară (Radix vestibularis – superior) şi rădăcina
cohleară/inferioară (Radix cochlearis – inferior), emerg din trunchiul
cerebral la nivelul şanţului bulbopontin între originea aparentă a nervului
facial (intermediofacial) (VII), situat anterior şi pedunculul cerebelar
inferior situat posterior.

144
Traiect: Traiectul nervului vestibulocohlear prezintă două porţiuni, o
porţiune intracraniană şi o porţiune intrapietroasă.
 Porţiunea intracraniană: învelit de pia mater cranială (encefalică),
nervul vestibulocohlear traversează cisterna pontică plasat pe
sincondroza pietroocipitală, sinusul pietros inferior şi faţa posterioară a
porţiunii pietroase a osului temporal. La nivelul porţiunii intracraniene,
nervul vestibulocohlear vine în raport cu:
 superior cu nervul trigemen şi nervul abducens.
 inferior cu nervul glosofaringian, nervul vag şi nervul accesor.
 Porţiunea intrapietroasă a nervului vestibulocohlear este localizată la
nivelul meatului acustic intern. În această porţiune nervul are forma unui
S italic cu concavitatea orientată superior. La nivelul acestei concavităţi
se situează nervul facial şi intermediar. În fundul meatului acustic intern
se împarte în cele două ramuri ale sale.

Ramuri:
 N. vestibularis – nervul vestibular situat în ultima porţiune a meatului
acustic intern are localizat pe traiectul său ganglionul vestibular
(Ganglion vestibulare) al lui Scarpa. Acesta este format din corpul
neuronilor bipolari ai nervului vestibular. Ganglionul este divizat în
două: o porţiune superioară (Pars superior)şi o porţiune inferioară (Pars
inferior). Din ganglionul vestibular ia naştere:
 R. communicans cochlearis – ramura comunicantă cohleară de
dimensiuni reduse este destinată nervului cohlear.
 Din pars superior - partea superioară iau naştere:
- N. utriculoampularis – nervul utriculoampular constituie
porţiunea superioară a nervului şi dă naştere la:
- N. utricularis – nervul utricular destinat maculei utriculare.
- N. ampularis anterior – nervul ampular anterior sau nervul
ampular superior, este destinat crestelor ampulare ale
canalului semicircular anterior.
- N. ampularis lateralis – nervul ampular lateral sau nervul
ampular extern, este destinat crestelor ampulare ale
canalului semicircular lateral.
 Din pars inferior - partea inferioară iau naştere:
- N. ampularis posterior – nervul ampular posterior este destinat
crestelor ampulare ale canalului semicircular posterior.
- N. saccularis – nervul sacular sau nervul lui VOIT este destinat
maculei saculare.

 N. cochlearis – nervul cohlear după ce traversează meatul acustic intern,

în canalul spiral al modiolului are pe traiectul său ganglionul cohlear
(ganglionul spiral al cohleei) (Ganglion cochleare, ganglion spirale
cochleae) sau ganglionul lui CORTI. Conţine neuroni bipolari,
dendritele acestora se dirijează spre organul spiral (Organum spirale),

145
sau organul lui CORTI.

146
 IX. NERVUL GLOSOFARINGIAN – NERVUS
GLOSSOPHARYNGEUS
Este un nerv cranian (encefalic) mixt destinat limbii şi faringelui.

Nucleul Funcţie: Destinaţie:

Nc. ambiguus Somatomotor Faringe
Vălul palatin
Nc. solitarius Somatosenzitiv Faringe
Nc. terminalis Viscerosenţitiv Vălul palatin
Nc. tractus solitarii Senzorial Limba
Nc. salivatorius inferior Vegetativ Glanda parotidă
Sinusul carotic

Origine aparentă:
 Are emergenţa prin 5-6 ramuri în şanţul lateral posterior (şanţul
retroolivar) între originea aparentă a nervului facial (intermediofacial) şi
a nervului vestibulocohlear situaţi superior şi nervul vag situat inferior.
Ganglioni senzitivi:
 Ganglion superius – ganglionul superior sau ganglionul lui
EHRENRITTER este situat imediat înaintea pasajului nervului prin
gaura jugulară, la nivelul procesului intrajugular al porţiunii pietroase a
osului temporal. De dimensiuni reduse el apare ca o subdiviziune a
ganglionului inferior.
 Ganglion inferius – ganglionul inferior sau ganglionul lui ANDERSCH
aflat pe traietul extracranian al nervului glosofaringian la nivelul fosulei
pietroase de pe faţa inferioară a porţiunii pietroase a osului temporal.
Traiect intracranian:
 De la origine, învelit de pia mater cranială (encefalică) se orientează
anterior şi lateral în porţiunea inferioară a cisternei pontine. Este situat:
 Anterior de nervul vag, nervul accesor şi floculusul cerebelului.
 Inferior de nervul vestibulocochlear.
 Superior de nervul hipoglos şi de artera cerebelară posterioară
inferioară.
Pasaj: gaura jugulară.

Traiect cervical:
 Traversează spaţiul laterofaringian, descinde anterior de vena jugulară
internă şi artera carotidă internă, pe faţa medială a procesului stiloidian
al osului temporal şi a muşchilor ce se inseră la acest nivel.
 Încrucişează marginea posterioară a muşchiului stilofaringian şi stiloglos
pentru a se încurba anterior şi a traversa porţiunea inferioară a
muşchiului constrictor superior al faringelui, sau trecând între muşchii
constrictor superior şi constrictor mijlociu ai faringelui pentru a se

147
termina la acest nivel.

Fig.70 Nervul timpanic

148
 Fig.71 Nervul glosofaringean

Ramuri:
 N. tympanicus – nervul timpanic sau nervul lui JACOBSON sau nervul
lui ANDERSCH, ramură colaterală viscerală a nervului glosofaringian,
se detaşează din ganglionul inferior. De la origine urcă spre cavitatea
timpanică traversând canaliculul timpanic de la nivelul feţei inferioare a
porţiunii pietroase a osului temporal. La nivelul canaliculului timpanic
prezintă un mic ganglion reprezentat de intumescenţa timpanică
(ganglionul timpanic) (Intumescentia tympanica – ganglion
tympanicum). În continuarea traiectului său, nervul timpanic ajunge la
nivelul peretelui labirintic (medial) al cavităţii timpanice, iar superior de
promontoriu se împarte în numeroase ramuri care se anastomozează
între ele şi dau naştere plexului timpanic (Plexus tympanicus). Din acest
plex pornesc numeroase ramuri şi anume:
 Nn. caroticotympanici – nervii caroticotimpanici destinaţi mucoasei
cavităţii timpanice şi glomusului timpanic. Realizează anastomoze
între plexul timpanic şi plexul carotic.
 R. tubarius – ramura tubară destinată mucoasei tube auditive.
 N. petrosus minor – nervul pietros mic ramură aferentă a
ganglionului otic. Părăseşte cavitatea timpanică prin hiatul propriu,
descinde pe faţa anterioară a porţiunii pietroase a osului temporal şi
părăseşte cavitatea craniană prin gaura ruptă anterioară pentru a se
termina în ganglionul otic.
 R. communicans cum ramo auriculare nervi vagi - ramura
comunicantă cu ramura auriculară a nervului vag, sau anastomoza lui
BICHATeste o anastomoză între nervul glosofaringian şi ramura
auriculară a nervului vag. Ia naştere din trunchiul nervului
glosofaringian la ieşirea acestuia din gaura jugulară.
 Rr. pharyngei – ramuri faringiene sunt ramuri colaterale ale nervului
glosofaringian destinate muşchiului constrictor mijlociu al faringelui şi
mucoasei faringiene. În număr de 3-4 ele se anastomozează cu ramurile
faringiene ale nervului vag şi ramurile laringofaringiene ale ganglionului
cervical superior pentru a constitui plexul faringian (Plexus
pharyngeus).
 R. musculi stylopharyngei – ramura muşchiului stilofaringian, ramură
colaterală pentru muşchiul omonim.
 R. sinus carotici - ramura sinusului carotic, sau nervul lui HERING,
ramură colaterală a nervului glosofaringian destinată sinusului carotic şi
glomusului carotic.
 Rr. tonsilares - ramuri tonsilare sunt ramuri colaterale ale nervului
glosofaringian destinate inervaţiei tonsilelor palatine. Ele iau naştere din
porţiunea terminală a trunchiului nervului glosofaringian şi formează un
plex care înconjoară porţiunea terminală a ramurii tonsilare a arterei

149
 palatine ascendente, după care se distribuie mucoasei tonsilare şi
mucoasei adiacente.
 Rr. linguales – ramuri linguale sunt ramurile terminale ale nervului
glosofaringian destinate inervaţiei mucoasei linguale situate posterior de
şanţul terminal (porţiunea postsulcală a dosului limbii) şi papilelor
circumvalate. Ele se unesc cu cele de partea opusă şi formează un plex
lingual. Din acest plex iau naştere trei tipuri de fibre nervoase:
 Fibre simpatice vasomotorii şi secretorii.
 Fibre senzitive.
 Fibre senzoriale gustative.

X. NERVUL VAG – NERVUS VAGUS

 Este un nerv cranian (encefalic) mixt, complex, foarte lung, cu un
teritoriu de distribuţie foarte extins (gât, torace, abdomen). El este
format din fibre nervoase dintre care cele mai multe parasimpatice şi
puţine fibre simpatice.
Nucleul Funcţie: Destinaţie
Nc. ambiguus Somatomotor Faringe
Laringe
Nc. solitar Viscerosenzitiv Faringe
Laringe
Viscerele toraco-abdominale
Nc. salivatorius inferior Vegetativ Glandele faringiene
Glandele laringiene
Nc. dorsalis nervi vagii Viscerele toraco-abdominale
(glande, muşchi netezi)

Origine aparentă:
 Emerge prin 8-10 fibre nervoase de la nivelul şanţului lateral posterior al
bulbului, între nivelul de emergenţă al nervilor glosofaringian, (superior)
şi accesor, (inferior).
Traiect intracranian:
 Segmentul intracranian învelit de pia mater cranială (encefalică), se
orientează lateral, în plan aproape orizontal, spre gaura jugulară.
Pasaj: Gaura jugulară.
Traiect:
 Segmentul cranian este segmentul de pasaj al nervului vag prin gaura
jugulară. La acest nivel este însoţit de nervul acesor şi artera meningee
posterioară. Este separat de nervul glosofaringian printr-o punte fibroasă.
 Segmentul cervical traversează spaţiul laterofaringian, trigonul carotic
şi regiunea sternocleidomastoidiană.
 În spaţiul laterofaringian, după ce traversează gaura jugulară,
descinde vertical, încrucişând faţa medială a procesului stiloidian şi
muşchii ce se inseră pe acest proces. Nervul este situat în unghiul

150
 diedru deschis posterior, format de artera carotidă internă şi vena
jugulară internă. Răspunde:
- Anterior nervului glosofaringian, care se îndepărtează progresiv
de el.
- Posterior nervului hipoglos, ramurilor externe ale nervului
accesor şi ganglionului cervical superior.
 În trigonul carotic nervul vag este situat în interiorul tecii carotice
(Vagina carotica), împreună cu nervii caroticotimpanici, situaţi
posterior, artera carotidă internă şi vena jugulară internă.
- Nervul hipoglos situat posterior de nervul vag se orientează
anterior încrucişând faţa sa laterală. Ramura externă a nervului
accesor situată posterior se îndepărtează progresiv de nervul
vag.
- Rădăcina superioară şi inferioară ale ansei cervicale descind pe
faţa anterioară, respectiv pe faţa laterală a tecii carotice. Medial,
nervul vag are raporturi cu axul visceral al gâtului, în special cu
lobul lateral al glandei tiroide.
- Posterior nervul răspunde trunchiului simpatic cervical, nervilor
cardiaci şi nodurilor limfatice cervicale profunde.
 În porţiunea inferioară a regiunii sternocleidomastoidiene, nervul
vag intră în raport:
- Anterior cu confluentul venos jugulo-subclavicular.
- Posterior cu artera subclavie, înconjurată de ansa subclavie şi de
nervul laringian recurent, cu ganglionul cervicotoracic (stelat),
cu cupola pleurală şi cu artera tiroidiană inferioară.
- Lateral cu nervul frenic care dă naştere unei anastomoze cu
ganglionul cervicotoracic (stelat), cu artera şi vena vertebrală.
- Medial cu artera carotidă comună. Răspunde nodurilor limfatice
subclaviculare şi porţiunii terminale a trunchiurilor limfatice ale
gâtului (ductului limfatic la dreapta şi ductului toracic în stânga,
acesta din urmă încrucişând posterior nervul vag stâng).
 După ce părăseşte regiunea sternocleidomastoidiană, nervul vag
prezintă în continuare un:
- Segment toracic, care traversează mediastinul superior şi
mediastinul posterior.
- Segment diafragmatic, pasajul toraco-abdominal.
- Segment abdominal.

Ganglioni: în porţiunea superioară a segmentului cervical, nervul vag

prezintă pe traiectul său doi ganglioni:
 Ganglion superius – ganglionul superior sau ganglionul jugular este
situat pe traiectul trunchiului nervului vag, imediat inferior de gaura
jugulară. Are un diametru mediu de 4 mm.
 Ganglion inferius – ganglionul inferior este situat inferior de
precedentul. Ovoidal, are o lungime de 25 mm. Este solidarizat prin
intermediul unor tracturi fibroase cu rădăcina craniană a nervului

151
 accesor.

Ramuri:
 R. meningeus – ramura meningee ia naştere din porţiunea iniţială a
nervului vag, de obicei din ganglionul superior. De la origine se
orientează recurent spre cavitatea craniană în care pătrunde traversând
gaura jugulară. Se distribuie durei mater craniale (encefalică) din fosa
cerebrală posterioară şi pereţilor sinusului lateral.
 R. auricularis – ramura auriculară ia naştere din ganglionul superior. De
la origine se situează posterior de vena jugulară internă, pătrunde în
canaliculul mastoidian de la nivelul fosei jugulare a feţei inferioare a
porţiunii pietroase a osului temporal. Traversează porţiunea pietrosă a
osului temporal şi o părăseşte la nivelul fisurii timpanomastoidiene. Se
termină împărţindu-se în două ramuri:
 Una pentru tegumentele pavilionului auricular.
 Una pentru tegumentele meatului acustic extern.
Ramura auriculară este singura ramură cutanată a nervului vag. Din ea se
desprinde o ramură anastomotică cu nervul intermediar la nivelul
canaliculului mastoidian, prin care fibrele nervoase ale ramurii auriculare
ajung la tegumentul pavilionului auricular.
 R. communicans cum nervo glossopharyngeo – ramura comunicantă cu
nervul glosofaringian se desprinde de obicei din ramura auricualră.
 Rr. pharyngealis - pharyngei – ramurile faringiene se desprind din
ganglionul inferior, traversează spaţiul dintre artera carotidă externă şi
artera carotidă internă şi ajung în contact cu muşchiul constrictor
mijlociu al faringelui, unde se împart în mai multe ramuri fine. Acestea
împreună cu ramurile faringiene din nervul glosofaringian şi din
trunchiul simpatic cervical formează plexul faringian (Plexus
pharyngealis). Din acest plex iau naştere ramuri destinate muşchilor
constrictor mijlociu şi constrictor inferior al faringelui, muşchilor
palatului moale, vălului palatin (cu excepţia muşchiului tensor al vălului
palatin), pentru glanda tiroidă şi glandele paratiroide. Ramurile
faringiene conţin fibre motorii provenite din rădăcina cervicală a
nervului accesor prin ramuri comunicante.
 N. laryngealis superior – nervul laringeu superior se desprinde din
ganglionul inferior al nervului vag şi este destinat în special inervaţiei
laringelui. Descinde pe peretele lateral al faringelui, în contact iniţial cu
faţa posterioară, apoi cu faţa medială a arterei carotide interne. La
nivelul osului hioid se împarte în două ramuri terminale:
 R. externus – ramura externă, ramură terminală mixtă, descinde
vertical, fiind satelită ramurii cricotiroidiene din artera laringiană
superioară. Traversează membrana cricotiroidiană însoţind traiectul
arterei laringiene inferioare. Ramura externă este destinată inervaţiei
motorii a muşchiului cricotiroidian, muşchiului constrictor inferior al
faringelui şi inervaţiei senzitive a mucoasei cavităţii infraglotice a

152
 laringelui.
 R. internus – ramura internă, ramură terminală senzitivă a nervului
laringeu superior, se plasează iniţial pe membrana tirohioidiană pe
care o perforează împreună cu artera laringiană superioară pentru a
pătrunde în cavitatea laringelui inervând mucoasa laringelui printr-o
ramură ascendentă şi o ramură descendentă care parcurg peretele
medial al recesului piriform. Ramura ascendentă inervează mucoasa
faringelui, epiglota, valeculele şi vestibulul laringean. Ramura
descendentă inervează plica ariepiglotică şi mucoas adiacentă, din ea
se desprinde:
- R. communicans cum nervo laryngealis recurrenti – ramura
comunicantă cu nervul laringeu recurent.
 Rr. cardiaci cervicales superiores – ramuri cardiace cervicale superioare
se desprind din trunchiul nervului vag, inferior de nivelul ganglionului
inferior. De la origine ramurile cardiace cervicale superioare stângi
coboară anterior de artera carotidă comună stângă, iar cele drepte
descind de-a lungul trunchiului brahiocefalic. Ele intră în constituţia
plexului cardiac (Plexus cardiacus).
 Rr. cardiaci cervicales inferiores – ramuri cardiace cervicale inferioare
sunt ramuri colaterale destinate plexului cardiac (Plexus cardiacus). În
număr de una sau două ele pot lua naştere direct din trunchiul nervului
vag sau din nervul laringeu recurent.
 N. laryngealis recurrens – nervul laringeu recurent, ramură colaterală
motorie a nervului vag inervează muşchii laringelui, cu excepţia
muşchiului cricotiroidian. Traiectul şi raporturile sale sunt diferite în
dreapta şi în stânga:
 Nervul laringeu recurent drept ia naştere din nervul vag, anterior de
porţiunea retroscalenică a arterei subclavii. Înconjoară spre inferior
şi posterior artera subclavie dreaptă pentru a urca apoi oblic de-a
lungul marginii laterale a traheei, posterior de artera carotidă comună
dreaptă. În vecinătatea polului inferior al lobului lateral al glandei
tiroide, nervul laringeu recurent drept trece fie anterior fie posterior
de artera tiroidiană inferioară.
 Nervul laringeu recurent stâng ia naştere din nervul vag, la stânga
arcului aortic. El înconjoară spre inferior şi posterior arcul aortic şi
urcă apoi pe marginea laterală a traheei.

 Ambii nervi laringei recurenţi în traiectul lor ascendent (recurent) se

plasează în unghiul diedru traheo-esofagian, în raport cu faţa medială
a lobilor glandei tiroide. Penetrează porţiunea inferioară a
muşchiului constrictor inferior al faringelui şi apoi membrana
cricotiroidiană pentru a ajunge la nivelul laringelui. Nervul laringeu
recurent dă naştere la:
- rr. tracheales – ramuri traheale.
- rr. oesophageales – ramuri esofagiene.

153
 - rr. pharingeales – ramuri faringiene.
 Porţiunea terminală a nervului laringeu recurent destinată muşchilor
laringelui este denumită clasic nervul laringeu inferior (neomologat
N.A.). Ea se anastomozează cu ramura comunicantă a nervului
laringeu superior.

La nivelul cavităţii toracice din nervul vag iau naştere:

 Rr. cardiaci thoracici – ramuri cardiace toracice.
 Rr. bronchiales – ramuri bronşice care iau parte la formarea plexului
pulmonar (plexus pulmonalis).
 Plexus oesophagealis - plexul esofagian format din ramuri provenite din
ambii nervi vagi. Din el se desprind:
 Truncus vagalis anterior – trunchiul vagal anterior şi
 Truncus vagalis posterior – trunchiul vagal posterior, situate pe
feţele omonime ale segmentului inferior al porţiunii toracice a
esofagului. Aceste trunchiuri nervoase traversează hiatul esofagian al
diafragmei pentru a pătrunde în cavitatea abdominală.

La nivelul cavităţii abdominale iau naştere:

 Rr. gastrici anteriores – ramurile gastrice anterioare din trunchiul vagal
anterior.
 Rr. gastrici posteriores – ramuri gastrice posterioare din trunchiul vagal
posterior.
 Rr. hepatici – ramuri hepatice, în special din trunchiul vagal anterior.
 Rr. celiaci – ramuri celiace care intră în constituţia plexului celiac.
 Rr. renales – ramuri renale destinate plexului renal.

154
 Fig.72 Nervul vag, segmentul cervical

XI. NERVUL ACCESOR – NERVUS ACCESSORIUS

Este un nerv cranian (encefalic) motor constituit din două rădăcini: o
rădăcină cranială (partea vagală) (radiaces craniales – pars vagalis) şi o
rădăcină spinală (partea spinală) (radiaces spinales – pars spinalis).

Nucleul Funcţie Destinaţie

Nucleus ambiguus Somatomotor Faringe
(partea inferioară) Laringe
Nc. spinalis Somatomotor m. stermocleidomastoideus
m. trapezius

Origine aparentă:
 Radix cranialis (pars vagalis) – sub forma a 4-5 filete nervoase se

155
 găseşte în şanţul lateral posterior al bulbului, inferior de rădăcina
nervului vag.
 Radix spianlis (pars spinalis) – este formată din 10-12 filete nervoase
etalate la nivelul cordonului lateral, la mijlocul distanţei dintre şanţul
ventro-lateral şi şanţul dorso-lateral descinde ca nivel de emergenţă până
la segmentul spinal C5.
Traiect intracranian:
 Rădăcina cranială a nervului accesor se orientează lateral spre gaura
jugulară pentru a se uni cu rădăcina spinală.
 Rădăcina spinală, ascendentă se plasează între ligamentul dinţat şi
rădăcinile posterioare (motorii) ale nervilor spinali cervicali. Pătrunde în
cavitatea craniană traversând gaura occipitală, posterior de artera
vertebrală. În continuare se încurbează pentru a se orienta lateral spre
gaura jugulară, şi prin unirea cu rădăcina cranială formează trunchiul
nervului accesor (Truncus nervi accesorii).
Pasaj: gaura jugulară.
Traiect:
 Traiectul cranian este destinat pasajului trunchiului prin gaura jugulară.
La nivelul găurii jugulare trunchiul nervului accsor este situat lateral de
nervul vag de care este separat prin intermediul unei punţi fibroase.
 Traiectul extracranian scurt, este situat pe faţa posterioară a arterei
carotide interne şi având posterior şi lateral vena jugulară internă.
Medial de trunchiul nervului accesor se situează nervul glosofaringian,
nervul vag, nervul hipoglos şi ganglionul cervical superior.
Ramuri: la mică distanţă după ce traversează gaura jugulară, trunchiul
nervului accesor se împarte în cele două ramuri terminale ale sale, ramura
internă şi ramura externă.
 R. internus – ramura internă este formată din fibre nervoase provenite
din rădăcina cranială. Ea pătrunde în ganglionul inferior al nervului vag
şi se distribuie muşchilor laringelui, faringelui (muşchiul constrictor
superior al faringelui) şi muşchiul vălului palatin prin intermediul
ramurilor faringiene şi nervului laringeu recurent al nervului vag.
Ramura internă a nervului accesor este considerată ca fiind o ramură
aberantă a nervului vag.
 R. externus – ramura externă formată din fibre nervoase provenite din
rădăcina spinală este destinată muşchilor sternocleidomastoidian şi
trapez. De la origine ea descinde încrucişând procesul transvers al
atlasului şi artera occipitală. În continuare coboară oblic posterior şi
lateral, trece anterior sau posterior de vena jugulară internă. Încrucişează
posterior procesul stiloidian al osului temporal şi muşchii ce se inseră la
acest nivel şi abordează faţa profundă a muşchiului
sternocleidomastoidian. Traversează fosa supraclaviculară mare, coboară
oblic dinspre anterior spre posterior şi penetrează în corpul muşchiului
trapez la aproximativ 3 cm superior de claviculă. Inervaţia muşchilor
sternocleidomastoidian şi trapez se realizează prin fine ramuri musculare

156
 (Rr. musculares).

XII. NERVUL HIPOGLOS – NERVUS HYPOGLOSSUS

Nervul hipoglos (XII) este un nerv cranian (encefalic) motor, destinat
inervaţiei muşchilor limbii.
Nucleul Funcţie Destinaţie
Nc. originis Somatomotor Muşchii limbii

Origine aparentă:
 Emerge prin 10-15 rădăcini din şanţul antero-lateral al bulbului, situat
între piramidele şi olivele bulbare (şanţul preolivar).
Traiect intracranian:
 Rădăcinile nervului învelite într-o teacă a piei mater craniale (encefalice)
se orientează lateral, situate posterior de artera vertebrală. Ele se unesc
pentru a forma trunchiul nervului hipoglos.
Pasaj:
 canalul hipoglosului de la nivelul părţii laterale a osului occipital.
Traiect:
 Segmentul cranian este segmentul de pasaj prin canalul hipoglosului,
unde intră în raport cu vena satelită şi plexul venos al nervului hipoglos.
 Segmentul cervical lung prezintă în ansamblu un traiect arcuat cu
concavitatea orientată anterior şi superior, de-a lungul pântecului
posterior al muşchiului digastric.
 În continuarea traiectului său descendent încrucişează faţa medială a
nervului accesor, şi apoi faţa laterală a nervului vag pentru a se plasa
între artera carotidă internă şi vena jugulară internă.
 Se încurbează inferior de originea arterei occipitale şi încrucişează
faţa laterală a arterei carotide externe, a arterei faciale şi a arterei
linguale.
 Însoţit în continuare de vena linguală, nervul hipoglos se aplică pe
faţa laterală a muşchiului hioglos, care îl separă de artera linguală.
În porţiunea terminală, nervul hipoglos trece între muşchiul milohioidian şi
hioglos şi prin ramurile sale musculare (Rr. musculares) se distribuie
muşchilor limbii.

157
 Fig.73 Nervul hipogloss

Ramuri:
 Radix superior ansae cervicalis – rădăcina superioară a ansei cervicale,
sau ramura descendentă a nervului hipoglos, conţine fibre nervoase din
ramurile anterioare a primilor doi nervi cervicali (C1 şi C2) aflaţi în
constituţia plexului cervical (plexus cervicalis). Rădăcina superioară a
ansei cervicale se alătură traiectului nervului hipoglos inferior de pasajul
cranian al nervului şi o părăseşte la nivelul porţiunii superioare a
trigonului carotic, la nivelul unde nervul hipoglos încrucişează traiectul
arterei carotide externe. De obicei, pe faţa laterală a arterei carotide
comune, superior de tendonul intermediar al muşchiului omohioidian,
ramura superioară se uneşte cu ramura inferioară, dând naştere ansei
cervicale (ansa cervicalis) destinate muşchilor infrahioidieni.
 Rr. linguales – ramurile linguale sunt ramurile terminale ale nervului
hipoglos, destinate muşchilor intrinseci şi extrinseci ai limbii şi
muşchiului geniohioidian.

158
 Ramuri comunicante provin din:
 Plexul cervical prin intermediul rădăcinii superioare a ansei
cervicale.
 Ganglionul simpatic cervical superior, pentru inervaţia vaselor ce
irigă limba şi inervaţia durei mater din fosa posterioară a cavităţii
craniene.
 Ganglionul inferior al nervului vag.

159
 2. NERVII CERVICALI – NERVI CERVICALES
Nervii cervicali în număr de opt perechi sunt nervi spinali (nervi spinales) în
raport cu vertebrele cervicale. Primul nerv cervical părăseşte canalul
vertebral între osul occipital şi atlas, iar ceilalţi şapte prin orificiile
intervertebrale. Al optulea nerv cervical părăseşte canalul vertebral între
ultima vertebră cervicală (C7) şi prima vertebră toracică (Th1). Cu excepţia
ultimului, nervii cervicali poartă numărul vertebrelor subiacente. În orificiul
intervertebral, nervii cervicali se împart în două ramuri, una posterioară şi
alta anterioară.

 Rr. posteriores – ramurile posterioare sunt destinate tegumentelor şi

muşchilor cefei şi se împart în:
 R. medialis – ramură medială cu rol senzitiv şi motor.
 R. lateralis – ramură laterală având numai funcţie motorie.
 Rr. anteriores – ramurile anterioare ale nervilor cervicali traversează
muşchii prevertebrali şi se anastomozează între ele participând la
formarea:
 Plexus cervicali – plexului cervical.
 Plexus brachialis – plexului brahial.

RAMURILE POSTERIOARE ALE NERVILOR CERVICALI

 N. suboccipitalis – nervul suboccipital reprezintă ramura posterioară a
primului nerv cervical. Mai voluminos decât ramura anterioară are
emergenţa situată între atlas şi artera vertebrală.
 N. occipitalis major – nervul occipital mare, sau marele nerv occipital
al lui ARNOLD, reprezintă ramura posterioară a celui de al-doilea nerv
cervical. Mai voluminos decât ramura anterioară, are emergenţa între
arcul posterior al atlasului şi lama axisului, inferior de muşchiul oblic
inferior al capului. Se termină împărţindu-se într-o ramură medială şi
una laterală. Participă la inervaţia pielii regiunii occipitale şi a unora din
muşchii regiunii nucale (m. semispinalis capitis, m. splenius capitis, m.
longissimus capitis). Dă naştere la ramuri care se anastomozează cu
nervul şi cu al treilea nerv occipital.
 N. occipitalis tertius – al treilea nerv occipital reprezintă ramura
terminală medială a celui de-al treilea nerv cervical. Este destinat
inervaţiei pielii regiunii nucale.

160
 RAMURILE ANTERIOARE ALE NERVILOR CERVICALI

PLEXUL CERVICAL - PLEXUS CERVICALIS

Plexul cervical asigură inervaţia senzitivă a pielii capului (parţial), gâtului,
umărului şi porţiunii superioare a peretelui toracic, precum şi inervaţia
senzitivă şi motorie a unora din muşchii gâtului şi a diafragmei.
Constituţie:
 Este format din ramurile anterioare ale primelor patru nervi cervicali.
Ele conţin în componenţa lor fibre somatice şi vegetative (simpatice) ce
provin din ganglionul cervical superior (Ganglion cervicale superius)
prin intermediul ramurilor comunicante.
 Ramurile anterioare, cu excepţia primei se împart la rândul lor în două (o
ramură ascendentă şi o ramură descendentă) ce se anastomozează între
ele dând naştere la trei anse anastomotice prevertebrale, din care iau
naştere ramurile plexului cervical. Ramura descendentă provenită prin
bifurcarea ramurii anterioare a celui de-al patrulea nerv cervical
participă la formarea plexului brahial (Plexus brachialis).

Raporturi:
 Plexul cervical este situat profund pe vertebrele cervicale şi pe faţa
medială a venei jugulare interne. Este acoperit de muşchiul
sternocleidomastoidian şi repauzează pe muşchii scalen mijlociu şi
ridicător al scapulei.
Ramuri: ramurile plexului cervical sunt clasificate după rolul lor funcţional
în ramuri senzitive şi ramuri motorii.
 Ramurile senzitive (superficiale) perforează lama superficială a fasciei
cervicale la mijlocul marginii posterioare a muşchiului
sternocleidomastoidian (punctul nervos al gâtului –punctum nervosum,
ERB) de unde iradiază la nivelul pielii zonei postero-laterale a capului şi
zonei antero-laterale a gâtului, după cum urmează:
 N. occipitalis minor – nervul occipital mic reprezintă prima ramură
superficială, ascendentă a plexului cervical. Ia naştere din ramura
anterioară a celui de-al doilea nerv cervical (C2) iar uneori din cel
de-al treilea nerv cervical (C3) sau ansa mijlocie a plexului cervical.
De la nivelul marginii posterioare a muşchiului
sternocleidomastoidian, nervul occipital mic pătrunde în regiunea
laterală a gâtului, înconjoară nervul accesor după care urcă spre
procesul mastoidian al osului temporal, paralel cu marginea
posterioară a muşchiului sternocleidomostoidian. În vecinătatea
craniului traversează lama superficială a fasciei cervicale, şi
posterior de pavilionul auricular se împarte în ramurile sale
terminale:
- Fibre posterioare, ramuri pentru pielea părţii laterale a regiunii
occipitale.

161
 - Fibre anterioare, pentru pielea de pe procesul mastoidian şi
pavilionul auricular (parţial).
 N. auricularis magnus – nervul auricular mare reprezintă a doua
ramură superficială, ascendentă a plexului cervical. Ia naştere din
ramurile anterioare ale celui de-al doilea şi al treilea nerv cervical
(C2-C3). De la nivelul mijlocului marginii posterioare a muşchiului
sternocleidomastoidian (punctul Erb) traversează în sens anterior şi
ascendent faţa laterală a muşchiului, perforează lama superficială a
fasciei cervicale la nivelul marginii anterioare a muşchiului
sternocleidomastoidian (în vecinătatea unghiului mandibulei) şi
însoţeşte traiectul venei jugulare externe. În continuare se situează la
nivelul regiunii parotideo-maseterice, unde, inferior de lobul
auricular se împarte în cele două ramuri terminale ale sale.
- R. posterior – ramura posterioară este destinată pielii de pe faţa
medială a pavilionului auricular.
- R. anterior – ramura anterioară inervează pielea regiunii
parotideomaseterice.
 Fibrele nervului auricular mare se anastomozează cu ramuri ale
nervului facial (prin intermediul ramurii anterioare) şi cu nervii
occipital mic, auricular posterior şi ramura auriculară a nervului vag
(prin intermediul ramurii posterioare).
 N. transversus colli – nervul transvers al gâtului este a treia ramură
superficială a plexului cervical, ia naştere din ansa mijlocie a
plexului cervical, conţinând fibre provenite ramurile anterioare ale
celui de-al doilea şi al treilea nerv cervical (C2-C3). De la nivelul
mijlocului marginii posterioare a muşchiului sternocleidomastoidian
(punctul Erb) se orientează anterior, traversează faţa laterală a
muşchiului, încrucişează vena jugulară externă şi se plasează sub
faţa profundă a muşchiului platisma. În vecinătatea osului hioid
străbate lama superficială a fasciei cervicale şi se împarte în cele
două grupe de ramuri terminale ale sale:
- Rr. superiores – ramurile superioare se orientează spre trigonul
submandibular unde se distribuie tegumentului regiunii şi se
anastomozează aparent cu ramura colică (cervicală) a nervului
facial, formând o „ansă cervicală superficială” (denumire clasică
improprie).
- Rr. inferiores – ramurile inferioare se distribuie pielii porţiunii
inferioare a regiunii anterioare a gâtului (regiunea
infrahioidiană)..
 Nn. supraclaviculares – nervii supraclaviculari sunt ramuri
superficiale descendente ale plexului cervical. Iau naştere printr-un
trunchi comun din ultima ansă a plexului cervical. Conţin fibre din
ramurile anterioare ale celui de-al treilea şi al patrulea nerv cervical
(C3-C4). Acest trunchi cuprins între muşchiul scalen mijlociu şi
muşchiul sternocleidomastoidian descinde până la nivelul mijlocului
marginii posterioare a muşchiului sternocleidomastoidian. Acoperit

162
 de lama superficială a fasciei cervicale şi de muşchiul platisma până
în vecinătatea claviculei se împarte în nervii supraclaviculari
mediali, intermediari şi laterali (posteriori) care traversează lama
superficială a fasciei cervicale şi se plasează între acesta şi muşchiul
platisma.
- Nn. supraclaviculare mediales – nervii supraclaviculari mediali
descind oblic şi medial şi se distribuie pielii fosei
supraclaviculare mici şi manubriului sternal.
- Nn. supraclaviculares intermedii – nervii supraclaviculari
intermediari au un traiect vertical descendent, trec anterior de
claviculă şi se distribuie pielii regiunii infraclaviculare până la
nivelul celei de-a doua sau a treia coaste.
- Nn. supraclaviculares laterales - posteriores – nervii
supraclaviculari laterali (posteriori) descind oblic traversând
regiunea laterală a gâtului. Se distribuie pielii regiunii superioare
a regiunii deltoidiene.

Fig.74 Plexul cervical, ramuri senzitive

 Ramurile motorii (profunde) ale plexului cervical sunt destinate

muşchilor prevertebrali, infrahioidieni şi diafragmei.

163
 Ansa cervicalis – ansa cervicală este o anastomoză nervoasă
arciformă constituită din ramuri ale plexului cervical situată anterior
de vena jugulară internă şi superior de tendonul intermediar al
muşchiului omohioidian. Ansa cervicală prezintă în constituţia sa
două rădăcini.
- Radix superior – rădăcina superioară ia naştere din prima arcadă
a plexului cervical şi cuprinde filete din rădăcinile primului şi
celui de-al doilea nerv cervical (C1-C2). Ea se alătură nervului
hipoglos la baza craniului şi urmează traiectul acestuia până în
porţiunea superioară a trigonului carotic, de unde descinde pe
partea laterală a arterei carotide comune pentru a se uni cu
ramura inferioară. Este cunoscută clasic sub denumirea de
„ramura descendentă a nervului hipoglos”.
- Radix inferior – rădăcina inferioară ia naştere din ramurile
anterioare ale celui de-al doilea şi al treilea nerv cervical. De la
origine coboară lateral de vena jugulară internă. În porţiunea
inferioară a traiectului său (superior de tendonul intermediar al
muşchiului omohioidian) îşi schimbă traiectul, plasându-se
anterior de vena jugulară internă şi se uneşte cu rădăcina
superioară. Din convexitatea ansei se desprind ramuri musculare
destinate muşchilor sternohioidian, sternotiroidian şi
omohioidian (ambele pântece).
 R. thyrohyoideus – ramura tirohioidiană este ramură colaterală a
ansei destinată muşchiului tirohioidian.
 N. phrenicus – nervul frenic este cea mai importantă ramură a
plexului cervical. Ramură profundă, medială este destinată
pericardului şi diafragmei. Prezintă trei rădăcini cu origine în
rădăcinile anteriore a nervilor cervicali trei, patru şi cinci (C3-C4-C5),
cu rădăcina principală din C4. Unirea celor trei rădăcini şi formarea
unui trunchi comun are loc între muşchiul scalen mijlociu şi
muşchiul scalen anterior. De la acest nivel, nervul frenic coboară pe
faţa anterioară a muşchiului scalen anterior şi pătrunde în torace prin
apertura toracică superioară. În torace nervul frenic dă naştere la:
- R. pericardicus – ramura pericardică.
- Rr. phrenicoabdominales – ramurile frenico-abdominale.
 Nn. phrenici acesorii – nervii frenici accesori situaţi lateral de
nervul frenic, reprezintă ramuri superficiale descendente ale plexului
cervical, care se încorporează în trunchiul nervului frenic,
constituind rădăcinile secundare ale acestuia. Au origine variabilă
între C4-C6.

164
 3. PLEXUL BRAHIAL - PLEXUS BRACHIALIS
Este destinat în primul rând inervaţiei senzitive şi motorii a membrului
superior. Trebuie însă să îl amintim deoarece se formează şi trece prin
regiunea laterală a gâtului, şi totodată unele ramuri din porţiunile incipiente
au traiectul prin regiunile gâtului.
Constituţie: plexul brahial este format prin anastomoza ramurilor anterioare
ale ultimilor patru nervi spinali cervicali (C5, C6, C7, C8) şi primului nerv
spinal toracic (Th1). Străbate porţiunea infero-laterală a gâtului şi pătrunde în
axilă, unde se împarte în ramurile sale terminale. Cu aspect diferit la nivelul
gâtului şi al axilei plexul brahial prezintă o porţiune supraclaviculară şi o
porţiune infraclaviculară.

PORŢIUNEA SUPRACLAVICULARĂ - PARS

SUPRACLAVICULARIS
Este situată la nivelul spaţiului dintre muşchii scalen anterior şi scalen
mijlociu şi este formată din cele trei trunchiuri ale plexului, care iau naştere
în felul următor:
 Truncus superior – trunchiul superior, sau trunchiul primar superior,
rezultă din unirea ramurilor anterioare ale nervilor spinali cervicali cinci
şi şase.
 Truncus medius - trunchiul mijlociu, sau trunchiul primar mijlociu, este
format numai din ramura anterioară a celui de al şaptelea nerv spinal
cervical.
 Truncus inferior - trunchiul inferior, sau trunchiul primar inferior, este
constituit prin unirea ramurilor anterioare ale nervilor spinali cervical
opt şi toracal unu.
Fiecare trunchi se împarte în două diviziuni:
 Divisiones anteriores – diviziunile anterioare
 Divisiones posteriores – diviziunile posterioare

PORŢIUNEA INFRACLAVICULARĂ - PARS

INFRACLAVICULARIS
În această porţiune diviziunile anterioare şi posterioare ale trunchiurilor dau
naştere la trei fascicule sau trunchiuri secundare:
 Fasciculus posterior – fasciculul posterior rezultă prin contopirea
diviziunilor posterioare ale celor trei trunchiuri. Din acesta iau naştere
nervul axilar şi radial.
 Fasciculus lateralis – fasciculul lateral ia naştere din diviziunile
anterioare ale trunchiului superior şi mijlociu. Din el rezultă nervul
musculocutanat şi rădăcina laterală a nervului median.
 Fasciculus medialis – fasciculul medial se formează din diviziunea
anterioară a trunchiului inferior. Din el se vor desprinde rădăcina

165
 medială a nervului median, nervul ulnar, nervul cutanat brahial medial şi
nervul cutanat antebrahial medial.

RAMURILE COLATERALE ALE PLEXULUI BRAHIAL

În funcţie de nivelul de emergenţă ramurile colaterale ale plexului brahial
sunt supraclaviculare şi infraclaviculare.
Ramurile colaterale supraclaviculare
 N. dorsalis scapulae – nervul dorsal al scapulei, sau nervul
unghiularului şi romboidului, se desprinde din ramura anterioară a celui
de-al cincilea nerv spinal cervical. Este destinat muşchilor ridicător al
scapulei şi romboizilor (mare şi mic).
 N. thoracicus longus – nervul toracic lung, nervul dinţatului anterior sau
nervul respirator al lui CHARLES BELL, are originea în ramurile
anterioare ale nervilor spinali cervicali cinci şi şase şi se distribuie
muşchiului dinţat anterior.
 N. subclavius – nervul subclavicular ia naştere din trunchiul superior şi
este destinat muşchiului omonim.
 N. suprascapularis – nervul suprascapular provine din trunchiul
superior şi inervează muşchiul supraspinos şi infraspinos.

Ramurile colaterale infraclaviculare

 N. pectoralis medialis – nervul pectoral medial sau nervul pectoral mic
ia naştere din fasciculul medial şi inervează muşchiul pectoral mic.
 N. pectoralis lateralis – nervul pectoral lateral sau nervul pectoral mare
ia naştere din fasciculul lateral şi este destinat porţiunii inferioare a
muşchiului pectoral mare.
Între nervul pectoral medial şi nervul pectoral lateral se realizează o ansă
anastomotică, „ansa pectoralilor”, care este situată pe faţa anterioară a arterei
axilare şi permite schimbul de fibre nervoase între fasciculul medial şi cel
lateral.

Ramurile terminale ale plexului brahial (descrise la membrul inferior)

În număr de şapte sunt:
 N. musculocutaneus – nervul musculocutan.
 N. cutaneus brachii medialis – nervul cutanat brahial medial.
 N. cutaneus antebrachii medialis – nervul cutanat antebrahial medial.
 N, medianus – nervul median.
 N. ulnaris – nervul ulnar.
 N. radialis – nervul radial.
 N. axillaris – nervul axilar.
În timp ce nervii cutanat brahial medial şi cutanat antebrahial medial sunt
numai senzitivi, toţi ceilalţi sunt nervi micşti.

166
 4. SISTEMUL NERVOS AUTONOM
CERVICOCEFALIC

Inervaţia vegetativă a capului şi gâtului este asigurată de:

 porţiunea cefalică şi cervicală a sistemului simpatic
 porţiunea cranială a sistemului parasimpatic

PORŢIUNEA SIMPATICĂ - PARS SYMPATHICA

Particularităţi: simpaticul cervico-cefalic este reprezentat de:
 Truncus sympathicus – porţiunea cervicală a trunchiului simpatic,
format din trei ganglioni cervicali uniţi prin ramuri interganglionare (Rr.
interganglionares). Este situat latero-vertebral dedesubtul lamei
prevertebrale a fasciei cervicale, între baza craniului şi apertura toracică
superioară. Prin fibrele preganglionare, sau ramurile comunicante albe
(Rr. communicantes albi) este conectat de segmentele toracice
superioare ale măduvei spinării.
 Nervii şi plexurile simpatice sunt formate din fibrele postganglionare ale
ganglionilor simpatici cervicali, care se distribuie la nivelul capului şi
gâtului efectorilor vegetativi (muşchi netezi, glande, vase sanguine) prin:
 ramuri comunicante cenuşii ataşate nervilor cranieni
 ramuri asociate nervilor cranieni
 ramuri periarteriale
 ramuri individuale cu traiect independent.

GANGLIONUL CERVICAL SUPERIOR - GANGLION

CERVICALE SUPERIUS
Este primul şi cel mai voluminos dintre cei trei ganglioni cervicali. Are o
lungime de 3-5 cm şi o lăţime de 5-10 mm. Este situat:
 anterior de procesele transverse ale vertebrelor cervicale doi şi trei,
şi de muşchiul lung al capului
 posterior de artera carotidă internă
 lateral de faringe
 medial de grupul muşchilor stilieni
Ramuri:
 N. jugularis – nervul jugular ia naştere din extremitatea superioară a
ganglionului. De la origine se orientează superior până la nivelul găurii
jugulare unde se termină bifurcându-se în două ramuri:
 Prima pentru ganglionul superior al nervului vag
 A doua pentru ganglionul inferior al nervului glosofaringian. Prin
intermediul ramurilor nervului jugular cei doi nervi primesc fibre
simpatice care ajung în teritoriile de distribuţie a acestora.

167
 N. caroticus internus – nervul carotic intern se desprinde din porţiunea
superioară a ganglionului cervical superior şi urcă pe faţa posterioară a
arterei carotide interne. Înainte de a ajunge la nivelul orificiului inferior
al canalului carotic se împarte într-o ramură medială şi una laterală care
se anastomozează bogat între ele. Aceste ramuri pătrund în canalul
carotic însoţind artera carotidă internă şi formează în jurul acesteia
plexul carotic intern (plexus caroticus internus). Din plex iau naştere:
 N. caroticotympanicus – nervul caroticotimpanic
 Radix sympathica ganglioni ciliari – rădăcina simpatică a
ganglionului ciliar
 N. petrosus profundus – nervul pietros profund care formează
rădăcina simpatică a ganglionului pterigopalatin (Radix sympathica
ganglioni pterygopalatini)
 Nn. carotici externi – nervii carotici externi formează plexul carotic
extern (plexus caroticus externus) în jurul arterei carotide externe.
Acesta se continuă inferior cu plexul carotic comun (plexus caroticus
communis), situat în jurul arterei carotide comune şi cu plexuri
secundare în jurul ramurilor arterei carotide externe.
 Plexul tiroidian superior, destinat glandei tiroide
 Plexul lingual, situat în jurul arterei linguale şi sublinguale
vehiculează filete simpatice pentru ganglionul submandibular şi
ganglionul sublingual.
 Plexul facial transportă filete simpatice la glanda submandibulară
 Plexul meningian situat în jurul arterei meningee mijlocii emite fibre
pentru ganglionul otic care se asociază nervului auriculotemporal şi
inervează glanda parotidă.
 Rr. laryngopharyngeales – ramurile laringofaringiene, în număr de 3-4
traversează faţa medială a arterei carotide interne pentru a se distribui
pereţilor laringelui şi faringelui, unde împreună cu ramurile provenite
din nervul glosofaringian şi vag participă la formarea plexului faringian
(plexus pharyngeus)
 N. cardiacus cervicalis superior – nervul cardiac cervical superior este
destinat plexului cardiac (plexus cardiacus). Ia naştere prin 2-3 ramuri şi
descinde vertical pe faţa anterioară a lamei prevertebrale a fasciei
cervicale, posterior de artera carotidă internă, apoi posterior de artera
carotidă comună pentru a pătrunde în cavitatea toracică.

GANGLIONUL CERVICAL MIJLOCIU - GANGLION

CERVICALE MEDIUM
Este cel de-al doilea ganglion, având dimensiuni reduse (0,5-1 cm lungime,
3-4 mm lăţime) şi este inconstant. Situat în dreptul tuberculului carotic are
raporturi cu artera tiroidiană inferioară.
Trunchiul simpatic mai poate conţine un ganglion de dimensiuni reduse,
ganglionul vertebral (ganglion vertebrale) detaşat de obicei din ganglionul
cervical mijlociu şi având numeroase conexiuni cu ganglionul

168
cervicotoracic.
Ramuri:
 Plexul tiroidian impar, situat în jurul arterei tiroidiene inferioare şi
destinat glandei tiroide
 N. cardiacus cervicalis medius – nervul cardiac cervical mijlociu este
cel mai voluminos dintre nervii cardiaci cervicali. Are originea la nivelul
extremităţii inferioare a ganglionului cervical mijlociu, de obicei prin
două rădăcini. În lipsa ganglionului cervical mijlociu ia naştere din
ramurile interganglionare ale trunchiului simpatic. Are un traiect vertical
descendent posterior de artera carotidă comună, pentru a se termina în
plexul cardiac (Plexus cardiacus).

GANGLIONUL CERVICOTORACIC (STELAT) - GANGLION

CERVICOTHORACICUM (GANGLION STELATUM)
Este cel de-al treilea ganglion, de formă şi mărime variabilă. Se formează
prin fuzionarea ganglionilor cervicali şapte şi opt cu primul ganglion toracic,
uneori chiar şi cu al doilea şi al treilea ganglion toracic. Este localizat la
gâtul primei coaste, posterior de cupula pleurală şi artera subclavie.
Răspunde:
 medial corpului celei de a şaptea vertebre cervicale şi marginii
laterale a muşchiului lung al gâtului
 lateral marginii mediale a muşchilor scalen mijlociu şi posterior

Ramuri:
 Ansa subclavia – ansa subclavie sau ansa lui Vieussens este constituită
din fibre care pornesc din polul inferior a ganglionului stelat. Înconjoară
anterior şi superior artera subclavie şi revin la polul superior al
ganglionului stelat sau la ganglionul vertebral, cervical mijlociu sau
chiar la ganglionul cervical superior. În partea stângă cel mai frecvent
ansa subclavie este unică sub formă de panglică, iar în partea dreaptă
este formată din 2-5 filete.
 N. cardiacus cervicalis inferior – nervul cardiac cervical inferior este o
ramură colaterală a ganglionului cervicotoracic destinată plexului
cardiac
 Plexus subclavius – plexul subclavicular ia naştere prin ramuri detaşate
din ganglionul cervicotoracic şi din ansa subclavie plasat în jurul arterei
subclavii. Este destinat membrului superior.
 N. vertebralis – nervul vertebral se formează prin unirea mai multor
rădăcini detaşate din porţiunea superioară a ganglionului stelat, care se
unesc în vecinătatea celei de-a şasea vertebre cervicale. Trunchiul nervos
pătrunde prin gaura transversală a celei de a şasea vertebre cervicale
împreună cu artera vertebrală, al cărei traiect îl însoţeşte sub forma unui
plex periarterial (plexus vertebralis), care se continuă în cavitatea
craniană în jurul ramurilor arterei vertebrale, primind fibre şi din
ganglionul vertebral şi ganglionul cervical mijlociu.

169
Fig.75 Simpaticul cervical

170
 PORŢIUNEA PARASIMPATICĂ - PARS
PARASYMPATHICA CRANIALIS
Parasimpaticul cranian, amintit la nervii cranieni este constituit din:
 Ganglionii parasimpatici ai capului, dispuşi exocranian în apropierea
efectorilor viscerali, pe traiectul ramurilor primare ale nervului trigemen.
Relaţia ganglionilor cu acest nerv este doar topografică, nu şi
funcţională.
 Aferenţele formează rădăcinile ganglionilor, şi anume:
 Rădăcina parasimpatică visceromotorie, este singura rădăcină
adevărată, care realizează contact sinaptic în ganglion. Este
reprezentată de fibre preganglionare, care iau aspectul unor ramuri
nervoase individualizate (cu denumiri proprii), provenite din nucleii
parasimpatici ai trunchiului cerebral. Aparţin nervilor oculomotor,
facial, glosofaringian.
 Rădăcina simpatică, aparentă, fără contact sinaptic la nivelul
ganglionului. Este formată din fibre postganglionare simpatice,
provenite din ganglionul cervical superior.
 Rădăcina senzitivă este formată de ramurile trigeminale pe traiectul
cărora se află ganglionul. Este de asemenea o rădăcină aparentă, care
nu are relaţii sinaptice în ganglion.
 Eferenţele adevărate sunt fibrele parasimpatice postganglionare, care se
distribuie efectorilor viscerali. Acestea se asociază prin ramuri
comunicante şi anastomotice cu ramurile terminale senzitive ale nervului
trigemen şi sunt incorporate de acestea. Astfel ramurile terminale
trigeminale vor deveni “mixte” conţinând:
 Fibre senzitive trigeminale
 Fibre parasimpatice postganglionare
 Fibre simpatice postganglionare.

GANGLIONUL CILIAR - GANGLION CILIARE

Este un mic ganglion parasimpatic situat posterior de bulbul ocular, lateral
de nervul optic. Deşi din punct de vedere morfologic este ataşat nervului
oftalmic (V/1) din punct de vedere funcţional aparţine nervului oculomotor.
Prezintă trei rădăcini:
 Radix parasympathica (oculomotoria) – rădăcina parasimpatică scurtă şi
groasă. Este formată din fibre preganglionare provenite din nucleul
aculomotor accesor (Edinger-Westphal). Aceste fibre iau calea
trunchiului nervului oculomotor, se continuă prin ramura inferioară şi
apoi prin ramura pentru muşchiul oblic inferior al bulbului ocular, pentru
a ajunge la ganglionul ciliar. Fibrele parasimpatice preganglionare fac
sinapsă în ganglionul ciliar.

171
 Radix sympathica – rădăcina simpatică provine din ganglionul cervical
superior (Ganglion cervicale superius) pe calea plexului carotic intern
(Plexus caroticus internus). Este constituită din fibre postganglionare
din ganglionul cervical superior.
 Neuronii preganglionari au corpul celular localizat în nucleii din
coarnele laterale ale măduvei spinării în segmentele C7-Th2. Fibrele
preganglionare părăsesc măduva spinării prin rădăcinile anterioare,
şi pe calea ramurilor comunicante albe ajung la trunchiul simpatic
prin care au un traiect ascendent până la ganglionul cervical
superior.
 La nivelul acestuia fibrele preganglionare sinaptează cu neuronii
ganglionari. Fibrele simpatice postganglionare prin traiectul lor
traversează nervul carotic intern, plexul carotic intern şi rădăcina
simpatică a ganglionului ciliar.
 Aceste fibre traversează ganglionul ciliar fără să sinapteze la nivelul
său şi îl părăsesc prin nervii ciliari scurţi, prin intermediul cărora se
distribuie vaselor bulbului ocular şi muşchiului dilatator al pupilei
- Radix sensoria (nasociliaris) – rădăcina senzorială (nazociliară)
provine din nervul nazociliar ramură terminală a nervului
oftalmic. R. communicans cum ganglion ciliari – ramura
comunicantă cu ganglionul ciliar, unică sau multiplă se
orientează de la origine spre anterior în vecinătatea feţei laterale
a nervului optic, pentru a atinge polul posterior al ganglionului
ciliar.
 Nn. ciliares breves – nervii ciliar scurţi reprezintă ramurile eferente ale
ganglionului ciliar. Fibrele postganglionare pe calea nervilor ciliari
scurţi şi ajung la muşchiul ciliar şi la muşchiul sfincter al pupilei.

Fig.76 Ganglionul ciliar

172
 GANGLIONUL PTERIGOPALATIN - GANGLION
PTERYGOPALATINUM
Este un ganglion parasimpatic anexat morfologic nervului maxilar, dar care
din punct de vedere funcţional aparţine nervului facial. Este situat în fosa
pterigopalatină, anterior de canalul pterigoidian, în vecinătatea găurii
sfenopalatine inferior de nervul maxilar.
Are trei rădăcini:
 Radix parasympathica –.ea se formează din fibre preganglionare,
provenite din nucleul salivar superior. Aceste fibre iau calea nervului
intermediar până la la nivelul genunchiului nervului facial apoi iau cale
nervului pietros mare (n. petrosus major) (radix parasympathica
ganglii pterygopalatini)– care traversează canalul nervului pietros mare
şi apare la nivelul feţei anterioare a porţiunii pietroase a osului temporal
traversând hiatul canalului nervului pietros mare şi şanţul nervului
pietros mare. Încrucişează în continuare faţa inferioară a ganglionului
trigeminal pentru a traversa gaura ruptă. De aici rădăcina parasimpatică
ia parte în formarea nervului canalului pterigoidian (n. canalis
pterygoidei) prin care ajung la ganglionul pterigopalatin
 Radix sympathica provine din ganglionul cervical superior şi abordează
ganglionul pterigopalatin pe calea nervului canalului pterigoidian, n.
pterygoideus profundus. Conţine fibre postganglionare. Neuronii
preganglionari sunt localizaţi în nucleii din coarnele laterale ale măduvei
spinării în segmentele T1-T2.
 Fibrele preganglionare părăsesc măduva spinării prin rădăcinile
anterioare, şi pe calea ramurilor comunicante albe ajung la trunchiul
simpatic prin care au un traiect ascendent până la ganglionul cervical
superior.
 La acest nivel fibrele preganglionare fac sinapsă cu neuronii
ganglionari. Fibrele simpatice postganglionare prin traiectul lor
traversează nervul carotic intern, nervul pietros profund (n. petrosus
profundus) şi în final nervul canalului pterigoidian.
 Aceste fibre traversează ganglionul pterigopalatin fără a face sinapsă
la nivelul său, şi o părăsesc orientându-se spre:
- glanda lacrimală pe calea nervului maxilar
- spre mucoasa nazofaringelui (situată posterior de ostiumului
tubei auditive) prin intermediul nervului faringian (n.
pharyngeus).
 Radix sensoria – rădăcina senzorială a ganglionului pterigopalatin este
reprezentată de nervii pterigopalatini (nn. pterygopalatini) care transferă
spre nervul maxilar fibre senzitive care traversează ganglionul fără a
sinapta la nivelul său şi provin din:
 Rr. nasales posteriores inferiores – ramurile nazale posterioare
inferioare
 N. palatinus major – nervul palatin mare

173
  Nn. palatini minores – nervii palatini mici

Fig.77 Ganglionul pterigopalatin

Ramuri: fibrele postganglionare părăsesc ganglionul orientându-se

glandelor mucoaselor:
 Rr. nasales posteriores superiores laterales - ramurile nazale
posterioare superioare laterale
 Rr. nasales posteriores superiores mediales - ramurile nazale
posterioare superioare mediale se distribuie mucoasei porţiunii
posterioare a feţei laterale a cavităţii nazale, precum şi peretelui superior
al cavităţii nazale.
 N. nasopalatinus – nervul nazopalatin pentru porţiunea inferioară a
septului nazal şi mucoasei porţiunii anterioare a palatului dur şi gingiei
corespunzătoare incisivilor superiori.
 N. palatinus major – nervul palatin mare pentru palatul dur
 Nn. palatinii minores – nervii palatini mici pentru porţiunea posterioară
a palatului moale, uvulei şi tonsilelor palatine.
 N. pharyngeus – nervul faringian pentru mucoasa etajului nazal al
faringelui situată posterior de orificiul tubei auditive.
 Pe de altă parte prin nervul maxilar, nervul zigomatic, ramura
comunicantă a nervului lacrimal cu nervul zigomatic, ajung să la glanda
lacrimală.

174
 GANGLIONUL OTIC - GANGLION OTICUM
Este un ganglion parasimpatic ataşat morfologic nervului mandibular, dar
aparţinând funcţional nervului glosofaringian. Ganglionul otic este situat în
fosa infratemporală, inferior de gaura ovală. La acest nivel vine în raport:
 lateral cu nervul mandibular
 medial cu tuba auditivă şi muşchiul tensor al vălului palatin
 anterior cu muşchiul pterigoidian medial
 inferior cu coarda timpanului.
Rădăcini:
 Radix parasympathica - rădăcina parasimpatică. Neuronul
preganglionar este localizat în nucleul salivar inferior. Fibrele
preganglionare iau calea nervului glosofaringean, traversează ganglionul
superior şi inferior al nervului. De la acest nivel iau calea nervului
timpanic, traversează plexul timpanic. Pe calea nervului pietros mic (n.
petrosus minor) părăseşte cavitatea timpanică prin hiatul propriu,
descinde pe faţa anterioară a porţiunii pietroase a osului temporal şi
părăseşte cavitatea craniană prin gaura ruptă anterioară pentru a se
termina în ganglionul otic.
 Radix sympathica – rădăcina simpatică provine din plexul situat în jurul
arterei meningee mijlocii
 Radix senzoria – rădăcina senzitivă din nervul mandibular

Fig.78 Ganglionul otic

Ramuri:
 R. communicans cum ramo meningeo – ramura comunicantă cu ramura
meningee a nervului mandibular.
 R. communicans cum nervo auriculotemporalis – ramura comunicantă
cu nervul auriculotemporal este o ramură eferentă a ganglionului otic
care se anastomozează cu nervul auriculotemporal din nervul
mandibular, fibrele parasimpatice postganglionare abordează glanda
parotidă prin ramuri glandulare.

175
 R. communicans cum chorda tympani – ramura comunicantă cu coarda
timpanului este ramură eferentă a ganglionului otic. Prin intermediul său
ajung fibre nervoase la muşchiul ridicător al vălului palatin.

GANGLIONUL SUBMANDIBULAR - GANGLION

SUBMANDIBULARE
Ganglion parasimpatic din punct de vedere morfologic ataşat nervului
mandibular, din punct de vedere funcţional nervului intermediar (VII bis.).
Este de forme şi dimensiuni variabile, este situat lateral de glanda
submandibulară şi medial de muşchiul hioglos şi inferior de nervul lingual.
Prezintă:
Rădăcini:
 Radix parasympathica – ramura parasimpatică este formată din fibre
parasimpatice preganglionare, provenite din nucleul salivar superior.
Aceste fibre iau calea nervului intermediar şi se continuă prin coarda
timpanului, care în ultima sa porţiune se încorporează în trunchiul
nervului lingual. Din acesta în vecinătatea ganglionului submandibular
fibrele preganglionare formează rădăcina parasimpatică.
 Radix. sympathica – rădăcina simpatică este formată din fibre simpatice
postganglionare din ganglionul cervical superior care abordează
ganglionul submandibular pe calea plexului facial.
Ramuri:
 Rr. glandulares – ramurile glandulare destinate glandei submandibulare
conţin fibre nervoase simpatice şi parasimpatice postganglionare.

Fig.79 Ganglionul submandibular

176
 GANGLIONUL SUBLINGUAL - GANGLION SUBLINGUALE
Ganglion parasimpatic anexat morfologic nervului lingual, funcţional
aparţine nervului facial. Trimite fibre nervoase secretorii pentru glanda
sublinguală. Are aceleaşi conexiuni ca şi ganglionul submandibular şi
inervează prin ramuri glandulare secretomotorii glanda sublinguală.

177
 XI. ANATOMIA MASTICAŢIEI

Masticaţia, cea mai specifică funcţie a aparatului dentomaxilar se realizează

prin conlucrarea diferiţilor constituenţi ai acestuia. Interrelaţia dintre
structura aparatului dentomaxilar şi masticaţie se reflectă sub aspect
morfogenetic, anatomofuncţional şi clinic.
Capitolul de faţă sintetizează din punct de vedere anatomic formaţiunile
implicate în procesul masticaţiei, în următoarele subcapitole:
 organul dentar
 ansamblul dinamic al masticaţiei
 arcul reflex masticator

1. ORGANUL DENTAR (ODONTON)

Organul dentar este format de dinte (Dens) şi totalitatea ţesuturilor din jurul
său, parodonţiul (Parodontium). Ele alcătuiesc împreună unitatea
odontoparodontală.

Dinţii (Dentes) deţin un rol principal în fărâmiţarea alimentelor în procesul

masticaţiei, dar intervin şi în alte funcţii ale aparatului dentomaxilar
(articularea sunetelor, fizionomie). În cadrul acestui capitol vom aborda
numai unele caractere generale ale dinţilor, cu utilizarea terminologiei
anatomice. Descrierea specială a dinţilor şi aplicarea terminologiei
stomatologice (care trebuie să derive din nomenclatura anatomică) este
atribuţia disciplinelor de specialitate.

AŞEZARE ŞI GRUPARE:
 Dentes decidui – dinţii deciduali, sunt dinţii temporali ai primei dentiţii,
în număr de 20
 Dentes permanentes – dinţii permanenţi, sunt dinţii celei de-a doua
dentiţii, în număr de 32
 Arcus dentalis superior – arcul dentar superior, este susţinut de procesul
alveolar al maxilei, este format prin alinierea dinţilor superiori sub formă
semieliptică
 Arcus dentalis inferior – arcul dentar inferior este suportat de procesul
alveolar al mandibulei, are formă de parabolă şi o formulă dentară
similară cu precedentul
 Dentes incisivi – dinţii incisivi, unul medial (central) şi unul lateral pe
fiecare hemiarcadă, sunt adaptaţi funcţiei de secţionare a alimentelor
 Dentes canini – dinţii canini, unul de fiecare hemiarcadă, cu rol în
sfâşierea alimentelor
 Dentes premolares – dinţii premolari, în număr de doi pe fiecare
hemiarcadă (primul şi al doilea premolar) au rol în triturarea alimentelor

178
 Dentes molares – dinţii molari, în număr de 3 pentru fiecare arcadă, cel
de-al treilea: al treilea molar – dintele serotin (Molaris tertius – Dens
serotinus) cu rol în fărâmiţarea şi măcinarea alimentelor

CONFORMAŢIE. DINTELE ARE URMĂTOARELE PĂRŢI:

 Corona dentis – coroana dintelui, corespunde cu porţiunea extra-
alveolară a dintelui (coroană funcţională). Ea poate fi definită ca partea
dintelui acoperită cu smalţ (Enameleum) („coroana anatomică”)
 Radix dentis – rădăcina dintelui, partea sau părţile implantate în alveola
dentară (rădăcină funcţională). „Rădăcina anatomică” este partea dintelui
acoperită de ciment (Cementum)
 Collum dentis – colul dintelui, este porţiunea aflată între coroană şi
rădăcină, corespunzător liniei de joncţiune dintre smalţ şi ciment (colet
anatomic)
 Cavitas dentis - pulparis – cavitatea dintelui - pulpară, este cavitatea
săpată în dentină sau ivoriul (Dentinum) din interiorul dintelui. Conţine:
 Pulpa dentis – pulpa dentară corespunzător coroanei (camera pulpară)
prelungindu-se în interiorul rădăcinilor dând naştere la Canalis radicis
dentis – canalului rădăcinii dintelui, care se deschide pe vârful acestora
prin Foramen apicis radicis dentis – gaura apexului rădăcinii dintelui

Fig.80 Structura dintelui

179
Feţele dintelui aparţin coroanei şi sunt:
 Facies oclusalis, masticatoria – faţa ocluzală, masticatorie, este faţa
activă cu un relief variat, în raport cu funcţia dintelui în procesul
masticator
 Facies vestibularis, facialis – faţa vestibulară, facială corespunde cu
suprafaţa externă a dinţilor, orientată spre vestibulul cavităţii bucale.
Pentru dinţii frontali se utilizează denumirea de faţă labială (Facies
labialis), pentru dinţii laterali (premolari, molari) termenul de faţă
bucală (Facies buccalis)
 Facies lingualis – faţa linguală, faţa orientată spre cavitatea bucală
propriu-zisă
 Facies approximalis – faţa aproximală sau faţa de contact este suprafaţa
care vine în contact cu feţele corespunzătoare ale dinţilor vecini. Poate
fi:
 Facies mezialis – faţa mezială mai apropiată de linia mediană
 Facies distalis – faţa distală mai îndepărtată de linia mediană

Parodonţiul (Parodontium) totalizează ţesuturile din jurul dintelui,

interdependente biologic, cu funcţia de susţinere şi de protejare a acestuia.
Anatomic înglobează variate structuri, după cum urmează:
 Gingia (Gingiva), porţiunea de mucoasă bucală care înveleşte procesele
alveolare, partea fixă (Pars fixa) şi coletul dintelui, partea liberă (Pars
libra), formând spaţiile dintre doi dinţi adiacenţi papila gingivală –
interdentară (Papilla gingivalis – interdentalis). Între dinte şi marginea
gingivală se găseşte şanţul gingival (Sulcus gingivalis).
 Peridonţiul (Periodontium), totalitatea formaţiunilor ligamentare
conjunctive, care contribuie la ataşamentul dintelui în alveolă, realizând
un tip de sindesmoză numită gomfoză – articulaţia dento-alveolară
(Gomphosis – Articulatio dento-alveolaris). Aranjamentul fibrelor
conjunctive materializează forţele masticatorii, transformate în forţe de
tracţiune la acest nivel şi se grupează în următoarele ligamente:
 ligamentul periodontal (Lig. periodontale) dispus între peretele
alveolei şi cimentul rădăcinii, format din fibre cu o orientare spaţială
diferită: fibre oblice, transversale şi circulare (Fibrae obliquae,
transversae, circulares)
 ligamentul gingival (Lig. gingivale) situat între cimentul coletului şi
gingia adiacentă
 ligamentul dentoalveolar (Lig. dentoalveolare), în componenţa
căruia intră patru categorii de fibre:
- fibre cementoalveolare (fibra cementoalveolaris)
- fibre interradiculare (fibra interradicularis)
- fibre apica (fibra apicalis)
- fibre interdentale (fibra interdentalis)

180
  ligamentul interdental (Lig. interdentale), trans-septal, situat între
coletul dinţilor învecinaţi, fixează arcul dentar într-o unitate
funcţională.
 Cimentul radicular, substanţă osoasă adaptată funcţiei de fixare a
dintelui, prin ancorarea fibrelor periodontale.
 Alveolele dentare (Alveolus dentalis), ale proceselor alveolare ale
maxilei şi mandibulei, reprezintă structurile dento-osoase de suport ale
dinţilor şi sunt considerate în ansamblu „osul alveolar”. Sunt separate
prin intermediul septurilor interalveolare (Septum interalveolare). În
cadrul unei alveole dentare, rădăcinile dinţilor multiradiculari sunt
separate prin intermediul septurilor interradiculare (Septum
interradiculare).

Vasele şi nervii odontonului.

Arterele dinşilor şi ale parodonţiului provin din ramurile primare şi
secundare ale arterei maxilare; pentru arcul dentar inferior din artera
alveolară inferioară (A. alveolaris inferior), iar pentru arcul dentar superior
din artera alveolară superioară posterioară (A. alveolaris superior posterior)
şi din arterele alveolare superioare anterioare (Aa. alveolaris superiores
anteriores).
Aportul vascular intern sau intraosos se realizează prin vase terminale
individuale pentru fiecare dinte şi anturajul său propriu, şi anume:
 Ramuri dentale (Rr. dentales), destinate pulpei dentare, ce pătrund în
dinte prin orificiile apicale dentare (Foramen apicale dentis)
 Ramurile peridentale (Rr. peridentales) sau alveolare, sunt
distribuite structurilor osoase şi conjuntivale ale parodonţiului şi
gingiei. Ele se anastomozează atât cu ramurile peridentale vecine,
cât şi cu ramurile mucosale ale arterelor care deservesc mucoasa
cavităţii bucale, la nivelul gingiilor.

Venele pleacă pe de o parte din pulpa dentară, iar pe de alta din „glomii
venoşi” situaţi între fibrele ligamentului periodontal. Au acelaşi traiect cu
arterele peridentale pe care le însoţesc devenind afluenţii plexului
pterigoidian (Plexus pterygoideus) care drenează în venele maxilare (Vv.
maxillares).

Limfaticele organului dentar însoţesc traiectul venelor şi se îndreaptă la

nodurile limfatice ale cercului pericervical după cum urmează:
 Arcul alveolodentar superior drenează la nodurile limfatice
submandibulares (Nodi lymphatici submandibulares).
 Arcul alveolar inferior drenează la nodurile limfatice submandibulare, cu
excepţia incisivilor, drenaţi de nodurile limfatice submentale (Nodi
lymphatici submentales).

Nervii somatosenzitivi aparţin teritoriului de inervaţie a nervului trigemen

181
(N. trigeminus), prin nervul mandibular (N. mandibularis) şi nervul maxilar
(N. maxillaris).
 Pulpa dintelui primeşte ramurile dentare din nervii alveolari prin
intermediul plexurilor dentare. Arcul dentar inferior din nervul alveolar
inferior (N. alveolaris inferior) iar cea superioară de la nervii alveolari
superiori (Nn. alveolares superiores), prin intermediul ramurilor
alveolare superioare posterioare (Rr. alveolares superiores posteriores)
pentru molari, ramura alveolară superioară mijlocie (R. alveolaris
superior medius) pentru premolari şi ramurile alveolare superioare
anterioare (Rr. alveolares superiores anteriores) pentru dinţii frontali.
 Parodonţiul este inervat de ramurile peridentale (Rr. peridentales) sau
alveolare ale nervilor alveolari corespunzător dinţilor.
 Gingia este inervată prin ramurile gingivale superioare (Rr. gingivales
superiores), interdentare sau perforante ale nervilor alveolari superiori
(Nn. alveolares superiores), la care se asociază şi o inervaţie
superficială provenită prin filatele nervoase destinate mucoasei adiacente
(din nervul maxilar, prin nervul palatin mare şi nervul nazopalatin; din
nervul mandibular, prin nervul lingual, nervul bucal şi nervul mental).

2. ANSAMBLUL DINAMIC AL MASTICAŢIEI

Procesul masticaţiei, desfăşurat în cavitatea bucală, primul segment al
aparatului digestiv, adaptat acestei funcţii, necesită contribuţia următoarelor
formaţiuni musculare şi articulare:
 Muşchii craniomotori, prin contracţia lor comună, stabilizează capul în
articulaţiile craniovertebrale, realizând astfel un suport fix pentru
mişcările mandibulei.
 Musculatura de fixare a osului hioid, alcătuită de chinga musculară
superioară (pântecul posterior al muşchiului digastric şi muşchiul
stilohiodian) şi cea inferioară (muşchii infrahioidieni), realizează un
punct fix pentru contracţia muşchilor depresori ai mandibulei.
 Articulaţia temporomandibulară, facilitează combinarea deplasărilor
verticale şi orizontale ale mandibulei într-o mişcare complexă de
circumducţie, cu o desfăşurare tridimensională. Mişcările masticatorii
ale mandibulei constau dintr-o mişcare preparativă de coborâre şi
mişcări de prehensiune, secţionare şi triturare a alimentelor.
 Muşchii primari ai masticaţiei sunt reprezentaţi de muşchii
mobilizatori ai mandibulei. În completare la acţiunea acestor muşchi
studiaţi în capitolele respective (muşchii mandibulei, mişcările
mandibulei) adăugăm:
 Elevatorii mandibulei prin contracţia lor declanşează forţa
masticatorie şi realizează presiunea masticatorie între arcurile
dentare, aflate în contact dinamic. Forţa totală a elevatorilor
mandibulei atinge valoarea de 300 kg/forţă, calculându-se o forţă de
10 kg/1 cm2 suprafaţă musculară. (Muşchiul temporal 80 kg forţă,
muşchiul maseter 75 kg forţă, iar muşchiul pterigoidian medial 50 kg

182
 forţă). Aşadar muşchii elevatori ai mandibulei au forţă de contracţie
suprasuficientă dacă se ia în considerare că fiziologic pentru
masticaţie este suficientă o forţă de 6 – 30 kg.
 Ejectorii, sunt muşchii cu situaţie periglandulară (muşchiul maseter
şi muşchiul milohioidian), care odată cu contracţia lor, comprimă
glandele salivare, evacuând saliva necesară însalivării alimentelor în
cursul masticaţiei.
 Muşchii accesori ai masticaţiei au rolul de a plasa alimentele între
suprafeţele masticatorii ale dinţilor.
 Muşchii limbii, conferă o mobilitate mare limbii în vederea
fărâmiţării şi trierii fragmentelor alimentare.
 Muşchii orofaciali, formează o chingă musculară cu rol în scoaterea
alimentelor din vestibulul bucal; ei contrabalansează acţiunea
muşchilor limbii.

3. ARCUL REFLEX MASTICATOR

Mişcările automate ritmice masticatorii sunt dirijate de circuite neuronale
complexe, compuse din următoarele segmente ale arcului reflex:
Receptorii se află în:
 Musculatura şi tendoanele muşchilor mobilizatori ai mandibulei,
formaţiunile capsulo-ligamentoase ale articulaţiei temporomandibulare
(proprioceptori).
 Parodonţiu, mai cu seamă ligamentul dentoalveolar (presoreceptori).
Calea aferentă este formată din:
 Fibrele provenite de la receptorii parodonţiului iau calea nervilor maxilar
(N. maxillaris) şi mandibula (N. mandibularis), ele fiind dendritele
neuronilor din ganglionul trigeminal (Ganglion trigeminale)
(Ganglionul lui Gasser). Axonii acestora se continuă în trunchiul
cerebral.
 Fibrele proprioceptive prin intermediul nervului mandibular (N.
mandibularis) se continuă în trunchiul cerebral, fără contact sinaptic în
ganglionul trigeminal.
Centrul reflex, aflat în trunchiul cerebral (mezencefal) prezintă următoarele
caractere:
 Principii de funcţionare. În raport cu impulsurile periferice amplifică
forţa masticatorie, sau frânează forţa masticatorie în vederea protejării
odontonului, informaţiile inhibitoare venind de la presoreceptorii
ligamentului dentoalveolar..

Componenta Componenta Conexiuni

senzitivă motorie
Nucleul Nucleul Scoarţa cerebrală
mezencefalic V masticator V Centrii extrapiramidali
Nucleul pontin V Cerebelul
Nucleul Sistemul reticular

183
bulbospinal V Sistemul limbic
Nucleii motori VII şi XII
Motoneuronii măduvei
cervicale.

Calea eferentă şi efectorii:

N. mandibular Muşchii mobilizatori mandibulari

N. facial Muşchii orofaciali
N. hipoglos Muşchii limbii

184
 XII. ORGANUL LINGUAL

Limba (Lingua) deţine un rol esenţial în toate funcţiile aparatului

dentomaxilar; este organul gustului şi datorită mobilităţii mari, participă la
masticaţie, deglutiţie şi fonaţie.
Aplicată pe planşeul cavităţii bucale, cu gura închisă umple cavitatea bucală
situându-se între bolta palatină şi faţa linguală a arcurilor dentare.

CONFIGURAŢIE EXTERNĂ
Părţi şi feţe.
De forma unui con aplatizat dinspre superior spre inferior, este alcatuită din
două segmente şi două feţe
 Radix linguae - rădăcina limbii formează porţiunea posterioară a
organului, conectată de elementele osoase învecinate (osul hioid,
procesul stiloidian al osului temporal şi mandibula) şi segmentul
palatofaringian prin intermediul muşchilor şi mucoasei linguale.
 Corpus linguae - corpul limbii este segmentul anterior, mobil al limbii,
terminat cu vârful limbii (Apex linguae) şi flancat de cele două margini
ale limbii (Margo linguae). Vârful limbii şi marginile sale vin în contact
direct cu arcurile dentare.
 Dorsum linguae - dosul limbii, convex este subdivizat de şanţul
terminal (Sulcus terminalis), care are forma de „V” deschis spre
anterior, în:
 Pars presulcalis-(anterior) - partea presulcală (anterioară), o
suprafaţă care ocupă 2/3 din faţa dorsală a limbii (bucală sau
palatinală) şi
 Pars postsulcalis (posterior) - partea postsulcală (posterioară) sau
faţa faringiană.
 Şanţul terminal marchează şi limita dintre corpul şi rădăcina limbii,
având un vârf mai adânc, numit
- Foramen caecum liguae - gaura oarbă a limbii.
- La nivelul părţii presulcale (anterioare) a dosului limbii pe linia
mediană se află
- Sulcus medianus linguae - şanţul median al limbii, care se
termină posterior la nivelul găurii oarbe.
 Facies inferior linguae - faţa inferioară a limbii, mai puţin întinsă decât
cea dorsală, priveşte spre planşeul bucal. Poate fi văzută prin ridicarea
corpului limbii.

TUNICA MUCOASĂ LINGUALĂ - TUNICA MUCOSA

LINGUAE
formează stratul de acoperire a limbii divizându-se în:
Mucoasa senzorială specializată în vederea funcţiei gustative, îmbracă

185
dosul limbii, de la vârful ei până la nivelul şanţului terminal. Prezintă variate
proeminenţe, numite papile linguale (papillae linguales), care se grupează
în:
 Papillae valatae - papilele circumvalate sau caliciforme situate anterior
şi paralel cu şanţul terminal, formează „V”- ul lingual.
 Papillae fungiformes - papilele fungiforme, aflate anterior de V-ul
lingual pe toată partea presulcală a dosului limbii.
 Papillae filiformes - papilele filiforme sunt localizate pe faţa bucală a
dosului limbii, unele dintre ele fiind mai largi, papilele conice (papillae
conicae).
 Papillae foliatae - papilele foliate, sunt localizate pe marginile şi în
partea posterioară a părţii presulcale a dosului limbii.

Mucoasa de acoperire se aşterne în continuarea mucoasei gustative,

acoperind partea postsulcală a dosului limbii şi faţa inferioară a limbii. Este
mobilă, conferă libertatea necesară mişcărilor limbii şi se continuă în
mucoasa planşeului bucal, a vălului palatin şi a părţii orale a faringelui. Între
faţa inferioară a limbii şi planşeul bucal prezintă:
 Frenulum linguae - frâul limbii, plică mucoasă în linia mediană
 Plica fimbriata - plicile fimbriate, două vestigii mucoase aşezate lateral
de frâul limbii

Fig.81 Configuraţia externă a limbii

186
Constituţie
Scheletul fibros al limbii reprezintă platforma de insertie pentru muşchii
limbii, fiind alcătuit din:
 Septul lingual (septum linguale), lamă fibroasă falciformă aflată
mediosagital. Se fixează pe mijlocul feţei anterioare a osului hioid şi se
termină în apropierea vârfului limbii.
 Aponevroza linguală (aponeurosis linguae), acoperă dosul limbii, este
îngroşarea laminei proprii a mucoasei linguale.

MUŞCHII LIMBII (LINGUALI) - MUSCULI LINGUAE

(LINGUALES)
efectuează mişcările multiple şi complexe ale limbii, prin contracţii
simetrice (deglutiţie, vorbire) şi asimetrice (masticaţie). În raport cu originea
lor se încadrează în două grupe:

MUŞCHII EXTRINSECI SAU SCHELETICI,

Au originea pe oasele învecinate ale limbii şi pătrund în aceasta prin
rădăcina organului. Asigură poziţia şi deplasările limbii.

Muşchiul genioglos – M. genioglossus are fibre divergente, dirijate

superior şi posterior
Origine: spina mentală a corpului mandibulei (apofiza geni superioară)
Inserţie: aponevroza şi septul lingual, de la vârf la rădăcina limbii şi
muşchiul constrictor faringian superior prin intricarea fibrelor musculare
Inervaţie: n. hipoglos
Acţiune:
 depresor şi protractor .
 menţine limba aplicată pe planşeul bucal
 proiectează limba în afara gurii

Muşchiul hioglos – M. hyoglossus

este lat, subţire, cu fibrele dirijate superior.
Origine: cornul mare şi corpul osului hioid, cornul mic al osului hioid
Inserţie: aponevroza şi septul lingual
Inervaţie: n. hipoglos
Acţiune:
 depresor şi retractor
 antagonist al muşchiului genioglos
 trage limba inferio şi posterior

Muşchiul chondroglos – M. chondroglossus

187
 este considerat o dependinţă a muşchiului hioglos
Origine: cornul mic al osului hioid
Inserţie: aponevroza şi septul lingual
Inervaţie: n. hipoglos
Acţiune:depresor şi retractor al limbii

Muşchiul stiloglos – M. styloglossus,

subţire, este încurbat inferior, anterior şi medial.
Origine:
 Procesul stiloid al osului temporal
 Ligamentul stilomandibular
Inserţie:
 aponevroza şi septul lingual (fasciculul superior)
 muşchiul hioglos, prin intricarea fibrelor musculare (fasciculul
inferior)
Inervaţie: n. hipoglos
Acţiune: retractor – trage limba superior şi posterior

Fig.82 Muşchii extrinseci ai limbii

MUŞCHII INTRINSECI SAU PROPRII AI LIMBII,

Au originea şi inserţia în interiorul limbii, pe scheletul fibros al acesteia.
Sunt orientaţi în trei planuri principale, determină volumul şi forma limbii.

188
Muşchiul longitudinal superior – M. longitudinalis superior
Este o lamă musculară situată inferior de aponevroza linguală, între rădăcina
şi vârful limbii.
Acţiune: scurtează limba şi o recurbează superior

Muşchiul longitudinal inferior – M. longitudinalis inferior

Este situat pe faţa inferioară, între rădăcina şi vârful limbii
Acţiune : scurtează limba şi o recurbează inferior

Muşchiul transvers al limbii – M. transversus linguae

Este dispus orizontal de la septul lingual la marginea limbii, între muşchii
longitudinali
Acţiune: îngustează şi alungeşte limba

Muşchiul vertical al limbii – M. verticalis linguae

Este întins de la aponevroza limbii la faţa inferioară a acesteia.
Acţiune: turteşte limba

Fig.83Muşchii limbii secţiune sagitală

189
 Fig.84 Muşchii intrinseci ai limbii, secţiune frontală

Foliculii linguali - Folliculi linguales sunt aglomerări de formaţiuni

limfatice mici, aflate în mucoasa feţei faringiene a dosului limbii, constituind
tonsila linguală (Tonsilla lingualis).

Glandele linguale - Glandulae linguales fac parte din micile glande

salivare de tip mucos şi seros, dispuse în trei grupuri:
 Grupul anterior (glandele Blandin-Nühn) aflat în apropierea vârfului
limbii, se deschide pe laturile frâului lingual.
 Grupul posterior se aşterne pe partea postsulcală (posterioară) a dosului
limbii.
 Grupul marginal (glandele Weber) situat în partea infero-laterală a feţei
inferioare a limbii.

VASE ŞI NERVI
Arterele. Sursa arterială principală a limbii este artera linguală (A.
lingualis), distribuită pentru rădăcina şi corpul limbii.
 Rădăcina limbii atât mucoasa cât şi musculatura este irigată de ramuri
arteriale ascendente şi descendente;
 Rr .dorsales linguae - ramurile dorsale ale limbii, reprezintă sursa
principală
 Ramuri provenite din artera faringiană ascendentă (A. pharyngea
ascendens) şi artera palatină descendentă (A. palatina descendens)
din artera maxilară, ca sursă secundară.
 Corpul limbii: este vascularizat de o singură arteră, artera profundă a
limbii (A. profunda linguae) care are un traiect longitudinal sinuos
adaptat modificărilor şi mişcărilor limbii. În legătură cu particularităţile
vasculare ale corpului limbii amintim:
 Mucoasa de pe dosul limbii, şi de pe faţa inferioară a limbii este
irigată de multiple ramuri ascendente şi descendente. Acestea se
anastomozează cu colateralele similare ale arterei profunde a limbii

190
 de pe partea opusă, realizând o reţea anastomotică superficială
controlaterală.
 Musculatura este vascularizată de ramuri colaterale, plasate între
straturile musculare intrinseci. Deşi există anastomoze homolaterale
între aceste ramuri, ele nu se anastomozează cu arterele
controlaterale. Deci corespunzător septului lingual, apare "linia
avasculară sau paucivasculară mediană a limbii".
 "Arcul ranin" se formează constant prin anastomozarea celor două
artere profunde ale limbii (Aa. ranine), la nivelul vârfului limbii.
Dispuse superficial, ele participă la realizarea reţelei anastomotice a
mucoasei limbii.

Fig.85 Vascularizaţia limbii

Venele însoţesc ramurile arteriale ale limbii, colectându-se în vena linguală

(V. lingualis), afluent al venei jugulare interne. Ele sunt :
 Vv. dorsales linguae - venele dorsale ale limbii,
 V. profunda linguae - vena profundă a limbii, venă subţire, care
însoţeşte artera linguală şi "artera ranină"
 Venele linguale principale ("venele ranine") în număr de două, coboară
de la vârful limbii la rădăcina acesteia, desubtul mucoasei feţei
inferioare linguale. Sunt vizibile la acest nivel datorită transparenţei
mucoasei. Au un traiect distanţat faţă de axul arterial omonim, artera şi
venele fiind separate la rădăcina limbii de muşchiul hioglos.
 V. comitans nervi hypoglossis - vena satelită a nervului hipoglos şi
 V. sublingualis - vena sublinguală participă de asemenea la drenajul
venos al limbii.

Limfaticele. Reţeaua limfatică mucoasă şi musculară este colectată prin

intermediul unor staţii ganglionare de către nodulii limfatici cervicali

191
profunzi superiori (Nodi lymphatici cervicales profundi superiores), ai
lanţului jugular intern, după cum urmează:
 Nodi lymphatici submentales - nodulii limfatici submentali, curentul
apical, de la vârful limbii
 Nodus jugulodigastricus - nodulul jugulodigastric (nodulul principal al
lui Küttner) prin intermediul nodi lymphatici submandibulares -
nodulilor limfatici submandibulari curentul lateral, de la marginea limbii
 Nodulul limfatic jugulodigastric - curentul bazal, de la rădăcina limbii
 Nodi mandibulares nodulii mandibulari şi apoi la cei cervicali profunzi
nodi lymphatici cervicales profundi superiores de aceeaşi parte şi de
partea opusă (curent încrucişat!) curentul median, din teritoriul central al
limbii

Inervaţia limbii
 Motorie:
 Rr.linguales - ramurile linguale ale nervului hipoglos
 Rr. linguales - ramurile linguale din nervul glosofaringian pentru
muşchiul stiloglos
 Senzitivă (tactilă, termică şi dureroasă), este recepţionată de la mucoasa
linguală de:
 Rr. linguales - ramurile linguale din nervul lingual - ramură a
nervului mandibular pentru mucoasa vârfului limbii
 Rr.linguales - ramurile linguale ale nervului glosofaringian pentru
mucoasa rădăcinii limbii
 Ramuri senzitive din nervul vag reprezentate de ramura internă (r.
internus) a nervului laringian superior, pentru mucoasa adiacentă
epiglotei.

192
 Fig.86 Inervaţia motorie şi senzitivă a limbii

 Senzorială, gustativă, prin care limba devine un organ de simţ şi

totodată parte componentă a căilor gustative.
 Receptorii gustativi din punctul de vedere al inervaţiei se dispun în
două teritorii juxtapuse. Teritoriul situat anterior de şanţul terminal
("V"-ului lingual) aparţine nervului intermediofacial (N.
intermediofacialis) (VII bis sau nervul intermediar al lui Wrisberg),
iar teritoriul şanţului terminal ("V"-ului lingual) cu papilele
circumvalate şi cel situat posterior acestuia, aparţine nervului
glosofaringian (N. glossopharyngeus).
 Filetele senzoriale se răspândesc pe dosul limbii împreună cu filetele
senzitive. Astfel nervul intermediofacial utilizează calea nervului
lingual (N. lingualis) din nervul mandibular, iar nervul
glosofaringian utilizează ramurile sale linguale (rr. linguales), ele
fiind senzitivosenzoriale. Transbordarea filetelor senzoriale de pe
nervul intermediofacial pe nervul lingual are loc prin intermediul
coardei timpanului (chorda tympani).
 Pe traiectul nervilor gustativi (intermediofacial şi glosofaringian) se
află câte un ganglion senzorial extranevraxial. Ei se conectează în
trunchiul cerebral, în nucleul senzorial care le aparţin, reprezentat de
nucleul solitar (N. solitarius) (sau nucleul tractului solitar). Calea
gustativă continuă apoi prin intermediul nucleilor talamici la
analizatorul cortical.
 Până la nivelul trunchiului cerebral, calea gustativă se prezintă astfel:
 Teritoriul nervului intermediofacial via: nervul lingual, coarda
timpanului, nervul intermediofacial, ganglionul geniculat
(protoneuronul) şi nucleul solitar (deutoneuronul )

193
 Teritoriul nervului glosofaringian, via: nervul glosofaringian,
ganglionul superior al nervului glosofaringian (protoneuronul),
nucleul solitar (deutoneuronul).

194
 XIII. GLANDELE SALIVARE
Funcţiile esenţiale ale aparatului dentomaxilar sunt legate de prezenţa salivei
în cavitatea bucală, secretată de glandele salivare (Glandulae oris), sub
influenta reflexului salivar.
Glandele salivare se grupează:

Anatomic în raport cu volumul lor:

 Glandele salivare mari (glandulae salivares majores), voluminoase
bine individualizate, cuprinse în capsule, sunt situate în loje proprii.
Anexate cavităţii bucale, ele se deschid în aceasta prin ducte excretoare
bine conturate. Glandele vin în contact cu suprafeţele osoase
mandibulare şi cu muşchii mobilizatori ai acesteia. Mişcările
mandibulare, contribuie la evacuarea "mecanică" a salivei, prin presarea
glandelor de către muşchi pe platformele osoase adiacente.
 Glandele salivare mici (glandulae salivares minores), sau accesorii,
sunt formaţiuni nodulare diseminate în submucoasa pereţilor cavităţii
bucale, alcătuind grupuri glandulare, în raport cu pereţii acesteia.

Fig.87 Glandele salivare mari

Histofiziologic, au o structură tubuloacinoasă şi se împart în funcţie de

caracterele secreţiei în:
 Glande mucoase (Glanda sublinguală)
 Glande seroase (Glanda parotidă)
 Glande mixte (Glanda submandibulară)

195
În cele ce urmează, ne vom referii la descrierea glandelor salivare şi a
arcului reflex salivar, fără să tratăm relaţiile topografice ale lojelor
glandulare, problemă dezbătută în cadrul capitolelor anatomo-topografice
corespunzătoare.

1. GLANDELE SALIVARE MARI -GLANDULAE

SALIVARES MAJORES

GLANDA PAROTIDĂ - GLANDULA PAROTIS

Situaţie, formă:
Este cea mai voluminoasă glandă salivară şi cântăreşte 15-30 g. Are forma
unei prisme triunghiulare neregulate, care se mulează pe partea laterală a
feţei, în spaţiul dintre ramura mandibulei şi meatul acustic extern. Este
cuprinsă în loja parotidiană împreună cu un număr însemnat de formaţiuni
vasculo-nervoase.
Configuraţie:
Glanda parotidă prezintă două părţi, trei feţe şi mai multe prelungiri:
 Părţi: glanda este divizată în două părţi de un plan fibrocelular prin care
trece şi se răspândeşte nervul facial:
 Pars superficialis - partea superficială, aflată lateral de nervul facial,
mai voluminoasă.
 Pars profunda - partea profundă, este situată în adâncime.
 În afară de acestea, uneori de-a lungul ductului parotidian sunt
prezente aglomerări de parenchim glandular care formează glandele
parotide accesorii (Glandula parotidea accesoria).
 Feţele corespund laturilor prismei triunghiulare în care este încadrată.
 Faţa laterală, uşor bombată este acoperită de structurile superficiale
ale regiunii bucale.
 Faţa antero-medială este modelată pe marginea posterioară a ramurii
mandibulei şi a muşchilor pterigoidian medial şi maseter.
 Faţa postero-medială vine în raport cu muşchiul
sternocleidomastoidian, cu pântecul posterior al muşchiului digastric
şi cu muşchii ce se inseră pe procesul stiloidian al osului temporal.
 Prelungirile glandei, denumite lobi au forme şi mărimi variate.
 Prelungirea superioară, lobul glenoidal sau polul superior, acoperă
articulaţia temporomandibulară. Nu depăşeşte superior nivelul
arcului zigomatic.
 Prelungirea inferioară, lobul cervical, sau polul inferior este situată
în spaţiul dintre vârful procesului mastoidian al osului temporal şi
unghiul mandibulei. Vine în contact cu septul despărţitor dintre loja
parotidă şi cea submandibulară (septul interglandular).
 Prelungirea anterioară, lobul genian sau maseterin, de forma unei
lame triunghiulare, aplicată pe faţa laterală al muşchiului maseter

196
 însoţeşte ductul parotidian. Detaşarea prelungirii anterioare de
glande, dă naştere glandelor parotide accesorii.
 Prelungirea antero-medială, sau lobul pterigoidian, este situat în
spaţiul dintre mandibulă şi muşchiul pterigoidian medial.
 Prelungirea medială, sau lobul faringian, este orientată spre peretele
faringelui şi spaţiul perifaringian.

Ductul parotidian (Ductus parotideus) sau ductul lui Stenon ia naştere din
două trunchiuri colectoare şi părăseşte glanda corespunzător prelungirii
anterioare (lobului genian). Este situat inferior de arcul zigomatic, lung de 4-
7 cm, cu un diametru de 3 mm, are un traiect orizontal superficial. Trece
peste faţa laterală a muşchiului maseter şi a corpului adipos al obrazului
(bula grăsoasă a lui Bichat), perforează muşchiul buccinator şi se deschide în
vestibulul bucal, printr-un orificiu în dreptul celui de-al doilea molar
superior, pe papila ductului parotidian (Papilla ductus parotidei)

Vasele glandei parotide:

 Arterele glandulare provin din ramurile arterei carotide externe care se
degajă în parotidă:
 A. auricularis posterior - artera auriculară posterioară
 A. temporalis superficialis - artera temporală superficială
 A. maxillaris - artera maxilară
 A. transversa faciei - facialis - artera transversă a feţei
 Venele glandulare sunt colectate de:
 V. facialis - vena facială prin ramurile parotidiene (Rr. parotidei) şi
de
 V. retromandibularis - vena retromandibulară prin intermediul
venelor parotidiene (vv. parotideae).
 Limfaticele, drenează prin intermediul:
 Nodi lymphatici parotidei superficiales - noduli limfatici parotidieni
superficiali
 Nodi lymphatici parotidei profundi - (preauriculares,
infraauriculares, infraglandulares) - nodulii limfatici parotidieni
profunzi (preauriculari, infraauriculari şi infraglandulari) şi sunt
colectate atât de lanţul jugular intern, cât şi de cel extern.

GLANDA SUBMANDIBULARA - GLANDULA

SUBMANDIBULARIS
Situaţie, formă:
Glanda submandibulară se situează inferior de planşeul bucal, în loja
submandibulară. Are o greutate de 5-10 g şi o formă prismatică
triunghiulară, cu feţele rotunjite.

Configuraţie:

197
Prezintă trei feţe şi două prelungiri:
 Faţa superioară, este aplicată în fosa submandibulară a mandibulei.
 Faţa inferioară (externă), este acoperită de structurile superficiale ale
gâtului.
 Faţa medială (internă), se aplică pe planul muscular suprahioidian
(format de muşchii milohioidian, hioglos, digastric, stiloglos şi
stilohioidian).
 Prelungirea anterioară porneşte de pe faţa medială a glandei, însoţind
ductul submandibular. Dacă se detaşează de corpul glandei formează
glanda submandibulară accesorie.
 Prelungirea posterioară, se îndreaptă spre septul interglandular.

Ductus submandibularis - ductul submandibular sau ductul lui Wharton

este lung de 5cm, cu un diametru de 2 mm, se desprinde de pe faţa medială a
glandei. Dirijată anterior şi medial, trece prin defileul dintre muşchii
milohioidian şi hioglos, apoi prin loja sublinguală, şi se deschide pe laturile
frâului limbii, pe caruncula sublinguală (Caruncula sublingualis).
Vasele glandei:
 Ramurile arteriale glandulare, provin din artera facială şi artera
linguală.
 Venele glandulare sunt tributare venei faciale sau trunchiului
tirolinguofacial.
 Limfaticele prin intermediul nodulilor limfatici submandibulari
(Nodi lymphatici submandibulares) drenează în lanţul jugular
intern.

GLANDA SUBLINGUALĂ - GLANDULA SUBLINGUALIS

Situaţie, formă:
Glanda sublinguală este cea mai mică dintre cele trei glande salivare mari,
având o greutate de aproximativ 3-5g. Are o formă ovoidă şi se situează sub
mucoasa planşeului bucal în loja sublinguală.

Configuraţie:
Glanda prezintă patru feţe şi două prelungiri:
 Faţa superioară este acoperită de mucoasa planşeului lingual.
 Faţa inferioară este în raport cu muşchiul milohioidian.
 Faţa laterală corespunde fosei sublinguale a mandibulei
 Faţa medială este în raport cu muşchiul genioglos, nervul lingual şi
ductul submandibular.
 Prelungirea anterioară se alungeşte până la spina mandibulei şi este în
contact cu glanda de pe partea opusă.
 Prelungirea posterioară, este orientată spre glanda submandibulară.

Canalele excretoare sunt:

198
 Ductus sublingualis major - ductul sublingual mare sau ductul lui
Bartholin, se formează pe faţa medială a glandei, însoţeşte ductul
submandibular şi se deschide în cavitatea bucală împreună cu acesta pe
caruncula sublinguală (Caruncula sublingualis)
 Ductus sublinguales minores - ductele sublinguale mici sau ductele lui
Rivinus, în număr de 10-20 se deschid pe mucoasa planşeului lingual pe
caruncula sublinguală.

2. GLANDELE SALIVARE MICI - GLANDULAE SALIVARIAE

MINORES
Glandele labiale (glandulae labiales), situate în submucoasa buzelor, sunt
mai numeroase în apropierea liniei mediane. Uneori formează o placă
glandulară continuă.
Glandele bucale (glandulae buccales) se află în submucoasa obrazului; mai
numeroase în partea posterioară a acestuia, fiind denumite glande molare
(glandulae molares).
Glandele palatine (Glandulae palatinae), sunt dispuse în submucoasa
vălului palatin şi a bolţi palatine, până în dreptul primilor molari superiori.
La nivelul vălului palatin ele sunt mai numeroase.
Glandele linguale (Glandulae linguales) sunt dispuse anterior - glanda
linguală anterioară (Glandula lingualis anterior) - posterior şi marginal în
submucoasa şi musculatura limbii.

3. ARCUL REFLEX SALIVAR

Reflexul salivar, cuplat cu funcţia gustativă şi reflexul masticator este
declanşat prin efect secretomotor parasimpatic şi inhibat printr-o acţiune
simpatică, fiecare glandă salivară benefiicind aşadar de o dublă inervaţie
vegetativă.
Câmpul receptor şi calea aferentă sunt date de recptorii gustativi, tactili şi
termoalgezici din cavitatea buxcală, respectiv din ramurile
senzitivosenzoriale ale nervilor trigemen, intermediofacial, glosofaringian şi
vag.

Centrul reflex şi inervaţia eferentă parasimpatică, urmează următoarea

cale:
 Glandele submandibulară şi sublinguală:
 Nucleul salivar superior
 Nervul intermediofacial (VII bis)
 Coarda timpanului (fibre preganglionare)
 Nervul lingual
 Ganglionii submandibular şi sublingual
 Ramuri glandulare provenite din nervul lingual care încorporează
fibre postganglionare
 Glanda parotidă:

199
  Nucleul salivar inferior
 Nervul glosofaringian
 Nervul timpanic, nervul pietros mic (fibre preganglionare)
 Ganglionul otic
 Nervul auriculotemporal, ramurile glandulare prin încorporarea
fibrelor postganglionare.
 Glandele palatine:
 Nucleul salivar superior
 Nervul intermediofacial (VII bis)
 Nervul pietros mare
 Nervul canalului Vidian
 Ganglionul pterigopalatin
 Nervii pterigopalatini (fibre postganglionare).
 Glandele linguale:
 Inervaţie eferentă comună cu cea a glandei sublinguale
 Glandele bucale şi labiale:
 Nucleul salivar inferior
 Nervul glosofaringian (IX)
 Nervul timpanic şi nervul pietros mic
 Ganglionul otic
 Nervii bucali şi alveolari inferiori (vehiculează şi filetele
postganglionare).

Inervaţia simpatică, inhibă secreţia salivară prin vasoconstricţie. Filetele

postganglionare provin din ganglionul cervical superior, prin intermediul:
 Plexurilor simpatice periarteriale ale vaselor venite în contact cu
glandele salivare (arterele facială şi linguală pentru glandele
submandibulară şi sublinguală).
 Filetele simpatice, asociate nervului auriculotemporal de pe plexul
arterei meningiene mijlocii (prin nervul pietros profund mic) şi nervilor
pterigopalatini (de la nervul pietros profund).

200
XIV. COMPLEXUL PALATO-ISTHMO-FARINGIAN

Cuprinde formaţiunile antomice musculo-membranoase, intercalate între

cavitatea bucală şi esofag pe de o parte, iar pe de alta între cavitatea nazală şi
laringe, intervenind atât în procesul de deglutiţie, cât şi în respiraţie. În
legătură cu acest segment descriem:
 Palatul moale (vălul palatin) (Palatum molle – Velum palatinum)
 Istmul faringian (Isthmus faucium)
 Faringele (Pharynx)
 Vase şi nervi
 Anatomia deglutiţiei

1. PALATUL MOALE - PALATUM MOLLE - VELUM

PALATINUM
Palatul moale se află în continuarea palatului dur, de care este suspendat, cu
rolul de separare în deglutiţie a cavităţii nazale şi a părţii nazale a faringelui
(nazofaringe), de cavitatea bucală şi de partea bucală a faringelui
(orofaringe).

Configuraţie: de formă patrulateră, palatul moale dispune de două feţe şi o

margine liberă.
 Faţa antero-inferioară sau orală, este concavă, acoperită de mucoasa
cavităţii bucale şi prezintă un rafeu median, în continuarea rafeului
palatului (Raphe palati).
 Faţa postero-superioară sau nazofaringiană, este convexă şi acoperită de
mucoasa nazală (pituitară).
 Marginea liberă, orientată postero-inferior, este biconcavă, prezintă
uvula palatină, şi două perechi de arcuri sau pilieri palatini.
 Uvula palatina - uvula palatină, lueta sau omuşorul, este o
prelungire cilindro-conică lungă de 10-15 mm, ce atârnă pe linia
mediană.
 Arcus palatoglossus - arcul palatoglos sau pilierul anterior, se
arcuieşte lateral de baza uvulei palatine la rădăcina limbii.
 Arcus palatopharyngeus - arcul palatofaringian, sau pilierul
posterior, ia naştere din partea posterioară a bazei uvulei palatine şi
se încurbează spre peretele lateral al faringelui. Se situează postero-
medial de arcul palatoglos.

Constituţie:
 Aponeurosis palatina - aponevroza palatină, este o lamă fibroasă
patrulateră ataşată de marginea posterioară a palatului dur. Posterior se

201
 pierde printre muşchii vălului palatin care se inseră pe ea. Lateral se
continuă cu aponevroza faringelui.

MUŞCHII PALATULUI -MUSCULI PALATI ET FAUCIUM

În număr de cinci perechi sunt următorii:

 Muşchiul ridicător al vălului palatin – M. levator veli palatini

sau muşchiul peristafilin intern, arcuieşte sub formă de evantai spre inferior,
medial şi anterior de la baza craniului la vălul palatin, superior de muşchiul
tensor al vălului palatin.
Origine:
 vârful părţii pietroase a osului temporal – fasciculul pietros
 cartilajul tubei audutive – fasciculul tubar
Inserţie: prin încrucişare cu fibrele muşchiului controlateral, formează rafeul
median
Inervaţie: plexul faringian
Acţiune: suspendă şi ridică vălul palatin pe un plan orizontal şi îl trage
posterior, în vederea obturării părţii nazale a faringelui

 Muşchiul tensor al vălului palatin – M. tensor veli palatini

sau muşchiul peristafilin extern, are forma literei “L”. Porţiunea verticală
trece între lama medială a procesului pterigoidian al osului sfenoidal şi
muşchiul pterigoidian medial. Se reflectă pe cârligul pterigoidian şi devine
orizontal. Porţiunea orizontală este tendinoasă, şi formează cea mai mare
parte a aponevrozei palatine.
Origine: fosa scafoidă, lama laterală a cartilajului tubei auditive şi spina
sfenoidului
Inserţie: Aponevroza palatină
Inervaţie: n. musculi tensoris veli palatini – nervul muşchiului tensor al
vălului palatin, ramură a nervului mandibular
Acţiune:
 Tensionează vălul palatin
 Participă la închiderea nazofaringelui împreună cu muşchiul
ridicător al vălului palatin
 Lărgeşte tuba auditivă, intervenind în ventilaţia şi echilibrarea
presiunii din cavitatea timpanică (cu ocazia deglutiţiei)

 Muşchiul uvulei – M. Uvulae

Este reprezentat de două benzi subţiri verticale.
Origine:
 spina nazală posterioară
 aponevroza palatină
Inserţie: mucoasa şi rafeul uvulei
Inervaţie: plexul faringian
Acţiune: scurtează uvula

202
 Muşchiul palatoglos – M. palatoglossus
Este cuprins în arcul palatoglos (palatin anterior), având traiectul
corespunzător acestuia.
Origine: aponevroza palatină
Inserţie: marginea rădăcinii limbii. Fibrele sale musculare se împletesc cu
muşchiul transvers al limbii
Inervaţie: plexul faringian
Acţiune: apropie arcul palatoglos de linia mediană. Acţionează ca un
sfincter al istmului faringian (sfincterul postoral).

 Muşchiul palatofaringian – M. palatopharyngeus

Corespunde arcului palatofaringian. Fibrele sale îmbrăţişează faringele şi
participă la formarea stratului muscular intern al faringelui, acoperit de
mucoasă.
Origine:
 aponevroza palatină
 cartilajul tubei auditive
 cârligul pterigoidian
Inserţie: peretele lateral şi posterior al faringelui, pe mucoasă şi rafeul
faringian
Inervaţie: plexul faringian
Acţiune: strâmtorează peretele faringian, fiind un constrictor al
nazofaringelui, la nivelul unde acesta va fi obturat de vălul palatin.

Fig.88 Muşchii vălului palatin

2. ISTMUL FARINGIAN - ISTHMUS FAUCIUM

Comunicarea îngustată dintre cavitatea bucală şi faringe are loc prin istmul
faringian

203
Limite:
 Marginea liberă a vălului palatin
 Dosul limbii - partea presulcală posterioară
 Arcurile palatine

Fig.89 Cavitatea bucală şi istmul faringian

Constituţie:
 Arcurile palatine sunt formaţiuni musculo-mucoase, alcătuite de
muşchii omonimi, care ridică mucoasa în dreptul lor în două plici.
Astfel:
 Arcus palatoglossus - arcul palatoglos este format de muşchiul
palatoglos şi de plica glosopalatinală
 Arcus palatopharyngeus - arcul palatofaringian este format de
muşchiul palato-faringian şi de plica faringo-palatină.

 Fosa tonsilară – Fossa tonsillaris sau loja amigdaliană, este o

depresiune triangulară, formată prin divergenţa celor două arcuri
palatine. Formează sediul tonsilei palatine, în jurul căreia se află:
 Fossa supratonsillaris - fosa supratonsilară, intervalul dintre tonsilă
şi arcurile palatine, deoarece aceasta nu ocupă partea superioară a
fosei.
 Plica semilunaris - plica semilunară, plică mucoasă întinsă între
arcurile palatine, peste fosa supratonsilară
 Plica triangularis - plica triangulară, repliu de mucoasă al arcului
palatoglos spre limbă; acoperă în parte tonsila palatină.

204
 Tonsila palatină - Tonsilla palatina are o mărime variabilă (în medie 2
cm lungime, 1,5 cm lăţime şi 1 cm grosime), are formă de migdală şi
dispune de o:
 Suprafaţă medială liberă, ce prezintă depresiuni mici (fossulae
tonsilares), deschizăturile unor diverticuli pătrunşi profund în ţesutul
limfoid, reprezentate de criptele tonsilare (cryptae tonsillares).
 Suprafaţa laterală ataşată peretelui faringian, de care este despărţit
printr-un strat de ţesut conjunctiv lax, şi care conţine vasele tonsilei.
 Inelul limfatic orofaringian "Waldeyer" cuprinde formaţiunile limfoide,
de la nivelul istmului faringian, zonă protectivă dispusă circular la
intrarea în faringe. La constituţia inelului participă următoarele
elemente:
 Tonsilla palatina - tonsila palatină
 Tonsilla pharyngea - tonsila faringiană, lungă de 3 cm, situată pe
peretele posterior al faringelui, între cele două orificii de deschidere
a tubelor auditive. Are mărime şi formă variabilă, suprafaţa sa fiind
presărată de mici depresiuni, denumite fosetele tonsilare (fossulae
tonsillares), orificiile criptelor tonsilare.
 Tonsilla tubaria - tonsila tubară, dispusă în jurul orificiului de
deschidere în faringe a tubei auditive.
 Tonsila lingualis - tonsila linguală, reprezentată de aglomerări
limfatice aflate în mucoasa părţii postsulcale (posterioare) a dosului
limbii.

3. FARINGELE – PHARYNX
Are forma unei pâlnii incomplete. Este plasat posterior de cavitatea nazală,
cavitatea bucală şi de laringe, la răspântia dintre calea respiratorie şi cea
alimentară. Se extinde de la baza craniului până la nivelul celei de-a şasea
vertebre cervicale, unde se continuă cu esofagul. Are o lungime de 15 cm şi
un diametru de 4-5 cm, care diminuă treptat la jumătate spre esofag.

CONFIGURAŢIA EXTERNĂ (EXOFARINGELE)

Subdiviziune: printr-un plan orizontal tangent cu marginea bazei
mandibulei, faringele se divide într-o:
 porţiune cefalică, care aparţine capului şi
 porţiune cervicală, aflată pe gât.
Pereţii faringelui, prin suprafeţele lor externe, sunt în raport cu formaţiunile
anatomice perifaringiene. Anterior peretele faringian lipseşte, deoarece aici
se face comunicarea cu cavităţile nazale, cavitatea bucală şi laringele.
 Peretele superior sau baza faringelui se fixează pe porţiunea bazilară a
osului occipital şi faţa inferioară a porţiunii pietroase a osului temporal,
pe o suprafaţă cuprinsă între tuberculul faringian, spinele osului
sfenoidal şi baza proceselor pterigoide.

205
 Peretele posterior, este separat de coloana vertebrală cervicală prin lama
prevertebrală a fasciei cervicale.
 Peretele lateral, simetric, în porţiunea cefalică este în raport cu spaţiile
laterofaringiene iar în porţiunea cervicală cu elementele vasculo-
nervoase ale gâtului.

206
 CONFIGURAŢIA INTERNĂ (ENDOFARINGELE)
Corespunde cavităţii faringiene (Cavitas pharyngis), căptuşită de mucoasa
faringelui, care se aşterne în continuarea mucoasei cavităţilor nazale, a tubei
auditive, a cavităţii bucale şi laringelui.

Subdiviziune. În raport cu comunicările pe care le realizează cavitatea

faringelui se divide în trei părţi:
 Pars nasalis pharyngis - partea nazală a faringelui în raport cu cavităţile
nazale
 Pars oralis pharyngis - partea orală a faringelui, aflată în continuarea
cavităţii bucale
 Pars laryngea pharyngis - partea laringiană a faringelui corespunzător
laringelui.

 Nazofaringele - Pars nasalis pharyngis

Partea nazală a faringelui (nazofaringele, rinofaringele sau epifaringele)
formează partea superioară a cavităţii faringiene, situată între baza acestuia
şi palatul moale. Prezintă:
 Fornix pharyngis - fornixul faringelui sau bolta faringelui, partea
superioară a părţii nazale a faringelui, care corespunde bazei
craniului.
 Tonsilla pharyngealis (adenoidea)- tonsila faringiană (adenoidiană)
este o formaţiune limfoidă situată median în partea posterioară a
fornixului faringian. Pe suprafaţa sa există mici fosete tonsilare
(Fossulae tonsillares) în fundul cărora se deschid criptele tonsilare
(Cryptae tonsillares). Acestea sunt excavaţii înguste şi profunde cu
pereţi bogaţi în ţesut limfoid.
 Ostium pharyngeum tubae auditivae - auditoriae - orificiul
faringian al tubei auditive, de formă triunghiulară situat postero-
lateral
 Torus tubarius - torusul tubar, prin care tuba auditivă se deschide la
nivelul părţii nazale a faringelui este o proeminenţă situată posterior
de orificiul faringian al tubei auditive, formată de mucoasa
faringiană ridicată de cartilajul tubei auditive
 Plica salpingopharyngea - plica salpingofaringiană, prelungire
mucoasă verticală, de la torusul tubar, determinat de muşchiul
salpingofaringian. Limitează posterior orificiul faringian al tubei
auditive.
 Plica salpingopalatina - plica salpingopalatină situată anterior de
orificiul faringian al tubei auditive, ajunge până la nivelul palatului
moale.
 Torus levatorius - torusul levatorului, proeminenţă a feţei laterale a
părţii nazale a faringelui, situată inferior de orificiul faringian al

207
 tubei auditive. Corespunde traiectului muşchiului ridicător al vălului
palatin.
 Recessus pharyngeus - recesul faringian sau "foseta lui
Rosenmüller" depresiune a feţei laterale a părţii nazale a faringelui,
situat inferior de torusul tubar şi posterior de plica
salpingofaringiană.
 Tonsilla tubaria - tonsila tubară, aglomerare de ţesut limfoid este
situată în vecinătatea orificiului faringian al tubei auditive.

 Orofaringele - Pars oralis pharyngis

Partea orală a faringelui (orofaringele sau mezofaringele) formează
porţiunea mijlocie a cavităţii faringelui şi este situată corespunzător nivelului
vertebrelor cervicale 1-3 între palatul moale (vălul palatin) şi un plan
orizontal care trece prin osul hioid. Comunică cu cavitatea bucală prin istmul
faringian, realizând raporturi la nivelul peretelui său lateral cu arcurile
palatine (arcul palatoglos şi arcul palatofaringian) şi tonsila palatină.
Între partea postsulcală (posterioară ) a dosului limbi şi partea orală a
faringelui se extind plicile gloso-epiglotice:
 Plica glosso-epiglottica mediana - o plică gloso-epiglotică mediană
 Plica glosso-epiglottica lateralis - două plici gloso-epiglotice
laterale, care delimitează două depresiuni numite:
 Valleculae epiglotticae - fosete sau valecule epiglotice.

 Hipofaringele - Pars laryngea pharyngis

Partea laringiană a faringelui sau hipofaringele, formează porţiunea
inferioară a cavităţii faringelui, aşezată corespunzător nivelului vertebrelor
cervicale 4-6, între osul hioid şi marginea inferioară a cartilajului cricoid al
laringelui. Prezintă:
 Recessus piriformis - recesul piriform sau depresiunea faringo-
laringiană, depresiune verticală pereche a peretelui lateral al părţii
laringiene a faringelui. Este situat de fiecare parte a laringelui. În
partea lor superioară mucoasa este ridicată de nervul laringeu
superior, formând plica nervului laringeu (Plica nervi laryngei).

CONSTITUŢIA PERETELUI FARINGIAN

Peretele faringelui este format de la interior spre exterior de tunica mucoasă,
tunica submucoasă şi tunica musculară.
 Tunica mucoasă (Tunica mucosa) căptuşeşte faringele şi se continuă
cu mucoasa cavităţilor învecinate (bucală, nazală, a laringelui şi a tubei
auditive). În partea nazală a faringelui este formată din epiteliu de tip
respirator iar în partea bucală şi laringiană din epiteliu de tip digestiv.
Mucoasa conţine glandele faringelui (Glandulae pharyngis), glande
mixte în partea nazală şi glande mucoase în restul mucoasei.
 Tunica submucoasă (Tela submucosa) este mai dezvoltată la nivelul
părţii nazale a faringelui, nivel la care sub forma fasciei faringobazilare

208
 (Fascia pharyngobasilaris) realizează singură peretele faringelui.
Tunica submucoasă serveşte inserţiei tunicii musculare a faringelui,
având valoarea unei aponevroze. Mai dezvoltată posterior şi lateral,
prezintă:

Fig.90 Faringele, aspect posterior

 Septum sagittale - septul sagital, expansiunea posterioară a fasciei,

fixată pe procesele transverse ale vertebrelor cervicale.
 Aripioarele faringelui sau fascia stilofaringiană, expansiunea laterală
a fascie, prinsă de procesul stiloid al osului temporal.
 Tunica musculară a faringelui (Tunica muscularis pharyngis) este
formată din:

209
  Muşchi constrictori în număr de trei perechi. Parţial sunt suprapuşi
şi se acoperă. Înconjoară faringele, pe linia mediană a peretelui
faringian formând împreună rafeul faringelui (Raphe pharyngis).
 Muşchii ridicători, în număr de două perechi, au un traiect
descendent la peretele faringelui.

Fig.91 Muşchii constrictori ai faringelui

 Muşchiul constrictor superior al faringelui – M. constrictor

pharyngis superior
Origine:

Pars partea lama medială a procesului

pterygopharyngea pterigofaringiană pterigoidian
Pars partea rafeul pterigomandibular
buccopharyngea bucofaringiană
Pars partea linia milohioidiană
mylopharyngea milofaringiană
Pars partea rădăcina limbii
glossopharyngea glosofaringiană

Inserţie: rafeul faringian

210
Inervaţie: plexul faringian
 Muşchiul constrictor mijlociu al faringelui – M. constrictor
pharyngis medius
Origine:
Pars partea cornul mic al osului
chondropharyngea condrofaringiană hioid
Pars partea cornul mare al osului
ceratopharyngea ceratofaringiană hioid
Inserţie: rafeul faringelui
Inervaţie: plexul faringian

Muşchiul constrictor inferior al faringelui – M. constrictor pharyngis

inferior
Origine:
Pars thyreopharyngea partea tirofaringiană cartilajul tiroid
Pars cricopharyngea partea cricofaringiană cartilajul cricoid
Inserţie: rafeul farinelui
Inervaţie: plexul faringian

211
 Fig.92 Muşchii faringelui aspect posterior
Muşchiul stilofaringian – M. stylopharyngeus
Origine: procesul stiloidian al osului temporal
Inserţie: coboară medial, trece printre muşchii constrictor superior şi
mijlociu, şi se împrăştie sub formă de evantai la peretele lateral al faringelui
şi laringe
Inervaţie: ramura stilofaringiană a nervului glosofaringian

Muşchiul salpingofaringian – M salpingopharyngeus

Origine: tuba auditivă
Inserţie: peretele lateral al faringelui
Inervaţie: plexul faringian

VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA FARINGELUI

Arterele segmentului palato-istmo-faringian, sunt ramuri directe şi indirecte
ale arterei carotide externe, au un traiect fie ascendent, fie descendent
realizând anastomoze omolaterale eficiente în cadrul cercului arterial
peribucofaringian. Pe linia mediană a acestui segment, corespunzător
rafeurilor palatine şi faringiene se marchează o linie avasculară (sau
paucivasculară), datorită lipsei anastomozelor controlaterale. Vascularizaţia
teritorială a segmentului palto-istmo-faringian este dată de:
 Artera faringeană ascendentă (A. pharyngea ascendens), din artera
carotidă externă
 Artera palatină ascendentă (A. palatina ascendens) din artera facială
 Artera palatină descendentă (A. palatina descendens) din artera
maxilară
 Ramurile dorsale ale limbii (Rr. dorsales linguae) din artera
linguală.
Toate aceste artere emit ramuri tonsilare, palatine şi faringiene.

Venele: formează două plexuri venoase şi anume :

 Plexul perifaringian (Plexus pharyngeus – pharyngealis), reţea
largă în jurul faringelui colectat de venele faringiene (Vv.
pharyngeales), care se varsă fie direct, fie prin intermediul
trunchiului tirolinguofacial în vena jugulară internă (V. jugularis
interna).
 Plexul submucos, colectat de plexul pterigoidian prin ramuri venoase
palatine şi faringiene, precum şi de vena linguală (V. lingualis), prin
venele dorsale ale acesteia.

Limfaticele, formează două reţele, situate în submucoasă şi musculară,

drenate de nodurile limfatice regionale, după cum urmează:
 Vălul palatin prin intermediul nodurilor limfatice parotidiene
profunde (Nodi lymphatici parotidei profundi) şi nodurile limfatice

212
 cervicale laterale profunde superioare (Nodi lymphatici cervicales
laterales profundi superiores).
 Tonsila palatină, prin intermediul nodurilor limfatice
submandibulare (Nodi lymphatici submandibulares), de nodurile
limfatice cervicale laterale profunde superioare (nodulul
jugulogastric) (Nodi lymphatici cervicales laterales profundi
superiores – Nodus jugulogastricus).
 Faringele atât prin intermediul nodurilor limfatice retrofaringiene
(Nodi retropharyngeales) din grupul nodurilor limfatice cervicale
anterioare profunde (Nodi lymphatici cervicales anteriores
profundi), cât şi direct, la nodurile limfatice cervicale laterale
profunde superioare (Nodi lymphatici cervicales laterales profundi
superiores).

Nervii senzitivi şi motori destinaţi mucoasei şi musculaturii vălului palatin

şi faringelui provin din mai multe surse, dintre care cele mai însemnate sunt:
 Plexul faringian (Plexus pharyngeus), situat pe faţa laterală a
muşchiului constrictor faringian mijlociu. Este un plex mixt, format din
ramurile faringiene senzitive şi motorii (Rr. pharyngeales – pharyngei)
din nervul glosofaringian, şi ramura faringiană (R. pharyngelis –
pharyngei) din nervul vag şi din ganglionul simpatic cervical superior
prin ramurile laringofaringiene. Plexul emite:
 Ramuri musculare pentru muşchii faringelui şi a palatului moale
(vălului palatin).
 Ramuri senzitive pentru mucoasa faringelui şi
 Ramuri vegetative pentru glandele mucoase.

Inervaţia motorie:
 Muşchii vălului palatin sunt inervaţi de plexul faringian, (Plexus
pharyngealis) cu excepţia muşchiului tensor al vălului palatin, inervat de
nervul omonim (N. musculi tensoris veli palatini), ramură a nervului
pterigoidian medial (N. pterigoideus medialis) din nervul mandibular
(N. madibularis).
 Muşchii faringelui sunt inervaţi de asemenea de plexul faringian (Plexus
pharyngeus), cu excepţia muşchiului stilofaringian, inervat de ramura
muşchiului stilofaringian (R. musculi stylopharyngei) din nervul
glosofaringian (N. glossopharyngeus).

Inervaţia senzitivă:
 Mucoasa vălului palatin de la nervii palatini anteriori şi posteriori (V2).
 Mucoasa istmului faringian aflată pe arcurile şi tonsila palatină este
inervată de ramurile tonsilare (Rr. tonsillares) din nervul glosofaringian.
 Mucoasa faringelui primeşte ramurile senzitive ale plexului faringian
(Plexus pharyngeus).

213
 4. ANATOMIA DEGLUTIŢIEI
Timpul nucal, farigian şi esofagian al deglutiţiei este rezultatul contracţiei
succesive a unui număr mare de muşchi ai aparatului dentomaxilar,
activitatea lor coordonată fiind asigurată de arcul reflex al deglutiţiei.

MUSCULATURA DEGLUTIŢIEI:
 Muşchii ridicători ai mandibulei, ridică şi fixează poziţia mandibulei,
fără de care nu poate avea loc deglutiţia.
 Muşchiul milohioidian presează limba pe palatul moale (bolta palatină)
împingând bolul alimentar.
 Muşchii limbii proiectează bolul alimentar în faringe.
 Muşchiul palatoglos (sfincterul postoral) închide istmul faringian,
împiedicând întoarcerea alimentelor în gură.
 Muşchii ridicători şi tensori ai vălului palatini închid partea nazală a
faringelui prin ridicarea vălului palatin.
 Porţiunea pterigofaringiană a muşchiului constrictor superior al
faringelui, strâmtează partea inferioară a părţii nazale a faringelui,
formând „inelul lui Passavant” pe care se sprijină vălul palatin ridicat.
 Muşchii suprahioidieni, sprijiniţi de muşchii ridicători ai faringelui
ridică laringele (prin intermediul osului hioid şi al faringelui), plasând
aditusul laringian sub epiglotă. Obturarea laringelui este completată şi de
muşchii laringelui (muşchii aditusului laringian şi ai glotei).
 Muşchii ridicători ai faringelui, prin contracţii măresc diametrul
transversal al cavităţii faringiene, trăgând totodată faringele spre
superior şi prin acesta favorizând alunecarea bolului alimentar.
 Muşchii constrictori (sfincterele) ai faringelui, prin contracţie succesivă,
împing alimentele în esofag.

5. ARCUL REFLEX AL DEGLUTIŢIEI

Schematizat, are următorii componenţi:
 Câmpul receptor şi calea aferentă sunt date de terminaţiile nervoase şi
ramurile senzitive ale nervului golsofaringian (N. glossopharyngeus) şi
nervului vag (N. vagus).
 Centrul deglutiţiei este dificil de delimitat anatomic. Este situat sub
planşeul ventriculului IV, fiind interconectat cu nucleii motori ai nervilor
glosofaringian şi vag (sau chiar localizat în aceştia). Face, de asemenea,
conexiuni cu centrii respiratori în vederea suprimării temporale a
respiraţiei în momentul deglutiţiei, precum şi cu alţi centrii motori
implicaţi în deglutiţie.
 Calea aferentă şi efectorii care asigură deglutiţia sunt:
 Nervii glosofaringian şi vag (cu transfer de fibre motorii de la XI)
prin plexul faringian sau prin ramuri musculare directe destinate

214
 muşchilor vălului palatin şi faringelui (cu excepţia tensorului vălului
palatin).
 Nervul facial (N. facialis), prin ramuri motorii destinate muşchilor
suprahioidieni.
 Nervul hipoglos (N. hipoglossus), pentru musculatura limbii.

215
 XV. LARINGELE - LARYNX

Laringele formează segmentul căilor respiratorii intercalat între faringe şi

trahee, fiind totodată şi organul principal al fonaţiei. Este situat în partea
anteromediană a gâtului, inferior de osul hioid, corespunzător vertebrelor
cervicale 3-6. Are dimensiuni variabile şi o mobilitate accentuată, fiind
ridicat şi coborât în mişcările de deglutiţie.
Descrierea laringelui se face după următoarea schemă:
 Cartilajele laringelui
 Mijloacele de legătură ale laringelui
 Muşchii laringelui
 Cavitatea laringelui
 Vase şi nervi
 Funcţiile laringelui.

1. CONSTITUŢIA LARINGELUI

CARTILAJELE LARINGELUI - CARTILAGINIS

LARYNGEALES
În număr de nouă, trei impare şi trei perechi, cartilajele laringelui formează
scheletul cartilaginos al laringelui.

Cartilajul tiroid (Cartilago thyroidea), impar, este format din două lame
dreptunghiulare, lama dreaptă şi lama stângă (Lamina dextra et sinistra),
unite anterior între ele într-un unghi diedru deschis posterior. La nivelul său
se evidenţiază:
 Proeminentia laryngea - proeminenţa laringiană sau "mărul lui Adam"
marginea proeminentă pe linia mediană a gâtului, a locului de unire
(unghiul) dintre cele două lame.
 Incisura thyroidea superior - incizura tiroidiană superioară, scobitura
situată pe marginea superioară a cartilajului.
 Incisura thyroidea inferior - incizura tiroidiană inferioară, scobitură mai
slab reliefată situată pe marginea inferioară a cartilajului.
 Linea obliqua - linia oblică, pe suprafaţa laterală a fiecărei lame.
 Tuberculum thyroideum superius - tuberculul tiroidian superior,
proeminenţă ovalară situată în partea superioară a liniei oblice.
 Tuberculum thyroideum inferius - tuberculul tiroidian inferior,
proeminenţă ovalară situată în partea inferioară a liniei oblice.
 Cornu superius - cornul superior, pereche, mai lung, este orientat
superior.

216
 Cornu inferius - cornul inferior, pereche, mai scurt, este dirijat inferior.
 Foramen thyroideum - gaura tiroidiană situată inferior de tuberculul
tiroidian inferior, inconstantă, serveşte pentru trecerea arterei şi venei
laringiene superioare.

Fig.93 Cartilajul tiroid

Cartilajul cricoid (Cartilago cricoidea) cartilaj impar, este situat inferior de

cartilajul tiroid. Are formă de inelară, alcătuit din:
 Arcus cartilaginis cricoideae - arcul cartilajului cricoidian, o porţiune
antero-laterală mai subţiată şi
 Lamina cartilaginis cricoideae - lama cartilajului cricoid, posterioară,
plată, care prezintă:
 Facies articularis thyroidea - faţa articulară tiroidiană, pereche,
aflată lateral pe de o parte şi alta, la joncţiunea dintre arc şi lamă,
destinată articulaţiei cu cornul inferior al cartilajului tiroid.
 Facies articularis arytenoidea - faţa articulară aritenoidiană
pereche, este situată pe marginea superioară a lamei, şi serveşte
pentru articulaţia cu cartilajele aritenoide.

Fig.94 Cartilajul cricoid

Cartilajul epiglotic (Cartilago epiglottica), nepereche, situat în partea

antero-superioară a laringelui, formează scheletul epiglotei (Epiglottis). Are
formă ovalară, convexă superior şi anterior, prelungită inferior într-un
mâner, peţiolul epiglotic (Petiolus epiglottidis), care se fixează de incizura
tiroidiană superioară prin ligamentul tiro-epiglotic (Lig. thyroepiglotticum).

217
Cartilajele aritenoide (Cartilago arytenoidea), în număr de două, sunt
situate pe marginea superioară a lamei cartilajului cricoid, fiind cele mai
mari cartilaje pereche ale laringelui. Au formă de piramidă triunghiulară,
prezentând: o bază, un vârf şi trei feţe.
 Basis cartilaginis arytenoideae - baza cartilajului aritenoidian prevăzută
cu o fată articulară (facies articularis) de formă concav-cilindrică, este
destinată articulaţiei cu lama cartilajului cricoid.
 Facies anterolateralis - faţa antero-laterală de formă triunghiulară
prezintă:
 Processus vocalis - procesul vocal este o creastă medială
proeminentă situată la nivelul unghiului antero-inferior al cartilajului
aritenoidian. La nivelul său se inseră ligamentul vocal.
 Crista arcuata - creasta arcuată este o proeminenţă oblică a feţei
anterolaterale a cartilajului aritenoidian care se termină postero-
superior cu un colicul (colliculus). Ea determină două fosete:
- Fovea triangularis - foseta triangulară superioară
- Fovea oblonga - foseta oblongă inferioară.
 Facies medialis - Faţa medială priveşte spre faţa medială a cartilajului
aritenoidian de partea opusă.
 Facies posterior - faţa posterioară priveşe către peretele posterior al părţi
laringiene a faringelui. Prezintă:
 Apex cartilaginis arytenoideae - vârful cartilajului aritenoidian
situat la nivelul unghiului superior al feţei posterioare; este orientat
spre posterior. Se articulează cu cartilajul corniculat (Cartilago
corniculata)
 Processus muscularis - procesul muscular situat la nivelul unghiului
postero-inferior al feţei posterioare, serveşte pentru inserţia
muşchiului cricoaritenoidian.

Fig.95 Cartilajul aritenoid Fig.96 Cartilajul epiglotic

Cartilajele corniculate (Cartilago corniculata) ale lui Santorini, sunt doi

noduli mici, situaţi în raport cu vârful cartilajelor aritenoide. Prezintă un mic
tubercul, tuberculul corniculat (Tuberculum corniculatum), care ridică
mucoasa din porţiunea inferioară a aditusului laringian.

Cartilajele cuneiforme (Cartilago cuneiformis) ale lui Wrisberg,

formaţiuni mici, aflate lateral de cartilajele corniculate. Prezintă un mic

218
tubercul, tuberculul cuneiform (Tuberculum cuneiforme), care ridică
mucoasa la nivelul aditusului laringian, superior de tuberculul corniculat.

Cartilajele triticee (Cartilago triticea), sunt mici cartilaje inconstante,

situate pe marginea posterioară a ligamentului tirohioidian.

Cartilajele sesamoide (Cartilago sesamoidea), mici cartilaje inconstante,

situate în grosimea muşchiului vocal.

MIJLOACELE DE LEGĂTURĂ
Mijloacele de legătură cuprind toate formaţiunile articulare, ligamentoase şi
membranoase, care au rol în conectarea cartilajelor laringiene între ele şi a
laringelui în totalitate de formaţiunile supra- şi subiacente acestuia.

ARTICULAŢIILE LARINGELUI (ARTICULATIONES

LARYNGEALES)
Articulaţiile laringelui (Articulationes laryngeales) în număr de două
perechi, unesc cartilajele laringelui între ele.
 Articulaţia cricotiroidiană (Articulatio cricothyroidea) formată de feţele
articulare de pe lama cartilajului cricoid şi coarnele inferioare ale
cartilajului tiroid.
 Capsula articularis cricothyroidea – capsula articulară
cricotiroidiană, căptuşită de o membrană sinovială, este întărită de
ligamentul cricotiroidian median (Lig. cricothyroideum medianum),
cu fibre verticale, este o lamă fibroasă întinsă între marginea
inferioară a cartilajului tiroid la marginea superioară a cartilajului
cricoid.
 Biomecanic cele două articulatii cricotiroidiene acţionează simultan,
ca trohleartroze. Mişcările sunt efectuate de cartilajul cricoid în jurul
unui ax transversal şi sunt mişcări de basculă, prin care cartilajul
cricoid este aplecat anterior şi posterior.
 Articulaţia crico-aritenoidiană - Articulatio crico-arytenoidea, între
feţele articulare de pe lama cartilajului cricoid şi cele de pe baza
cartilajelor aritenoide.
 Capsula articularis crico-arytenoidea - capsula articulară crico-
aritenoidiană este căptusită de o membrană sinovială şi întărită de
ligamentul cricoaritenoidian (Lig. cricoarytenoideum).
 Biomecanic, articulaţia se comportă ca o trohoidă atipică, permitând
mişcări de rotaţie şi de alunecare a cartilajelor aritenoide. Rotaţia se
realizează în jurul unui ax vertical, rezultând deplasarea laterală şi
medială a proceselor vocale. Mişcarea de alunecare, constă în
apropierea şi îndepărtarea celor două cartilaje aritenoide, prin care

219
 porţiunea intercartilaginoasă a fantei glotice se îngustează şi se
lărgeste. Cele două categorii de mişcări sunt asociate (rotaţia laterală
cu alunecare laterală şi rotaţia medială cu alunecare medială) .

LIGAMENTELE LARINGELUI
Ligamentele extrinseci ale laringelui leagă organul de formaţiunile vecine,
după cum urmează:
 Membrana thyrohyoidea - membrana tirohioidiană, lamă fibroelastică
extinsă între marginea inferioară a osului hioid şi marginea superioară a
cartilajului tiroid. Este întărită de:
 Ligamentum thyrohyoideum medianum - ligamentul tirohioidian
median, reprezintă porţiunea centrală îngroşată a membranei
 Ligamentum thyrohyoideum laterale - ligamentul tirohioidian
lateral, dispus între coarnele mari ale osului hioid şi coarnele
superioare ale cartilajului tiroid.
 Ligamentum thyroepiglotticum - ligamentul tiro-epiglotic, este un
ligament care uneşte mânerul epiglotei de cartilajul tiroidian.
 Superior de osul hioid, între membrana tirohioidiană şi muşchiul
tirohioidian se interpune un spaţiu celular, reprezentat de bursa retro-
hioidiană (bursa retro-hyoidea), iar anterior de epiglotă se interpune
corpul adipos pre-epiglotic (corpus adiposum pre-epiglotticum).
 Lig.hyoepiglotticum - ligamentul hio-epiglotic, expansiune fibroasă între
osul hioid şi faţa anterioară a epiglotei.
 Lig. cricopharyngeum - ligamentul cricofaringian, este dispus posterior
între lama cartilajului cricoid şi mucoasa faringelui care acoperă această
lamă.
 Lig. cricotracheale - ligamentul cricotraheal uneşte marginea inferioară
a cartilajului cricoid cu primul inel cartilaginos al traheei.

220
 Fig.97 Ligamentele laringelui, vedere laterală

Fig.98 Ligamentele laringelui, vedere frontală

Membrana fibro-elastică laringiană - Membrana fibro-elastica laryngis

căptuşeşte scheletul cartilaginos al laringelui, fiind acoperită de mucoasa
laringiană. Pe lângă faptul că obturează spaţiile dintre cartilajele laringiene,
dă naştere la două ligamente situate în cavitatea laringelui, ligamentul
vestibular (Lig. vestibulare) şi ligamentul vocal (Lig. vocale), care

221
reprezintă ligamentele intrinseci ale laringelui. În componenta membranei
fibro-elastice a laringelui intră:
 Membrana quadrangularis - membrana cvadrangulară formează
segmentul superior al membranei fibroelastice. Căptuşeşte partea
superioară a cavitătii laringiene (vestibulul laringian), fiind prinse de
cartilajele tiroid, epiglotic şi aritenoide.
 Lig. vestibulare - ligamentele vestibulare corespund marginii inferioare
a membranei cvadrangulare, extinse între unghiul cartilajului tiroid şi
foseta triangulară a cartilajului aritenoid.
 Conus elasticus – (Membrana cricovocalis) - conul elastic (membrana
cricovocală), formează segmentul inferior al membranei fibroelastice a
laringelui. Obturează spaţiul dintre marginea cartilajului cricoid şi tiroid
(membrana cricotiroidiană) şi formează:
 Lig. vocale - ligamentul vocal, este porţiunea superioară liberă
îngroşată a conului elastic, cu rol primordial în emiterea sunetelor.
Se înseră pe faţa inferioară a unghiul cartilajului tiroid şi pe procesul
vocal al cartilajelor aritenoide.

MUŞCHII LARINGELUI - MUSCULI LARYNGIS

 Muşchiul cricotiroidian (M. cricotyroideus):
Are formă triangulară şi este situat pe faţa antero-laterală a laringelui. Părţi:
 Pars recta – partea dreaptă, formată din fibrele verticale, formează
partea medială a muşchiului.
 Pars obliqua – partea oblică, alcătuită din fibre oblice orientate
superior şi posterior, formează porţiunea laterală a muşchiului.
Origine: arcul cartilajului cricoidian (suprafaţa laterală)
Inserţie:
 marginea inferioară a cartilajului tiroid (porţiunea dreaptă)
 cornul inferior al cartilajului tiroid (porţiunea oblică)
Inervaţie: nervul laringian superior
Acţiune: ridică arcul cartilajului cricoid şi prin acesta coboară lama
cartilajului, împreună cu cartilajele aritenoide. Creşte distanţa între unghiul
cartilajului tiroid şi procesele vocale ale cartilajelor aritenoide şi prin acesta
alungeşte şi întinde ligamentele vocale.

 Muşchiul crico-aritenoidian posterior (M. crico-arytenoideus posterior):

Denumit şi „Posticus”, situat pe faţa posterioară a laringelui, este format din
fibre convergente dispuse superior şi lateral.
Origine: faţa posterioară a lamei cartilajului cricoid
Inserţie: procesul muscular al cartilajului aritenoidian
Inervaţie: nervul laringeu recurent

222
Acţiune: roteşte spre lateral cartilajele aritenoide şi prin aceasta îndepărtează
între ele procesele vocale împreună cu ligamentele vocale. Este abductor al
ligamentelor vocale.

Fig.99 Muşchii laringelui

 Muşchiul crico-aritenoidian lateral (M. crico-arythenoideus lateralis):

Denumit şi „Lateralis” sau „Anticus”, aflat pe faţa laterală a laringelui, este
format din fibre oblice îndreptate superior şi lateral.
Origine: marginea superioară a arcului cartilajului cricoidian
Inserţie: procesul muscular al cartilajului aritenoidian
Inervaţie: nervul laringeu recurent
Acţiune: roteşte spre medial cartilajele aritenoide şi prin aceasta apropie
între ele procesele vocale împreună cu ligamentele vocale. Este adductorul
ligamentelor vocale.

 Muşchiul vocal (M. vocalis):

Este considerat porţiunea medială a muşchiului tiro-aritenoidian şi se
situează lateral de ligamentul vocal, de-a lungul acestuia.
Origine: extins între unghiul cartilajului tiroid şi foseta oblongă
Inserţie: ligamentul vocal, ancorarea fibrelor efectuându-se oblic.
Inervaţie: nervul laringeu recurent
Acţiune: tensorul ligamentului vocal, reglează amplitudinea vibraţiilor
acestuia (timbrul vocii).

 Muşchiul tiro-aritenoidian (M. thyroarytenoideus):

Se situează în interiorul laringelui, are o direcţie antero-posterioară.
Origine: unghiul cartilajului tiroidian
Inserţie: procesul muscular şi faţa antero-laterală a cartilajului aritenoid; iar
prin câteva fibre îndreptate superior, pe cartilajul epiglotic, decris ca parte
tiro-epiglotică (Pars thyroepiglottica)
Inervaţie: nervul laringeu recurent
Acţiune: roteşte cartilajul aritenoid medial şi adduce puternic ligamentele
vocale.

 Muşchiul aritenoidian oblic (M. arytenoideus obliquus):

223
Este situat superficial de muşchiul aritenoidian transvers.
Origine: procesul muscular al unui cartilaj aritenoidian
Inserţie: vârful cartilajului aritenoidian de partea opusă. Cele două fascicule
se încrucişează.
Inervaţie: nervul laringeu recurent
Acţiune: apropie între ele cartilajele aritenoide, închide porţiunea
intercartilaginoasă a fantei glotice.

 Partea ari-epiglotică (Pars aryepigloticus), vine în continuarea

muşchiului aritenoidian oblic.
Inserţie: dirijat superior şi anterior la marginea laterală a cartilajului
epiglotic
Inervaţie: nervul laringeu recurent
Acţiune: constrictor al aditusului laringian şi coborâtor al epiglotei.

 Muşchiul aritenoidian transvers ( M. arytenoideus transversus):

Origine, inserţie: este orientat transversal între marginile laterale ale
cartilajelor aritenoide
Inervaţie: nervul laringeu recurent
Acţiune: aductor al cartilajelor aritenoide.

Fig.100 Muşchii laringelui

2. CAVITATEA LARINGELUI - CAVUM LARYNGIS

Este căptuşită de tunica mucoasă aderentă membranei fibro-elastice care se
continuă superior cu cea a faringelui şi a limbii, iar inferior cu mucoasa
traheei. Mucoasa este formată de epiteliu cilindric ciliat de tip respirator, cu
excepţia corzilor vocale care sunt acoperite de epiteliu pavimentos stratificat

224
necheratinizat. Conţine numeroase glande laringiene (Glandulae
laryngeales), foliculi limfatici, şi prin reflexiuni dă naştere unor plici.
Cavitatea laringelui pe o secţiune frontală are forma unei clepsidre,
dispunând de un aditus şi de trei etaje.

ADITUSUL LARINGELUI -ADITUS LARYNGIS

Realizează comunicarea între partea laringiană a faringelui (hipofaringe) şi
cavitatea laringiană. Situat pe un plan oblic înclinat posterior şi inferior, are
o formă ovalară şi următoarele limite:
 Epiglottis – epiglota, situată anterior, este legată de rădăcina limbii prin
plicile gloso-epiglotice.
 Plica aryepiglottica - plica ariepiglotică, aşezată simetric pe partea
laterală a aditusului, repliu dat de trecerea mucoasei peste muşchiul
ariepiglotic.
 Tuberculum cuneiforme - tuberculul cuneiform şi tuberculum
corniculatum - tuberculul corniculat, proeminenţele cartilajelor
omonime în partea posterioară a plicilor ariepiglotice.
 Incisura interarytenoidea - incizura interaritenoidiană, situată posterior,
între cele două cartilaje aritenoide.

VESTIBULUL LARINGIAN - VESTIBULUM LARYNGIS

Etajul vestibular, este porţiunea superioară largă a cavităţii laringiene, aflată
între aditus şi plicile vestibulare.
 Plica vestibularis - plicile vestibulare sunt dispuse antero-posterior în
partea inferioară îngustată a vestibulului. Se formează prin replierea
mucoasei pe ligamentul vestibular al membranei fibro-elastice. Plica şi
ligamentul vestibular împreună se numesc "coardele vocale false"
 Rima vestibuli - fanta vestibulară este spaţiul delimitat de cele două plici
vestibulare.

CAVITATEA INTERMEDIARĂ A VESTIBULULUI - CAVITAS

LARYNGIS INTERMEDIA
Etajul glotic este porţiunea mijlocie îngustă a cavităţii laringiene, delimitată
superior de plicile vestibulare, iar inferior de plicile vocale. Este format
dintr-o parte mediană numită glotă, şi două prelungiri laterale numite
ventriculi.
 Glottis - glota este formată de plicile vocale şi spaţiul delimitat între
acestea.
 Plica vocalis - plicile vocale sunt două pliuri mucosale întinse
antero-posterior, ridicate de ligamentul şi muşchiul vocal. Aceste trei
elemente împreună (plica + ligamentul + muşchiul vocal) sunt
denumite „coardă vocală”.

225
  Rima glottidis - fanta glotică, pentru clinicieni "glota" este spaţiul
intercalat între cele două plici vocale, partea intermembranacee
(Pars intermembranacea) şi între feţele mediale ale celor două
cartilaje aritenoide, partea intercartilaginoasă (Pars
intercartilaginea). Fanta are o lungime de 18 mm la femei şi 23 mm
la bărbaţi, lărgimea ei variind în raport cu funcţia laringelui.
 Ventriculus laryngis - ventriculul laringian sau ventriculul lui
Morgagni, este reprezentat de două prelungiri diverticuliforme ale
cavităţii intermediare ale laringelui (etajului glotic), formate lateral
între plicile vestibulare şi ventriculare.
 Sacculus laryngis - săculeţul laringian reprezintă extinderea
superioară a ventriculului laringian pe faţa internă a cartilajului
tiroid.

CAVITATEA INFRAGLOTICĂ - CAVUM INFRAGLOTTICUM

Etajul infraglotic este porţiunea inferioară a cavităţii laringiene, situată
inferior de fanta glotei, corespunzător cartilajului cricoid şi membranei
cricovocale (conului elastic). Mai îngust superior, se lărgeşte treptat, luând o
formă circulară şi continuându-se în lumenul traheii.

VASELE ŞI NERVII LARINGELUI

Arterele:
 A. laryngea superior - artera laringiană superioară, desprinsă din artera
tiroidiană superioară (A. thyroidea superior), emite ramuri musculare
pentru muşchii de pe partea antero-laterală a laringelui; perforează apoi
membrana tirohioidiană şi se distribuie mucoasei şi muşchilor din
interiorul laringelui.
 A. laryngealis inferior - artera laringiană inferioară provine din artera
tiroidiană inferioară (A. thyroidea inferior). Vascularizează muşchii de
pe faţa posterioară a laringelui, perforează apoi membrana
cricotiroidiană şi se distribuie mucoasei cavitătii infraglotice. Între cele
două artere se formează numeroase anastomoze intramusculare şi
intramucoase.

Venele:
Satelite ale arterelor laringelui sunt afluenţi ai venelor glandei tiroide.
Majoritatea venelor laringelui drenează în vena laringiană superioară (V.
laryngea superior)

Limfaticele:
Formează un plex limfatic mucos bogat, drenat de nodurile limfatice

226
regionale după cum urmează:
 Vestibulul laringian de nodurile limfatice jugulare interne, prin
intermediul vaselor limfatice care însoţesc vena laringiană superioară şi
traversează membrana tirohioidiană.
 Cavitatea intermediară a laringelui (etajul glotic) este drenată de
nodurile limfatice cervicale anterioare profunde prelaringiene (Nodi
lymphatici cervicales anteriores profundes prelaryngeales) şi apoi de
lanţul jugular intern de aceeaşi parte şi de partea opusă.
 Cavitatea infraglotică este drenată de nodurile limfatice cervicale
anterioare profunde pretraheale şi paratraheale (Nodi lymphatici
cervicales anteriores profundi-pretracheales et paratracheales) iar de
aici fie în nodulii lanţului jugular intern, fie în nodurile limfatice
mediastinale.

Nervii laringelui:
Provin din ramurile nervului vag, conţinând atât fibre somatomotorii şi
somatosenzitive, cât şi filete vegetative. Articulaţiile şi muşchii laringelui
dispun şi de o inervaţie proprioceptivă fină, necesară pentru coordonarea
funcţiilor laringelui. Cât priveşte inervaţia somato-senzitivă aceasta este
bogată şi contribuie la formarea zonei reflexogene sensibile a laringelui.
 N. laryngealis superior - nervul laringeu superior emite o ramură
externă (R. externus) motorie destinată muşchiului cricotiroidian şi o
ramură internă (R. internus) senzitivă şi vegetativă care perforează
membrana tirohioidiană şi se distribuie mucoasei etajului glotic a
vestibulului.
 N. laryngealis inferior - nervul laringian inferior, ramura terminală a
nervului laringeu recurent (N. laryngealis recurrens) emite fibre motorii
pentru toţi muşchii laringelui, cu exceptia muşchiului cricotiroidian şi
fibre senzitive şi vegetative pentru mucoasa şi glandele mucoase din
cavitatea infraglotică. Între cei doi nervi laringei (superior şi inferior) se
formează ansa anastomotică a lui Galen, care emite filete senzitive
pentru mucoasa părţii posterioare a laringelui.

3. FUNCŢIILE LARINGELUI
Formaţiunile anatomice implicate în funcţiile laringelui pot fi observate pe
viu prin metoda laringoscopiei.

FUNCŢIA FONATORIE.
Emiterea sunetului fundamental sau glotic (producerea vocii) se realizează
prin tensiunea ligamentelor vocale şi prin modificările fantei glotice, sub
acţiunea muşchiilor laringelui. Calitatea sunetului laringian este apoi
modificată prin conformarea tubului fonetic format de cavitatea faringiană şi
cavitatea bucală. Vocea articulată, articularea şi pronunţia sunetelor sunt
rezultatul acţiunii simetrice a muşchiilor limbii, vălului palatin, orofaciali şi

227
mobilizatori ai mandibulei. Datorită faptului că sprijinirile linguale în
producerea consoanelor sunt palatale şi dentale, anomaliile dentomaxilare
pot cauza tulburări de fonaţie (defecte de vorbire). Funcţia fonatorie are loc
în porţiunea intermembranoasă a fantei glotice (glotă vocală), care cuprinde
2/5 din totalul lungimii acesteia, sub acţiunea următoarelor grupuri
musculare :

Funcţia Muşchii Efect

Tensori Muşchiul vocal Întinde ligamentul vocal
Muşchiul cricotiroidian Întinde şi alungeşte
ligamentul vocal
Abductori Muşchiul cricoaritenoidian Dilată fanta glotică
posterior
Adductori Muşchiul cricoaritenoidian Închid fanta glotică.
lateral
Muşchiul aritenoidian
Muşchiul tiroaritenoidian

În funcţia fonatorie acţionează simultan muşchii tensori şi adductori,

deoarece vocea se formează prin tensiunea şi adductia concomitentă a
ligamentelor vocale.

FUNCŢIA RESPIRATORIE.
Laringele ca segment al căilor respiratorii permite circularea aerului prin
fanta glotică după cum urmează:
 În respiraţie obişnuită trecerea aerului are loc prin porţiunea
intercartilaginoasă a fantei glotice (glota respiratorie).
 În inspiraţie forţată fanta glotică este deschisă la maximum prin abducţia
ligamentelor vocale.

FUNCŢIA SFINCTERIANĂ.
Intervine în producerea presiunii abdominale în deglutiţie sau ca reflex de
apărare.
 Sfincterul aditusului laringian, este dat de muşchii ariepiglotic,
aritenoidian oblic şi tiroepiglotic.
 Sfincterul glotic este format din muşchii adductori ai laringelui care
închid fanta glotică.

228
XVI. GLANDE ENDOCRINE CEFALO-CERVICALE

Glandele endocrine ale capului (hipofiza, epifiza) sunt situate în cutia

craniană anexate prin conexiuni neuroendocrine părţilor sistemului nervos
central, împreună formând sisteme neurosecretorii descrise în cadrul
neuroanatomiei.

1. HIPOFIZA CEREBRALĂ (GLANDULA PITUITARIS)

Are forma unui sâmbure cu greutatea aproximativă de 1 gr. Este situată în
fosa hipofizară a şeii turceşti şi conectată de infundibulul hipotalamic. Axul
hipotalamo- hipofizar formează unităţi neurosecretorii în raport cu părţile
sale constituente, care sunt:
 Lobul anterior sau adenohipofiza (Adenohypophysis) subdivizat într-o
parte tuberală, distală şi intermediară (ce corespunde lobului mijlociu).
Este format din grupări endocrinocitare secretorii pentru diferiţii
hormoni adenohipofizari.
 Are o vascularizaţie particulară prin sistemul port-hipofizar
(Fielding-Popa). Capilarele reţelei hipotalamice (reţea capilară
primară) se continuă în venele port-hipofizare. Acestea pătrund în
adenohipofiză şi formează o reţea capilară sinusoidală care va
conflua în venele hipofizare (dublă capilarizare).
 Lobul posterior sau neurohipofiza (Neurohypophysis) este format din
celule gliale modificate (pituitocite) şi terminaţii axonice amielice ale
tractului nervos hipotalamo- neurohipofizar cu funcţie de transport
neurosecretor (descris la hipotalamus).

2. EPIFIZA CEREBRALĂ (GLANDULA/ CORPUS PINEALIS)

Face parte din epitalamus. Are forma unui grăunte fuziform, pediculul pineal
ataşând-o de o proeminenţă situată în partea posterioară a diencefalului
(habenulă).
Este formată din celule gliale modificate şi celule secretorii (endocrinocite
pineale).

În regiunea infrahioidiană a triunghiului cervical anterior sunt localizate

glanda tiroidă şi paratiroidele.

3. GLANDA TIROIDĂ (GLANDULA THYROIDEA)

Impară are o greutate între 25-40 g, şi este aşezată înaintea laringelui şi a
traheei, până la nivelul celui de-al şaselea cartilaj traheal.
 Este alcătuit din doi lobi (Lobus dexter/ sinister) de formă piramidală,

229
 cu feţele anterioare acoperite de muşchii infrahioidieni, feţele mediale
mulate pe conductul laringo- traheal, şi cele posterioare au raporturi cu
esofagul şi cu mănunchiul vasculo-nervos al gâtului.
 Lobii sunt uniţi pe linia mediană de o bară de ţesut glandular (isthmus)
care acoperă cartilajul traheal 2 sau 3. Istmul în 40% din cazuri se
prelungeşte spre osul hioid prin lobul piramidal (Lalouette) al glandei
care se continuă până la foramen cecum al limbii, printr-un vestigiu
fibros al ductului tiroglos din care s-a dezvoltat glanda.
 Glanda este cuprinsă într-o capsulă fibroasă, parenchimul glandular fiind
format din lobulii între care se interpun benzi conjunctive (Lobulii/
stroma glandulae thireoideae).
 Lobulii sunt formaţi din structuri acinoase care formează foliculii
tiroidieni delimitaţi de endocrinocitele foliculare şi conţin substanţă
coloidală. Perifolicular se dispune o reţea bogată de capilare
sanguine şi limfatice (Rete capillare perifoliculare).
 Parenhimul tiroidian conţine pe de altă parte celule dispersate aflate
în afara foliculilor tiroidieni (Endocrinocite parafoliculare) care fac
parte din sistemul neuroendocrin difuz (APUD) şi au rol de secreţie
(calcitonina).

 Vascularizaţia arterială a tiroidei este bogată:

 Artera tiroidiană superioară la polul superior al lobului tiroidei se
trifurcă şi se distribuie pereţilor acestuia (R. glandularis anterior/
posterior/ lateralis). Acestea anastomozează cu ramurile arterei
tiroidiene inferioare.
 Artera tiroidiană inferioară se divide în ramuri terminale înaintea
polului inferior al glandei, vascularizând porţiunea infero-posterioară
a acesteia (R. glandulares).
 Artera tiroidiană ima (Neubauer) prezentă în 10% din cazuri are
originea deobicei din trunchiul brahiocefalic şi urcă înaintea traheei
la istmul tiroidian.
 Venele glandei însoţesc arterele.
 Vena tiroidiană superioară este afluent al venei jugulare interne, iar
vena tiroidiană inferioară a venelor brahiocefalice. La partea
inferioară a tiroidei se formează un plex venos care printr-o venă
singulară se varsă în vena brahiocefalică stângă (Plexus thyroideus
impar).
 Limfaticele glandei drenează în nodulii cervicali profunzi şi pretraheali.
 Inervaţia simpatică derivă din ganglionii cervicali superior şi mijlociu,
iar cea parasimpatică din nervul vag (via ramuri cardiace şi laringiene).

4. GLANDELE PARATIROIDE (GLANDULAE

PARATHIROIDEAE)
Sunt patru formaţiuni ovalare de mărimea unor boabe de mazăre aşezate

230
îndărătul glandei tiroide în afara capsulei acestea (extracapsular) dar pot
avea şi situaţie intraparenchimatoasă.
 Perechea superioară (Glandulae parathiroideae superiores) se află la
marginea inferioară a cartilajului cricoid.
 Perechea inferioară (Glandulae parathiroideae inferiores) se aşează
corespunzător cartilajelor traheale 3-4 (la nivelul polului inferior al
tiroidei).
Structural sunt formate de endocrinocite paratiroidiene, vascularizaţia şi
inervaţia fiind comună cu cea a glandei tiroide.

231
 XVII. ORGANE DE SIMŢ

În cadrul acestui capitol vom prezenta anatomia segmentului periferic al

organul vederii şi al organului stato-acustic. Segmentul de conducere şi
central sunt descrise în cadrul neuroanatomiei.

1. ORGANUL VEDERII - ORGANUM VISUS

Aparatul vizual periferic este format din globul ocular (Oculus), şi anexele
organului ocular (Organa oculi accessoria).

Fig.101 Ochiul drept, secţiune orizontală

GLOBUL OCULAR - OCULUS, BULBUS OCULI (GREC:

OPTHALMOS)
Este un organ sferic-ovoid cu diametrul mediu de 24 mm, diametrul antero-
posterior fiind mai mare (25 mm) faţă de cel transvers (23 mm). Este format
din trei tunici suprapuse şi medii transparente şi refringente:

 Tunicile ochiului
 Tunica fibrosa bulbi - stratul extern, sau tunica fibroasă, este
formată de
- sclera - sclerotica
- cornea – corneea, aflată în partea anterioară
 Tunica vasculosa bulbi - stratul mijlociu sau tunica vasculară, este
formată din:
- coroidă - choroidea

232
 - corp ciliar - corpus ciliare şi
- iris - iris
 Tunica interna bulbi - stratul intern este constituită de retină
(retina)

 Mediile refringente sunt:

 corneea,
 cristalinul (Lens),
 umoarea apoasă (Humor aquosus),
 corpul vitros (Corpus vitreum)

Globul ocular are un pol anterior (Polus anterior), şi unul posterior (Polus
posterior) uniţi de axe longitudinale axis bulbi internus şi axis bulbi
externus. Aceste axe nu se suprapun cu axul optic (Axis opticus) al globului
ocular.
Între polul anterior şi posterior în plan frontal se găseşte ecuatorul
(Equator). Împreună cu cele două meridiane aşezate în planul orizontal şi
frontal împărţind globul ocular în opt segmente.

TUNICILE OCHIULUI
 Sclerotica - Sclera
Este o capsulă fibroasă albicioasă care acoperă 4/5 din suprafaţa posterioară
a globului ocular. La copii şi femei este mai subţire, la bătrâni poate avea
culoarea gălbuie este format din:
 Lamina cribrosa sclerae - la 3 mm medial de polul posterior este
perforată de fasciculele nervului optic. Deasemenea este străbătută
de numeroase vase şi nervi aparţinând lamei mijlocii. La nivelul
ecuatorului prezintă orificii pentru venele coroidiene (Venae
vorticosae) aflate în număr de patru.
 Lamina episcleralis lamă celulară subconjunctivală de legătură a
conjunctivei
 Lamina fusca sclerae, strat conjunctiv lax, cu celule pigmentare ce
asigură tranziţia spre tunica vasculară.
 Sulcus sclerae – limita dintre sclerotică şi cornee.
Vascularizaţia este asigurată de arterele ciliare posterioare scurte şi arterele
ciliare anterioare.

 Corneea - Cornea
Transparentă, convexă, de forma unei felii de sferă cu diametrul de 13 mm
care se inseră în sulcus sclerae ca şi o sticlă de ceasornic la polul anterior al
globului ocular.
 Limbus corneae- limbul cornean este marginea liberă a corneei ce se
inseră în şanţul scleroticii. Este o margine oblic teşită, parţial
acoperită de sclerotică.

233
  Vertex corneae – este punctul cel mai proeminent şi totodată cel mai
subţire.
Nu conţine vase, inervaţia este asigurată de nervii ciliari lungi.
 În jurul corneei sclerotica cuprinde un canal circular aplatizat sinus
venosus sclerae (canalul Schlem). Spre interior zona de tranziţie
corneo sclerală este formată dintr-un plex trabecular lax (Spongiosa
sclerare). Spaţiile intertarbeculare sunt căptuşite cu endoteliu şi
comunică spre camera anterioară a ochiului. Este locul de origine a
fibrelor meridionale ale muşchiului ciliar, şi locul de suspensie a
marginii anterioare a irisului. Conţine venele episclerale care
drenează împreună cu canalul Schlem umoarea apoasă din camera
anterioară a ochiului.

 Coroida - Choroidea
Acoperă cele 2/3 posterioare ale globului. Spre anterior se continuă prin
corpul ciliar.
 Ora serrata – linie dinţată la trecerea dintre coroidă şi corpul ciliar,
 Spatium perichoroideum – spaţiul pericoroidal o separă de
sclerotică. Conţine ţesut conjunctiv lax, vasele şi nervi aferenţi
corpului ciliar şi irisului. Are un strat stratul de ramificare al
arteriolelor precapilare şi venelor postcapilare ale coroidei. (lamina
vasculosa) şi plex capilar dens (lamina choroidocapillaris).

 Corpul ciliar - Corpus ciliare

Este continuarea anterioară a coroidei, aflată între ora serata şi spongioasa
scleroticii.
 Pe suprafaţa internă se văd anfractuozităţi cu traiect radiar, provenite
de la nivelul orei serate (Plicae ciliares). Acest teritoriu se mai
numeşte orbiculus ciliaris, şi conţine mici arteriole şi vene cu traiect
paralel meridional.
 Corona ciliaris- partea anterioară îngroşată a corpului ciliar. Este o
zonă triunghiulară pe secţiune, formată parţial de procesele ciliare
(Processus ciliares). Sunt pliuri aşezate mai rar dar mai voluminoase
care spre anterior se îngroaşe treptat. În apropierea ecuatorului se
continuă în procese în formă de măciucă, numărul lor mediu fiind de
70. Sunt formate dintr-o reţea de capilare dilatate, cu funcţia de
producere a umorii apoase (Humor aquosus).
 M. ciliaris – muşchiul ciliar este elementul activ al acomodaţiei. Prin
contracţie modifică tensiunea aparatului suspensor al cristalinului şi
astfel modifică convexitatea acestuia, crescându-i puterea de
refracţie. Fibrele sale au originea la limita corneo-sclerală.
- Fibrele externe au un traiect meridional spre orbicularul ciliar
(muşchiul lui Brücke ).

234
 - Fibrele interne au un traiect radial spre baza proceselor ciliare,
după care se continuă cu fibre circulare (muşchiul Rouget-
Müller).

Fig.102 Corpul ciliar, aspect posterior

 Irisul - Iris
Este partea cea mai anterioară a tunicii vasculare, ce se află în continuarea
corpului ciliar.
Este o diafragmă membranară, inelară ce separă cele două camere ale
ochiului Culoarea irisului este determinată de numărul, aranjamentul şi
conţinutul de pigment al celulelor pigmentare aflate în stroma acestuia.

Fig.103 Structura irisului

 Pupilla – este orificiul central al irisului cu diametrul mediu de 4
mm.
 Margo ciliaris – este marginea externă a irisului care se fixează de
spongioasa sclerei
 Margo pupillaris – margine internă care este îngroşată de muşchiul
sfincter al pupilei.
 Facies posterior - suprafaţa posterioară ce vine în contact cu
suprafaţa anterioară convexă a cristalinului.

235
  Facies anterior – Suprafaţa anterioară este plicaturată (plicae iridis).
 Anulus iridis minor et major – două inele plicaturate radial de pe
faţa anterioară iridiană.

Fig.104 Vasele globului ocular

 Arterele stratului mijlociu (provin din a. oftalmică a carotidei interne)

 Aa. ciliares posteriores longae – arterele ciliare posterioare lungi, în
general două penetrează sclera, temporal şi nazal faţă de nervul
optic. Nu dau ramuri până la nivelul corpului ciliar. La baza irisului
formează circulus arteriosus iridis major, din care pornesc ramuri
radiale spre pupilă unde vor forma circulus arteriosus iridis minor.
 Aa. ciliares posteriores breves – arterele ciliare posterioare scurte,
asigură vascularizaţia coroidei până la nivelul orei serate.
Aproximativ şapte la număr, penetrează în sclera jurul nervului
optic. Se divid în 15-20 ramuri pentru coroidă şi procesele ciliare. La
nivelul discului optic se anastomozează cu ramuri din artera centrală
a retinei, iar la nivelul orei serata cu arterele ciliare posterioare lungi
şi arterele ciliare anterioare.
 Aa. ciliares anteriores – arterele ciliare anterioare sunt ramurile unor
artere musculare, ele traversează partea anterioară a sclerei şi se
anastomozează cu arterele ciliare posterioare. Dau naştere la
colaterale reprezentate de:

236
 - Aa. conjunctivales anteriores – arterele conjunctivale
anterioare, destinate conjunctivei
- Aa. episclerales – arterele episclerale destinate vascularizării
irisului şi corpului ciliar.

Fig.105 Vascularizaţia coroidei

 Retina - Retina
Este situat între coroidă şi corpul vitros, are formă de cupă, iar embriologic
derivă din diencefal.
 Anterior acoperă corpul ciliar (Pars ciliaris retinae),şi se mulează pe
iris (Pars iridica retinae).
 Pars optica retinae - stratul intern în cele două treimi posterioare ale
globului ocular s-a diferenţiat într-un organ nervos pluristratificat.
Este format dintr-un strat pigmrentat extern cu rol de cameră obscură
care absoarbe lumina difuză (Stratum pigmentosum) şi partea
nervoasă (Pars nervosum) alcătuit din straturi celulare, care se
subâmpart în continuare. În descrierea lor histologică amintim doar.
- Stratum neuroepitheliale format din corpul celulelor receptoare
(conuri şi bastonaşe)
- Stratum nucleare externum- stratul nuclear extern,
- Stratum nucleare internum - stratul nuclear intern, format de
neuronii bipolari
- Stratum ganglionicum , alcătuit din celule multipolare ale
căroro axoni converg în nervul optic.
 Discus nervi optici (Papilla nervi optici) - papila optică (pata oarbă),
se formează medial de polul posterior la nivelul penetrării nervului
optic, unde fibrele nemielinizate, devin mielinizate. Are formă
circulară cu un diametru de aproximativ 1,6mm.
- Excavatio disci - adâncitura în zona centrală a papilei.
 Macula lutea – (pata galbenă) zonă gălbuie ovalară cu diametrul de
aproximativ 2 mm, medial şi inferior de centrul discului.

237
 - Fovea centralis - adâncitură punctiformă, incoloră, aflată în
centrul maculei, este locul acuităţii vizuale maxime.

 Arterele retinei
 A centralis retinae – artera centrală a retinei, este o ramură
colaterală destinată părţii optice a retinei. Este subţire, are originea în
porţiunea posterioară a cavităţii orbitale. De la origine (Pars
extraocularis) se orientează anterior în contact cu nervul optic, la
aproximativ 1 cm de globul ocular pătrunde în nerv şi trece în axul
său. În globul ocular (Pars intraocularis) la nivelul fosetei centrale a
maculei retiniene se împarte în 4 ramuri, vizibile la examenul
fundului ochiului.
- A. nasalis retinae superior – artera nazală retiniană superioară
- A. temporalis retinae superior – artera retiniană temporală
superioară
- A. temporalis retinae inferior – artera temporală retiniană
inferioară
- A. nasalis retinae inferior – artera nazală retiniană inferioară
- A. macularis superior – arteriola maculară superioară
- A. macularis inferior – arteriola maculară inferioară
- A. medialis retinae – arteriola medială a retinei.

Fig.106 Arterele şi venele retinei

MEDIILE REFRINGENTE
 Cristalinul - Lens
Organ refractar important, cu formă de lentilă biconvexă, aşezat în plan
frontal între iris şi corpul vitros, are diametrul de 9 mm şi grosimea de 5 mm.
 Facies anterior – faţa anterioară este mai aplatizată,
 Polus anterior - polul anterior, punctul cel mai proeminent este la
aproximativ 2 mm îndărătul corneei.
 Facies posterior – suprafaţa posterioară, mai convexă, este în
contact cu corpul vitros.

238
  Polus posterior - polul posterior este la aproximativ 16 mm de pata
galbenă.
 Cele două suprafeţe se unesc la ecuatorul lenticular (Equator lentis).

Fig.107 Cristalinul
 Structura cristalinului:
Cristalinul este constituit din
- Capsula lentis – membrană fină amorfă ce înconjoară suprafaţa
cristalinului.
- Cortex lentis – păturile superficiale şi mijlocii
- Nucleus lentis – nucleul central cu o densitate crescută.
Este format din celule epiteliale modificate, alungite (Fibrae lentis) care
prezintă un traiect radiar (Radii lentis) dintre care cele anterioare au o formă
de Y întors, şi cele posterioare formă de Y. Nu conţine vase sangvine.
 Aparatul de susţinere a cristalinului
- Zonula ciliaris - sistemul de fibre radiare, care fixează
cristalinul de corpul ciliar
- Fibrae zonulares – fibrele zonulare au originea pe orbicularul
ciliar şi pe corona ciliară, convergând spre ecuatorul
cristalinului. Înainte de ecuator se încrucişează, aşa dar fibrele
cu emergenţă posterioară se inseră înaintea, iar cele cu origine
anterioară în spatele ecuatorului cristalinului.
- Spatia zonularia - canal triunghiular (al lui Petit) aflat
împrejurul ecuatorului, prin spaţiile sale dintre fibre comunică
cu camera posterioară a globului ocular.

 Corpul vitros - Corpus vitreum

Corpul vitros umple spaţiul dintre cristalin, zonula ciliară şi retină (Camera
vitrea). Are o consistenţă gelatinoasă, este transparent şi conţine peste 90%
apă
 Membrana vitrea – este partea externă, corticală mai solidă.
 Stroma vitreum - masa internă fibroasă reticulară,
 Humor vitreus - lichidul din camera vitroasă
 Canalis hyaloideus – canalul hialoidian, canal umplut cu o substanţă
mai pzţin densă, între polul posterior al cristalinului şi papila
nervului optic. Este vestigiul embrionar al arterei hialoidiene.
 Camerele bulbare
Spaţiul dintre suprafaţa posterioară a corneei, partea anterioară a corpului
ciliar, zonula ciliară şi suprafaţa anterioară a cristalinului, este împărţit de
iris în două compartimente care conţin umoarea apoasă (Humor aquoeus)

239
  Camera anterioară a ochiului -Camera anterior bulbi între cornee
şi iris
- Angulus iridocornealis – unghiul iridocornean este spaţiul larg
al camerei anterioare care se formează între marginea corneei şi
marginea ciliară a irisului.
- Breşele dintre fibrele de origine ale irisului, permit evacuarea
umorii apoase spre canalele de evacuare de la limita
corneosclerală (canalul Schlem)
Comunicarea dintre camera anterioară şi cea posterioară se realizează între
suprafaţa posterioară a irisului şi suprafaţa anterioară a cristalinului.

Fig.108 Camerele bulbare

 Camera posterioară - Camera posterior bulbi între iris cristalin şi
corpul ciliar.
Umoarea apoasă secretată de procesele ciliare ajunge în camera posterioară
de unde va trece în camera anterioară.

ANEXELE ORGANULUI VIZUAL – ORGANA OCULI

ACCESSORIA
MUŞCHII EXTRINSECI AI GLOBULUI OCULAR – MUSCULI
BULBI
 Muşchiul drept extern – M. rectus lateralis
Origine: pe inelul Zinn, şi de pe extremitatea laterală al tendoanelor orbitale
superior şi inf.
Inserţia se face la 7 mm de limb,
Inervaţia nevul VI,
Acţiunea: abductor

 Muşchiul drept intern - M. rectus medialis

240
Originea pe inelul lui Zinn şi pe extremitatea internă al tendoanelor orbitale
superioare şi inferioare. În traiectul lui este ataşat în prima porţiune de
învelişurile nervului optic.
Inserţia se face la 5.5 mm de limb
Inervaţia nervul III,
Acţiunea: adductor

 Muşchiul drept superior – M. rectus superior

Origine de pe inelul lui Zinn, şi de pe tendonul orbital superior.
Inserţia se face la 7,7 mm posterior de limb,
Inervaţia nervul III,
Acţiunea: ridică globul ocular, este adductor şi rotator intern

 Muşchiul drept inferior – M. rectus inferior

Origine de pe inelul lui Zinn şi de pe ligamentul orbital inferior.
Inserţia se face la 6,5 mm de limb,
Inervaţia: nervul III,
Acţiunea: coboară globul ocular, este adductor şi rotator extern.

 Muşchiul oblic superior – M. obliquus superior

Originea pe inelul lui Zinn, urmând un traiect orientat antero-medial şi
superior. Tendonul, la nivelul trochleei peretelui superior al orbitei modifică
brusc direcţia, postero lateral
Inserţia se face înapoia ecuatorului sclerei, între dreptul sup. şi dreptul
extern.
Inervaţia: nervul IV,
Acţiunea: rotaţia internă a globului, coboară (depressor) şi abductor.

 Muşchiul oblic inferior – M. obliquus inferior

Originea printr-un tendon scurt şi rotunjit de pe o mică depresiune al
unghiului antero-medial al planşeului orbitei. Are traiect sub muşchiul drept
inf.,
Inserţia pe cadranul postero-inferior extern al globului.
Inervaţia nervul III,
Acţiunea: rotaţia externă a globului, ridică (elevator) şi abduce
vascularizaţia de artera infraorbitală.

MUŞCHIUL RIDICĂTOR AL PLEOAPEI SUPERIOARE:

Origine de pe aripa mică al sfenoidului, deasupra inelului Zinn, are direcţie
uşor laterală, fiind culcat pe dreptul superior. Aponeuroza este separată de
septul orbital de un strat subţire de grăsime orbitală. Aponeuroza are o
inserţie complexă, fiind formată din două componente:
Inserţia
 cutanată- iradiază în pleoapa superioară pe pielea pleoapei pe porţiunea
pretarsală

241
 osoasă- pe mijlocul marginii orbitale mediale şi laterale.
Inervaţie: ramura superioară a nervului III
Acţiune: ridică pleoapa superioară

Fig.109 Muşchii extrinseci ai Fig.110 Muşchii extrinseci ai globului

globului ocular, vedere superioară ocular, vedere laterală

Fig.111 Muşchii extrinseci ai globului ocular şi acţiunea lor,

vedere posterioară

SISTEMUL FASCIAL ORBITAL

 Periorbita este denumirea dată periostului care căptuşeşte cavitatea
orbitală, în aşa fel încât va forma aderenţe mai rezistente doar la nivelul
orificiilor, fisurilor şi al suturilor, şi la nivelul fosei lacrimale. În afara
acestor zone, periorbita este uşor decolabilă de pereţii orbitei.

 Capsula Tenon foiţă fascială foarte subţire, ce îmbracă globul ocular de

la nervul optic până la limbul sclero-cornean, divizând orbita într-un
spaţiu precapsular şi retrocapsular. Posterior fascia este traversată de
vasele şi nervii ciliari. Capsula este legaderentă mai pronunţat de scleră
şi este perforat de tendoanele muşchilor oculari extrinseci în final se

242
 continuă pe fiecare sub formă de teacă fascială proprie a muşchilor
(Fasciae musculares)

Fig.112 Capsula Tenon

 Septul orbital- Septum orbitale Este o lamă conjunctivă subţire de ţesut
elastic, fixat de porţiunea îngroşată al periostului corespunzător marginii
aditusului orbitei. Este perforat de vasele şi nervii care au traiect între
pleoape şi orbită. Septul orbital este solidar cu tarsul superior şi inferior.

 Corpul adipos al orbitei cuprinde formaţiunile vasculo-nervoase

retrocapsulare.

 Muşchiul orbital al lui Müller: este format din fibre musculare radiare
netede care pornesc de pe periorbita care căptuşeşte fisura orbitală
inferioară.

Fig.113 Pleoapele

PLEOAPELE -PALPEBRAE

243
Pleoapa superioară şi cea inferioară (Palpebra superior, Palpebra inferior)
sunt două repliuri musculo- membranoase mobile, având rol de protecţie,
care prin marginile lor delimitează fanta palpebrală (Rima palpebrum).
Comisurile palpebrale (Commisusura palpebralis lateralis /Commissura
palpebralis medialis) sunt locurile de unire a celor două pleoape la
extermităţi, care la acest nivel formează unghiurile mediale şi laterale ale
ochiului (Angulus oculi lateralis/ Angulus oculi medialis)
Marginile libere ale pleoapelor formează două buze
 Limbus palpebralis anterior –este prevăzut cu genele (cilia – cili).
 Limbus palpebralis posterior –este presărat cu orificiile de deschidere
ale glandelor tarsale. (Meibom)

STRUCTURA PLEOAPELOR:
Pielea este subţire, transparentă străbătută de cute transverse
Ţesutul subcutanat formează un strat subţire şi lax, care permite decolarea
uşoară a pielii, fiind sediul edemelor palpebrale. Conţine ramurile
superficiale ale vaselor palpebrale şi nervii senzitivi.
Tunica musculară este constituită din muşchiul orbicular al ochiului,
format din fibre concentrice. Porţiunea orbitală, periferică este dispusă pe
rebordul aditusului orbital. Porţiunea palpebrală formată din două semi-
inele, corespunzător pleoapelor, se află în grosimea acestora.
Tunica fibroasă a pleoapelor este formată din două lame fibroase şi două
ligamente palpebrale şi anume:
 Tarsus superior – tarsul superior şi
 Tarsus inferior – tarsul inferior, sunt situate în partea mobilă a
pleoapelor, până la marginea liberă, formând scheletul elastic al
acestora.Ligamentele palpebrale (medial şi lateral) sunt situate
transversal şi ataşate rebordului orbital. Ele sunt formate din fibre
fuzionate ale celor două tarsuri. unor fascicule ale muşchiului
orbicular al ochiului.
 În constituţia pleoapelor în apropierea orbitei se află fascicule
musculare netede (musculi tarsi) iar la rădăcina cililor glandele
tarsale şi ciliare (Gl. tarsales Meibom, gl. ciliares)

Tunica conjunctivă (tunica conjunctiva) tapisează faţa profundă a

pleoapelor, şi polul anterior al ochiului fiind format:
 Tunica conjunctivă palpebrală (Tunica conjunctiva palpepralis) şi
tunica conjunctivă bulbară (Tunica conjunctiva bulbaris).
 Reflexiunea superioară şi inferioară dintre cele două conjunctive
formează funduri de saci (Fornix conjunctivae superior, Fornix
conjunctivae inferior) iar în ansamblu poate fi considerat ca un sac
în care lacrima umectaează ochiul (Saccus conjnctivalis).
Constituenţi ai aparatului lacrimal pot fi observaţi în unghiul medial al
ochiului (Papilla lacrimalis, Punctum lacrimale) precum şi un vestigiu
conjunctival, plica semilunaris (Plica semilunaris conjunctivae)

244
 Caruncula lacrimalis – caruncula lacrimală este o îngroşare
conjunctivală în unghiul intern al ochiului.

Fig.114 Pleoapele secţiune sagitală

APARATUL LACRIMAL – APARATUS LACRIMALIS

Este format din glanda lacrimală şi căile lacrimale şi este dispus la limita
dintre palpebră şi orbită.

 Glanda lacrimală – Glandula lacrimalis

Situată supero-lateral în foseta sa osoasă este separată în două părţi de un
plan fibros.
 Pars orbitalis – partea orbitală, mai voluminoasă se situează în fosa
glandei lacrimale de pe peretele superior al orbitei. Ductele
excretoare (Ductulii excretorii) se deschid în fundul de sac
conjunctival superior.
 Pars palpebralis – partea palpebrală se situează mai superficial, este
ataşată pleoapei superioare şi acoperită de fundul de sac conjunctival
superior.

CĂILE LACRIMALE- RIVUS LACRIMALIS,

Lacrima se scurge prin şanţurile fornixului la unghiul medial al ochiului
(Rivus lacrimalis, Laccus lacrimalis) unde ajung în căile lacrimale formate
din mai multe segmente
 Canaliculele lacrimale (Canalicules lacrimales) – aflate în partea
medială a pleoapelor, încep cu orificiile libere papiliforme (Papilla
lacrimalis, Punctum lacrimale) şi se deschid în.
 Sacul lacrimal (Saccus lacrimalis) mic rezervor cilindriform lung de 15
mm, aflat în depresiunea omonimă dintre osul lacrimal şi maxilă.
 Ductul nazolacrimal (Ductus nasolacrimalis) se află în continuarea
sacului lacrimal, arew o lungime de 12-15 mm, coboară medial
continuîndu-se prin canalul său omonim şi se deschide în meatul nazal
inferior. Lacrima secretată în cantitate obişnuită aşadar se scurge în
cavitatea nazală.

245
Fig.115 Aparatul lacrimal

246
 2. ORGANUL VESTIBULOCOCHLEAR – ORGANUM
VESTIBULOCOCHLEARE
Este format din trei părţi: urechea externă, urechea medie şi urechea internă.
 Urechea exeternă este constituită din pavilionul urechii, meatul acustic
extern şi membrana timpanică. Aceasta din urmă o separă de urechea
medie.
 Urechea medie cuprinde cavitatea timpanică (Cavum tympani) celulele
mastiodiene din procesul mastoidian (Cellulae mastoideae) şi tuba
auditivă (Tuba auditiva).
 Urechea internă este formată din labirintul osos, labirintul membranos şi
meatul acustic intern (Meatus acusticus internus).

URECHEA EXTERNĂ - AURIS EXTERNA

 Auricula - pavilionul urechii are un schelet fibrocartrilaginos elastic
(Cartilago auricularis) cu excepţia lobului auricular (Lobus auriculae)
care conţine un ţesut conjunctivo-adipos. Prezintă o serie de proeminenţe
şi scobituri cu o varietate individuală. În jurul ei se dispun ligamentele şi
muşchii auriculari.
 Helix- helixul este marginea externă a pavilionului auricular.
 Antihelix- proeminenţă paralelă cu helixul,
 Scapha- adâncitura dintre helix şi anthelix, cu fossa triangularis -
fosa triangulară, la capătul superior al scafei
 Tragus- proeminenţa cartilaginoasă înaintea orificiului auditiv
extern
 Antitragus- proeminenţă aflată la capătul inferior al antehelixului
vis-a-vis cu tragusul,
 Incisura intertragica - incisură dintre tragus şi antitragus
 Concha auricularae- depresiune în formă de pâlnie dintre
elementele anterioare; din profunzimea acestuia porneşte meatul
acustic extern.
 Meatus acusticus externus - conductul acustic extern este turtit dorso-
ventral, şi are o lungime de aproximativ 2,5 cm. Spre treimea mijlocie se
îngustează treptat, după care se dilată din nou. Prezintă o curbură în plan
frontal şi orizontal. Începe cu porul acustic extern (Porus acusticus
externus) şi este format dintr-o porţiune cartilaginoasă şi una osoasă.
 Meatus acusticus externus cartilagineus - porţiunea sa iniţială este
formată de o prelungire cartilaginoasă în formă de jgheab a
cartilajului auricular (Cartilago meatus acustici), care este completat
de ţesut conjunctiv.
 A doua porţiune, cea osoasă este formată superior de scuama
temporalului, şi inferior de partea timpanică a temporalului.

247
 - Sulcus tympanicus – este un şanţ circular pentru fixarea
membranei timpanice .

Fig.116 Urechea externă

 Membrana timpanică - Membrana tympani

Este o membrană conjunctivă cu diametrul aproximativ de 1 cm şi cu
grosimea de 0,1mm. În structura membranei timpanice definim stratul
pavimentos extern, stratul mucos intern şi stratul conjunctiv dintre aceştia.
Acest strat este format din fibre aranjate radiar (Stratum radiatum) şi
circular (Stratum circulare). Orientarea membranei timpanice la nou născuţi
este aproape orizontală, la adulţi are o înclinaţie de 40-50o. Se pot identifica
următoarele formaţiuni ale membranei:
 Umbo membranae tympani, depresiune a membranei timpanice
retractate în formă de pâlnie.
 Stria mallearis- proeminenţa dată de mânerul ciocanului, care se
orientează de la umbo spre înainte şi sus.
 Prominentia mallearis - proeminenţă la capătul superior al striei
maleare, format de procesul lateral al ciocanului.
 Pars flaccida este partea laxă a membranei timpanice deasupra
proeminenţei maleare, delimitat de două plici:
- Plica mallearis anterior - plica maleară anterioară şi
- Plica mallearis posterior - plica maleară posterioară.
 Pars tensa - restul membranei timpanice, mai densă cu un luciu gri.
 Anulus fibrocartilagineus - inel fibrocartilaginos, formează
marginea membranei timpanice.

248
 Fig.117 Membrana timpanică

 Vascularizaţia şi inervaţia urechii externe

 Artere:
- auricularis posterior – ramura auriculară posterioară a arterei
carotide externe
- Ramus auricularis anterior – ramura auriculară anterioară a
arterei temporale superficiale
- Ramuri din artera occipitală

 Venele sunt ramurile corespunzătoare arterelor.

 Limfaticele se varsă în:
- Nodulii limfatici parotidieni, în special cel dinaintea tragusului
- Nodulii limfatici cervicali profunzi superiori
- Nodulii limfatici mastoidieni
 Inervaţia senzitivă este asigurată de:
- N. auricularis magnus (plexul cervical) - pentru suprafaţa
craniană şi partea posterioară a suprafeţei laterale
- N. occipitalis minor (plexul cervical) – partea superioară a
suprafeţei craniale
- Ramus auricularis - ramura auriculară a vagului
- N. auriculotemporalis (n. mandibular) –pentru tragus, crus
helicis şi helix

URECHEA MEDIE - AURIS MEDIA

Este format din cavitatea timpanică şi conţinutul acesteia. Cavitatea
timpanică (Cavum tympani) este un spaţiu îngust şi înalt, având şase pereţi.

249
Este subâmpărţit în trei etaje:
 Spaţiul epitimpanic, conţine oscioarele auditive
 Spaţiul mesotimpanic corespunde membranei timpanice
 Spaţiul hipotimpanic, este situat sub nivelul meatului acustic extern.

Pereţii cavităţii timpanice:

 Paries tegmentalis - peretele superior este format de tegmenul timpanic
(Tegmen tiympani) care separă urechea medie de fosa craniană mijlocie.

 Paries jugularis – peretele inferior, separă cavitatea de fosa jugulară are

o ridicătura (Prominentia styloidea) osoasă în dreptul locului de
implantare a apofizei stiloide

 Paries membranaceus - peretele lateral, format de membrana

timpanului şi de un inel osos lat de 1,5-2 mm .
 Recessus epitympanicus - recesul epitimpanic este teritoriul
deasupra membranei timpanice, în care sunt localizate oscioarele
auditive.

 Paries caroticus - peretele anterior, aflat în vecinătatea imediată a

canalului carotidian. În partea sa superioară se continuă cu semicanalul
tubei auditive (Semicanalis tubae auditivae) (canalul lui Eustachio) şi
semicanalul muşchiului tensor al timpanului (Semicanalis musculi
tensoris tympani). Deasupra orificiului timpanic al tubului auditiv se
observă o gaură prin care coarda timpanului părăseşte cavitatea
timpanică.

 Paries mastoideus - peretele posterior: este aşezat spre procesul

mastoidian. Aici avem :
 Aditus ad antrum - intrarea în labirintul mastoidian. Celulele
mastoidiene (Cellulae mastoideae) din procesul mastoidian se
întredeschid şi formează o cavitate unică (Antum mastoideum) care prin
aditus ad antrum comunică cu peretele posterior al cavităţii timpanice.
Este separat de fosa mijlocie a endobazei prin tegmen tympani. Volumul
celulelor mastoidiene este foarte variabilă, se pot extinde chiar şi în
partea piramidală a temporalului. Sub el se situează
 Fossa incudis - fosa nicovalei de care se sprijină braţul scurt al
nicovalei. Mai jos se găseşte gaura de intrare a corzii timpanului.
 Eminentia pyramidalis, este proeminenţa între peretele posterior şi
lateral, la vârf are un orificiu prin care iese tendonul muşchiului
staped.
 Proeminentia canalis facialis proeminenţă dată de canalul arciform
al nervului facial.

250
  Proeminentia canalis semicircularis lateralis, proeminenţă formată
de canalul semicircular lateral. Ambele proeminenţe se continuă şi
pe peretele medial

 Paries labyrinthicus - peretele medial, desparte cavitatea timpanică de

urechea internă.
 Promontorium - promontoriul este proeminenţa mijlocie a peretelui,
dată de spirala bazală a melcului.
 Sulcus promontori - sunt şanţuri ramificate în care se găsesc plexul
timpanic şi vasele cavităţii timpanice.
 Fossula fenestrae vestibuli, adâncitură deasupra promontorului şi
fereastra ovală (Fenestra vestibuli).
 Fossula fenestrae cochleae, adîncitură dedesubtul şi în spatele
promontorului, în ea se găseşte ferestra rotundă (fenestra cochleae)
care este acoperită de o membrană fibroasă (Membrana tympanica
secundaria) .
 Sinus tympani - fovee ce se găseşte îndărătul ferestrei rotunde. Este
despărţită de aceasta printr - o prelungire a promontoriului
(Subiculum promontorii).
 Proeminenţa canalului facial şi a canalului semicircular laterral care
se continuă şi pe această parte.

Fig.118 Peretele medial al cavităţii timpanice

CONŢINUTUL CAVITĂŢII TIMPANICE

În cavitatea timpanică se află cele trei oscioare auditive (Ossicula auditus)
care împreună cu membrana timpanică participă la transmiterea undelor
sonore. Cele trei oase sunt ciocanul, nicovala şi scăriţa. Se mai găsesc
ligamentele fixatoare ale oscioarelor auditive, muşchii urechii mijlocii şi
mucoasa ce căptuşeşte urechea mijlocie.
 Ciocanul – Malleus este format din
 Caput mallei- capul aşezat în partea superioară, prevăzut cu o
suprafaţă articulară pentru corpul nicovalei. Este legat de mâner prin:

251
  Collum mallei – gâtul ciocanului Baza gâtului prezintă două apofize:
- Processus lateralis- fixată de membrana timpanică prin
ligamentul timpano-malear şi
- Processus anterior, mai lungă, care se fixează de fisura
petrotimpanică Glaser prin ligamentul malear anterior (Lig.
mallei anterius).
 Manubrium mallei – mânerul ciocanului. Se inseră pe faţa medială a
membranei timpanice.

 Nicovala - Incus
 Corpus incudis - corpul nicovalei se articulează cu capul ciocanului
printr-o suprafaţă articulară selară.
 Crus longum- apofiza lungă coboară vertical (paralel cu mânerul
ciocanului) şi se termină prin apofiza lenticulară (processus
lenticularis) care se articulează cu capul scăriţei.
 Crus breve – apofiza scurtă se întinde spre posterior şi se sprijină în
fosa incudis, unde este fixat de ligamentul posterior al nicovalei (lig.
incudis posterius).

 Scăriţa - stapes
Are formă de scară de cavalerie, şi este aşezată în direcţie orizontală.
 Caput stapedis – capul scăriţei se articulează cu apofiza lenticulară
formând articulaţia incudostapedială (Articulatio incudostapedialis)
 Crus anterius et crus posterius – cei doi pilieri ai capului care le
leagă de
 Basis stapedis – baza scăriţei, o placă osoasă, care se aplică
excentric pe fereastra ovală prin intermediul ligamentului inelar al
bazei (Lig. anulare stapediale).

Fig.119 Oscioarele auditive

LIGAMENTELE OSCIOARELOR AUDITIVE – LIGG.

OSSICULORUM AUDITORIORUM
Oscioarele auditive sunt fixate de pereţii cavităţii timpanice prin mai multe

252
ligamente:
 Lig. mallei superius
 Lig. mallei anterius -, fixează procesul anterior al ciocanului de
fisura petrotimpanică
 Lig. mallei laterale
 Lig. incudis superius
 Lig. incudis posterius
 Lig anulare stapedis

Fig.120 Ligamentele şi articulaţiile oscioarelor auditive

MUŞCHII
Cele trei oase auditive transmit vibraţiile membranei timpanice până la
perilimfa urechii interne. Starea de tensiune a sistemului este modificat de
doi muşchi.
 M. tensor tympani, muşchiul tensor al timpanului,
 Originea: în partea superioară a canalului musculotubar, pe peretele
cartilaginos şi osos al tubei auditive, tendonul se reflectă la nivelul
procesului cohlear.
 Inserţia: la baza manubriului ciocanului.
 Este inervat de n. tensoris tympani ramură a nervului mandibular.
 Acţiune: tensionează membrana timpanică, şi fixează baza scăriţei în
fereastra vestibulară, prin acesta apără sistemul de sunetele prea
puternice.
 M. stapedius,
 Origine în eminenţa piramidală
 Inserţie: pe braţul posterior al scăriţei
 Inervaţie: n. stapedius ramura nervului facial.
 Acţiune: basculează placa bazală a scăriţei în fereastra ovală,
relaxează membrana timpanului, pune aparatul de recepţie şi
transmisie a vibraţiilor sonore într-o stare de “încordare” la
solicitările funcţionale.

253
 MUCOASA CAVITĂŢII TIMPANICE
Căptuşeşte cavitatea timpanică, totodată se răsfrânge pe elementele
componente din cavitate şi formează o serie de plici şi recesuri:
 Plica mallearis anterior - plica maleară anterioară, cuprinde
procesul lung al ciocanului
 Plica mallearis posterior – plica maleară posterioară, conţine coarda
timpanului
 Recessus membranae tympani anterior – recesul anterior al
membranei timpanice înaintea mânerului ciocanului
 Recessus membranae tympani posterior – recesul posterior al
membranei timpanice
 Recessus membranae tympani superior - sau spaţiul Prussak, între
colul ciocanului, procesul lateral, ligamentul malear lateral şi partea
flască a membranei timpanice

TUBA AUDITIVĂ – TUBA AUDITIVA ( AUDITORIA)

Numită şi tuba faringotimpanică sau trompa lui Eustachio, este un conduct
de 4 cm, ce leagă urechea medie cu nazofaringele. Asigură schimbul aerului
în urechea medie. Ea prezintă :
 Ostium tympanicum tubae auditivae – orificiul timpanic aflat pe
peretele anterior (carotic) al cavităţii timpanice şi
 Ostium pharyngeum tubae auditivae – orificiul faringian.
Are două porţiuni, una osoasă şi alta cartilaginoasă.
 Pars ossea - porţiunea osoasă este săpată în partea inferioară a stâncii
temporalului, îngustat la întâlnirea celor două porţiuni (Isthmus tubae
auditivae).
 Pars cartilaginea – porţiunea cartilaginoasă este în continuarea
precedentei, se întinde de la baza craniului la rinofaringe.
 Cartilago tubae auditivae – cartilajul tubar formează peretele
antero-medial, marginea superioară şi parţial peretele postero lateral
al tubei auditive.
 Faţa postero laterală şi marginea inferioară este completată de o lamă
conjunctivă (Lamina membranacea).
Este tapetat cu o mucoasă ce se continuă cu mucoasa cavităţii timpanice şi
faringiene.

254
 Fig.121 Conţinutul cavităţii timpanice

VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA CAVITĂŢII TIMPANICE

 Arterele
 A. tympanica anteror – din a maxillară
 A. tympanica posterior - din a. auricularis posterior
 A. tympanica inferior - din a. faringeană ascendentă
 A. tympanica superior - din a meningee mijlocie

 Venele sunt venele satelite se varsă în trunchiurile venoase omonime.

 Limfaticele sunt drenate spre nodulii limfatici parotidieni şi
retrofaringieni
 Inervaţia senzitivă a mucoasei este asigurată de plexus tympanicus
format de:
 n. tympanicus (al lui Jacobson) şi
 nn. caroticotympanici din n. glosofaringian..

Fig.122 Mişcarea oscioarelor auditive

URECHEA INTERNĂ – AURIS INTERNA

255
Conţine segmentul periferic al analizatorului acustic şi vestibular. Este un
sistem cavitar complex, în stânca temporalului, înconjurat de ţesut osos
compact, denumit labirintul osos (Labyrinthus osseus). Acesta conţine
labirintul membranos (Labyrinthus membranaceus), delimitat de spaţiul
perilimfatic, ce conţine un lichid limpede numit perilimfă (Perylimpha), iar
în interiorul labirintului membranos se găseşte endolimfa (Endolympha).

LABIRINTUL OSOS -LABYRINTHUS OSSEUS

Este format din:
 vestibulul (Vestibulum) cavitatea centrală a labirintului
 canalele semicirculare osoase (Canales semicirculares ossei)
 melcul osos (Cochlea)

VESTIBULUL -VESTIBULUM
Cavitate osoasă care comunică spre lateral cu urechea medie prin fereastra
ovală (Fenestra vestibuli). Pe peretele medial se observă:
 Crista vestibuli- creasta vestibulului, lamă osoasă cu un traiect dinspre
antero superior spre inferior. Separă adânciturile în care sunt dispuse
utricula şi sacula.
 Recessus ellipticus- din capătul inferior al acestuia porneşte apeductul
vestibular (Aquaeductus vestibuli)
 Recessus sphericus- excavaţie antero-inferioară faţă de crista vestibulară
 Maculae cribrosae- macule cribroase, sunt teritoriile perforate ale
peretelui vestibular, prin care pătrund ramurile nervului vestibular:
nervul utriculoampular, nervul sacular, nervul ampular posterior.

CANALELE SEMICIRCULARE OSOASE- CANALES

SEMICIRCULARES OSSEI
Sunt dispuse în cele trei planuri ale spaţiului
 Canalis semicircularis lateralis, canalul semicircular lateral, aşezat
aproximativ orizontal, proemină pe peretele postero-medial al cavităţii
timpanice.
 Canalis semicircularis anterior – canalul semicircular anterior,
perpendicular pe axul stâncii, formând eminenţa arcuată.
 Canalis semicircularis posterior- canalul semicircular posterior,
perpendicular, paralel cu axul stâncii. Cele două canale perpendiculare
formează un unghi de 45o atât cu planul sagital, cât şi cu cel frontal.
Fiecare canal semicircular are un braţ simplu (Crus osseum simplex) şi un
braţ care prezintă o dilatare ampulară (Crus osseum ampullare). Braţul
simplu al canalului anterior şi posterior fuzionează într-un braţ comun (Crus
osseum commune). Astfel canalele semicirculare se deschid în vestibul prin
5 orificii.

256
 MELCUL OSOS - COCHLEA
Se situează mai jos şi medial de vestibul. Are formă de melc, cu axul
orizontalizat, format din două şi jumătate spire.
 Basis cochleae – baza melcului priveşte spre meatul acustic intern.
 Cupula cochleae – vârful melcului este orientat înainte şi lateral spre
canalul muşchiului tensor al timpanului
 Modiolus – modiolul sau columela, este axul central conic al melcului în
jurul căreia melcul se răsuceşte de două ori şi jumătate. Conţine canale
longitudinale:
 Canales longitudinales modioli – conţin vasele şi nervii melcului
(axonii organului Corti)
 Canalis spiralis modioli – canalul spiral al modiolului este un canal
triangular la baza lamei spirale, care conţine ganglionul spiral
CORTI (Ganglion spirale) al nervului acustic.
 Lamina spiralis ossea – lama spirală osoasă, proeminenţă lamelară în
interiorul conductului osos pe toată lungimea sa. Împarte în mod
incomplet conductul în două rampe,
 cea superioară numită scala vestibulară (Scala vestibuli), şi
 cea inferioară scala timpanică (Scala tympani).
Separarea rampelor va fi completată de membrana bazilară al melcului
membranos, care se întinde între marginea liberă a lamei spirale şi peretele
extern al conductului auditiv.
 Helicotrema, este gaura formată la vârful melcului prin care scala
vestibulară comunică cu scale timpanică.
 Scala vestibulară comunică cu vestibulul. Scala timpanică se termină
înfundat, ea este obturat spre cavitatea timpanică de membrana
timpanică secundară (Membrana tympani secundaria), care se situează
în fereastra cohleară.

Fig.123 Urechea internă – rampa vestibulară şi cea timpanică

LABIRINTUL MEMBRANOS - LABYRINTHUS

MEMBRANACEUS
Labirintul membranos este format de structuri cu pereţii foarte subţiri ce

257
căptuşeşte labirintul osos. Părţile sale sunt:
 Utricula- Utriculus
 Sacula - Sacculus
 Canalele semicrculare membranoase - Ductus semicirculares
 Melcul membranos - Ductus cochlearis

UTRICULA - UTRICULUS
Pungă alungită situată în recesul eliptic al vestibulului, cu peretele lateral
privind spre spaţiul perilimfatic al vestibului. Din ea pornesc ducturi
membranoase:
 Ductus semicircularis anterior, posterior et lateralis - canalele
semicirculare membranoase, tuburi membranoase aşezate în canalele
semicirculare osoase. Cea anterioară şi posterioară se deschide în
utriculă printr-un braţ comun (Crus membranaceum commune).
 Anpulla membranacea anterior, posterior et lateralis - porţiunea
dilatată a celor trei canale membranoase
 Crista ampullaris – creasta ampulară este locul organelor receptoare
ce formează o proeminenţă în ampulele ductelor semicirculare. Sunt
acoperite cu o masă gelatinoasă denumită cupolă (Cupula).
 Ductus utriculosaccularis – ductul utriculo-sacular leagă utricula de
sacula, din ea porneşte un diverticul alungit, numit ductus
endolymphaticus, (aquaeductus vestibuli) - ductul endolimfatic, se
termină orb cu un fund de sac (Saccus endolymphaticus) într-o
dedublare a durei mater, în dreptul aperturei externe a apeductului
vestibular.
 Într-un mic diverticul al utriculei se situează macula utriculei (Macula
utriculi) (receptor vestibular)

SACULA - SACCULUS)
Este pungă rotunjită, ceva mai mică, care prin peretele medial se fixează de
recesul sferic.
 Pe peretele medial se observă macula saculară (Macula sacculi)
(receptor vestibular).
 Spre posterior are traiectul ductul endolimfatic (Ductus
endolymphaticus), care comunică cu ductul utriculosacular şi traversând
apeductul vestibular aquaeductus vestibuli se termină pe suprafaţa
posterioară a stâncii temporalului în sacul endolimfatic (Saccus
endolymphaticus) aşezat într-o dedublare a durei mater.
 Sacula se îngustează spre inferior, se continuă în ductul reunient (Ductus
reuniens) care se deschide în melcul membranos.

258
 Fig.124 Labirintul membranos

MELCUL MEMBRANOS - DUCTUS COCHLEARIS

Conduct membranos dispus spiralat în melcul osos, pe secţiune are formă
triunghiulară, cu conţinut endolimfatic, care începe şi se termină în fund de
sac (Cecum vestibulare, cecum amupulare)
Melcul membranos are trei pereţi:
 Paries externus - peretele lateral sau extern, este o îngroşare a
periostului canalului osos pe care se ridică o muchie în spirală
prominentia spiralis. Deasupra ei se evidenţiază o zonă bogat
vascularizată, numită stria vasculară (Stria vascularis).
 Paries tympanicus, membrana spiralis – peretele inferior separă melcul
membranos de rampa timpanică. Reprezintă baza ductului cohlear.
 Lamina basilaris- membrană ce se întinde între buza inferioară a
lamei spirale osoase (Labium lymbi tympanicum) şi peretele lateral
al cohleei.
 Paries vestibularis- peretele superior ce separă ductul de rampa
vestibulară prin membrana vestibularis – (membrana lui Reissner)
membrană ce se întinde între lama spiralată a cohleei, buza superioară a
lamei osoase (Labium limbi vestibulare) şi peretele extern, formând cu
membrana spirală un unghi de 30-35o.
Cele două membrane delimitează ductul cohlear şi totodată separă scala
vestibulară de scala timpanică care vor comunica numai prin helicotremă.
Ductul cohlear conţine endolimfă, iar scala timpanică şi vestibulară
perilimfa.
 Ductus reuniens (al lui Hensen) – canal îngust de legătură prin care
extremitatea inferioară a melcului membranos comunică cu sacula.

259
 RECEPTORII ORGANELOR DE SIMŢ:
 Macula saculară, macula utriculară, creasta ampulară (receptorul
vestibular)
Maculele vestibulare ale saculei şi utriculei au o structură comună. Sunt
formate de un epiteliu cu celule de susţinere şi senzoriale, cele din urmă sunt
prevăzute cu cili, şi sunt acoperite de membrana otolitică, care conţine
concremente calcaroase- otoliţii.
Crestele ampulare sunt asemănătoare, cilii celulelor senzoriale sunt însă mai
lungi şi membrana otolitocă este mai înaltă, ajungând aproape de peretele
opus al ampulei.

 Organul spiral al lui Corti -Organum spirale (receptorul acustic)

Este aşezat pe membrana bazilară şi are rolul de a recepţiona excitaţiile
auditive şi de a le transforma în impulsuri nervoase. Are un traiect în spirală
lipsind la nivelul celor două extremităţi ale membranei bazilare.
Format din celule senzoriale şi de susţinere, se sprijină pe membrana bazală.
Descrierea amănunţită a organului revine histologiei.

VASCULARIZAŢIA URECHII INTERNE

 A. labyrinthi – ramură a arterei bazilare, ce se împarte în ramuri
vestibulare şi ramuri cohleare.
 Venele drenează spre sinusul pietros şi sigmoidian.
 Limfaticele se drenează prin endo şi perilimfă direct în lichidul cefalo-
rahidian.
 Nervul vestibulocochlear şi ramurile acestuia sunt descrise la nervii
cranieni.

260
 B. REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE CAPULUI ŞI
GÂTULUI

CAPUL
format în procesul evolutiv biologic şi social al hominizării şi umanizării,
reprezintă partea cea mai distinsă şi "omenească" a corpului uman. Este
alcătuit din:
• Craniu (în sens topografic) sau segmentul cefalic, format din neurocraniu
şi structurile moi pericraniene, conţine encefalul şi învelişurile acestuia.
• Faţa, situată în partea antero inferioară a capului, între partea piloasă a
acestuia şi menton, are un contur şi o expresivitate caracteristică, denumită
"fizionomie". Din punct de vedere configuraţional este alcătuită din trei
etaje:
- Etajul superior sau fruntea, anatomic face parte din teritoriul neurocraniului.
- Etajul mijlociu, cuprinde partea feţei aflată între linia bisprâncenoasă şi
infranazală. Este ocupat de regiunile senzoriale vizuală şi olfactivă.
- Etajul inferior, situat între linia infranazală şi menton, conţine majoritatea
formaţiunilor şi totodată este sediul funcţiilor principale ale aparatului dento-
maxilar. Constituie "etajul stomatologic" al feţei atât sub raport anatomo-
topografic cât şi clinico-terapeutic.

GÂTUL
Constituie partea de legătură a corpului, interpus între cap şi trunchi. Are
următoarele limite convenţionale:
 Linia cefalo-cervicală, situată la marginea inferioară a corpului
mandibulei şi prelungită la baza procesului mastoidian al osului
temporal, protuberanţa occipitală externă şi linia nucală superioară.
 Linia cervico-toracică, dispusă simetric, pe marginea superioară a
manubriului sternal (incizura jugulară), faţa superioară a claviculei,
articulaţia acro-mioclaviculară şi prelungită de la acest nivel până la
vârful procesului spinos al celei de-a şaptea vertebre cervicale, vertebra
proeminentă [C VII] (Vertebra prominens - C VII).

Gâtul este format din două zone distincte:

 Zona posterioară sau ceafa (Regiunea cervicală posterioara - R. nucală)
(Regio cervicalis posterior - R. nuchalis); cuprinde formaţiunile
musculare postvertebrale, aflate în continuarea spatelui. Această zonă
intră în constituţia complexului axial cranio-vertebral.
 Zona antero-laterală, constituie adevăratul teritoriu anatomo-clinic
cervical. Plasat anterior de coloana vertebrală cervicală conţine
formaţiunile pasagere între cap, torace şi membrul superior. Cuprinde:

261
  Regiunea cervicală anterioară (Regio cervicalis anterior),
 Regiunea cervicală laterală (Regio cervicalis lateralis).
 Regiunea cervicală posterioară (Regio cervicalis posterior / nuchalis)

DIVIZIUNE TOPOGRAFICĂ
 Gruparea regiunilor capului şi gâtului pe considerente anatomo-
topografice şi clinico-aplicative se prezintă astfel:

Craniu Regiunile calotei

Regiunile bazei craniului
Faţă Regiunile senzoriale
Regiunile peribucale Teritoriul buco-
Compartimentele circumorale maxilo-facial
Regiunile endobucale
Gât Regiunile suprahioidiene
Regiunile infrahioidiene
Regiunea laterală (supraclaviculară)
Regiunea posterioară (nuchală)

 Teritoriul buco-maxilo-facial (având importanţă stomatologică) este

format din etajul inferior al feţei şi etajul supra-hioidian al gâtului,
delimitat de:
 Planul tragonazal (superior,
 Planul hioidian (inferior)
 Planul frontal intertragal (lateral).

262
 I. REGIUNILE CALOTEI

Din punct de vedere topografic, regiunile calotei au o constituţie comună,

fiind formate dintr-un plan osos, calvaria, şi structuri pericraniene de
acoperire, scalpul.
 Calvaria (Calvaria) este formată prin juxtapunerea scuamei frontale,
scuamei occipitale, porţiunii scuamoase a osului temporal, ale oaselor
parietale, unite între ele prin marile suturi ale neurocraniului.
 Faţa exocraniană, convexă, este acoperită de un periost subţire, cu o
slabă aderenţă de suprafaţa osoasă, reprezentată de pericraniu
(Pericranium). Acesta este decolabil, mai puţin la nivelul suturilor şi
are o capacitate osteogenetică minimă (incapabil de a forma calus
osos în fracturi).
 Faţa endocraniană, concavă, căptuşită de dura mater cranială
(encefalică) (Dura mater cranialis - encefalica), este reliefată de
conţinutul cavităţii craniene (Cavitas cranii). Pe ea se găsesc o serie
de depresiuni: şanţul sinusului sagital superior (Sulcus sinus
sagittalis superior), foveole granulare (Foveolae granulares),
şanţuri venoase (Sulci venosi), şanţuri arteriale (Sulci arteriales) şi
impresiuni digitiforme ale girusurilor (Impressiones digitatae
gyrorum), precum şi proeminenţe (creste) pentru fixarea septurilor
durei mater.
 Comunicările osoase ale calvariei, sub formă de orificii (găuri),
servesc pentru pasajul unor vene emisare şi diploice, cu rol
anastomotic între sinusurile durei mater şi venele exocraniene.
 Scalpul este format din totalitatea structurilor moi de pe calvarie, intim
aderente între ele, care se deplasează unitar pe platforma osoasă. Scalpul
este format din următoarele straturi:
 Pielea, groasă, este acoperită în mare parte de păr.
 Ţesutul subcutnat (Subcutisul), de constituţie fibro-adipoasă, dispune
de numeroase septuri care solidarizează pielea cu stratul aponevrotic
subiacent.
 Galea aponevrotică (Aponevroza epicraniană) (Galea aponeurotica -
Aponeurosis epicranialis), constituie lama tendinoasă intermediară a
muşchiului occipitofrontal, cu rol în deplasarea în ansamblu a pielii.
 Spaţiul subaponevrotic, aşternut între galea aponevrotică şi
pericraniu, conţine un ţesut conjunctiv lax, care permite alunecarea
scalpului pe calvarie. Conţine reţeaua venoasă exocrania-nă, ramuri
arteriale şi nervoase destinate periostului.
Diviziunea topografică a calotei în regiunile capului (Regiones capitis) se
face în raport cu planurile osoase, în:
- Regiunea frontală (Regio frontalis)
- Regiunea parieto occipitală (Regio parieto- occipitalis), simetrică
- Regiunea temporală (Regio temporalis) simetrică.

263
 1. REGIUNEA FRONTALĂ (REGIO FRONTALIS)
Regiunea frontală este o regiune topografică nepereche a calotei, situată
anterior de regiunile parietale şi temporale, şi superior de regiunile etajului
superior al feţei (regiunile nazală, orbitale şi zigomatice).
Limite:

 Superior: nivelul suturii coronale (sau linia de implantare a părului);

 Inferior: orizontala care trece prin arcurile supra-ciliare (de o parte şi de
alta a liniei mediane) şi punctul cramometric glabeia (la nivelul liniei
mediosagitale)
 Lateral: nivelul liniei temporale superioare

Forma exterioară.
Regiunea frontală constituie etajul superior al feţei, denumit frunte (Frons).
Prezintă sprâncenele (Supercillium) şi o serie de repere osoase, de pe faţa
exo-craniană a scuamei osului frontal: tuberozitatea frontală (eminenţa
frontală) (Tuber frontale - Eminentia frontalis), arcul supraciliar (Arcus
superciliaris) şi glabela (Glabella). Uneori pe linia mediană se reliefează
sutura frontală (sutura metopică) {Sutura frontalis - Sutura metopica) şi
vena frontală mediană.

Planul de acoperire este format din:

 Pielea, mai subţire decât în celelalte regiuni ale scalpului, este lipsită de
păr şi străbătută de cute transverse:
 Ţesutul subcutanat (Subcutisul), fibroareolar, fixează pielea, de stratul
musculo-aponevrotic subiacent. Conţine doi pediculi vasculo-nervoşi
(supraorbital şi supratrohlear proveniţi din artera, vena şi nervul
oftalmic):
 Pediculul supratrohlear, trece din orbită în partea medială a regiunii
frontale prin incizura/gaura supra-trohleară. Este format din:
- Artera supratrohleară (A. supratrochlearis) ramură colaterală a
arterei oftalmice (A. ophtalmica) participă la vascularizaţia
părţilor moi ale regiunii frontale. Se anastomozează cu ramuri
din artera supraorbitală.
- Venele supratrohleare (Vv. supratrochleares) drenează în vena
facială (V. facialis).
- Nervul supratrohlear (N. supratrochlearis) ramură colaterală a
nervului oftalmic (N. ophtalmicus) este destinat tegumentelor
regiunii frontale, tegumentelor învecinate unghiului palpebral
medial şi conjunctivei adiacente.
 Pediculul supraorbital părăseşte orbita la nivelul orificiului/incizurii
supraorbitale şi se răsfrânge pe partea laterală a frunţii. Este format
din:

264
 - Artera supraorbitală (A. supraorbitalis) ramură colaterală a
arterei oftalmice (A. ophlalmica). Se termină împărţindu-se în
mai multe ramuri destinate pleoapei superioare şi pântecului
frontal al muşchiului occipitofrontal.
- Vena supratrohleară (V. supratrochlearis) drenează în vena
facială (V. facialis).
- Nervul supraorbital (N. supraorbitalis) ramură colaterală a
nervului oftalmic (N. ophtalmicus) se termină bifurcându-se
într-o ramură medială (R. medialis) şi o ramură laterală (R.
lateralis). Este destinat tegumentelor regiunii frontale până la
nivelul vertexului.
 Stratul musculo-aponevrotic este format de pântecul frontal al
muşchiului occipitofrontal (Venter frontalis m. occipitofrontalis).
Dispus sub forma a două lame musculare subţiri, de o parte şi de alta a
liniei mediane, el se continuă cu galea aponevrotică (aponevroza
epicraniană) (Galea aponeurotica - Aponeurosis epicranialis) în partea
superioară a regiunii.
 Spaţiul subaponevrotic sau supraperiostal, conţine un ţesut celular lax,
care permite glisajul pântecului frontal al muşchiului occipitofrontal pe
platforma osoasă.
 Planul osos este format de faţa exocraniană a scuamei frontale (Squama
frontalis) şi conţine sinusul frontal (Sinus frontalis). Peretele anterior al
acestuia se proiectează în partea centrală a scuamei frontale în zona
inter-sprâncenoasă, are o dispoziţie superficială, reprezentând peretele
chirurgical al sinusului.

2. REGIUNEA PARIETO-OCCIPITALĂ (REGIO

PARIETO-OCCIPITALIS)
Corespunde cu suprafeţele exocraniene ale oaselor parietale şi occipital fiind
delimitatde :
 Anterior de sutura coronală
 Lateral de sutura solzoasă iar
 Posterior de linia nuchală superioară

Pe această suprafaţă convexă sunt palpabile cele două tuberozităţi parietale

simetrice şi protuberanţa occipitală externă.

Planul de acoperire este format din:

 Piele groasă, acoperită de păr, având mobilitate redusă şi subcutis subţire
fibroadipos adherent de planul subiacent
 Planul musculoaponevrotic este alcătuit din aponevroza epicranină
(Galea aponeurotica), lama tendinoasă intermediară a muşchiului fronto-
occipital şi de pântecele posterior al acestuia (Venter occipitalis).
 Stratul subaponevrotic este relative abundant şi lax ce permite

265
 mişcările de alunecareale aponevrozei epicraniene pe periost, mişcări
care au loc împreună cu mişcările pielii. Conţine reţeaua venoasă
exocraniană, ramuri terminale arteriale şi nervoase.
Vascularizaţia şi inervaţia regiunii:
 Artera occipitală devine superficială se ramifică regiunii (ramuri
occipitale) şi artera auriculară posterioară prin ramurile occipitale.
 Venele occipitale drenează reţeaua venoasă exocraniană în care se adună
venele emisare (parietală, mastoidiene, condilare) anastomoze venoase
endo-exocraniene, passage venoase ale sinusurilor durei mater.
 Limfaticele sunt colectate de nodulii limfatici occipitali şi retroauriculari
(mastoidieni).
 Nervii provin din ramurile cutanate şi musculare ale nervilor
suboccipitali şi occipital mare.

3. REGIUNEA TEMPORALĂ (REGIO TEMPORALIS)

Regiunea temporală este o regiune topografică pereche a calotei situată pe
faţa laterală a craniului, superior de arcul zigomatic
Limite:

 Superior: nivelul liniei temporale superioare;

 Inferior planul orizontal care trece prin spaţiul delimitat între faţa
laterală a craniului şi arcul zigomatic, inferior regiunea temporală
comunică cu regiunea infratemporală
 Anterior: peretele osos format prin unirea procesului zigomatic al osului
frontal cu procesul frontal al osului zigomatic

Forma exterioară.
Regiunea temporală este uşor deprimată, formând tâmpla (Tempora). În
mişcările mandibulei se reliefează conturul muşchiului temporal. De
asemenea este vizibilă artera temporală superficială şi traiectul sinuos al
ramurilor sale

Planul superficial este format din piele, ţesut subcutanat (subcutis), vase şi
nervi superficiali, precum şi câţiva muşchi rudimentari (muşchii auriculari).
 Pielea. în partea anterioară a regiunii temporale, pielea este subţire,
mobilă şi lipsită de fire de păr; posterior şi superior ea este mai groasă,
puţin mobilă şi acoperită de fire de păr.
 Ţesutul subcutanat (Subcutisul) în partea anterioră este lax, permite
deplasarea dermului Posterior el este compartimentat de septuri fibroase,
caracteristice scalpului.
 Vasele şi nervii superficiali sunt reprezentaţi de:
 Artera temporală superficială (A. temporalis superficialis) ramură
terminală a arterei carotide externe. Ea urcă anterior de pavilionul
auricular şi se divide superior de nivelul arcului zigomatic într-o

266
 ramură anterioară, ramura frontală (R. frontalis) şi o ramură
losterioară, ramură parietală (R. parietalis). Acestea au un traiect
serpiginos, şi reprezintă arterele cele mai importante ale scalpului.
 Vena temporală superficială (V. temporalis superficialis) se
formează prin unirea ramurilor venoase satelite arterelor. Situată
posterior de artera omonimă, pătrunde în loja parotidiană.
 Limfaticele se drenează în nodulii limfaticipa-rotidiene (Nodi
lymphatici parotidei) şi nodulii limfaticimastoidiene (Nodi liyphatici
mastoidei).
 Nervul auriculotemporal (N. auriculotemporalis) situat posterior de
vasele temporale superficiale, se ramifică la pielea regiunii
temporale.

Loja temporală este o lojă osteofibroasă situată dedesubtul planului

superficial, la care deosebim pereţi, comunicări şi conţinut.
 Pereţii:
 Peretele lateral (extern) este format de fascia temporală (Fascia
temporalis) întinsă între linia temporală superioară şi arcul
zigomatic. în apropierea arcului zigomatic ea se divide într-o lamă
superficială inserată pe suprafaţa laterală, şi alta profundă, fixată pe
suprafaţa medială a arcului zigomatic. între cele două lame fasciale
şi arcul zigomatic ia naştere astfel un spaţiu interfascial, de formă
prismatic-triunghiulară, care conţine un ţesut celulo-adipos şi câteva
vene mici (câteodată este străbătut de artera temporală mijlocie).
 Peretele medial (intern) este alcătuit de planul scheletic al regiunii,
şi formează fosa temporală (Fossa temporalis).

 Comunicări
 Inferior, loja temporală este deschisă. Această deschidere este
delimitată de arcul zigomatic şi planul scheletic al regiunii şi este
denumită "orificiul zigomatic". Prin ea se realizează comunicarea
lojei cu'
- Fosa infratemporală (Fossa infratemporalis)
- Loja maseterină
 Conţinut:
 Muşchiul temporal (M. temporalis) ocupă aproape în totalitate loja
în partea superioară a lojei el aderă de fascia temporală. în jumătatea
inferioară a lojei aceste două formaţiuni sunt separate între ele printr-
o lamă de ţesut adipos. Muşchiul părăseşte regiunea prin "orificiul
zigomatic".
 Ţesutul celulo-adipos (Masa celulo-adipoasă temporală) este dispus
între muşchiul temporal şi peretele osos al lojei. Componentă a
"stratului adipos masticator", masa celulo-adipoasă facilitează
glisajul muşchiului temporal şi totodată conţine formaţiunile
vasculare şi nervoase profunde din lojă. Teritoriul cuprins între

267
 muşchiul temporal şi faţa posterioară a osului zigomatic constituie
spaţiul retrozigomatic.
 Artera temporală profundă anterioară (A. temporalis profunda
anterior) şi artera temporală profundă posterioară (A. temporalis
profunda posterior) ramuri ale arterei maxilare urcă în lojă pe faţa
profundă a muşchiului temporal, în contact cu planul osos. Ele
pătrund în regiune prin "orificiul zigomatic", iar artera temporală
mijlocie (A. temporalis media) ramură a arterei temporale
superficiale, străbate fascia temporală şi muşchiul temporal superior
de arcul zigomatic (poate traversa şi spaţiul interfascial) pentru a
ajunge la peretele osos al lojei. Cele trei artere temporale profunde
realizează o bogată reţea anastomotică.
 Venele temporale profunde (Vv. temporales profundae) (anterioară,
mijlocie şi posterioară) însoţesc arterele şi drenează în plexul
pterigoidian (Plexus pterygoideus) şi în vena maxilară (V.
maxillaris).
 Limfaticele sunt drenate de nodulii limfatici parotidieni (Nodi
lymphatici parotidei).
 Nervii temporali profunzi (Nn. temporales profundî) (anterior,
mijlociu şi posterior) destinaţi fasciculelor corespunzătoare ale
muşchiului temporal, urcă în fosa temporală prin "orificiul
zigomatic" plasându-se la început pe faţa profundă, apoi pătrund în
corpul muşchiului temporal.

Planul scheletic
Este reprezentat de fosa temporală (Fossa temporalis), delimitată de:
- Faţa exocraniană a scuamei osului temporal
- Faţa exocraniană a osului parietal, inferior de linia temporală
superioară
- Faţa temporală a scuamei frontale
- Faţa temporală a aripii mari a osului sfenoidal.

268
 II. TOPOGRAFIA BAZEI CRANIULUI

Baza craniului (Basis cranii) constituită prin asamblarea unor părţi ale
oaselor etmoidal, sfenoidal, temporale şi occipital, are următoarele atribuţii:
- Formează planşeul cavităţii craniene şi susţine encefalul.
- Fixează scheletul feţei, participând împreună cu acesta la delimitarea unor
teritorii topografice comune cranio-faciale.
- Participă la alcătuirea articulaţiilor cranio-vertebrale şi la delimitarea unor
teritorii cranio-cervicale.
- Reprezintă prin numeroasele sale canale şi orificii un vast teritoriu de pasaj
între cavitatea craniană şi teritoriile topografice subiacente.

DIVIZIUNE TOPOGRAFICA
 Baza internă a craniului (Basis cranii interna) sau endobaza este
divizată în trei fose de reliefuri osoase proeminente. Datorită dispoziţiei
în "treaptă" a foselor, ele se mai numesc şi etaje. Astfel se disting:
 Fosa craniană anterioară (Fossa cranii - cranialis anterior), sau
etajul anterior
 Fosa craniană mijlocie (Fossa cranii - cranialis media), sau etajul
mijlociu
 Fosa craniană posterioară (Fossa cranii - cranialis posterior), sau
etajul posterior.
 Baza externă a craniului (Norma bazală) (Basis cranii externa -Norma
basalis) sau exobaza, este divizată prin două linii transversale
convenţionale în trei zone şi anume:
 Zona anterioară (facială)
 Zona mijlocie (jugulară)
 Zona posterioară (occipitală)

269
 1. BAZA INTERNĂ A CRANIULUI (BASIS CRANII
INTERNA)
Baza internă a craniului sau endobaza prezintă în componenţa sa trei fose
(sau etaje):
- Fosa craniană anterioară
- Fosa craniană mijlocie
- Fosa craniană posterioară

FOSA CRANIANĂ ANTERIOARĂ (FOSSA CRANII -

CRANIALIS -ANTERIOR)
Fosa craniană anterioară este denumită şi etajul anterior sau fosa etmoido
frontală.
Limite:

 Limita posterioară este reprezentată de marginea posterioară a aripilor

mici ale osului sfenoidal şi de şanţul prechiasmatic de la nivelul feţei
superioare a corpului osului sfenoidal. Separă fosa craniană anterioară de
fosa craniană mijlocie.

 Platoul osos al fosei craniene anterioare este format din:

 Părţile orbitale ale osului frontal
 Lama cribroasă (orizontală) a osului etmoidal
 Aripile mici ale osului sfenoidal.

 Pasaje şi conţinutul acestora:

Lama cribroasă Nervii olfactori

Gaura oarbă (Foramen cecum)
Gaura etmoidală anterioară
Gaura etmoidală posterioară
Venă emisară la copii
Artera etmoidală anterioară
Venele etmoidale (grupul anterior)
Nervul etnoidal anterior
Artera etmoidală posterioară
Venele etmoidale (grupul posterior)
Nervul etmoidal posterior

 3. Comunicări, cu:
 Cavitatea nazală
 Celulele etmoidale
 Orbita (Cavitatea orbitală)

270
FOSA CRANIANĂ MIJLOCIE (FOSSA CRANII - CRANIALIS -
MEDIA)
Fosa craniană mijlocie este denumită şi etajul mijlociu sau fosa sfeno-
temporală.

Limite
 Limita anterioară este reprezentată de marginea posterioară a aripilor
mici ale osului sfenoidal (paramedian dreapta şi stânga) şi şanţul
prechiasmatic de la nivelul feţei superioare a corpului osului sfenoidal.
Separă fosa craniană mijlocie de fosa craniană anterioară.
 Limita posterioară este reprezentată de marginea superioară a porţiunii
pietroase a osului temporal şi de dosul şeii turceşti. Separă fosa craniană
mijlocie de fosa craniană posterioară.

 Platoul osos. este alcătuit de:

 Scuama osului temporal (faţa endocraniană)
 Faţa anterioară a porţiunii pietroase a osului temporal
 Corpul osului sfenoidal (Faţa superioară şi laterală)
 Faţa cerebrală a aripilor mari ale osului sfenoidal

 Pasaje şi conţinutul lor:

Canalul optic Nervul optic
Artera oftalmică
Fisura orbitală superioară Nervul oculomotor
Nervul trohlear
Nervul abducens
Nervul oftalmic
Vena oftalmică superioară
Gaura rotundă Nervul maxilar
Gaura ovală Nervul mandibular
Plexul venos al găurii ovale
Gaura spinoasă Artera meningee mijlocie
Vena meningee mijlocie
Nervul meningeu recurent
Gaura ruptă (Foramen lacerum) Nervul pietros mare
Nervul pietros mic
Nervul pietros profund
Canalul carotic Artera carotidă internă
Plexul venos carotic intern
Plexul nervos carotic intern
Hiatul canalului nervului pietros mare Nervul pietros mare
Hiatul canalului nervului pietros mic Nervul pietros mic

271
 Comunicări, cu:
 Orbita (Cavitatea orbitală)
 Fosa pterigopalatină
 Baza externă a craniului (Norma Bazală) (Exobaza)
 Cavităţile porţiunii pietroase a osului temporal

REGIUNEA SELARĂ,
Se situează în partea mediană a fosei craniene, mijlocii, având o deosebită
importanţă practică datorită concentrării pe acest teritoriu a unui număr mare
de formaţiuni anatomice.

 Planul osos este format de şaua turcească (Sella turcica) şi feţele la-
teraie ale corpului osuiui sfenoidai. Lamele osoase ale şeii turceşti şi
feţele laterale formează totodată peretele superior şi lateral al sinusului
sfenoidai, venit în contact cu conţinutul regiunii selare.

 Conţinutul regiunii:
 Loja hipofizară, osteofibroasă, formată din fosa hipofizară (Fossa
hyphophysialis), obturată de o dependinţă a durei mater craniale
(encefalice), numită diafragma selară (Diaphragma sellae). Aceasta
este perforată de tija hipofizei şi de vaseie hipofizare. Loja
hipofizară conţine glanda hipofiză.

 Cavitatea trigeminală (Cavumul trigeminal) (Cavitas trigeminalis -

Cavum trigeminale) sau loja trigeminală a lui Meckel, formată prin
dedublarea durei mater craniale (encefalice) la nivelul impresiunii
trigeminale a porţiunii pietroase a osului temporal. Conţine:
- Ganglionul trigeminal (Ganglion trigeminale)
- Rădăcna senzitivă (Radix sensoria) şi rădăcina motorie (Radix
motoria) a nervului tigemen.
- Emergenţa diviziunilor primare ale nervului trigemen: nervul
oftalmic (N. ophtalmicus) (V1), nervul maxilar (N. maxillaris)
(V2) şi nervul mandibular (N. mandibularis) (V3).

 Zona preselară, cuprinde şanţul prechiasmatic (Sulcus

prechiasmaticus) şi canalul optic (Canalis opticus), conţinând:
- Chiasma şi nervul optic
- Artera oftalmică.

 Sinusul cavernos (Sinus cavernosus), pereche este situat pe faţa

laterală a corpului osului sfenoidal Cele două sinusuri cavernoase
comunică între ele atât anterior cât şi posterior de şaua turcească prin
sinusurile intercavernoase (Sinus intercavernosi). Conexiuni:
- Sinusurile intercavernoase anterior şi posterior

272
 - Sinusul pietros superior şi sinusul pietros inferior
- Plexul bazilar
- Vena oftalmică superioară
- Vena oftalmică inferioară
- Plexurile venoase de la baza craniului: plexul venos al canalului
hipoglosului, plexul venos al găurii ovale şi plexul venos carotic
intern.

 Conţinutul lumenului sinusului cavernos:

 Porţiunea cavernoasă a arterei carotide interne (poziţie axială)
 Plexul simpatic carotic intern
 Nervul abducens (situat infero-lateral de arteră).

 Peretele lateral al sinusului cavernos conţine separat de lumenul

sinusului (într-o dedublare a sa), în ordine dinspre superior spre inferior:
 Nervul oculomotor
 Nervul trohlear
 Nervul oftalmic

273
 FOSA CRANIANĂ POSTERIOARĂ (FOSSA CRANII -
CRANIALIS -POSTERIOR)
Fosa craniană posterioară este denumită şi etajul posterior sau fosa
occipito- temporală.
Limita anterioară este reprezentată de marginea superioară a porţiunii
pietroase a osului temporal. Separă fosa craniană posterioară de fosa
craniană mijlocie.
 Planşeul osos este format din:
 Clivus
 Faţa posterioară a porţiunii pietroase a osului temporal
 Părţile laterale ale osului occipital
 Scuama occipitală până la protuberanta occipitală internă.

 Pasaje şi conţinutul acestora:

Gaura occipitală (Foramen Măduva şi meningele spinal

magnum) Arterele vertebrale
Arterele spinale
Plexul venos vertebral intern
Plexul bazilar
Rădăcina spinală a nervului accesor
Porul acustic intern Nervul facial (Nervul
intermediofacial)
Nervul vestibulocochlear
Artera labirintică
Vena labirintică
Gaura jugulară Nervul glosofaringean
Nervul vag
Nervul accesor
Vena jugulară internă
Artera meningee posterioară
(Sinusul pietros inferior)
Canalul hipoglosului Nervul hipoglos
Plexul venos al canalului
hipoglosului
Canalul condilian Vena emisară condiliană
Gaura mastoidiană Vena emisară mastoidiană

 Comunicări:
 Canalul vertebral
 Baza externă a craniului
 Cavităţile şi canalele porţiunii pietroase a osului temporal.

274
 Regiunea organului vestibulocochlear se situează în profunzimea
porţiunii pietroase a osului temporal, având relaţii topografice atât cu
fosa craniană mijlocie cât şi cu fosa craniană posterioară. Are
următoarele părţi:
 Cavitatea timpanică
 Melcul osos şi melcul membranos
 Vestibulul osos şi vestibulul membranos
 Canalele semicirculare osoase şi canalele semicirculare
membranoase

Fără a intra în amănunte cu privire la organul vestibulocochlear (Organum

vestibulocohleare) amintim doar că:
 Peretele tegmental (Paries tegmentalis) (superior) al cavităţii
timpanice este format de tegmen timpani (Tegmen tympani) de la
nivelul feţei anterioare a porţiunii pietroase a osului temporal.
 Baza cohleei (Basis cochleae) (melcului) se proiectează în fundul
meatului acustic intern cu care comunică prin aria cohieară (Area
cochlearis) şi aria nervului fada! {Area nervi facialis), traversate de
nervul vestibulocohlear şi nervul facial [intermediofacial].
 Canalul semicircular lateral (Canalis semicircularis lateralis), ridică
faţa anterioară a porţiunii pietroase a osului temporal, formând
eminenţa arcuată (Eminentia acruata).
 Canalul carotic (Canalis caroticus) şi conţinutul acestuia vine în
raport cu peretele anterior, peretele carotic (Paries caroticus) al
cavităţii timpanice.
 Canalul facial (Canalis facialis) traversează porţiunea pietroasă a
osului temporal, cotind în unghi drept la nivelul genunchiului
canalului facialului (Geniculum canalis facialis) pe traiectul său
intrapietros, dispus între aria nervului facial şi, aria stilomastoidiană.
Canalul şi nervul facial, realizează raporturi cu vestibulul osos, cu
peretele posterior al cavităţii timpanice şi cu aditusul antrului
mastoidian.
 Coarda timpanului ajunge în cavitatea timpanică prin peretele
posterior. Lateral de eminenţa piramidală arcuieşte anterior,
încrucişând suprafaţa medială a colului ciocanului fiind încorporat în
mucoasa timpanică. Părăseşte cavitatea timpanică printr-un orificiu
aflat pe peretele anterior al acesteia, deasupra orificiului timpanic al
tubei auditive, la fisura petrotimpanică al bazei.
 Nervul vestibulocohlear se divide în fundul meatului acustic intern
într-o ramură anterioară cohleară care pătrunde prin baza melcului în
canalele longitudinale ale modiolului şi o ramură posterioară
vestibulară ale cărei ramuri pătrund prin canalele cribroase
vestibulare la scală şi utriculă şi canalele semicirculare.

275
 2. NORMA BAZALĂ (BAZA EXTERNĂ A CRANIULUI
(NORMA BASALIS - BASIS CRANII EXTERNA)
Baza externă a craniului sau exobaza prezintă în componenţa sa trei zone:
- Zona anterioară (facială)
- Zona mijlocie (jugulară)
- Zona posterioară (occipitală).

ZONA ANTERIOARĂ (FACIALĂ)

Limite:
 Anterior: arcurile supraciliare ale feţei externe a osului frontal
 Posterior: linia bizigomatică (linie transversală care uneşte mijlocul
celor două arcuri zigomatice)

 Platoul osos devine vizibil după îndepărtarea masivului facial; el

alcătuieşte suprafaţa de fixare a acestuia, fiind format din:
 Părţile orbitale ale osului frontal
 Partea nazală a osului frontal
 Lama cribroasă (orizontală) a osului etmoidal
 Feţele orbitale şi maxilare ale aripii mari a osului sfenoidal.

 Raporturi topografice. Zona anterioară (facială) a bazei externe a

craniului delimitează împreună cu oasele feţei cavităţile cranio-faciale, şi
anume:
 Cavitatea nazală (Cavitas nasi)
 Orbita (Cavitatea orbitală) (Orbita - Cavitas orbitale)
 Fosa pterigopalatină (Fossa pterygopalatina).

ZONA MIJLOCIE (JUGULARĂ)

Limite:
 Anterior: linia bizigomatică (linie transversală care uneşte mijlocul
celor două arcuri zigomatice).
 Posterior: linia bimastoidiană (linia transversală dintre procesele
mastoidiene).

 Platoul osos este format din:

 Corpul osului sfenoidal (faţa inferioară)
 Procesul pterigoidian al osului sfenoidal
 Creasta infratemporală a aripii mari a osului sfenoidal
 Faţa inferioară a porţiunii pietroase a osului temporal
 Porţiunea scuamoasă a osului temporal (partea inferioară)

276
  Partea bazală a osului occipital
 Părţile laterale ale osului occipital.
 Pasaje şi conţinutul acestora:
Canalul pterigoidian
Gaura ruptă (Foramen lacerum)
Gaura ovală
Gaura spinoasă
Semicanalul muşchiului tensor al Muşchiul tensor ai timpanului
timpanului
Semicanalul tubei auditive
Canalul carotic
Gaura stilomastoidiană
Canaliculul mastoidian
Canaliculul timpanic
Fisura petrotimpanică
Nervul canalului pterigoidian
Nervul pietros mare
Nervul pietros profund
Artera canalului pterigoidian
Nervul pietros mare
Nervul pietros mic
Nervul pietros profund
Nervul mandibular (V1)
Plexul venos al găurii ovale
Artera meningee mijlocie
Vena meningee mijlocie
Nervul meningeu recurent
Tuba auditivă
Artera carotidă internă
Plexul venos carotic intern
Plexul nervos carotic intern
Nervul facial (VII)
Ramura auriculară a nervului vag
(X)
Nervul timpanic
Artera timpanică inferioară
Coarda timpanului
Artera timpanică anterioară

 Comunicări cu:
 Fosa craniană mijlocie
 Fosa pterigopalatină
 Cavităţile porţiunii pietroase a osului temporal.

 Raporturi topografice. Zona mijlocie (jugulară) a bazei externe a

craniului reprezintă zona de tranziţie dintre craniu şi teritoriile faciale
profunde, respectiv dintre craniu şi teritoriile cervicale subiacente. Din
punct de vedere topografic zona jugulară se subâmparte într-o arie
centrală şi trei arii laterale, simetrice, juxtapuse.
 Aria centrală sau bazi-faringiană, reprezintă teritoriul de inserţie al
faringelui, format din:
- Porţiunea bazilară a osului occipital
- Baza de implantare a proceselor pterigoidiene ale osului
sfenoidal

277
 - Faţa inferioară a porţiunii pietroase a osului temporal, până în
dreptul spinei sfenoidale.

 Aria laterală anterioară sau infratemporală este teritoriul

supraiacent regiunii profunde a feţei (regiunea infratemporală). fiind
formată de:
- Creasta infratemporală a aripii mari a osului sfenoidal
 Aria laterală mijlocie sau articulară, formează componenta
craniană a articulaţiei temporomandibulare. Este alcătuită din:
- Formaţiunile articulare de pe porţiunea scuamoasă a osului
temporal: fosa mandibulară (Fossa mandibularis) cu faţa
articulară (Facies articulam) şi tuberculul articular
(Tuberculum articulare).
 Aria laterală posterioară sau vasculo-nervoasă, formează peretele
superior osos al spaţiului laterofaringian, reprezentând principalul
teritoriu de tranziţie cranio-cervical. Este alcătuită din:
- Faţa inferioară a porţiunii pietroase a osului temporal
- Partea laterală a osului occipital.

ZONA POSTERIOARĂ (OCCIPITALĂ)

Limite:
 Anterior: linia bimastoidiană (linia transversală dintre cele două procese
mastoidiene)
 Posterior: linia nucală superioară.

 Platoul osos este format din:

 Scuama occipitală
 Porţiunea mastoidiană a osului temporal.

 Pasaje şi conţinutul acestora:

Gaura occipitală (Foramen magnum) Măduva şi meningele spinale

Arterele vertebrale
Arterele spinale
Plexul venos vertebral intern
Plexul bazilar
Rădăcina spinală a nervului
accesor (XI)
Canalul hipoglosului Nervul hipoglos (XII
Plexul venos al canalului
hipoglosului
Canalul condilian Vena emisară condiliană
Gaura mastoidiană Vena emisară mastoidiană

278
 Comunică cu:
 Canalul vertebral
 Fosa craniană posterioară (Endobaza).

 Raporturi topografice. Zona posterioară (occipitală) a bazei externe a

craniului reprezintă zona de joncţiune cranio-vertebrală şi are
următoarele particularităţi anatomice:
 Articulează craniul cu coloana vertebrală cervicală.
 Serveşte la inserţia muşchilor cranio-motori postvertebrali (muşchii
cefei).
 Formează planul scheletic al regiunii cervicale posterioare (Regiunea
nucală) (Regio cervicalis posterior - Regio nuchalis).
 Conţine celulele mastoidiene, care comunică cu cavitatea timpanică
prin antrul mastoidian. Masivul mastoidian împreună cu anturajul
său formează "regiunea mastoidiană".

279
 III. REGIUNILE SENZORIALE ALE FEŢEI

Regiunile senzoriale sunt formate din cavităţi cranio-faciale şi conţinutul

acestora, şi din formaţiunile superficiale de acoperire. Ele sunt:

 Regiunea orbitală (Regio orbitalis) formată din:

 Orbita osoasă (Cavitatea orbitală) (Orbita - Cavitas Orbitale)
 Conţinutul orbitei
 Regiunea palpebrală.
 Regiunea nazală (Regio nasalis) cuprinde:
 Cavitatea nazală (Cavitas nasi)
 Nasul extern (Nasus externus).

1. REGIUNEA ORBITALĂ (REGIO ORBITALIS)

ORBITA (CAVITATEA ORBITALĂ) (ORBITA - CAVITAS

ORBITALIS)
 Formă, părţi. Orbita (Cavitatea orbitală) are forma unei piramide
patrulatere, dispusă cu axul lung postero-medial. Are o bază, un vârf şi
patru pereţi.

 Baza este formată de aditusul orbital (Aditus orbitalis) mărginit de:

- Marginea supraorbitală (Margo supraorbitalis) este formată de
marginea supraorbitală a scuamei frontale şi de procesul
zigomatic al scuamei frontale (aparţinând feţei temporale). La
nivelul marginii supraorbitale a scuamei frontale se găsesc
incizura/gaura supraorbitală (Incisura/Foramen supraorbitale),
situată lateral şi incizura/ gaura frontală (Incisura/Foramen
frontale), situată medial.
- Marginea medială (Margo medialis) formată de procesul frontal
al maxilei.
- Marginea infraorbitală (Margo infraorbitalis) este formată de
marginea infraorbitală a corpului maxiiei (medial) şi osul
zigomatic (lateral). Inferior de marginea infraorbitală, ia nivelul
feţei anterioare a corpului maxiiei se găseşte gaura infraorbitală
(Foramen infraorbitale).
- Marginea laterală (Margo lateralis) este formată de procesul
frontal al osului zigomatic.
 Vârful este format din canalul optic (Canalus opticus), delimitat de:
- Rădăcinile aripii mici a osului sfenoidal
- Porţiunea adiacentă a corpului osului sfenoidal.

280
 Pereţi
Constituţie
Peretele superior
Porţiunea orbitală a osului frontal
Peretele lateral
Faţa orbitală a aripii mari a osului
sfenoidal
Faţa orbitală a osului zigomatic
Peretele inferior
Faţa orbitală a corpului maxilei
Procesul orbital al osului palatin
Peretele medial
Procesul frontal al maxliei
Osul lacrimal
Lama orbitală a labirintului
etmoidal
 Pasaje şi conţinutul acestora:
Canalul optic (cu endobaza)
Fisura orbitală superioară
(endobaza)
superior de inelul tendinos:
prin inelul tendinos:
Fisura orbitală inferioara (cu fosa Nervul zigomatic
pterigopalatină)
Gaura zigomatico-orbitală
Canalul infraorbital
Gaura etmoidală anterioară
Gaura etmoidală posterioară
Raporturi tangente
Fosa craniană anterioară
Sinusul frontal
Fosa pterigopalatină
Sinusul maxilar
Celulele etmoidale
Cavitatea nazală
Nervul optic (II)
Artera oftalmică
Vena oftalmică superioară
N.trohlear (IV)
Nervul frontal
Nervul lacrimal
Nervul abducens (VI)
Nervul oculomotor (III)
Nervul nazociliar
Artera infraorbitală
Nervul infraorbital
Vena oftalmică inferioară
Nervul zigomatic
Artera infraorbitală
Nervul infraorbital
Artera etmoidală anterioară
Venele etmoidale (grupul anterior)
Nervul etmoidal anterior
Artera etmoidală posterioară
Venele etmoidale (grupul posterior)
Nervul etmoidal posterior
281
 Canalul nazolacrimal Ductul nazolacrimal

CONŢINUTUL ORBITEI
 Subdiviziune. Cavitatea orbitală dispune de o formaţiune fibroasă,
dependentă de fasciile orbitale (Fasciae orbitales) şi reprezentată de
vagina bulbului (Vagina bulbi) sau capsula iui Tenon, mulată pe
suprafaţa posterioară a bulbului ocular. Aceasta divide orbita în două
loje, şi anume: loja precapsulară şi loja retrocapsulară.

 Loja precapsulară sau oculară conţine bulbul ocular (Bulbus oculi),

Structura sa a fost descrisă anterior.

Fig.125 Loja retrocapsulară

 Loja retrocapsulară sau retrobulbară conţine atât foriftaţhmi destinate

bulbului ocular, cât şi formaţiuni de tranzit, îndreptate la regiunile
învecinate.
 Corpul adipos al orbitei {Corpus adiposum orbitae) fragmentat de
bride conjunctive subţiri, umple în totalitate loja, formaţiunile fiind
înfundate în acesta.
 Muşchii în număr de şapte dintre care şase sunt destinaţi globului
ocular, muşchii bulbului (Musculi bulbi). Cu excepţia unuia au
origine comună pe inelul tendinos comun (Anulus tendineus
communis) situat în dreptul canalului optic şi a fisurii orbitale
superioare, şi se dispun sub formă de con în jurui globului ocuiar
(conul muscular retrocapsular). Au fost descrişi la capitolul organe
de simţ.
 Pediculul vasculo-nervos central al orbitei situat în interiorul conului

282
 muscular, este format din elemente destinate bulbului ocular:
 Nervul optic (II) (N. opticus II), ocupă axul orbitei. Porţiunea
orbitală a nervului optic detaşată din polul posterior al bulbului
ocular are un traiect sinuos şi este învelit în două teci vaginaie:
vagina externă (Vagina externa) şi vagina internă (Vagina interna),
între care se formează un spaţiu intervaginal (Spatium
intervaginale). Aceste teci sunt derivate din meningele encefalice.
 Artera oftalmică (A. ophtalmica) pătrunde în orbită infero-lateral de
nervul optic (II). înconjoară nervul, trecând succesiv superior şi apoi
medial de acesta. Emite grupul de ramuri oculare reprezentat de
artera centrală a retinei (A. centralis retinae) şi arterele ciliare
posterioare scurte şi lungi (Aa. ciliares posteriores breves/longae) şi
grupul de ramuri orbitale, care se asociază celorlalţi pediculi vasculo
- nervoşi orbitali.
 Vena oftalmică superioară (V. ophtalmica superior) trece superior şi
apoi lateral de nervul optic (II) şi artera oftalmică.
 Ganglionul ciliar (Ganglion ciliare), situat pe faţa laterală a nervului
optic (II), împreună cu rădăcinile şi ramurile sale.
 Nervul nazociliar (N. nasociliaris), situat medial, pe muşchiul drept
medial al bulbului ocular. Ramura superioară a nervului oculomotor
(R. superior n.oculomotorii - III), aflată superior formaţiunii axiale,
este ataşată muşchiului drept superior al bulbului ocular.
 Nervul abducens (VI) (N. abducens - VI) situat lateral de nervul
optic (II) şi vasele oftalmice, se ataşează muşchiului drept lateral al
bulbului ocular.

 Pediculul vasculo-nervos superior, dispus între peretele superior al

orbitei şi muşchiul ridicător al pleoapei superioare, părăseşte orbita la
nivelul marginii supraorbitale, fiind destinat frunţii şi pleoapelor. Este
format din:
 Nervul frontal (N. frontalis) este cea mai voluminoasă ramură
terminală a nervului oftalmic (V;). Se termină dând naştere la două
ramuri:
 Nervul supraorbital (N. supraorbitalis) situat lateral, care dă naştere
la rândul său la două ramuri: ramura laterală (R. lateralis) şi ramura
medială (R. medialis).
 Nervul supratrohlear (N. supratrochlearis) situat medial.
 Artera supraorbitală (A. supraurbitalis) şi artera supratrohleară (A.
supratrochlearis) ramuri ale arterei oftalmice.
 Vena supraorbitală (V. supraorbitalis) şi venele supratrohleare (Vv.
supratrochlearis) afluenţi ai venei faciale.

283
 Fig.126 Arterele pedicolului superior şi lateral

 Pediculul vasculo-nervos lateral, situat între peretele lateral al orbitei şi

muşchiul drept lateral al bulbului ocular, conţine formaţiuni destinate
glandei lacrimale, pleoapelor şi regiunii zigomatice a feţei. Este format
din:
 Artera lacrimală (A. lacrimalis), ramură a arterei oftalmice dă
naştere arterelor palpebrale laterale (Aa. palpebrales laterales). Ea
participă la realizarea arcului palpebral inferior (Arcus palpebralis
infeior) şi arcului palpebral superior (Arcus palpebralis superior)
 Vena lacrimală (V. lacrimalis) drenează în vena oftalmică
superioară.
 Nervul lacrimal (N. lacrimalis) una din ramurile terminale, ale
nervului oftalmic (V1.) se plasează în orbită în vecinătatea peretelui
său lateral, superior de marginea superioară a muşchiului drept
lateral al bulbului ocular, până la nivelul glandei lacrimale pe care o
traversează pentru a se termina în unghiul lateral al pleoapei
superioare. Este un nerv senzitiv, secretomotor.
 Nervul zigomatic (N. zygomaticus) ramură colaterală a nervului
maxilar (V2) se plasează între periorbîtă şi peretele lateral al orbitei,
nivel la care se angajează în gaura zigomatico-orbitală şi în osul
zigomatic se împarte în cele două ramuri terminale ale sale: ramura
zigomaticotemporală (R. zygomaticotemporalis) şi ramura

284
 zigomatico-facială (R. zygomaticofatialis). Nervul zigomatic este un
nerv senzitiv.

 Pediculul vasculo-nervos inferior situat pe planşeul orbitei, este format

din:
 Artera infraorbitală (A. infraorbitalis), ramură a arterei maxilare,
nervul înfraorbital (N. infraorbitalis) porţiunea terminală a nervului
maxilar (V2) parcurg peretele inferior al orbitei fiind situaţi iniţial în
şanţul infraorbital apoi în canalul infraorbital. Părăresc canalul
infraorbital prin gaura infraorbitală de la nivelul feţei anterioare a
corpului maxilei pentru a se distribui părţilor moi ale obrazului.
 Vena oftalmică inferioară (V.ophtalmica inferior) reprezintă vena
porţiunii inferioare a orbitei. Se situează inferior de muşchiul drept
inferior, traversează fisura orbitală superioară şi se varsă în sinusul
cavernos sau în vena oftalmică superioară (V. ophtalmica superior).
 Ramura inferioară a nervului oculomotor (III) (R. inferior nervi
oculomotorius - III) pătrunde în orbită prin fisura orbitală
superioară şi traversează porţiunea inferioară a inelului tendinos
comun. Se împarte în trei ramuri care se distribuie: muşchiului drept
medial, muşchiului drept inferior şi muşchiului oblic inferior.

 Pediculul vasculo-nervos medial ataşat peretelui medial al cavităţii

orbitale este destinat mucoasei celulelor etmoidale şi cavităţii nazale. In
componenţa sa intră:
 Mănunchiul etmoidal anterior este format din:
- Artera etmoidală anterioară (A. ethmoidalis anterior) ia naştere
din artera oftalmică în dreptul găurii etmoidale anterioare în care
se angajează în traiectul său spre fosa cranială anterioară. Dă
naştere la: ramura meningee anterioară (R. meningeus anterior),
ramuri septale anterioare (Rr. septales anteriores) şi ramuri
nazale anterioare laterale (Rr. nasales anteriores laterales).
- Grupul anterior al venelor etmoidale (Vv. ethmoidales) drenează
în vena oftalmică superioară. Nervul etmoidal anterior (N.
ethmoidalis anterior) este prima ramura terminală a nervului
nazociliar (din nervul oftalmic). Traversează gaura şi canalul
etmoidal anterior pentru a penetra în cavitatea craniană, unde
parcurge suprafaţa lamei cribroase a osului etmoidal. Pătrunde
în cavitatea nazală trecând de fiecare parte a cristei galii. Se
termină prin: ramuri nazale interne (Rr. nasales interni) care
dau naştere secundar la ramuri nazale laterale (Rr. nasales
laterales) şi ramuri nazale mediale (Rr nasales mediales) şi
ramura nazală externă (R. nasalis externus).
 Mănunchiul etmoidal posterior este format din:
- Artera etmoidală posterioară (A. ethmoidalis posterior) are
originea din artera oftalmică, în dreptul găurii etmoidale

285
 posterioare. Participă la vascularizaţia celulelor etmoidale
posterioare şi a porţiunii posterioare a peretelui lateral al
cavităţii nazale. Grupul posterior al venelor etmoidale (Vv.
ethmoidales) drenează în vena oftalmică superiară.
- Nervul etmoidal posterior (N. ethmoidalis posterior) ramură
colaterală inconstantă a nervului nazociliar (din nervul oftalmic).
Traversează gaura etmoidală posterioară pentru a inerva
mucoasa celulelor etmoidale şi a sinusului sfenoidal.

286
 REGIUNEA PALPEBRALA
Limite:
Cadrul osos al aditusului orbital, cuprinde structurile moi superficiale de
acoperire ale orbitei.
Forma exterioară.
Formaţiunile vizibile ale regiunii palpebrale aparţin pleoapelor, conjunctivei
şi polului anterior al globului ocular.

 Pleoapele (Palpebrae) în număr de două, o pleoapă superioară (Palpebra

superior) şi o pleoapă inferioară (Palpebra inferior) sunt repliuri
muscuio-membranoase, care acoperă polul anterior al bulbului ocular.
Prezintă:
 Fanta palpebrală (Rima palpebrum)
 Comisura palpebrală laterală (Commissura palpebralis lateralis) şi
comisura palpebrală medială (Commissura palpebralis medialis)
reprezintă locul de unire a celor două pleoape la extremităţi.
 Unghiul lateral al ochiului (Angulus oculi lateralis) şi unghiul
medial al ochiului (Angulus oculi medialis) reprezintă colţurile
formate de cele două comisuri.
 Limbul palpebral anterior (Limbus palpebralis anterior) este
prevăzut cu cili (Cilia) (gene).
 Limbul palpebral posterior (Limbus palpebralis posterior) presărat
cu orificiile punctiforme ale glandelor tarsale.

Fig.127 Secţiune sagitală prin regiunea orbitală

287
 Conjunctiva (Tunica conjunctiva) tapetează faţa internă a pleoapelor şi
polul anterior al bulbului ocular. Prezintă:
 Tunica conjunctivă palpebrală (Tunica conjunctiva palpebralis)
 Tunica conjunctivă bulbară (Tunica conjunctiva bulbaris)
 Şanţul conjunctival superior (Fornix conjunctivae superior) şi
şanţul conjunctival inferior (Fornix conjuntivae inferior), se
formează prin reflexia tunicii conjunctive palpebrale în cea bulbară.
 Plică semilunară conjunctivală (Plică semilunaris conjunctivae) este
un vestigiu în unghiul intern al ochiului.
 Caruncula lacrimală (Caruncula lacrimalis) este o îngroşare
conjunctivală în unghiul intern al ochiului.
 Papila lacrimală (Papilla lacrimalis) şi punctul lacrimal (Punctum
lacrimale) al canaliculului lacrimal (Canaliculus lacrimalis) sunt
situate pe limbul palpebral posterior, în apropierea unghiului medial
al ochiului.

 Polul anterior (Polus anterior) al bulbului ocular:

 Corneea (Cornea) cu o sensibilitate deosebită (pentru declanşarea
reflexului de clipire);
 Irisul (Iris) şi pupila (Pupilla) (sediul de declanşare al reflexelor
fotomotorii, dilatarea şi contracţia pupilei).

Planul de acoperire este format din următoarele formaţiuni:

 Pielea, subţire, transparentă, străbătută de cute transversale.
 Ţesutul subcutanat (Subcutisul) formează un strat subţire şi lax, care
permite decolarea uşoară a pielii, fiind sediul edemelor palpebrale.
Conţine ramurile superficiale ale vaselor palpebrale şi nervilor senzitivi,
ramuri din nervii frontal, supratrohlear şi infraorbital.
 Tarsurile sunt situate în partea mobilă a pleoapelor, până la marginea
liberă, formând scheletul elastic al acestora.
 Ligamentele palpebrale (medial şi lateral) sunt situate transversal
ataşându-se rebordului orbital. Ele sunt formate din fibrele fuzionate
ale celor două tarsuri. Ligamentele palpebrale servesc şi pentru
inserţia unor fascicule ale muşchiului orbicular al ochiului.
 Tunica musculară este constituită din muşchiul orbicular al ochiului {M.
orbicularis oculi), format din fibre concentrice:
 Porţiunea orbitală (Pars orbitalis) periferică este dispusă pe rebordul
aditusului orbital.
 Porţiunea palpebrală (Pars palpebralis) formată din două semiinele,
corespunzător pleoapelor, se află în grosimea acestora.

 Tunica fibroasă a pleoapelor este formată din două lame fibroase

numite tarsul superior (Tarsus superior) şi tarsul inferior (Tarsus
inferior) şi din două ligamente palpebrale.

288
  Tarsurile sunt situate în partea mobilă a pleoapelor, până la marginea
liberă, formând scheletul elastic al acestora
 Ligamentele palpebrale (medial şi lateral) sunt situate transversal
ataşându-se rebordului orbital. Ele sunt formate din fibrele fuzionate
ale celor două tarsuri. Ligamentele palpebrale servesc şi pentru
inserţia unor fascicule ale muşchiului orbicular al ochiului

 Tunica conjunctivă (Tunica conjunctiva) formată din tunica

conjunctivă palpebrală (Tunica conjunctiva palpebralis), tapisează faţa
profundă a pleoapelor, aderând de tarsuri şi fixându-se mai lax în zona
de reflexie a fundurilor sacului conjunctival oculo-palpebral.

 Vasele pleoapelor se situează între tunica musculară şi tunica fibroasă şi

se anastomozează în dreptul ligamentelor palpebrale.
 Arterele palpebrale mediale (Aa .palpebrales mediales) şi arterele
palpebrale laterale (Aa. palpebrales laterales) se anastomozează
între ele, formând pentru fiecare pleoapă un arc palpebral arterial:
arcul palpebral superior (Arcus palpebralis superior) şi arcul
palpebral inferior (Arcus palpebralis inferior), iar în jurul aditusului
orbital realizează cercul arterial periorbital, împreună cu ramurile
arteriale învecinate provenite din ramurile arterei carotide interne
(artera supraorbitală, artera supratrohleară şi artera dorsală a nasului
-artera nazală externă) şi din ramurile arterei carotide externe (artera
facială, artera temporală superficială şi artera maxilară). Din acest
punct de vedere regiunea palpebrală este un teritoriu anastomotic
arterial endo-exocranian.
 Venele palpebrale sunt drenate atât de venele oftalmice, vena
oftalmică superioară (V. ophtalmica superior) şi vena oftalmică
inferioară (V. ophtalmica inferior), cât şi de vena angulară (V.
angularis) făcând parte din sistemul anastomotic venos exo-
endocranian.
 Limfaticele din treimea medială a pleoapelor se drenează în nodulii
limfaticisubmandibulare (Nodi lymphatici submandibulares)
(urmând traiectul venei angulare şi faciale), din cele 2/3 laterale se
drenează în nodulii limfatici parotidieni (Nodi lymphatici parotidei).

Aparatul lacrimal (Aparatus lacrimalis) format din glanda lacrimală şi

căile lacrimale, este dispus la limita dintre regiunea palpebrală şi orbită.
 Glanda lacrimală (Glandula lacrimalis), situată supero-lateral este
separată în două părţi de un plan fibros.
 Partea orbitală (Pars orbitalis), mai voluminoasă, se situează în fosa
glandei lacrimale de pe peretele superior al orbitei. Ductele
excretoare (Ductulii excretorii) se deschid în fundul de sac
conjunctival superior.
 Partea palpebrală (Pars palpebralis) se situează mai superficial,

289
 ataşată pleoapei superioare şi acoperită de fundul de sac conjunctival
de la acest nivel.
 Căile lacrimale (Rivus lacrimalis), sunt formate de următoarele
segmente:
 Canaliculele lacrimale (Canalicules lacrimalis), încep cu punctele
lacrimale (Punctum lacrimale) de pe marginea liberă a pleoapelor.
în număr de două, unul superior altul inferior, sunt incluse în
grosimea pleoapelor, unde se unesc.
 Sacul lacrimal (Saccus lacrimalis), mic rezervor, ocupă depresiunea
osoasă omonimă delimitată de osul lacrimal şi maxilă, recepţionează
canalul unic al canaliculelor lacrimale.
 Ductul nazolacrimal (Ductus nasolacrimalis) aflat în continuarea
sacului lacrimal, se îndreaptă inferior şi medial prin canalul său osos
îa meatul nazal inferior, în care se deschide.

Fig.128 Aparatul lacrimal

290
 2. REGIUNEA NAZALĂ (REGIO NASALIS)

CAVITATEA NAZALĂ (CAVITAS NASI) OSOASĂ

Formă, părţi.
Situată în centrul masivului facial, cavitatea nazală, are forma unui tub turtit
transversal divizat printr-un sept median în două compartimente. Are două
orificii şi patru pereţi.

 Orificiile, unul anterior, apertura piriformă - nazală anterioară (Apertura

piriformis - nasalis anterior), altul posterior coanele (Choanae),
realizează comunicările cavităţii nazale cu exteriorul şi cu etajul nazal al
faringelui

Orificiul Margini
Apertura piriformă - nazală Incizura nazală a maxilei
anterioară Oasele nazale
Spina nazală anterioară
Coanele Corpul osului sfenoidal
Aripile vomerului
Lama orizontală a osului palatin
Lama medială a procesului
pterigoidian al osului sfenoidal

 Pereţii

Constituţie Raporturi tangente

Peretele superior
Porţiunea nazală a osului frontal Sinusul frontal
Lama cribroasă a osului etmoidal Fosa craniană anterioară
Faţa anterioară a corpului osului sfenoidal Sinusul sfenoidal
Peretele lateral
Procesul frontal al maxilei Orbita (Cavitatea orbitală)
Osul lacrimal Sinusul maxilar
Faţa nazală a corpului maxilei
Celulele etmoidale
Labirintul etmoidal
Conca nazală superioară
Conca nazală mijlocie
Lama verticală a osului palatin Fosa pterigopalatină
Conca nazală inferioară
Lama medială a procesului pterigoidian al osului
sfenoidal

291
Peretele inferior
Procesul palatin al maxilei Cavitatea bucală
Lama orizontală a osului palatin
Peretele medial
Septul nazal osos Cavitatea nazală
Lama perpendiculară a osului etmoidal
Vomerul
Creasta sfenoidală
Rostrul sfenoidal
Creasta nazală

Fig.129 Meaturi şi sinusuri

 Pasaje şi conţinutul lor. La nivelul cavităţii nazale se deosebesc două

categorii de pasaje, şi anume, orificii (găuri), locul de trecere a
formaţiunilor vasculo-nervoase, şi meaturi, delimitate de cornetele
nazale împreuna cu peretele lateral al cavităţii, locul de deschidere a
sinusurilor paranazale (Sinus paranasales).

292
 Orificii şi comunicări
Lama cribroasă
(Fosa craniană anterioară)
Găurile etmoidale
(Orbita - Cavitatea orbitală)
Gaura sfenopalatină
(Fosa pterigopaiatină)
Canalul incisiv
(Cavitatea bucală)
Conţinut
Nervii olfactori (I)
Artera nazală posterioară
Venele nazale posterioare
Nervii nazali posteriori
Artera sfenopalatină
Venele sfenopalatine
Nervul nazopalatin
Artera nazopalatină (Artera nazală
posterioară a septului)

Meaturi
Meatul nazal superior
Meatul nazal mijlociu
Meatul nazal inferior
Comunicări
Celulele etmoidale posterioare
Celulele etmoidale anterioare
Sinusul frontal
Sinusul maxilar (prin hiatul semilunar)
Canalul nazolacrimal

CAVITATEA NAZALĂ TOPOGRAFICĂ ŞI CLINICĂ

Mucoasa. Cavitatea nazală este căptuşită de o tunică mucoasă numită
mucoasa pituitară care este foarte aderentă de periostul cavităţii H urmând
toate ridicăturile şi depresiunile acesteia continuându-se cu mucoasa
sinusurilor paranazale şi a etajului nazal al faringelui.
 Particularităţi de structură:
 În partea superioară a cavităţii, pe conca nazală superioară, perete
superior şi septul nazal adiacent, mucoasa este specializată pentru
recepţia stimulilor olfactivi (mucoasă senzorială) formând regiunea
olfactorie a tunicii mucoase nazale (Regio olfactoria tunicae
mucoase nasi).
 În partea inferioară a cavităţii nazale, se găsesc numeroase glande
nazale (Glandulae nasales) şi plexuri venoase bogate, plexurile
cavernoase concale (Plexus cavernosi concharum), care au rolu! de
a încălzi şi umecta aerul inspirat.
 Arterele mucoasei. Bogata vascuiarizaţie arterială este asigurată de
ramurile arterei carotide externe şi arterei carotide interne prin:
 Artera etmoidală anterioară (A. ethmoidalis anterior) şi artera
etmoidală posterioară (A. ethmoidalis posterior) ramuri colaterale
ale arterei oftalmice.
 Artera sfenopalatiuă (A. sphenopalatina) ramura terminală a arterei
maxilare, prin arterele nazale posterioare laterale (Aa. nasales
posteriores laterales) şi ramurile septale posterioare (Rr. septales
posteriores).

293
 Fig.130 Inervaţia septului nazal

 Venele tunicii mucoase, sunt colectate de.

 Vena facială (V. facialis)
 Venele sfenopalatine, afluenţi ai plexului pterigoidian (Plexus
pterygoideus) (important pentru propagarea infecţiilor din cavitatea
nazală în teritoriile profunde ale feţei).
 Venele etmoidale (Vv. ethmoidales) afluenţi ai venei oftalmice
superioare (conexiuni exo-endocraniene).
 Vena emisară a găurii oarbe (la copil) afluent direct al sinusului
sagital superior (conexiune exo-endocraniană).
 Limfaticele se colectează dintr-un plex al tunicii mucoase extins şi se
dirijează la următoarele noduri limfatice:
 Nodulii limfaticiale cercului pericervical: nodulii
limfaticisubmandibulare (Nodi lymphatici submandibulares) şi
nodulii limfaticiparotidiene superficiale şi profunde (Nodi
lymphatici parotidei superficiales et profundi).
 Nodulii limfaticiale lanţului juxtavisceral: nodulii limfaticifaciale
(Nodi lymphatici faciales) şi nodulii limfaticiretrofaringiene (Nodi
lymphatici retropharyngeales).
 Nervii mucoasei asigură inervaţia senzorială, senzitivă (trigeminală) şi
secretomotorie a cavităţii nazale. Bogata inervaţie conferă mucoasei
calitatea de zonă reflexogenă.
 Nervii olfactori (I) (Nn. olfactori) pentru mucoasa olfactivă.
 Nervul etmoidal anterior (N. ethmoidalis anterior) este prima
ramură terminală a nervului nazociliar (din nervul oftalmic). Se
termină în cavitatea nazală prin:
- Ramuri nazale interne (Rr. nasales interni) care inervează
mucoasa peretelui lateral al cavităţii nazale prin ramuri nazale
laterale (Rr .nasales laterales) şi mucoasa septului nazal prin
ramuri nazale mediale (Rr. nasales mediales).

294
 - Ramura nazală externă (R. nasalis externus) care inervează
pielea aripii şi vestibulului nazal.
- Ramuri nazale posterioare superioare laterale (Rr. nasales
posteriores superiores laterales) provenite din ganglionul
pterigopalatin, traversează gaura sfenopalatină pentru a inerva
mucoasa cornetelor nazale şi a meatului nazal superior şi mijlociu.
- Ramuri nazale posterioare superioare mediale (Rr. nasales
posteriores superiores mediales) în număr de 2-3 pornite de
asemenea din ganglionul pterigopalatin traversează gaura
sfenopalatină pentru a se distribui mucoasei nazale care acoperă
corpul osului sfenoidal şi porţiunea posterioară a septului nazal
şi a peretelui superior al cavităţii nazale.
 Nervul nazopalatin (N. nasopalatinus) după ce traversează gaura
sfenopalatină pentru a ajunge la nivelul mucoasei cavităţii nazale,
descinde anterior şi inferior până la nivelul canalului incisiv în care
pătrunde. Se termină împărţindu-se în două ramuri:
- Nervul nazopalatin lung (N. nasopalatinus longus) din care iau
naştere ramuri septale nazale (Rr. septales nasales).
- Nervii nazopalatini scurţi (Nn. nasopalatini breves) din care iau
naştere ramuri nazale laterale (Rr. nasales laterales) şi ramuri
ale sinusului maxilar (Rr. sinus maxillaris).
 Fibrele parasimpatice postganglionare din ganglionul pterigopalatin
(sosite pe calea rădăcinii parasimpatice a ganglionului
pterigopalatin) abordează glandele mucoase prin fibre secreto-
motoril şi vasodilatatoare prin intermediul ramurilor nazale
posterioare superioare laterale (Rr. nasales posteriores superiores
laterales), ramurilor nazale posterioare superioare mediale (Rr.
nasales posteriores superiores mediales) şi nervului nazopalatin (N.
nasopalatinus).

Fig.131 Inervaţia cavităţii nazale

295
Diviziunea anatomo-clinică a cavităţii nazale
 Vestibulul nazal (Vestibulum nasi - nasale) este reprezentat de "antreul"
cavităţii nazale, căptuşit de piele, cu conţinut de glande sebacee şi de un
filtru păros reprezentat de vibrize (Vibrissae). Limite:
 Narinele (Nares) sunt orificii ovale situate în partea inferioară a
nasului, prin care comunică cu exteriorul.
 Pragul nasului (Limen nasi) este relieful mucos al strâmtorii de la
iocul implantării nasului pe apertura piriformă (nazală anterioară).
 Cavitatea nazală propriu-zisă (Cavitas nasi - Nasalis) este
compartimentată prin septul nazal în două cavităţi, denumite clinic "fose
nazale". Termenul de cavitate aşadar este rezervat pentru denumirea
cavităţii osoase, iar cea de fosă, este destinată cavităţilor tapetate cu
mucoasă. Fosele nazale în raport cu rolul lor funcţional şi a structurii
mucoasei, se subâmpart în:
 Regiunea olfactivă (Regio olfactoria) sau etajul olfactiv, aflat în
partea superioară a fosei nazale;
 Regiunea respiratorie (Regio respiratoria) sau etajul respirator sau
turbinal, pasajul inferior mai larg al foselor.
Referiri anatomo-topografice
Deoarece descrierea pereţilor cavităţii nazale osoase corespund cu cea a
foselor nazale, ne referim doar la câteva completări.
 Septul nazal (Septum nasi - nasale) este peretele comun al ambelor fose,
aflat pe linia mediosagitală, deseori manifestând însă deviaţii. Acoperit
cu o mucoasă aderentă, are trei porţiuni:
 Porţiunea osoasă (Pars ossea) situată posterior.
 Porţiunea cartilaginoasă (Pars cartilaginea) formată dintr-o lamă
patrulateră fixată de marginea anterioară a porţiunii osoase.
 Porţiunea membranoasă (Pars membranacea) intercalată între
narine şi acoperită de piele.
 Recesul sfeno-etmoidal (Recessus spheno-ethmoidatts) este o
depresiune situată în partea postero-superioară a fosei nazale, între
cornetul nazal superior şi corpul osului sfenoidal. Reprezintă locul unde
este situată apertura sinusului sfenoidal (Apertura sinus sphenoidalis).
 Hiatul semilunar (Hiatus semilunaris), reprezintă orificiul de deschidere a
sinusului maxilar în meatul nazal mijlociu aflat superior de procesul uncinat
(Processus uncinatus). Se formează prin obturarea parţială a hiatului
maxilar (Hiatus maxillaris), prin suprapunerea unor constituenţi osoşi şi
cartilaginoşi pe acesta, acoperiţi de mucoasa foselor nazale continuată în
sinusul maxilar. Elementele care acoperă în parte hiatul maxilar (Hiatus
maxillaris) şi delimitează hiatul semilunar (Hiatus semilunaris) sunt:
 Procesul uncinat (Processus uncinatus) şi bula etmoidală (Bulla
ethmoidalis) a osului etmoidal.
 Procesul maxilar (Processus maxillaris) şi procesul etmoidal

296
 (Processus ethmoidalis) al cornetului nazal inferior.
 Fibrocartilajul de obturare a spaţiului situat inferior de procesul
uncinat. Perforarea acestuia formează "hiatul accesor".

297
 NASUL EXTERN (NASUS EXTERNUS)
Limite:
 Superior: porţiunea mijlocie a liniei transversale intersprâncenoase
 Lateral: şanţul nazo-genian
 Inferior: şanţul nazo-labial.

Forma exterioară. Reliefat în formă de piramidă (piramida nazală) situată

în mijlocul feţei, nasul extern are un aspect variat individual. I se distinge:
 Rădăcina nazală (Radix nasi - nasalis) plasată între cele două
sprâncene, este deprimată formând unghiul nazo-frontal
corespunzător punctului craniometric nasion (Nasion).
 Dosul nasului (Dorsum nasi), marginea anterioară a nasului, format
prin unirea celor două versante laterale ale acestuia.
 Vârful nasului (Apex nasi), în prelungirea dosului nasului.
 Aripile nasului (Alae nasi), părţile arcuite situate lateral de vârful
nasului.
 Nările (Nares), orificiile delimitate de aripile nasului, separate între
ele prin porţiunea membranoasă a septului.

Planul de acoperire este format din:

 Piele, groasă, mobilă la rădăcina nasului, aderentă în rest; conţine glande
sebacee.
 Ţesutul subcutanat (Subcutisul) slab reprezentat, lipseşte în zonele
aderente ale pielii.
 Stratul muscular, conţine următorii muşchi ai mimicii:
 Muşchiul procerus (M. procerus) la rădăcina nasului acoperă în
parte dosul şi aripile nasului; este compresorul nărilor.
 Porţiunea alară (Pars alaris) a muşchiului nazal (M. nasalis) situat
pe aripile nasului; este dilatatorul nărilor.
 Muşchiul ridicător al buzei superioare şi al aripii nasului (M. levator
labii superioris alaque nasi),

 Vase şi nervi:
 Arterele asigură o bogată vascularizaţie prin reţeaua Provenită din:
 Artera oftalmică (A. ophtalmica) prin artera dorsală a nasului -
artera nazală externă (A. dorsalis nasi - A. nasalis externa).
 Artera facială (A. facialis) prin ramura latentă a nasului (R. lateralis
nasi) şi artera angulaiă (A. angularis).
 Venele sunt colectate de vena facială (V. facialis).
 Limfaticele sunt drenate de nodulii limfaticiparotidiene (Nodi
lymphafici parotidei) şi nodulii limfaticisubmandibulare (Nodi
lymphatici submandibulares).
 Inervaţia senzitivă este dată de ramurile nazale externe (Rr. nasales

298
 externi) şi ramuri nazale interne (Rr. nasales interni) ale nervului
infraorbital.

Planul osteo-cartilaginos este format din:

 Oasele nazale (Os nasale) şi porţiunea adiacentă a procesului frontal al
maxilei (Processus frontalis maxillae), au rolul de a forma scheletul
incompresibil al vestibulului.
 Cartilajele nazale (Cartilagines nasi - nasales), unite între ele printr-o
lamă fibroasă într-un ansamblu fibro-cartilaginos, sunt următoarele:
 Cartilajul septului nazal (Cartilago septi naşi), în completarea
septului osos, prezintă în componenţa sa două procese: procesul
lateral (Processus lateralis) şi procesul posterior (sfenoidal)
(Processus posterior - sphenoidalis)
 Cartilajele alare mari (Cartilago alaris major) au formă de potcoavă.
Se situează în jurul nărilor, menţinându-le deschise; ele acestea
prezintă o rădăcină medială (Crus mediale) şi o rădăcină laterală
(Crus laterale).
 Cartilajele alare mici (Cartilagines alares minores) şi cartilajele
nazale accesorii (Cartilagines nasales accesoriae) completează
planul osteocartilaginos lateral al piramidei nazale.

Fig.132 Cartilajele nazale

299
 IV. REGIUNILE PERIBUCALE

Regiunile peribucale cuprind totalitatea regiunilor superficiale ale feţei,

care intră în constituţia peretelui anterior şi lateral al cavităţii bucale (Cavitas
oris). Aceste regiuni sunt aplicate pe versantele scheletice externe maxilo-
mandibulare, uşor explorabile şi abordabile şi reprezentate de următoarele
regiuni impare şi simetrice juxtapuse:
 Regiunea orală (Regio oralis)
 Regiunea mentală (Regio mentalis)
 Regiunea bucală (Regio buccalis)
 Regiunea maseterică (Regio masseterica).

1. REGIUNEA ORALĂ (REGIO ORALIS)

Regiunea orală este o regiune mediană şi nepereche a feţei, situată inferior
de regiunea nazală. Cuprinde totalitatea părţilor moi care intră în alcătuirea
buzelor.
Sinonime:
 Regiunea labială
 Regiunea buzelor.

Limite:
 Superior: planul tangent la porţiunea mobilă a septului nazal
(subcloazonul nazal)
 Inferior: şanţul mentolabial, situat între buza inferioară şi protuberanţa
mentală
 Lateral: de fiecare parte, o linie curbă care uneşte extremitatea
posterioară a nării cu şanţul mentoiabial, trecând la l cm în afara
unghiului gurii (în porţiunea superioară această limită corespunde
şanţului nazolabial).

Forma exterioară.
Regiunea orală cuprinde buzele (Labia oris), o buză superioară (Labium
superius) şi o buză inferioară (Labium inferius) şi următoarele detalii:
 Orificiul bucal (Rima oris), delimitat de buze; cu gura deschisă are
formă ovală cu un diametru de 4-5cm. Când buzele sunt apropiate,
orificiul bucal apare ca fantă bucală.
 Comisurile labiale (Commissura labiorum) reprezintă locul de joncţiune
a extremităţilor buzelor. Se situează în dreptul primilor premolari.
 Unghiul bucal (Angulus oris) colţul fantei bucale, este mărginit de
fiecare parte de comisura buzelor.
 Filtrul (Philtrum) este şanţul vertical median al buzei superioare, care se

300
 termină inferior de septul nazal (şanţ subnazal).
 Tuberculul buzei superioare (Tuberculum labii superioris), proeminenţă
mediană.
 Arcul lui Cupidon, reprezintă convexitatea în ansamblu a buzei
superioare dispusă în sens transversal şi determinată de segmentul
anterior al arcului dentar superior subiacent.
 Marginea liberă a buzelor sau "roşul buzelor", reprezintă teritoriul de
tranziţie între pielea şi mucoasa labială.
 Şanţul nazolabial, dirijat oblic inferior, între nasul extern şi obraji.
 Şanţul mentolabial, dispus transversal între buza inferioară şi menton.

Stratigrafie
În constituţia regiunii orale intră următoarele straturi:
 Pielea, este groasă şi aderă de planul muscular, datorită inserţiilor de
fibre musculare pe faţa profundă a ei.
 Ţesutul subcutanat (Subcutisul) lipseşte la nivelul buzelor, şi este slab
reprezentat în partea periferică a regiunii (în teritoriile perilabiale).
 Stratul muscular, principalul plan al regiunii este format de un muşchi
propriu al regiunii, muşchiul orbicular al gurii şi din fascicule musculare
provenite din regiunile învecinate (dilatatorii buzelor).
 Muşchiul orbicular al gurii (M. orbicularis oris) reprezintă sistemul
muscular central al regiunii. El este alcătuit din fibre semicirculare,
cu următoarele particularităţi:
- Aranjamentul fibrelor la periferia buzelor (porţiunea
marginală) este mai superficială (orbicularul extern), iar în
grosimea buzelor (porţiunea labială) este mai profundă
(orbicularul intern).
- Intersecţia fibrelor musculare la nivelul comisurii buzelor, are
loc atât între cei doi orbiculari, cât şi prin intricare cu fibrele
muşchilor regiunilor vecine, rezultând un rafeu tendinos vertical,
numit modiol (Modiolus) sau "nod musculo-tendinos
comisura!", situat la l cm lateral de unghiul bucal.
 Muşchii dilatatori ai buzelor, reprezintă sistemul periferic radial al
regiunii. Aceşti muşchi se inseră fie în profunzimea dermului labial,
fie în modiol şi sunt reprezentaţi de porţiunile adiacente buzelor ale
următorilor muşchi:
 Muşchiul ridicător al aripii nasului şi al buzei superioare (M. levator
labii superioris alaeque nasi)
 Muşchiul zigomatic mic (M. zygomaticus minor)
 Muşchiul zigomatic mare (M. zygomaticus major)
 Muşchiul rizorius (M.risorius)
 Muşchiul coborâtor al unghiului gurii (M. depressor anguli oris) sau
muşchiul triunghiular
 Muşchiul ridicător al buzei superioare (M. levator labii superioris)
 Muşchiul ridicător al unghiului gurii (M.levator anguli oris) sau

301
 muşchiul canin
 Muşchiul buccinator (M. buccinator)
 Muşchiul coborâtor al buzei inferioare (M. depressor labii
inferioris) sau muşchiul pătrat al buzelor
 Muşchiul mental (M. mentalis).
 Tunica mucoasă a gurii (Tunica mucosa oris), căptuşeşte faţa
profundă a buzelor. Ea aparţine mucoasei vestibulare şi va fi descrisă la
vestibulul bucal.
 Vase şi nervii
 Arterele regiunii bucale formează cercul arterial peribucal prin
anastomozarea între ele. Acesta se situează pe faţa profundă a
stratului muscular, la o distanţă de 7-8 mm de marginea liberă a
buzelor. Emite multiple ramuri mici pentru toate straturile regiunii,
buzele devenind teritorii bogat irigate. La alcătuirea cercului
participă de fiecare parte a liniei mediane:
- Artera labială inferioară (A. labialis inferior)
- Artera labiaiă superioară (A. labialis superior)
- Artera bucală (A. buccalis)
- Artera infraorbitală (A. infraorbitalis)
- Artera submentală (A. submentalis)
- Artera transversă a feţei (A. transversa faciei -facialis).
- Cercul arterial peribucal din punctul de vedere al circulaţiei
colaterale este eficient homolateral şi insuficient în vederea
suplinirii circulaţiei controlaterale. El face parte din
intercomunicaţiile ramurilor arterei carotide externe (A. carotis
externa) (A. facială - A. maxilară - A. temporală superficială).
 Venele regiunii formează un plex abundent în grosimea buzelor, care
drenează prin vena labiaiă superioară (V. labialis superior) şi venele
labiale inferioare (Vv .lahiales inferiores). Ele drenează în vena
facială (V. faciaiis).
 Limfaticele formează o reţea cutanata şi alta mucoasă, cu următorul
drenaj teritorial:
- Buza superioară este drenată de nodulii limfaticisubmandibulare
(Nodi lymphatici submandibulares)
- Buza inferioară este drenată de:
- nodulii limfatici submentali (Nodi lymphatici submentales) (din
zona mijlocie);
- nodulii limfatici submandibulari (Nodi lymphatici
submandibulares) (homolaterali);
- nodulii limfatici submandibulari (Nodi lymphatici
submandibulares) (controlaterali).
Circulaţia limfatică a regiunii orale este încrucişată.
 Nervii cutanaţi sunt:
- Ramuri labiale superioare (Rr. labiales superiores) din nervul
ifraorbital (N. infraorbitalis) din nervul maxilar.

302
 - Ramuri labiaie (Rr. labiales) din nervul mental (N. mentalis)
din nervul mandibular.
 Referiri practice
 Dat fiind rolul buzelor în funcţiile aparatului dento-maxilar
(prehensiune, masticaţie, articularea consoanelor labiale. funcţie
tactilă şi fizionomică etc.),.-integritatea anatomică a acestui teritoriu
şi a planului" dento-osos subiacent este primordială.
 Buzele pot fi sediul unor malformaţii congenitale (despicături labiale
şi al proceselor patologice, inflamaţii, procese tumorale).
 Datorită calibrului relativ mare al arterelor labiaie, ele pot provoca
hemoragii masive. La ligatură se va avea în vedere situaţia profundă
a vaselor.

303
 2. REGIUNEA MENTALĂ (REGIO MENTALIS)
Regiunea mentală este o regiune mediană şi impară a feţei, situată inferior
de regiunea orală.

Limite:
 Superior: şanţul mentolabial
 Inferior: linia convenţională care trece prin marginea bazilară a
mandibulei
 Lateral: de- o parte şi de alta prelungirea şanţului nazolabial
reprezentată de fiecare parte de o linie verticală care trece la l cm lateral
de unghiul gurii până la marginea bazilară a mandibulei

Forma exterioară.
Regiunea mentală are o formă patrulateră convexă, dată de protuberanta
mentală şi părţile moi adiacente, teritoriu numit menton (Menton), care
poate fi mai proeminent (mandibulă eugenetică) sau mai redus (mandibulă
mezogenetică). Mai prezintă:
 Tuberculii mentali (Tuberculum mentale), palpabili, care mărginesc
protuberanta mentală (Protuberantia mentalis).
 Foseta mentonieră, depresiunea cutanată în centrul mentonului.
 Proiecţia cutanată a găurii mentale (Foramen mentale), situată ia
mijlocul distanţei dintre marginea alveolară şi bazilară a corpului
mandibulei, pe verticala comisurii buzelor, sau cea dintre rădăcinile
celor doi premolari inferiori (punct nevralgic trigeminal, mandibular).

Stratigrafie
 Pielea este groasă, aderentă şi conţine foliculi piloşi şi glande sebacee.
 Ţesutul subcutanat (Subcutisul) este format din ţesut celulo-adipos
subţire, străbătut de fracturi fibroase, care solidarizează pielea de periost.
 Stratul muscular este compus din:
 Fascicule din platisma (Platysma).
 Muşchiul coborâtor al unghiului gurii (M. depressor anguli oris), de
formă triangulară.
 Muşchiul coborâtor al buzei inferioare (M. depressor labii
inferioris), de aspect patrulater, acoperit de primul.
 Muşchiul mental (M. mentalis), situat cel mai profund.

 Planul osos este alcătuit de segmentul anterior al corpului mandibulei

(Corpus mandibulae) întărit de suprastructurile sale: tuberculul mental
(Tuberculum mentale) şi de protuberanţa mentală (Protuberantia
mentalis) şi străbătut de gaura mentală (Foramen mentale).
 Vasele şi nervii regiunii sunt:

304
Mănunchiul mental, exteriorizat prin gaura mentală (Foramen mentale),
este format de:
 Ramura mentală (R. mentalis) a arterei alveolare inferioare (A.
alveolaris inferior) din artera maxila-ră.
 Vena mentală, satelită ramurii arteriale omonime realizează
anastomoza venoasă între afluenţii venei faciale (V. facialis)
reprezentaţi de vena labială superioară (V. labialis superior) şi vena
submentală (V. submentalis) pe de o parte şi venele maxilare (Vv.
maxillares) pe de altă parte.
 Nervul mental (N. mentalis), ramură terminală a nervului alveolar
inferior (N. alveolaris inferior). La nivelul găurii mentale se împarte în:
- Ramuri mentale (Rr. mentales). pentru segmentele regiunii
mentale.
- Ramuri labiale (Rr. labiales) pentru mucoasa buzei inferioare
- Ramuri gingivale (Rr. gingivales) pentru porţiunea anterioară a
gingiei mandibulare.
Mănunchiul submental este format din:
 Artera submentală (A. submentatts), ramură colaterală a arterei
faciale (A. facialis).
 Vena submentală (V. submentalis) care drenează în vena facială (V.
facialis).
 Ramura marginală a mandibulei (R. marginalis mandibulae), ramură
terminală extrapietroasă a nervului facial (VII) pornită din plexul
intraparotidian (Plexus intraparotideus). De la origine se orientează
anterior, superior de unghiul mandibulei, acoperită de platisma, apoi
descinde de-a lungul corpului mandibulei pe faţa superficială a
muşchiului coborâtor al unghiului gurii. Inervează muşchiul rizorius,
precum şi muşchii buzei superioare şi ai regiunii mentale.
 Limfaticele sunt drenate de nodulii limfatici submentali (Nodi
lymphatici submentales) şi nodulii limfatici submandibulari (Nodi
lymphatici subtnandibulares).

305
Fig.133 Regiunea mentală

306
 3. REGIUNEA BUCALĂ (REGIO BUCCALIS)
Regiunea bucală este o regiune topografică pereche a feţei, care formează
porţiunea centrală a obrajilor, participând la formarea pereţilor laterali ai
vestibulului bucal.

Sinonime:
 Regiunea geniană (gena, latină = obraji)
 Regiunea antero-laterală a feţei.
Limite:
 Superior: marginea infraorbitală a aditusului orbital
 Inferior: marginea bazală a mandibulei
 Anterior şanţul nazolabial şi nazogenian
 Posterior: marginea anterioară a muşchiului maseter.

Forma exterioară.
Situată în partea laterală a feţei, regiunea bucală are formă patrulateră,
bombată, sau mai deprimată şi o constituţie musculoasă, extensibilă,
formând obrajii (Bucca). în legătură cu regiunea bucală menţionăm că din
punct de vedere clinic în partea supserioară a regiunii se disting două teritorii
de referinţă şi anume:
 Regiunea infraorbitală (Regio infraorbitalis), corespunde cu partea
supero-medială a regiunii bucale, este deprimată datorită fosei canine a
maxilei.
 Regiunea zigomatică (Regio zygomatica), este teritoriul supero-lateral al
obrajilor, numit "pomeţii" sau "umerii obrajilor", care este proeminent
datorită feţei laterale convexe a osului zigomatic.

Planul superficial este format din:

 Piele, fină şi mobilă, la bărbaţi acoperită cu barbă (Barba), este bogat
vascularizată şi presărată cu numeroase glande sudoripare şi glande
sebacee.
 Ţesutul subcutanat (Subcutisul), diminuează spre limita anterioară a
regiunii. Conţine ramurile superficiale ale vaselor regiunii, o reţea
limfatică superficială şi nervii senzitivi, ramuri cutanate provenite din
toate cele trei ramuri primare ale trigemenului (V): nervul oftalmic (N.
ophtalmicus), nervul maxilar (N. maxillaris) şi nervul mandibular (N.
mandibularis).
 Stratul muscular superficial este format din muşchi subţiri, aflaţi
dedesubtul ţesutului subcutanat, convergenţi spre buze în următoarea
ordine dinspre superior spre inferior:
 Muşchiul ridicător al buzei superioare (M. levator lobii superioris)
 Muşchiul ridicător al unghiului gurii (M. levator anguli oris) sau
muşchiul canin

307
  Muşchiul zigomatic mic (M. zygomaticus minor)
 Muşchiul zigomatic mare (M. zygomaticus major)
 Muşchiul rizorius (M. risorius)
 Platisma (Platysma).

Planul musculo-fascial profund reprezintă principalul strat al regiunii, fiind

format din:
 Muşchiul buccinator (M. buccinator), voluminos, patrulater alungit în
sens transversal, obturează intervalul dintre maxilă şi mandibulă, prin
fibrele sale orizontale, convergente spre comisura buzelor. Are o acţiune
distinctă în cadrul funcţiilor aparatului dentomaxilar (dilatarea orificiului
bucal, muşchi accesor al masticaţiei, expulsorul aerului din cavitatea
bucală).
 Fascia bucală, acoperă faţa externă a muşchiului buccinator, posterior
mai densă, se subţiază progresiv sj.ce comisurile buzelor.

Spaţiul bucal sau loja geniană este reprezentat de spaţiu intermuscular

situat între stratul muscular superficial discontinuu ai muşchilor orofaciali şi
planul musculofascial buccinator. Conţine un număr mare şi variat de
elemente anatomice, practic toate formaţiunile adipoase, ductale şi vasculo-
nervoase ale regiunii, după cum urmează
 Corpul adipos al obrazului (Corpus adiposum buceae) sau bula lui
Bichat, aflat în partea posterioară a spaţiului este flancat de muşchiul
maseter. Făcând parte din "grăsimea masticatorie", se continuă cu ţesutul
celulo-adipos al regiunii temporale şi regiunii infratemporale.
 Ductul parotidian (Ductus parotideus) sau canalul lui Stenon, pătrunde
în regiune la limita posterioară a acesteia. Are un traiect orizontal,
superficial de corpul adipos al obrazului şi relativ scurt în regiune. La l
cm, anterior de corpul muşchiului maseter perforează oblic fascia şi
muşchiul buccinator, pătrunzând în vestibulul bucal.
 Arterele regiunii în număr mare, se anastomozează între ele, participând
la formarea cercului arterialperihucofaringian. Ele sunt:
 Artera facială (A. facialis) penetrează în spaţiul intermuscular după
ocolirea bazei mandibulei, anterior de muşchiul maseter.
Traversează regiunea având un traiect flexuos oblic, urcând în
direcţia comisurilor labiale, apoi în profunzimea şanţurilor
nazolabial şi nazogenian, terminându-se prin artera unghiulară (A.
angularis). Pe parcurs emite ramurile colaterale destinate buzelor:
- Artera labială inferioară (A. labialis inferior) şi
- Artera labiaiă superioară (A. labialis. superior).
 Artera transversă a feţei (A. transversa faciei-facialis) (ramură a
arterei temporale superficiale), traversează porţiunea superioară a
spaţiului, distribuindu-se muşchiului buccinator.
 Artera bucală (A. bucalis), ramură a arterei maxilare, pătrunde în
spaţiu din regiunea infratemporală; vascuiarizează partea mijlocie a

308
 regiunii.
 Artera infraorbitală (A. infraorbitalis), componentă a mănunchiului
vasculo-nervos infraorbital, ajunge în regiune prin orificiul
infraorbital, distribuindu-se părţilor moi din jurul acestuia, prin
ramurile sale faciale.

Fig.134 Traiectul vaselor faciale

 Venele aparţin atât teritoriului venos jugular extern, cât şi celui jugular
intern, ele fiind colectate de următoarele vase:
 Vena facială (V. facialis) coboară paralel cu artera omonimă,
postero-lateral de aceasta. Are un traiect mai puţin flexuos. Prin
porţiunea sa iniţială reprezentată de vena angulară (V. angularis) se
anastomozează cu vena oftalmică superioară (V. ophtalmica
superior) tributară sinusului cavernos şi prin intermediul sistemului
sinusurilor durei mater venei jugulare interne.
 Vena facială profundă (V. faciei - facialis profunda), situată
transversal pe muşchiul buccinator, se varsă în vena facială la nivelul
comisurii buzelor. Se anastomozează posterior cu plexul pterigoidian
(Plexus pterygoideus).
 Vena infraorbitală, este a fluent al plexului pterigoidian. Realizează
o anastomoză venoasă între vena facială şi vena retromandibulară,
prin intermediul plexului pterigoidian (Plexus pterygoideus).
 Limfaticele sunt colectate de nodulii limfatici submandibulari (Nodi
lymphatici submandibulares) din partea anterioară şi de nodulii
limfatici parotidieni (Nodi lymphatici parotidei) din partea posterioară a
regiunii. Pe traiectul limfaticelor se află:

309
  Nodulii limfatici faciali (Nodi lymphatici faciales), situate pe faţa
laterală a muşchiului buccinator.
 Nervii sunt motori, ramuri ale nervului facial şi senzitivi, ramuri ale
nervului trigemen.
 Ramurile nervului facial (N. facialis) apar în partea posterioară a
regiunii, din regiunea maseterină şi se răsfrâng sub formă de evantai,
prin :
- Ramuri zigomatice (Rr. zygomatici)
- Ramuri bucale (Rr. buccales)
- Ramura marginală a mandibulei (R. marginalis mandibulae).

Fig.135 Planul profund

Referiri practice
 Spaţiul intermuscular al regiunii bucale are o deosebită importanţă
stomatologică, el poate fi sediul unor procese inflamatorii cu punct de
plecare dento-osos. în legătură cu acest spaţiu să reţinem:
 Denumirea spaţiului este sinonimă, cu
- Loja obrazului
- Loja geniană
- Spaţiul bucal
- Spaţiul facial superficial.
 Poziţia stratigrafică a lojei, între faţa laterală (externă) a muşchiului
buccinator şi stratul superficial al muşchilor orofaciali supraiacenţi.
Deoarece acest ultim strat este discontinuu, loja practic vine în raport
cu pielea şi ţesutul subcutanat al obrazului.
 Conţinutul lojei, este reprezentat de toate formaţiunile vasculo-

310
 nervoase ale regiunii, de corpul adipos al obrazului şi de ductul
parotidian (canalul lui Stenon).
 Comunicările lojei cu:
- Orbita (prin canalul infraorbital)
- Loja parotidiană (de-a lungul ductului parotidian)
- Loja submandibulară (de-a lungul arterei şi venei faciale)
- Regiunea infratemporală (prin "grăsimea mastica-torie").
 Anastomozele arteriale şi venoase din regiunea bucală asigură o
circulaţie colaterală homolaterală eficientă şi joncţionează teritorii
vasculare superficiale cu teritorii vasculare profunde şi endocraniene
(artera şi vena angulară, vena transversă a feţei).
 Mănunchiul vasculo-nervos infraorbital deţine relaţii osoase cu orificiul
şi canalul infraorbital.
 Reperele cutanate ale găurii infraorbitale sunt importante pentru
anestezia nervului infraorbital. Acesta se află la 5-8 mm inferior de
marginea infraorbitală a aditusului orbital, pe verticala care uneşte
incizura supraorbitală cu gaura mentală şi trece peste sutura
zigomatico-maxilară, corespunzător cu spaţiul dintre premolarii
superiori. Reprezintă şi punctul nevralgic al nervului infraorbital
(prin apăsare poate fi declanşată o senzaţie dureroasă).
 Mănunchiul vasculo-nervos bucal apare în partea posterioară a regiunii,
la marginea anterioară a muşchiului maseter şi inferior de corpul adipos
al obrazului. Provine din spaţiul pterigomandibular (vezi la regiunea
infratemporală).
 Nervul bucal, ramură senzitivă a nervului mandibular (a nu se
confunda cu ramura bucală, motorie a nervului facial), poate fi
anesteziat şi pe cale cutanată la marginea anterioară a muşchiului
maseter unde acesta este intersectat de o linie care uneşte lobul
anterior al urechii cu comisura buzelor.
 Artera facială se palpează (pentru luarea pulsului) apăsând pe mandibulă,
anterior de muşchiul maseter. Ea trebuie protejată cu ocazia inciziilor
abceselor bucale, iar în hemoragii este necesară descoperirea ei.
 Proiectarea pe tegument a arterei şi a venei faciale se face pe o linie,
care uneşte unghiul antero-inferior al muşchiului maseter cu comisura
buzei, iar de la acest nivel corespunde şanţului labio-nazo-genian.
 Ductul parotidian sau canalul lui Stenon se proiectează pe o linie trasată
între lobul anterior al urechii (tragus) şi comisura buzelor.
 Nervul facial (VII), se distribuie sub formă de evantai prin ramurile sale
terminale extrapietroase în regiunea bucală. Inciziile pielii la acest nivel
se fac întotdeauna radial şi nu vertical, pentru a evita lezarea acestor
ramuri, fapt ce ar avea consecinţe grave asupra funcţiilor aparatului
dentomaxilar. In legătură cu aceste ramuri mai menţionăm:
 Ramura zigomatică rulează oblic anterior şi superior, traversând faţa
externă a osului zigomatic; este destinată muşchiilor orbicular al
ochiului şi muşchilor zigomatici (mare şi mic).

311
 Ramura bucală are un traiect transversal în mijlocul regiunii. Se
divide într-o ramură superioră, care se află superior de ductul
parotidian, inervează muşchii buzei superioare, şi nasului, şi într-o
ramură inferioară situată inferior de ductul parotidian, destinată
muşchiului buccinator şi muşchiului orbicular al gurii.
 Ramura marginală a mandibulei, dispusă paralel cu marginea
bazilară a mandibulei, se dirijează anterior, încrucişând artera şi vena
facială situate mai profund, pentru muşchii buzei inferioare şi ai
mentonului.

312
 4. REGIUNEA MASETERICĂ (REGIO MASETERICA)
Limite:
 Superior: arcul zigomatic
 Inferior: marginea bazală a mandibulei
 Anterior: marginea anterioară a muşchiului maseter
 Posterior: marginea posterioară a ramurii mandibulei.

Forma exterioară.
Plasată între regiunea bucală şi regiunea paroti-diană, în partea laterală a
feţei, regiunea maseterica are o formă patrulateră. Prin mişcările mandibulei
pot fi observate contracţiile muşchiului maseter şi poate fi palpată postero-
superior, rularea condilului mandibulei.

Planul superficial este format din:

 Piele, fină şi mobilă.
 Ţesutul subcutanat (Subcutisul), de structură celulo-adipoasă poate
forma o lamă mai groasă sau mai subţire, străbătută de:
 Artera transversă a feţei (A. transversa faciei - facialis), situată
paralel şi la l cm inferior de arcul zigomatic.
 Ramurile bucale (Rr. buccales) şi ramura marginală a mandibulei
(R. marginalis mandibulae), după ce acestea părăsesc plexul
intraparotidian (Plexus intraparotideus) al nervului facial (VII).
 Prelungirea anterioară a glandei parotide, de formă tronconică,
însoţeşte ductul parotidian, detaşându-se uneori de restul glandei şi
formând o glandă parotidă accesorie.
 Ductul parotidian (Ductus parotideus) sau canalul lui Stenon, aflat
pe proiecţia liniei trago-comisurale, într-o dedublare a ţesutului
subcutant.
 Muşchiul rizorius (M. risorius), cu originea de pe fascia maseterină.
 Venele superficiale, drenate în vena facială (V. facialis) şi vena
temporală superficială (V. temporalis superficialis).
 Limfaticele, sunt colectate de nodulii limfatici submandibulari (Nodi
lymphatici submandibulares).
 Nervii senzitivi provin din:
- Ramuri ale nervului auriculotemporal (N. auriculotemporalis)
ramură terminală a nervului mandibular.
- Plexul cervical (Plexus cervicatis) prin intermediul ramurii
anterioare (R. anterior) a nervului auricular mare (N.
auricularis magnus).

Loja maseterină, osteofibroasă, dispune de pereţi şi conţinut.

 Pereţii:

313
  Fascia maseterică (Fascia masseterica), formează peretele lateral
(extern) al lojei, închizând loja în toate direcţiile prin ataşarea ei de
arcul zigomatic, marginile anterioară, inferioară şi posterioară a
ramurii mandibulei. Este rezistentă, şi are un aspect aponevrotic.
 Planul scheletic, alcătuieşte peretele medial (intern) al lojei, fiind
format de faţa laterală a ramurii mandibulei (Ramus mandibulae).
 Comunicări cu:
 Loja temporală, prin "orificiul zigomatic" şi "grăsimea masticatorie..
 Regiunea infratemporală prin incizura mandibulei de la nivelul
marginii superioare a ramurii sale.
 Conţinut:
 Muşchiul maseter (M. masseter), prezintă în componenţa sa o
porţiune superficială (Pars superficialis) şi o porţiune profundă
(Pars profunda). Fibrele musculo-tendinoase ale celor două porţiuni
se intrică între ele; muşchiul umple în totalitate loja.
 Mănunchiul vasculo-nervos maseterin, este format din:
- Artera maseterică (A. masseterica) ramură colaterală a arterei
maxilare.
- Venele drenează în venele maxilare (Vv. maxillares).
- Nervul maseterin (N. massetericus) ramură colaterală a nervului
mandibular, este destinat inervatei muşchiului maseter şi
articulaţiei temporomandibu-lare.
- Elementele mănunchiului vasculo-nervos maseterin, traversează
porţiunea posterioară a incizurii mandibulei, trecând din
regiunea infratemporală pe faţa profundă a muşchiului maseter
pe care o abordează.

314
 Fig.136 Secţiune orizontală prin regiunea maseterică
Referiri practice
 Orientarea formaţiunilor vasculo-nervoase superficiale şi a ductului
parotidian este orizontală, motiv pentru care incizile în această regiune
vor fi efectuate transversal.
 "Zona mută", reprezintă teritoriul regiunii, în care inciziile nu lezează
ramurile nervului facial. Aceasta are formă triunghiulară, delimitată
superior de linia trago-comisurală, iar inferior de o linie trasată între
punctul care corespunde mijlocului marginii posterioare a mandibulei şi
comisura buzelor.
 Spaţiile de glisaj dintre muşchiul maseter şi fascia sa, respectiv dintre
muşchi şi platforma osoasă, sunt spaţiile virtuale ale abceselor lojei
maseterine, care deci pot avea o localizare superficială sau profundă în
lojă. Aceste infecţii se propagă îndeosebi de la ultimul molar inferior.
 Proiecţia nervului maseterin, în vederea anestezierii acestuia (în trismus)
se situează la mijlocul incizurii mandibulei, inferior de arcul zigomatic,
la o adâncime de 2-3 cm.

315
 V. COMPARTIMENTELE TOPOGRAFICE
CIRCUMORALE

Compartimentele topografice circumorale sunt reprezentate de regiunile,

spaţiile, lojele, fosele şi cavităţile "anatomice", dispuse profund, în jurul
cavităţii bucale şi a faringelui.
Ele se caracterizează prin următoarele trăsături generale:
 Se intercalează între baza craniului, gât şi cavitatea bucofaringiană,
reprezentând teritorii de tranziţie între acestea.
 Constituţia lor stratigrafică este heterogenă, fiind delimitate de
dependinţe fasciale, muşchi, pereţi osoşi, piele.
 Conţin formaţiuni, dintre care cele vasculo-nervoase se continuă prin
mai multe compartimente, împreună cu atmosfera celulo-adipoasă din
jur.
 Intercomunicaţia între toate aceste compartimente are un rol deosebit
privind difuzarea infecţiilor de origine endo-şi exobucală.
 Terminologic ele sunt denumite prin utilizarea mai multor sinonime,
ceea ce îngreunează orientarea anatomică şi clinică. Deoarece
localizarea supuraţiilor din punct de vedere clinic se face pe considerente
anatomo-topografice, problema denumirilor are o reală importanţă
practică.

Clasificarea compartimentelor şi terminologia preferată sunt următoarele:

 Spaţiile perifaringiene (Spatium peripharyngeum)
 Spaţiul retrofaringian (Spatium retropharyngeum)
 Spaţiul laterofaringian (Spatium lateropharyngeum)
 Regiunea parotidiană
 Regiunea (fosa) infratemporală (Regio infratemporalis)
 Fosa pterigopalatină (Fossa pterygopalatina)
 Sinusul maxilar (Sinus maxillaris).

316
 1. SPAŢIILE PERIFARINGIENE (SPATIUM
PERIPHARYGEUM)
Spaţiile perifaringiene se situează în jurul faringelui, delimitat de
segmentul cervical printr-un plan orizontal plasat între marginea bazilară a
corpului mandibulei şi procesul mastoidian. Segmentul cefalic faringian
corespunde cu porţiunile nazală şi bucală ale faringelui. Topografic spaţiile
perifaringiene se divid în raport cu situaţia lor faţă de faringe în:
 Spaţiul retrofaringian;
 Spaţiul laterofaringian (situat simetric).

Fig.137 Spaţiile perifaringiene

317
 SPAŢIUL RETROFARINGIAN (SPATIUM
RETROPHARYNGEUM)
Situaţie
Spaţiul retrofaringian este situat între faringe şi coloana vertebrală cervicală
(spaţiu retrovisceral, respectiv prevertebral).

Pereţi: Spaţiul retrofaringian este delimitat prin intermediul următoarelor

formaţiuni:
 Anterior, peretele posterior al faringelui acoperit de fascia
perifaringiană.
 Posterior, lama prevertebrală a fasciei cervicale , plasată pe coloana
vertebrală şi muşchii prevertebrali (până la vertebra C3).
 Superior, porţiunea bazilară a osului occipital, posterior de aria de
fixare a faringelui.
 Lateral, septurile sagitale, expansiuni fasciale, şi lama prevertebrală a
faciei cervicale de o parte şi de alta, cu rol de fixare a faringelui.

 Comunicări: Peretele inferior lipseşte. Prin intermediul său spaţiul

retrofaringian comunică larg cu:
 Spaţiul retrovisceral al gâtului (retrofaringian cervical şi
retroesofagian) şi prin acesta cu:
 Spaţiul prevertebral al mediastinului posterior.

 Conţinut:
 Ţesut celulo-adipos lax, care se continuă cu cel retrovisceral al
gâtului şi prevertebral al mediastinului posterior.
 Ramuri provenite din artera faringiană ascendentă (A. pharyngea
ascendens), destinate peretelui posterior al faringelui.
 Venele, formează o reţea plexiformă, parte a plexului faringian
(Plexus pharyngeus - pharyngealis), care se varsă prin intermediul
venelor faringiene (Vv. pharyngeales) în vena jugulară internă.
 Nodulii limfatici retrofaringieni (Nodi lymphatici
retropharyngeales), în număr de 1-3, colectează limfa etajului nazal
al faringelui, cavităţii nazale şi a tubei auditive.

Referiri practice:
 Spaţiul poate fi abordat prin etajul bucal al faringelui şi peretele
posterior al acestuia.
 Colecţiile purulente ale spaţiului retrofaringian, datorită lipsei unui
obstacol inferior alunecă cu uşurinţă în spaţiul retrovisceral şi cel
prevertebral al mediastinului posterior pe lama prevertebrală a fasciei
cervicale şi prin atmosfera celulo-adipoasă laxă (pericolul

318
 mediastinitelor în infecţiile etajului nazal al faringelui).

Fig.138 Spatiul retrofaringian

SPAŢIUL LATEROFARINGIAN (SPATIUM

LATEROPHARYNGEUM)
Sinonime:
 Spaţiul parafaringian
 Spaţiul maxilofaringian

Situaţie: Lateral (simetric) de faringe.

Pereţi:
 Medial: peretele lateral al faringelui şi septul sagital.
 Lateral: ramura mandibulei, lama superficială a fasciei cervicale şi
muşchiul sternocleidomastoidian.
 Posterior: lama prevertebrală a fasciei cervicale.
 Superior: aria laterală posterioară (pietro-occipitală) a zonei jugulare de
pe baza externă a craniului (exobază).
 Inferior: un plan orizontal tangent pe marginea bazilară a corpului mandibulei.
Subdiviziune. Spaţiul laterofaringian este subdivizat de o formaţiune osteo-
musculo-ligamento-fascială, denumită diafragma stiliană, în două spaţii:
 spaţiul retrostilian
 spaţiul prestilian.

319
 Fig.139 Regiunile laterofaringiene
 Constituţia diafragmei stiliene:

Procesul stiloidian al osului

temporal
Pântecul posterior al
muşchiului digastric
Buchetul lui Riolan: Muşchiul stilohjoidian lateral (extern)
Muşchiul stilofaringian (intermediar)
Muşchiul stiloglos medial (intern)
Ligamentul stilohioidian
Ligamentul stilomandibular
Fascia stilofaringiană
(aripioarele faringelui)

 Aşezarea diafragmei stiliene

 Pe un plan înclinat: dinspre superior spre inferior şi dinspre posterior
spre anterior.
 De la baza externă a craniului. La unghiul mandibulei, osul hioid,

320
 limbă, faringe.
 Compartimentarea spaţiului laterofaringian, în raport cu diafragma
stiliană este următoarea:
 Spaţiul retrostilian.
 Spaţiul prestilian.

SPAŢIUL RETROSTILIAN
Situaţie:
Spaţiul retrostilian este situat între lama prevertebrală a fasciei cervicale,
diafragma stiliană şi faringe.

Pereţi: Spaţiul retrostilian are formă prismatică, situat cu vârful la baza

externă a craniului (exobază) şi cu baza larg deschisă spre regiunea
trigonului carotic, este delimitat:
 Peretele anterior: diafragma stiliană
 Peretele posterior: lama prevertebrală a fasciei cervicale
 Peretele medial: septul sagital
 Peretele lateral: muşchiul sternocleidomastoidian împreună cu fascia sa.

 Comunicări:
 Cu baza internă a craniului (endobaza), (fosa craniană mijlocie şi
fosa craniană posterioară) prin canalul carotic şi gaura jugulară. '
 Cu trigonul carotic.
 Cu spaţiul prestilian prin diafragma stiliană, prin intervalele
intermusculare al buchetului lui Riolan (intervalele stilohioidian-
stilofaringian şi intervalul stiloglos-stilofaringian).

 Conţinut. Spaţiul retrostilian este un spaţiu neuro-vascular care conţine

vasele destinate cavităţii craniene, ultimii patru nervi cranieni
(encefalici) şi trunchiul simpatic.
 Artera carotidă internă (A. carotis interna) urcă în axul spaţiului
retrostilian şi este situată medial şi anterior de vena jugulară internă,
plasată pe peretele faringian, în dreptul recesului faringian (Recessus
pharyngeus)sau foseta lui Rosenmuller cu care este în raport.
 Vena jugulară internă (V. jugularis interna) se situează postero-
lateral de artera carotidă internă.
 Nervul glosofaringian (N. glossopharyngeus), plasat postero-lateral
de artera carotidă internă, se flectează încrucişând faţa laterală a
acesteia. Pătrunde în spaţiul prestilian prin intervalul stilogloso-
stilofaringian, ataşându-se feţei laterale a muşchiului stilofaringian.
 Nervul vag (N. vagus) coboară posterior în unghiul diedru deschis
posterior, format de artera carotidă internă şi vena jugulară internă.
La acest nivel dă naştere la:
- Nervul laringeu superior (N. laryngealis superior) care

321
 încrucişează faţa medială a arterei carotide interne, coboară
oblic între aceasta şi peretele faringfan spre laringe.
 Nervul accesor (N. accessorius), coboară fie anterior, fie posterior
de vena jugulară internă la faţa profundă a muşchiului
sternocleidomastoidian. Emite:
 Nervul hipoglos (N. hypoşlossus), se situează posterior de artera
carotidă internă. încrucişează postero-lateral artera şi coboară spre
anterior la trigonul carotic al gâtului.
 Ganglionul cervical superior (Ganglion cervicale superius) al
trunchiului simpatic, se plasează posterior de artera carotidă internă,
acoperit de lama prevertebrală a fasciei cervicale.

Fig.140 Elementele vasculonervoase ale spaţiului retrostilian

SPAŢIUL PRESTIL1AN
Sinonime: Spaţiul retromandibular.

Situaţie:

322
Spaţiul prestilian este situat între diafragma stiliană, faringe şi ramura
mandibulei.

Pereţi: De formă prismatică, aşezată cu vârful inferior şi baza superior

spaţiul prestilian, are următorii pereţi:
 Peretele anterior: marginea posterioră a ramurii mandibulei, a
muşchilor maseter, pterigoidian medial şi a fasciilor proprii ale acestora.
 Peretele posterior: diafragma stiliană.
 Peretele lateral lama superficială a fasciei cervicale întinsă între fascia
maseterină şi fascia muşchiului sternocleidomastoidian.
 Peretele medial Este format de peretele lateral alfaringelui.

 Comunicări cu:
 Spaţiul retrostilian
 Regiunea trigonului carotic
 Spaţiul sau loja bucală
 Regiunea (fosa) infratemporaiă
 Regiunea temporală.

 Conţinut:
 Loja parotidiană, împreună cu conţinutul glandular şi formaţiunile
vasculo-nervoase intraparotidiene (descrise în cadrul regiunii
parotidiene).
 Loja paraamigdaliană aflată antero-medial de loja parotidiană, pe
faţa laterală a faringelui. Conţine formaţiunile vasculo-nervoase
destinate tonsilei palatine.

323
 2. REGIUNEA PAROTIDIANĂ
Limite:
 Anterior marginea posterioară a ramurii mandibulei
 Posterior procesul mastoid
 Superior Arcul zigomatic
 Inferior Linia orizontală dintre unghiul mandibulei şi procesul
mastoidian al osului temporal.

Forma exterioară. De formă patrulateră, regiunea parotidiană ocupă partea

postero-laterală a feţei, la limita acesteia cu gâtul. Prezintă:
 Fosa retromandibulară (a nu se confunda cu spaţiul retromandibular)
este depresiunea cutanată intercalată între ramura mandibulei, procesul
mastoidian şi meatul acustic extern. Corespunde suprafeţei externe
deprimate a regiunii în care poate fi explorată glanda parotidă.

Planul superficial este format din:

 Piele, fină şi mobilă este dublată de un panicul adipos.
 Ţesutul subcutanat (Subcutisul), celulo-adipos, conţine filetele
nervoase senzitive ale pielii, provenite din: plexul cervical (Plexus
cervicalis) prin nervul auricular mare (N. auricularis magnus) şi din
nervul mandibular (N. mandibularis) prin nervul auriculotemporal (N.
auriculotemporalis).

Constituţia regiunii:
 Loja parotidiană;
 Articulaţia temporomandibulară (sub raport topografic).

LOJA PAROTIDIANA
 Aşezare: Loja parotidiană este aşezată în spaţiul prestilian sau spaţiul
retromandibular.

 Pereţi. Loja parotidiană este formată din pereţi fasciali bine conturaţi,
care aparţin lamei superficiale a fasciei cervicale (Lamina superficialis
fasciae cervicalis), fasciei parotidomaseterice, formată din fascia
parotidiană (Fascia parotidea) şi fascia maseterică (Fascia maseterică)
precum şi fasciei bucofaringiene (Fascia buccopharyngea) continuate
între ele.
 Peretele extern, constituit din foiţa de dedublare superficială a lamei
superficiale a fasciei cervicale şi fasciei parotidomaseterice, vine în
contact cu planul superficial al regiunii.
 Peretele anterior, format din dedublarea profundă a fasciei
parotidomaseterice care acoperă marginea posterioară a ramurii

324
 mandibulei şi a muşchilor maseter şi pterigoidian medial.
 Peretele posterior, este format de foiţa de dedublare profundă a lamei
superficiale a fasciei cervicale, care se continuă cu fascia
stilofaringiană.
 Peretele intern, este format de fascia alcătuită din contopirea foiţelor
profunde ale lamei superficiale a fasciei cervicale, fasciei
parotidomaseterice, şi fasciei bucofaringiene.
 Peretele superior, domul lojei, este format de fixarea foiţelor fasciale
superficială şi profundă, de marginea inferioară a arcului zigomatic,
peretele anterior al meatului acustic extern în partea nearticulată
(extracapsulară) a cavităţii glenoide.
 Peretele inferior, este format de septul despărţitor cu loja
submandibuiară (septul interglandular parotido-submandibular)
rezultat din fuziunea foiţelor superficială şi profundă a lamei
superficiale a fasciei cervicale.

 Comunicările lojei; locul şi conţinutul acestora;

Trigonul carotic Diafragma stiliană Artera carotidă

intervalul stilohioido- externă
stilofaringian
Baza externă a Diafragma stiliană Nervul facial (VII)
craniului (Gaura intervalul digastrico-
stilomastoidiană) stilohioidian
Regiunea Butoniera retrocondiliană Nervul
infratemporală a lui Juvara între colul auriculotemporal
mandibulei şi ligamentul Venele maxilare
sfenomandibular Artera maxilară
Loja bucală Prin peretele anterior al Ductul parotidian
lojei Artera transversă a
feţei
Vena transversă a feţei
Nervul facial (ramuri)
Regiunea Prin domul lojei Nervul
temporală auriculotemporal
Artera temporală
superficială
Vena temporală
superficială
Regiunea Prin septul interglandular Vena
submandibulară retromandibulară

 Conţinutul lojei:
 Glanda parotidă (Glandula parotidea), mulată în lojă,pe care o
umple aproape în întregime, conţinând, formaţiuni vasculo-nervoase

325
 care pătrund şi traversează glanda în mai multe planuri. în raport cu
planul de traversare a glandei de nervul facial, glanda parotidă
prezintă o:
- Porţiune superficială (Pars superficialis)
- Porţiune profundă (Pars profunda).
Descrierea glandei şi a părţilor acesteia s-a făcut în cadrul capitolelor
sintetice.

Fig.141 Conţinutul lojei parotidiene

 Spaţiul periparotidian. Glanda parotidă cuprinsă într-o cap sulă

proprie subţire este separată de pereţii lojei printr-un spaţii,
conjunctiv de clivaj, care permite decolarea ei.
 Nervul facial (N. facialis) Pătruns în glandă după un scurt traiect
extracapsular (l cm), în spaţiul retrostilian, traversează diafragma
stiliană prin intervalul dintre pântecul posterior al muşchiului
digastric şi muşchiul hioglos. Porţiunea intraglandulară prezintă
următoarele caracteristici:
- Străbate orizontal glanda parotidă la 2cm inferior de arcul
zigomatic, divizând glanda într-o porţiune superficială şi o
porţiune profundă.
- Se divide în două porţiuni, una superioară orizontală, diviziunea
temporofacială, şi alta inferioară diviziunea cervicofacială,
dirijată în unghiul mandibulei. Aceste diviziuni se ramifică
abundent în parenchimul glandei parotide, anastomozele dintre
ele formând plexul intraparotidian (Plexus intraparotideus).
Acest plex este cuprins într-o lamă fibroceluloasă de protejare.
 Artera carotidă externă (A. carotis externa) ajunsă în loja
parotidiană prin orificiul diafragmei stiliene, aflat între muşchiul

326
 stilohioidian şi muşchiul stilofaringian, urcă în plin parenchim
anterior şi medial, profund de nervul facial. La 4 cm superior de
unchiul mandibulei artera carotidă externă se bifurcă în cele două
ramuri terminale ale sale, artera temporală superficială (A.
temporalis superficialis) şi artera maxilară (A. maxillaris).
 Pediculul vasculo-nervos maxilar, este angajat în butoniera
retrocondiliană a lui Juvara, orificiu de comunicare cu regiunea
infratemporală, delimitat de colul mandibulei şi ligamentul
sfenomandibular. Acest pedicul este format din:
- Artera maxilară (A. maxillaris), care aflându-se cel mai inferior
în butonieră pătrunde în regiunea infratemporală.
- Venele maxilare (Vv. maxillarae) (segmentul mandibular)
situate la mijlocul butonierei retrocondiliene, pătrund în lojă, şi
se unesc cu venele temporale superficiale. Ele sunt situate în
plin parenchim glandular, în plan superficial faţă de nervul
facial.
- Nervul auriculotemporal (N. auriculotemporalis), trece în lojă în
partea superioară a butonierei retrocondiliene. După un scurt
traiect părăseşte glanda parotidă împreună cu pediculul vascular
temporal superficial

Fig.142 Planul profund

 Pediculul vasculo-nervos temporal superficial, urcă anterior de

tragus, în planul superficial al regiunii temporale părăsind loja printr-
un orificiu aflat pe cupola acesteia. Este format din:
- Artera temporală superficială (A. temporalis superficialis)
(anterior)
- Venele temporale superficiale (Vv. temporales superficiales) (în
poziţie mijlocie)
- Nervul auriculotemporal (N. auriculotemporalis) (posterior).

327
 Pediculul anterior, orientat transversal, perforează peretele anterior
al lojei, pătrunzând în spaţiul bucal. Este format din:
- Artera transversă a feţei (A. transversafaciei -facialis) ramură
colaterală a arterei temporale superficiale.
- Vena transversă a feţei (V. transversa faciei - facialis) care
drenează spre vena retromandibulară (V. retromandibularis).
Aceste elemente sunt dispuse între arcul zigomatic şi ductul
parotidian.
- Ductul parotidian (Ductus parotideus) desprins din marginea
anterioară a glandei parotide.
 Vena retromandibulară (V. retromandibularis) se formează la nivelul
colului mandibulei, prin unirea venelor temporale superficiale (Vv.
temporales superficiales) cu venele maxilare (Vv. maxillares).
Coboară, traversând treptat glanda din profunzime înspre superficial;
părăseşte loja prin perforarea septului interglandular în apropierea
unghiului mandibulei. Trimite o ramură comunicantă intraparotidiană
la vena jugulară externă, care perforează separat peretele lateral al
lojei, în apropierea muşchiului sternocleidomastoidian (anastomoză
jugulo-facială). Dacă este dezvoltată, vena retromandibulară devine un
afluent al venei jugulare externe.

Fig.143 Vasele şi nervii lojei parotidiene

 Nodulii limfatici parotidieni (Nodi lymphatici parotidei) sunt incluşi

328
 în lojă, unde au următoarea dispoziţie:
- Nodulii limfatici parotidieni superficiali (Nodi lymphatici
parotidei superficiales) situaţi între peretele lateral al lojei şi
glandă emit căi limfatice de-a lungul afluenţilor venei jugulare
externe la lanţul jugular extern.
- Nodulii limfatici parotidieni profunzi (Nodi lymphatici parotidei
profundi), după localizarea lor sunt:
- Nodulii limfatici parotidieni profunzi preauriculari (Nodi
lymphatici parotidei profundi pre-auriculares)
- Nodulii limfatici parotidieni profunzi infra-auriculari (Nodi
lymphatici parotidei profundi infra-auriculares).
- Nodulii limfatici parotidieni profunzi intraglandulari (Nodi
lymphatici parotidei profundi intraglandulares). Aceste noduri
limfatice comunică cu lanţul jugular extern.

Referiri practice:
 Loja parotidiană poate fi sediul unor procese supurative (abcesul lojei
parotidiene).
 Căile de acces trebuie să evite lezarea nervului facial, a plexului
intraparotidian şi a ramurilor sale. Ele vor fi efectuate fie anterior de
tragus (vertical), fie transversal cu 2 cm inferior de arcul zigomătic, sau
inferior de unghiului mandibulei.
 Nodulii limfatici parotidiene pot fi interesate practic în toate procesele
inflamatorii şi tumorale ale feţei şi ale cavităţilor circumorale.
 Decolarea glandei parotide este facilitată de prezenţa spaţiului de clivaj
periparotidian şi îngreunată de numărul mare de pediculi vasculo-nervoşi.

329
 3. RAPORTURILE ARTICULAŢIEI
TEMPOROMANDIBULARE
Tratamentul chirurgical al unor afecţiuni, precum şi necesitatea interpretării
simptomatologiei disfuncţiilor articulaţiei temporomandi-bulare, implică o
cunoaştere a raporturilor topografice ale acesteia. Aceste relaţii se prezintă
astfel:
Superior: Fosa craniană mijlocie prin intermediul fosei mandibulare sau
fosa glenoidală
Posterior: Peretele anterior al meatului acustic extern
Artera temporală superficială
Venele temporale superficiale
Nervul auriculotemporal
Fisura petrotimpanică
Coarda timpanului
Ramurile auriculare şi timpanice ale arterei maxilare
Anterior: Muşchiul pterigoidian lateral (tendonul)
Pediculul vasculo-nervos maseteric
Lateral: Nervul facial şi ramura temporofacială
Lobul glenoidal al glandei parotide
Medial: Nervul auriculotemporal
Artera maxilară la Icm inferior de polul medial al condilului
Artera meningee mijlocie, la 5 mm medial
Venele, maxilare
Nervul mandibular şi ganglionul otic la 10-15 mm antero-
medial
Coarda timpanului
Tuba auditivă, joncţiunea osteo-cartilaginoasă, la 5-6 mm
medial.

Fig.144 Articulaţia temporomandibulară

330
 4. REGIUNEA (FOSA) INFRATEMPORALĂ
Sinonime:
 Regiunea profundă a feţei
 Regiunea pterigomaxilară
 Regiunea pterigoidă
 Fosa zigomatică.

Situaţie.
Profundă, în partea postero-laterală a feţei, intercalată între baza externă a
craniului (exobază), regiunile maseterică, parotidiană, şi fosa pterigopalatină.

Regiunea maseterică Regiunea infratemporală Fosa pterigopalatină

Regiunea parotidiană

Limite:
 Suprafeţele osoase ale fosei infratemporale.
 Fascia peretelui intern al lojei parotidiene.

Constituţia regiunii se va trata în următoarea ordine:

 Fosa infratemporală osoasă
 Conţinutul şi spaţiile regiunii.

FOSA INFRATEMPORALA OSOASĂ (FOSSA

INFRATEMPORALIS)
 Pereţii şi constituţia acestora:

Peretele Constituţie
Peretele lateral Osul zigomattc (Faţa temporală)
Ramura mandibulei (Faţa medială)
Peretele anterior Maxila (Faţa infratemporală)
Peretele medial Procesul ptengoidian al osului sfenoidai (lama laterală))
Fanta fosei ptengopalatine (Fisura pterigomaxilară
Peretele superior Osul sfenoidal (Faţa infratemporală)
Orificiul zigomatic

 Comunicări osoase realizate cu:

 Fosa craniană mijlocie (endobaza)
 Fosa pterigopalatină
 Canalul mandibular

331
  Loja maseterină, prin incizura mandibulară (sigmoidă);
 Loja temporală, prin "orificiul zigomatic", delimitat de suprafaţa
internă a arcului zigomatic şi craniu.
Conţinutul şi spaţiile regiunii (fosei)

 Conţinutul regiunii infratemporale:

 Muşchiul pterigoidian lateral (M.pterygoideus lateralis):
- Este dispus între lama externă a procesului pterigoidian şi colul
mandibulei, în partea superioară a spaţiului infratemporal.
- Fasciculul superior, orizontal şi cel inferior orientat oblic sunt
separate, printr-un interstiţiu interfascicular.
- Suprafaţa externă a muşchiului se continuă cu fanta fosei
pterigopalatine. Elementele care se vor continua din fosa
infratemporală în cea pterigopalatină, vor trece obligator pe
această suprafaţă musculară.
 Muşchiul pterigoidian medial (M. pterygoideus medialis):
- Aflat între fosa pterigoidiană şi unghiul mandibulei, are un
traiect oblic, dinspre superior spre inferior, dinspre anterior spre
posterior şi dinspre medial spre lateral. Muşchiul converge la
unghiul mandibulei.
- Segmentul superior al muşchiului se află medial de muşchiul
pterigoidian lateral, iar segmentul inferior, depăşind marginea
inferioară a muşchiului pterigoidian lateral se apropie de ramura
mandibulei.
- La locul de intersectare a muşchiului pterigoidian medial cu
marginea inferioară a muşchiului pterigoidian lateral se
formează un interstiţiu, denumit "defileul interpterigoidian".
 Fascia pterigoidiană are o dispoziţie complicată, în legătur ă cu care
amintim:
- Acoperă faţa internă a muşchiului pterigoidian medial, formând
pentru acesta o teacă foarte subţire.
- Partea superioară a fasciei, interpusă între cei doi muşchi
pterigoidieni (medial şi lateral) este denumită fascie
interpterigoidiană şi se fixează de baza externă a craniului.
- O dependinţă a fasciei, ataşată muşchiului pterigoidian lateral
este numită fascie pterigotemporomaxiIară a lui Hovelaque.
Fascia interpterigoidiană şi cea a lui Hovelaque mărginesc gaura
ovală, formând în jurul acesteia "butoniera orificiului".
- Partea posterioară a fasciei pterigoidiene este fortificată şi
formează ligamentul sfenomandibular (Lig.
sphenomandibulare), care împreună cu procesul condilian al
mandibulei, delimitează butoniera retrocondiliană a lui Juvara.
 Artera maxilară (A.maxillaris) traversează oblic anterior şi medial
fosa infratemporală, de la butoniera retrocondiliană la fanta fosei
pterigopalatine, prin care pătrunde în aceasta.

332
- Traiectul arterei maxilare este flexuos, lung de 4-5 cm şi poate fi
sau superficial sau profund.
- În traiectul superficial (65%) pentru a ajunge pe faţa externă a
muşchiului pterigoidian lateral artera ocoleşte marginea
inferioară a acestuia.
- În traiectul profund (35%), artera este plasată pe suprafaţa
internă a muşchiului pterigoidian lateral. Pentru a se putea
angaja în fanta pterigopalatină artera traversează interstiţiul
dintre cele două fascicule ale muşchiului pterigoidian lateral.
- Porţiunea mandibuiară a arterei (în butoniera retrocondiliană)
emite ramuri ascendente reprezentate de artera timpanică
anterioară (A. tympanica anterior), artera auriculară profunda
(A. auricularis profunda), artera meningee mijlocie (A.
meningea media) şi o ramură descendentă reprezentată de artera
alveolară inferioară (A. alveolans inferior).
- Porţiunea pterigoidiană emite ramuri, degajate pe faţa externă a
muşchiului pterigoidian lateral, dintre care doar ramurile
pterigoidiene (Rr. pterygoidei) rămân în regiune. Celelalte
artere, reprezentate de arteratemporală profundă anterioară (A.
temporalis profunda anterior), artera temporală profundă
posterioară (A. temporalis profunda posterior), artera
maseterică (A. masseterica) şi artera bucală (A. buccalis)
părăsesc fosa.

Fig.145 Raporturile arterei maxilare

333
  Venele maxilare (Vv. maxillares) colectează sângele plexului
pterigoidian şi al plexului alveolar.
- Plexul pterigoidian (Plexus pterygoideus) este mai dezvoltat în
partea superioară şi laterală a regiunii (pe peretele superior al
fosei şi faţa externă a muşchiului pterigoidian lateral).
- Plexul alveolar superior, este plasat pe tuberozitatea maxilei.
 Nervul mandibular (N.madibularis). Inferior de nivelul găurii ovale
cu 5 mm nervul mandibular se distribuie sub formă de buchet în
următoarele ramuri divergente:
- Nervul bucal (N.buccalis), este destinat obrajilor.
- Nervii temporali profunzi (Nn. temporales profundi) în număr
de doi sau trei (anterior, posterior sau anterior, mijlociu şi
posterior), au traiect ascendent la muşchiul temporal. Uneori cel
anterior are origine comună cu nervul bucal (nervul temporo-
bucal).
- Nervul maseteric (N. masetericus), inervează muşchiul omonim,
deseori se formează prin trunchi comun cu nervul temporal
profund posterior (nerv temporomaseterin).
- Nervul pterigoidian medial (N. pterygoideus medialis) şi nervul
pterigoidian lateral (N. pterygoideus lateralis), destinaţi
muşchilor omonimi.
- Nervul auriculotemporal (N. auriculotemporalis), ramura
posterioară a nervului mandibular, se formează din două
rădăcini, care cuprind artera menin-gee mijlocie.
- Nervul alveolar inferior (N. alveolaris inferior), coboară între
fascia interpterigoidiană şi faţa medială a muşchiului
pterigoidian lateral. Trece prin defileul interpterigoidian şi se
plasează apoi între ramura mandibulei şi muşchiul pterigoidian
medial, pentru a pătrunde în canalul mandibulei. - Nervul
lingual (N. lingualis), are acelaşi traiect cu nervul mandibular,
situat anterior de acesta; recurbându-se trece apoi în planşeul
bucal.
 Coarda timpanului (Chorda tympani) desprins din nervul facial în
segmentul mastoidian al canalului facialului, conectează în final în
unghi ascuţit cu nervul lingual pe faţa laterală a muşchiului
pterigoidian medial.
 Ganglionul otic (Ganglion oticum), are un diametru de 2-3mm. Este
plasat inferior de gaura ovală, pe faţa medială a nervului mandibular,
împreună cu rădăcinile sale aferente şi eferente.

 Spaţiile regiunii infratemporale

Fosa infratemporală este subdivizată de muşcnii pterigoidieni şi fascia
interpterigoidiană în două spaţii interstiţiale, ocupate de formaţiunile
vasculo-nervoase ale regiunii, situate în "stratul adipos masticator".
 Spaţiul pterigomandibular este cuprins între faţa medială a ramurii
mandibulei (lateral) şi muşchiul pterigoi» dian lateral (supero-

334
 medial) respectiv muşchiul pterigoidian medial (infero-medial) şi
fasciile lor. Conţine:
- Porţiunea pterigoidiană a arterei maxilare (A. maxillaris), care
ajunge în spaţiu prin traversarea (în traiect profund) muşchiului
pterigoidian lateral.
- Venele maxilare (Vv. maxillares), împreună cu o parte a
plexului pterigoidian (Plexus pterygoideus).
- Artera alveolară inferioară (A. alveolaris inferior) şi venele
omonime.
- Arterele şi venele destinate muşchilor masticatori.
- Artera bucală (A.buccalis) şi venele omonime.
- Nervul alveolar inferior (N.alveolaris inferior), pătrunde în
spaţiu prin defileul interpterigoidian, are un traiect oblic dinspre
superior spre inferior şi dinspre medial spre lateral.
- Nervul lingual (N. lingualis), însoţeşte nervul alveolar inferior,
situându-se anterior de acesta. Recepţionează coarda timpanului
şi este însoţit de o arteră satelită (artera lui Juvara), provenită din
artera alveolară inferioară.
- Nervul bucal (N. buccalis), nervii temporali profunzi (Nn.
temporales profundi) şi nervul maseteric (N. masetericus),
pătrund în spaţiu prin interstiţiul creat între baza craniului şi
marginea superioară a muşchiului pterigoidian lateral sau printre
cele două fascicule ale acestui muşchi (cum este cazul nervului
temporobucal).

Fig.146 Raporturile vaselor şi nervilor în regiunea infratemporală

 Spaţiul interpterigoidian este situat mai profund şi mai superior de

precedentul, în contact cu baza externă a craniului. Este delimitat
lateral de faţa medială a muşchiului pterigoidian lateral, iar medial
de fascia interpterigoidiană. Comunică cu spaţiul pterigomandibular

335
 prin defileul interpterigoidian. Conţine:
- Nervul mandibular (N.mandibularis) şi segmentele de origine
ale ramurilor acestuia, care perforând butoniera găurii ovale
părăsesc spaţiul.
- Ganglionul otic (Ganglion oticum) şi rădăcinile acestuia.
- Artera meningee mijlocie (A. meningea media), cuprinsă între
cele două rădăcini ale nervului auriculotemporal şi alte ramuri
ascendente din porţiunea mandibulară a arterei maxilare.
- Porţiunea plexului pterigoidian (Plexus pterygoideus) dispusă
pe platforma osoasă a bazei externe a craniului, împreună cu
plexul venos al găurii ovale (Plexus venosus foraminis ovalis).

 Comunicările regiunii infratemporale şi conţinutul acestora:

Compartimentul Pasajul Conţinutul

Loja partidiană Butoniera Nervul auriculotemporal
retrocondiliană a lui Venele maxilare
Juvara Artera maxilară
Loja temporală Gaura zigomatică Pediculul vasculo-nervos
temporal profund
Loja maseterică Incizura mandibulei Pediculul vasculo-nervos
(incizura sigmoidiană) maseterin
Loja geniană Intervalul muscular Grăsimea masticatorie
maseter-buccinator Artera bucală
Venele bucale
Nervul bucal
Planşeul cavităţii Intervalul anterior Nervul lingual
bucale dintre ramura Coarda timpanului
mandibulei şi Artera satelită a lui Juvara
muşchiul ptengoidian
medial
Baza internă a Gaura ovală Nervul mandibular
craniului (endobaza) Plexul venos al găurii ovale
Gaura spinoasă Artera meningee mijlocie
Nervul meningeu recurent
Fosa pterigopalatină Fanta fosei Artera maxilară
pterigopalatine Plexul venos pterigoidian
Canalul mandibulei Gaura mandibulei Artera alveolară inferioară
Venele alveolare inferioare
Nervul alveolar inferior

 Referiri de ordin practic

 Datorită situaţiei profunde, a numeroaselor sale formaţiuni vasculo-

336
 nervoase cu un raport topografic "înghesuit", regiunea
infratemporală constituie cel mai dificil teritoriu "anatomic" şi
"chirurgical" al capului.
 Trebuie luat în considerare că atât vasele cât şi nervii regiunii pot
avea un traiect şi o ramificaţie diferită, nesistematică. Dintre aceste
variaţii anatomice amintim în primul rând prezenţa relativ frecventă
a trunchiurilor vasculare şi nervoase comune de emergenţă, care
modifică şi raporturile topografice ale acestora
 In traiectul profund al arterei maxilare, nervul mandibular poate
încrucişa în mod diferit vasul. Astfel nervul poate trece medial,
lateral, respectiv poate cuprinde artera cu ramurile sale alveolară
inferioară şi linguală.
 d Căile exobucale, cutanate ale unor anestezii tronculare bazale şi
periferice sunt efectuate în această regiune cu risc maxim prin
posibilitatea lezării vaselor. Pentru evitarea accidentelor vasculare
este necesară "conducerea acului pe suprafeţe osoase".

Fig.147 Raporturi vasculonervoase privite în secţiune frontală

 Accesul în regiunea infratemporală se efectuează ocolind ramura

ascendentă a mandibulei prin următoarele căi:
- Calea submalară, se ajunge dedesubtul marginii inferioare a
osului zigomatic pe faţa infratemporală a maxilei (ocolind
creasta alveolo-zigomatică). Prin această cale poate fi abordată
şi fanta, respectiv fosa pterigopalatină.
- Calea subzigomatică, spaţiul creat de marginea inferioară
concavă a arcului zigomatic şi de incizura mandibulei
(sigmoidă).
- Calea suprazigomatică, deasupra marginii superioare a arcului
zigomatic.
- Calea subangulomandibulară, la marginea internă a unghiului
mandibulei, pentru a pătrunde în spaţiul pterigomandibular.
 Căile amintite se îndreaptă ia următoarele orificii osoase nervoase:
- Fanta pterigopalatină (pentru nervul maxilar şi alveolarele

337
 superioare posterioare). Aceasta se proiectează în continuarea
suprafeţei infratemporale a maxilei, anterior de procesul
pterigoidian la 4-5 cm de tegument.
- Gaura ovală este plasată la l cm posterior şi 2-3 mm medial de
rădăcina lamei laterale a procesului pterigoidian. Medial de
acest orificiu la 2 mm trece tuba auditivă. Profunzimea
orificiului este la 4-5 cm de tegument.
- Gaura mandibulei se proiectează la mijlocul distanţei dintre
marginea anterioară şi cea posterioară a ramurii mandibulei, la 4
cm superior de unghiul acesteia.
 Ramura mandibulei deţine relaţii topografice cu:
- Muşchii masticatori
- Fasciile muşchilor masticatori
- Pediculul vasculo-nervos alveolar inferior
- Pediculul vasculo-nervos lingual
- Pediculul vasculo-nervos maseterin
- Pediculul vasculo-nervos bucal
- Pediculul vascular maxilar şi nervul auriculotemporal.
- Pediculul vasculo-nervos milohioidian.
 Spaţiile fosei infratemporale comunică larg cu compartimentele
circumorale, făcând parte din ariile critice din punctul de vedere al
propagării infecţiilor. Pe lângă intercomunicaţiile descrise anterior
mai sunt în raport şi cu:
- Cavitatea bucală
- Spaţiul laterofaringian
- Sinusul maxilar
- Orbita (cavitatea orbitală).

338
 5. REGIUNEA FOSEI PTERIGOPALATINE
Sinonime:
 Fosa pterigomaxilară
 Fosa pterigo-maxilo-palatină.

Situaţie.
Prelungire osoasă profundă a fosei infratemporale (Fossa infratemporalis),
fosa pterigopalatiiiă (Fossa pterygopalatina) este inclavată între celelalte
cavităţi craniofaciale. Reprezintă teritoriul de distribuţie neuro-vasculară
pentru orbită, cavitatea nazală, maxilă, cavitatea bucală şi faţă.

Limite:
 Pereţii osoşi ai fosei.

Constituţie: regiunea cuprinde:

 Fosa pterigopalatină osoasă
 Conţinutul neuro-vascular al fosei.

FOSA PTER1GOPALATINĂ (FOSSA PTERYGOPALATINA)

Formă, dimensiuni De aspectul unei piramide patrulatere, aşezate cu baza

superior şi cu vârful inferior, fosa pterigopalatină (Fossa pterygopalatină)
are o înălţime de 2 cm şi o adâncime de l cm. Văzută dinspre fosa
infratemporală, ea apare ca un spaţiu triunghiular larg deschis între procesul
pterigoidian al osului sfenoidal şi tuberozitatea maxilei, prin fisura
pterigomaxilară (Fissura pterygomaxillaris).

Pereţi, orificii, comunicări

Peretele Comunicare cu Pasajul Conţinutul

Anterior
Tuberozitatea Orbita Fisura orbitală infe A.infraorbitală
maxilei rioară Vv.infraorbitale
N.infraorbital
V.oftalmică
inferioară
Alveolele Orificiile alveolare Nervul alveolar
superioare supe rior posterior
Aa.alveolare supe
rioare posterioare

339
 Vv.maxilare
Posterior
Faţa sfenomaxilară Baza internă a Gaura rotundă N. maxilar
a osului sfenoidal craniului
(endobaza)
Procesul Baza externă a Canalul N.pietros mare
pterigoidian al craniului pterigoidian(Vidian) N.pietros profund
osului sfenoidal (exobaza) A.canalului
pterigoi dian
Medial
Lama verticală a Cavitatea Gaura sfenopalatină Rr. nazale
osului palatin nazală posterioare
N.nazopalatin
A.sfenopalatină
Lateral
deschis Fosa Fanta (fisura) pterigo A. maxilară
infratemporală maxilară Plexul
pterigoidian
Baza
Faţa inferioară a -
corpului osului
sfenoidal
Vârful
se continuă în Palatul dur Gaura palatină mare Nervul palatin
canalul palatin şi găurile palatine mare
mare şi mic mici A.palatină mare
(Canalul Vv. palatine mari
pterigopalatin) Nn.palatini mici
Aa. palatine mici
Vv.palatine mici

CONŢINUTUL FOSEI PTERIGOPALATINE

 Artera maxilară (A. maxillaris) (porţiunea pterigopalatină) traversează
fanta pterigomaxilară în partea superioară a acesteia, plasându-se pe
tuberozitatea maxilei. Emite trei grupe de ramuri:
 Ramurile anterioare, degajate pe tuberozitatea maxilei şi anume:
- Artera alveolară superioară posterioară (A. alveolaris superior
posterior)
- Artera infraorbitală (A. infraorbitalis).
 Ramurile descendente:
- Artera canalului pterigoidian (A. canalis pterygoidei)
- Artera palatină descendentă (A. palatina descendens) pătrunde
în canalul palatin mare, divizându-se într-o ramură mai groasă,

340
 artera palatină mare (A. palatina majoris) (anterioară) şi altele
mai subţiri, arterele palatine mici (Aa. palatinae minores),
angajate în canalele lor osoase. Sunt destinate palatului dur.
 c. Ramura terminală, artera sfenopalatină (A. sphenopalatina) aflată
în prelungirea arterei maxilare, trece prin gaura sfenopalatină şi
vascularizează cavitatea nazală. Ea emite:
- Arterele nazale posterioare laterale (Aa.nasales posteriors
laterales)
- Ramuri septale posterioare (Rr. septales posteriores).
 Plexul pterigoidian (Plexus pterygoideus), partea dispusă în fosa
pterigopalatină, colectează venele satelite ale arterelor amintite şi vena
oftalmică inferioară (V. ophtalmica inferior) (sau o ramură
anastomotică a ei).
 Nervul maxilar (N.maxillaris) traversează oblic anterior şi lateral fosa
pterigopalatină pentru a ajunge la extremitatea posterioară a şanţului
infraorbital, care este situat între treimea mijlocie şi treimea externă a
fisurii orbitale inferioare.
- Topografic, se situează superior de artera maxilară pe care o
încrucişează.
- Emite trei grupuri de ramuri, pe traiectul său în fosă:
 Ramurile inferioare
- Ramuri alveolare superioare posterioare (Rr. alveolares
superiores posteriores), în număr de 2-3, se degajă din nervul
maxilar, înainte ca acesta să pătrundă în şanţul infraorbital.
Coboară alipite de tuberozitatea maxilei la orificiile alveolare de
pe aceasta.
 b. Ramurile mediale Nervii pterigopalatini sau sfenopalatini, au
emergenţă în apropierea găurii rotunde. Converg la ganglionul
pterigopalatin, cu care deţin doar relaţii topografice şi se divid în mai
multe ramuri:
- Ramurile nazale posterioare trec prin orificiul sfenopalatin.
- Nervul nazopalatin trece pe aceeaşi cale cu precedentul, fiind
destinat după traversarea canalului incisiv părţii anterioare a
bolţii palatine.
- Nervul palatin mare (anterior), coboară în canalul palatin mare
la bolta palatină.
- Nervii palatini mici (posteriori) traversează canalele palatine
mici, distribuindu-se mucoasei vălului palatin.
 Ramurile anterioare:
- Nervul zigomatic (N. zygomaticus), traversează orbita şi apoi
osul zigomatic.
- -Nervul infraorbital (N. infraorbitalis), continuă traiectul:
nervului maxilar şi împreună cu vasele infraorbitale se angajează
în şanţul lor osos infraorbital.
 Ganglionul pterigopalatin (Ganglion pterygopalatinum) are un diametru

341
 de 3 mm. Este plasat medial şi inferior de nervul maxilar, afrontând
orificiul c analului pterigoidian (vidian); Este conectat prin:
 Aferente, date de componenţii nervului Vidian.
 Eferenţe, asociate ramurilor nervului pterigopalatin şi nervului zigomatic.
Referiri de ordin practic:
 În vederea anesteziei tronculare a nervului maxilar, calea de acces este
cea, subzigomatică şi suprazigomatică, ajungându-se prin traversarea
fosei infratemporale la fanta pterigomaxilară. Pătrunzând cu acul prin
această fantă, la 5-5,5 cm de tegument, se ajunge în fosă.
 În legătură cu posibilităţile de propagare a infecţiilor profunde ale feţei
să se ţină seama de următoarele:
 Comunicarea largă între fosa pterigopalatină şi cea infratemporală.
 Relaţia peretelui anterior al fosei cu sinusul maxilar (perete comun
cu acesta).
 Fisura orbitală inferioară este obturată de o lamă fibroperiostică, care
izolează fosa pterigopalatină de orbită, şi rezistă la difuzarea
infecţiilor.

342
 6. SINUSUL MAXILAR (SINUS MAXILLARIS)
Sinusul maxilar sau sinusul lui Highmore, anexă pneumatică a cavităţii
nazale săpate în corpul maxilei este unul din sinusurile paranazale (Sinus
paranasales). Datorită relaţiilor sale anatomo-topografice şi clinice cu
procesul alveolo-dentar superior, sinusul maxilar devine un "sinus
stomatologic", făcând parte din compartimentele circumorale.

CONFORMAŢIE OSOASĂ

 Formă şi dimensiuni. Sinusul maxilar poate fi comparat cu o piramidă

triunghiulară (asemănător corpului maxilei), prevăzută cu o bază, trei
pereţi şi un vârf. Dimensiunile sinusului maxilar sunt variate. Are o
capacitate în medie de 10-20 ml (între 5-20 ml). în general între cele
două sinusuri maxilare, există o uşoară asimetrie.
 Pereţi. Sinusul maxilar este delimitat de patru pereţi, baza fiind
considerată ca peretele medial al sinusului. Pereţii corespund cu
orientarea feţelor corpului maxilei:
 Peretele anterior sau chirurgical este format de faţa anterioară a
corpului maxilei (Corpus maxiliae). La nivelul feţei sale externe se
localizează gaura infraorbitală şi fosa canină.
- Raporturi: Peretele anterior se divide într-o zonă superioară,
locul de inserţie musculară şi o zonă inferioară, acoperită de
mucoasa vestibulului bucal.
- Conţine canalicule osoase nervoase şi vasculare, care parcurg
peretele anterior, de la canalul infraorbial la alveolele şi
rădăcinile dinţilor frontali superiori şi la primul premolar.
 Peretele posterior, are o grosime de 2mm şi corespunde tube-rozităţii
maxilei (eminenţei maxilare) (Tuber maxillae-Eminentia
maxillaris). în legătură cu acesta amintim:
- Raporturile peretelui cu fosa pterigopalatină şi conţinutul
acesteia.
- Canaliculele dentare, care parcurg peretele de la orificiile
alveolare la alveolele şi rădăcinile celui de-al doilea premolar şi
molari.
 c. Peretele superior, subţire este format de faţa orbitală a maxilei.
Este străbătut de şanţul infraorbital şi de canalul infraorbital. Ambele
formaţiuni se reliefează spre sinusul maxilar. Mănunchiul
infraorbital este separat de cavitatea sinusului prin periost şi printr-
un perete osos deseori dehiscent.
 Peretele medial, realizează despărţitura dintre sinusul maxilar şi
cavitatea nazală. Este format de faţa nazală a corpului maxilei
(Corpus maxillae) şi este subdivizat în două zone:
- Zona inferioară, se situează inferior de linia de inserţie a concăi

343
 nazale inferioare. Este continuă şi de obicei este bombată înspre
sinus.
- Zona superioară; aflată în meatul nazal mijlociu cuprinde hiatul
semilunar (Hiatus semilunaris). Acesta are forma unei fante
lungi de 6-8 mm şi largă de 3-5 mm.
 Prelungirile sinusului apar mai cu seamă în cazul sinusurilor mari. Ele
sunt următoarele:
 Prelungirea orbitală, dezvoltată superior spre procesul frontal al
maxilei.
 Prelungirea zigomatică, săpată în procesul zigomatic al maxilei.
 Prelungirea palatinală, fund de sac osos, înspre palatul dur, şi osul
palatin.
 Planşeul sinusului corespunde cu partea cea mai declivă a acestuia,
aflat în raport cu segmentul premolar şi molar al procesului alveolo-
dentar superior.
 Se situează uşor inferior de planşeul cavităţii nazale şi este în raport
cu rădăcinile dinţilor amintiţi.
 Planşeul poate fi mai larg sau mai îngust şi uneori adâncit prin
prelungirea alveolară a sinusului. In acest caz, rădăcinile se
reliefează în sinus, formând la nivelul plan-şeului mici proeminenţe,
în special cel de-al doilea premolar şi molarii.
 Separarea rădăcinii dintelui de cavitatea sinusului maxilar este foarte
diferită. Ea poate fi dată de o lamă mai subţire sau mai groasă de
ţesut osos compact şi spongios. Alteori delimitarea se face
incomplet, doar prin intermediul periostului sau prin mucoasa
sinuzală.

FORMAŢIUNILE ENDOSINUSALE
Sinusul maxilar este tapetat de mucoasă, care continuă mucoasa respiratorie
a cavităţii nazale, pătrunsă în sinus prin hiatul semilunar. Mucoasa este
subţire şi conţine numeroase glande mucoase.
 Arterele provin din următoarele surse:
 Arterele nazale posterioare laterale (Aa. nasales posteriores
laterales), ramuri ale arterei sfenopalatine, pătrund prin hiatul
semilunar şi vascularizează mucoasa peretelui medial.
 Arterele alveolare superioare posterioare (Aa. alveolares superiores
posteriores), ramuri ale arterei maxilare, formează o reţea fină
pentru mucoasa peretelui posterior şi superior.
 Arterele alveolare superioare anterioare (Aa. alveolares superiores
anteriores) au un traiect variat în sinus (osos, subperiostal,
submucos) emit ramuri şi pentru mucoasa sinusului. Una dintre
aceste ramuri, artera antro-alveolară ocoleşte sinusul străbătând
peretele anterior al acestuia.
 Venele Se formează o reţea în submucoasă şi se varsă în plexul
pterigoidian (Plexus ptetygoideus), prin:

344
  Vena sfenopilatină (de la peretele medial).
 Vena sinusului maxilar (de la ceilalţi pereţi). Aceasta este o ramură
venoasă alveolară mai groasă, care trece printr-un orificiu alveolar
de pe tuberozitatea maxilei.
 în număr de trei sunt ramuri colaterale ale nervului maxilar.
 Limfaticele sunt comune cu cele ale foselor nazale.
 Nervii senzitivi şi vegetativi ai mucoasei provin din:
 Ramurile nazale posterioare superioare laterale (Rr. nasales
posteriores superiores laterales)
 Nervii alveolari superiori (Nn. alveolares superiores) în număr de
trei sunt ramuri colaterale ale nervului maxilar

Referiri de ordin practic

 Hiatul semilunar se situează la o distanţă de 4-5 cm de la narine, în
şanţul dintre procesul uncinat şi bula etmoidală, în meatul nazal
mijlociu. Are o situaţie mascată, nu poate fi abordat prin cateterism.
 Zona inferioară de pe peretele medial este locul puncţiilor sinusului.
Pentru a evita lezarea canalului nazolacri-mal, breşa osoasă se face la 2
cm posterior de marginea anterioară a concăi nazale inferioare, în meatul
nazal inferior.
 Complicaţiile infecţioase dentosinusale, deschiderea traumatică a
sinusului cu ocazia extracţiei premolarilor şi a molarilor superiori
reflectă raportul anatomic existent între sinusul maxilar şi rădăcina
dinţilor amintiţi. Acest raport este variat, fiind determinat în primul rând
de gradul de dezvoltare a sinusului maxilar.
 Trepanarea sinusului maxilar poate fi efectuată fie prin peretele său
anterior (dinspre vestibulul bucal), fie prin peretele medial (cale
endonazală).
 Datorită raportului topografic existent între peretele posterior al
sinusului maxilar şi fosele pterigopalatină şi infra-temporală, pentru
abordarea acestor teritorii poate fi utilizată calea transsinusală

345
 VI. REGIUNILE ENDOBUCALE

Cavitatea bucală (Cavitas oris) sau gura, reprezintă primul segment al

aparatului digestiv (sistemului alimentar). Are o constituţie anatomică
complexă, menită să asigure substratul structural al funcţiilor sale multiple
pe care le îndeplineşte în cadrul aparatului dentomaxilar.
Este situată în etajul inferior al feţei, în teritoriul buco-maxilo-facial, fiind
alcătuită din cadrul scheletic maxilo- palatino-mandibular, completat de
formaţiunile extensibile ale regiunilor peribucale superficiale şi profunde.
Este căptuşită de tunica mucoasă, mucoasa orală (Tunica mucosa oris), care
are un variat rol biologic şi o structură diferenţiată (mucoasă de căptuşire,
mucoasă de masticaţie, mucoasă senzorială).
Conţine arcadele alveolo-dentare (superioară şi inferioară), limba şi are
anexate glandele salivare.
Comunică cu exteriorul prin orificiul bucal şi se continuă cu fa-ringele, prin
intermediul istmului orofaringian.
Cavitatea bucală este divizată de arcadele alveolo-dentare în două
compartimente şi anume:

 Vestibulul bucal (Vestibulum oris)

 Cavitatea bucală propriu-zisă (Cavum oris propria).

Fig.148 Regiunile endobucale

346
 1. VESTIBULUL BUCAL (VESTIBULUM ORIS)
Limite:
 Versantul extern al proceselor alveolo-dentare.
 Buzele şi obrajii

 Formă şi comunicări. Vestibulul bucal este un spaţiu în formă de

potcoavă, cu un perete exterior musculo-cutanat şi altul interior, osos.
Comunică cu cavitatea bucală propriu-zisă prin spaţiile interdentare şi
prin spaţiul retromolar, interval aflat între ultimul molar şi marginea
anterioară a ramurii mandibulei.

 Mucoasa vestibulară este divizată în raport cu peretele vestibular

subiacent în:
 Mucoasa labială, căptuşeşte suprafaţa internă a buzelor. Este groasă
şi aderentă planului muscular labial. Are o suprafaţă reliefată de
glandele labiale.
extinde până la plica pterigomandibulară, repliu mucos, format de rafeul cu
acelaşi nume.
Mucoasa vestibulară are o suprafaţă mamelonată datorită micilor glande
salivare bucale şi molare pe care le conţine în submucoasă.
 Mucoasa bucală, tapetează faţa internă a muşchiului buccinator de
care aderă. Se adaptează fazelor funcţionale ale muşchiului, fără să
formeze plici (o astfel de mucoasă este denumită: activ mobilă).
Posterior mucoasa bucală se
 Mucoasa alveolară vestibulară, aderentă de periostul procesului
alveolar (mucoperiost), îl acoperă până la locul de joncţiune
mucogingivală. în partea posterioară a arcadelor, mucoasa alveolară,
atât superior cât şi inferior este elevată sub formă de "papilă
retromolară". Mucoperiostul rezistă la masticaţie, fiind denumit şi
mucoasă masticatorie sau fixă.
 Şanţurile vestibulare (fornixul vestibular), este locul de reflexie a
mucoasei labiobucale în cea alveolară în formă de fund de sac.
Mucoasa zonei de reflexie este lax fixată de zon a de contact labio-
buco-alveolar, datorită unei submucoase abundente laxe. Această
laxitate a reflexiei mucoasei, facilitează mobilitatea buzelor şi a
obrajilor. în raport cu sediul şanţurilor, se descriu:
- Şanţul vestibular superior (maxilar), între peretele exterior şi
procesul alveolo-dentar superior.
- Şanţul vestibular inferior (mandibular) între peretele exterior şi
procesul alveolo-dentar inferior.

347
 Fig.149 Vestibulul bucal

 Subdiviziunea vestibulului bucal:

 În raport cu planul ocluzal distingem o:
- Porţiune maxilară sau superioară;
- Porţiune mandibulară sau inferioară.
 În raport cu peretele extern se descriu:
- Zonă labiaiă sau şanţ gingivo-labial (superior şi inferior);
- Zonă bucală sau şanţ gingivo-bucal (superior şi inferior) aşezată
simetric.
 Relaţiile aplicative ale vestibulului. Tunica mucoasă prezintă ur-
mătoarele formaţiuni vizibile, palpabile şi repere:
 Frâul buzei superioare (Frenulum labii superioris), plică dezvoltată
a tunicii mucoasei orale (Tunica mucosa oris) în zona labială
superioară, întinsă pe linia mediană între buza superioară şi mucoasa
alveolară.
 Frâul buzei inferioare (Frenulum labii inferioris), similar cu
formaţiunea precedentă, este puţin dezvoltat.
 Plicile alveolo-bucale, cute ale mucoasei, care traversează şanţurile
vestibulare în dreptul premolarilor, participând la compartimentarea
acestora în zonele amintite.
 Papila ductului parotidian (Papilla ductus parotidei), proemină pe
mucoasa bucală în dreptul coletului celui de-al doilea molar superior.
 Gaura infraorbitală (Foramen infraorbitale), este proiectată în zona
bucală a şanţului vestibular superior, împreună cu conţinutul său. Se
situează pe verticala care trece între premolarii superiori la o distanţă
de 5-8 mm inferior de marginea infraorbitală a aditusului orbital.
 Gaura mentală (Foramen mentale) se situează în şanţul
gingivolabial inferior, împreună cu mănunchiul vasculo-nervos

348
 mental. Orificiul se proiectează la semidistanţa dintre marginea
inferioară (bazilară) şi cea alveolară a corpului mandibulei, între
rădăcinile celor doi premolari inferiori.
 Fosa canină (Fossa canina) apare ca o depresiune a şanţului
vestibular superior, situată superior de caninul şi incisivul lateral.
 Creasta zigomatico-alveolară se reliefează în partea posterioară a
vestibulului, în dreptul primilor doi molari superiori.
 Porţiunea terminală a şanţurilor vestibulare limitează plică
pterigomandibulară. La acest nivel pot fi palpate marginea anterioară
a ramurii mandibulei şi procesul coro-noid, precum şi tendonul
muşchiului temporal.
 Fosa retroalveolară, corespunde cu teritoriul şanţului vestibular
superior situat posterior de creasta zigomatico-alveolară, teritoriu
aflat în dreptul tuberozităţii maxilei.

 Vascularizaţia şi inervaţia vestibulului bucal. Vasele şi nervii

vestibulului bucal provin printr-un aport intern din canalele osoase care
se deschid în vestibul şi printr-un aport extern, de la regiunile peribucale.
 Arterele sunt ramuri mucoase din:
- Artera infraorbitală
- Artera mentală
- Artera labială superioară
- Artera labială inferioară
- Artera submentală
- Artera bucală.

 Venele sunt drenate de:

- Vena facială (V. facialis)
- Plexul pterigoidian (Plexus pterygoideus) şi plexul alveolar..
 Limfaticele provin dintr-o reţea bogată, drenată de nodulii limfatici
submandibulari (Nody lymphatici submandibulares)

 Nervii senzitivi sunt ramuri din nervul mandibular (N. mandibularis)

şi nervul maxilar (N. maxillaris) şi se repartizează astfel:
- Ramurile labiale superioare (Rr. labiales superiores) din nervul
infraorbital (N. infraorbitalis), pentru şanţul gingivo-labial superior.
- Ramurile mentale (Rr. mentales) din nervul mental (N.
mentalis) porţiune terminală a nervului alveolar inferior (N.
alveolaris inferior) pentru şanţul gingivo-labial inferior.
- Nervul bucal (N. buccalis), cu ramurile sale profunde, pentru
mucoasa obrajilor.
- Ramurile gingivale superioare (Rr. gingivales superiores) din
plexul dentar superior (Plexus dentalis superior) şi ramurile
gingivale inferioare (Rr. gingivales inferiores) din plexul dentar
inferior (Plexus dentalis inferior) pentru mucoasa alveolară

349
 vestibulară.
- Nervii palatini pentru mucoasa fosei retroalveolare.

 Referiri de ordin practic

 Vestibulul bucal este utilizat pentru efectuarea anesteziilor plexurilor
nervoase dentare (anestezie plexală), posibilă datorită difuziunii
anestezicului prin micile orificii şi spongioasa osului alveolar, la
nivelul incisivilor în special.
 Nervul infraorbital, este anesteziat pe cale orală în fundul de sac
vestibular superior, superior de alveola caninului, în afară de situaţia
găurii infraorbitale se ia în considerare şi traiectul canalului
infraorbital orientat inferior, medial şi anterior în aşa fel că axele
celor două canale se încrucişează pe linia mediană a proceselui
alveololo-dentar superior.
 Nervul mental, este anesteziat mai rar, deoarece este mai avantajoasă
infiltrarea nervului alveolar inferior. Pe lângă locul de proiecţie al
găurii mentale, să se ţină seama şi de direcţia canalului mandibulei,
care este orientat posterior şi superior.
 Nervul bucal are un teritoriu de inervaţie mucoasă foarte variată
acesta putând fi mai extins sau mai redus. De obicei inervează
vestibulul bucal, până în dreptul premolarilor. Nervul bucal după ce
părăseşte fosa infratemporală prin spaţiul format de marginea
anterioară a muşchiului maseter şi marginea posterioară a muşchiului
buccinator, încrucişează marginea anterioară a ramurii mandibulei la
nivelul planului ocluzal. La acest nivel el poate fi anesteziat. .
 Ţesutul conjunctiv lax subiacent şanţurilor vestibulare, crează două
loje perimaxiîare, mărginite de zona de contact (jgheabul) musculo-
osos maxilar, respectiv mandibular şi mucoasa fundurilor de saci.
Aceste loje pot fi sediul unor procese inflamatorii superficiale de
origine dentară
 Vestibulul bucal constituie cale de acces pentru abordarea alveolelor
dentare şi a sinusului maxilar. Suprafaţa externă a acestor teritorii
osoase este acoperită doar de mucoperiost.

350
 2. CAVITATEA BUCALĂ PROPRIU-ZISĂ (CAVITAS
ORIS PROPRIA)
Limite:
Cavitatea bucală propriu-zisă este situată între procesele alveolo-dentare,
bolta palatină, planşeul bucal şi istmul bucofaringian.

Conţinut:
 Arcadele gingivo-alveolo-dentare
 Limba.

Diviziune topografică
 Regiunea palatină
 Regiunea sublinguală
 Regiunea retromolară
 Regiunea tonsilară
 Conţinutul cavităţii bucale (relaţii topografice).

REGIUNEA PALATINĂ
Regiunea palatină sau palatul (Palatum) reprezintă septul osteo-musculo-
membranos de despărţire a cavităţii bucale de cavitatea nazală, format în
partea anterioară pe o suprafaţă de două treimi de palatul dur (Palatum
durum), iar în treimea posterioară de palatul moale (vălul palatin) (Palatum
mole - Velum palatinum).

 Relaţii aplicative. Regiunea palatină are aspectul unei suprafeţe boltite

concavă de formă ogivală flancată de procesul alveolar superior, lungă
de 8-9 cm şi largă de 4-5 cm, prezentând următoarele detalii de suprafaţă
şi repere:
 Torusul palatin (Torus palatinus), proeminenţă osoasă de formă şi
mărime variată, aşezat pe linia mediană a bolţii palatine.
 Rafeul palatin (Raphe palati), zonă mucoperiostală sau- avasculară,
pe linia mediană a palatului.
 Papila incisivă (Papilla incisiva), proeminenţă rotunjită mucoasă,
situată pe linia mediană, la l cm posterior de incisivii centrali
superiori. Acoperă orificiul oral al canalului incisiv.
 Plicite palatine transverse (Plicae palatinae transversae), 2-6
reliefuri ale mucoasei, dispuse radiar, simetric în partea anterioară a
palatului.
 Foveola palatină, depresiune mică pe palatul moale, în apropierea
liniei mediane, este locul de deschidere al ductelor glandelor
palatine.

351
  Proeminenţa cârligului procesului pterigoidian, în partea laterală a
palatului moale (vălului palatin), postero-medial de procesul alveolar
superior.
 Gaura palatină mare (Foramen palatinum majus), situată simeric în
unghiul postero-lateral al palatului osos la 5mm anterior de marginea
posterioară a acestuia şi la l cm medial de procesul alveolar al
maxilei.
 Linia "A" una sau mai multe linii transverse, uşor concave anterior,
marchează limita dintre palatul dur şi palatul moale (vălul palatin) şi
corespunde marginii osoase posterioare a bolţii palatine.
 Istmul orofaringian (Isthmus facium) (gâtlejul), delimitat de uvula
palatină (Uvula palatina), pilierii vălului palatin şi rădăcina limbii
(Radix linguae).
 Mucoasa regiunii palatine, în raport cu structurile subiacente se
prezintă astfel:
 Mucoasa palatului dur este rezistentă şi groasă. Aderă puternic de
periost, formând un singur strat mucoperiostic. La nivelul procesului
alveolar al maxilei se continuă pe faţa internă palatinală a acestora
(mucoasă alveolară) fără linie de demarcare spre gingie (Gingivae).
Conţine pe alocuri un ţesut areolar sub-mucos şi glande. în raport cu
gradul de rezilienţă se disting trei zone şi anume:
- Zona fibroasă, corespunde suturii mediopalatine şi rebordului
alveolar al palatului dur.
- Zona grăsoasă, aflată simetric în partea anterioară a palatului
dur, între părţile zonei fibroase. Conţine ţesut submucos adipos
areolar.
- Zona glandulară, dispusă în partea posterioară a bolţii, conţine
glandele palatine (Glandulae palatinae).
 Mucoasa palatului moale (vălului palatin), continuă mucoasa
palatului dur. Este mai subţire şi mai puţin aderentă, datorită
submucoasei mai laxe şi a numărului mare de glande salivare.
Suprafaţa nazală a vălului palatin este tapetată de mucoasa cavităţii
nazale (mucoasă respiratorie).

 Planul osteo-musculo-fibros este format din:

 Scheletul palatului alcătuit din:
- Procesul palatin a celor două maxile;
- Lama orizontală a celor două oase palatine;
- Sutura palatinală mediană şi sutura palatină transversă
 Lama musculo-aponevrotică a palatului moale conţine:
- Aponevroza palatină (Aponeurosis palatina), în prelungirea
palatului osos extinsă până la mijlocul palatului moale (vălului
palatin).
- Muşchii palatini, dispuşi în mai multe planuri intricate între ele.

352
 Vasele şi nervii palatului, formează pediculi care asigură o vascu-
larizaţie şi o inervaţie sectorială regiunii palatine.

 Arterele:
- Artera palatină descendentă (A. palatina descendens) prin:
artera palatina mare (A. palatina major) şi arterele palatine mici
(Aa. palatinae minores), vascularizează partea posterioară a
palatului dur, şi palatul moale (vălului palatin).
- Artera nazală posterioară a septului (Artera nazopalatină), trece
prin canalul incisiv şi se distribuie părţi anterioare a bolţii
palatine.
- Artera palatină ascendentă (A.palatina ascendens) ramură
colaterală a arterei faciale este destinată palatului moaie (vălului
palatin).
 Venele se grupează în:
- Vene ascendente (superioare), care au un traiect invers cu
arterele, străbat orificiile osoase ale palatului dur şi se varsă în
plexul pterigoidian (Plexus pterygoideus).
- Venele descendente (inferioare) iau calea venei linguale (V.
lingualis) şi venelor faringiene (Vv. pharyngeales), recoltează
predominant vasele vălului palatin.
 Limfaticele formează o reţea bogată, mai ales la nivelul cercului
limfatic al istmului bucofaringian. Ele se drenează în:
- Nodulii limfatici faciali (Nodi lymphatici facialei) -Nodulii
limfatici retrofaringieni (Nodi lymphatici retro-pharyngeales)
- Nodulii limfatici parotidieni (Nodi lymphatici parotidei)
- Lanţul jugular intern.
 Nervii asigură inervaţia senzitivă şi vegetativă a mucoasei prin
următoarele ramuri:
- Nervul nazopalatin (N. nasopalatinus) ramură a nervului
maxilar de la ganglionul pterigopalatin se orientează transversal,
traversează gaura sfenopalatină pentru a ajunge la nivelul
mucoasei cavităţii nazale descinzând anterior şi inferior până la
nivelul canalului incisiv în care pătrunde. Porţiunea sa terminală
inervează partea anterioară a mucoasei bolţii palatine, şi cea
alveolară adiacentă.
- Nervul palatin mare (N. palatinus major) descinde prin canalul
palatin mare până la nivelul porţiunii superioare a palatului dur,
de unde se orientează anterior în contact cu faţa inferioară
(bucală) a palatului dur, până la nivelul dinţilor incisivi.
Inervează gingiile, mucoasa şi glandele palatului dur.
- Nervii palatini mici (Nn. palatini minores) în număr de 2-3
descind vertical prin canalele palatine mici pentru a ajunge la
palatul moale (vălul palatin) unde se termină inervând uvula
palatină şi tonsilele palatine, prin ramuri tonsilare (Rr.
tonsillares).

353
 - Ramuri din nervul glosofaringlan (N. glossopharyngeus) şi
nervul vag (N. vagus) contribuie de asemenea la inervaţia
senzitivă a zonei istmului bucofaringian.

 Referiri de ordin practic

 Gaura incisivă reprezintă sediul anestezierii nervului nazopalatin.
Aria de inervaţie a celor doi nervi nazopala-tini se întinde până la
linia care uneşte cei doi canini superiori.
 • Gaura palatină mare serveşte pentru anestezierea nervului palatin
mare şi nervilor palatini mici.
 Artera palatină mare ramură a arterei palatine descendente poate fi
lezată cu ocazia deschiderii abceselor pala-tinale. Artera are un
traiect uşor oblic dinspre posterior spre anterior şi dinspre lateral
spre medial pe palatul dur, îndepărtându-se de arcada alveolo-
dentară. Este indicat de aceea ca inciziile să se facă în sens antero-
posterior (şi nu transversal) şi cât mai aproape de arcadă. Artera
secţionată se poate retrage în canalul palatin mare, nemaiputând fi
stăpânităiiemoragia numai prin ligaturarea arterei carotide externe.
 Palatul poate fi sediul despicăturilor palatinale congenitale. Deoarece
aceste despicături sunt datorate unor lipse de substanţe, refacerea
planurilor osoase şi musculare se va face nu numai pe considerente
anatomice, ci şi funcţionale, ţinând seama de rolul regiunii palatine
în respiraţie, alimentaţie şi fonaţie.
 Palatul reprezintă zona de sprijuin pentru protezele totale, gradul de
retentivitate şi de rezilienţă mucoasă, fiind determinate de constituţia
sa morfologică

354
Fig.150 Vasele şi nervii palatului

355
 REGIUNEA SUBLINGUALĂ
Regiunea sublinguală cuprinde formaţiunile planşeului bucal, situate
superior de muşchiul milohioidian. Acesta formează o lamă simetrică,
întinsă între arcul corpului mandibulei şi cel al osului hioid numită
diafragmă orală. Aceasta separă cavitatea bucală de regiunile gâtului.

Forma exterioară.
Planşeul bucal este acoperit în mare parte de limbă, fiind explorabil doar în
porţiunea sa anterioară, după ridicarea segmentului mobil al limbii. Prezintă
următoarele detalii de suprafaţă:
 Triunghiul sublingual (Şanţul alveolo-lingual), reprezintă teritoriul liber
al planşeului bucal, delimitat de faţa internă a corpului mandibulei, a
proceselor alveolo-dentare şi de rădăcina limbii.
 Deoarece toată saliva se scurge aici triunghiul este denumit şi "Pelvis
salivalis". Pe acest triunghi se sprijină faţa inferioară a segmentului
mobil al limbii, fiind o zonă accesibilă explorării.
 Frâul limbii (Frenulum linguae), repliu fibro-mucos subţire, de formă
semilunară, aflat pe linia mediană a planşeului bucal se întinde între
acesta şi faţa inferioară a corpului limbii.
 Caruncula sublinguată (Caruncula sublingualis), tubercul simetric, la
baza de inserţie a frâului lingual, perforat de orificiul de deschidere al
duetului submandibular (Ductus submandibularis) şi de orificiul de
deschidere al duetului sublingual mare (Ductus sublingualis major).
 Eminenţa salivară sau sublinguală, reprezintă proeminenţa alungită,
ridicată de glanda sublinguală.
 Plica sublinguală (Plica sublingualis), este un repliu mucos simetric,
ridicat de glanda sublinguală. Pe ea se observă micile orificii de
deschidere ale duetelor sublinguale mici (Ductus sublinguales minores).

Mucoasa sublinguală continuă mucoasa de pe faţa inferioară a limbii şi se

reflectă pe faţa linguală a procesului alveolo-dentar inferior, formând
mucoperiostul acesteia. Denumită şi mucoasă alveolo-linguală, este subţire,
transparentă şi dispune de o mobilitate crescută, care permite mişcările libere
ale corpului limbii.
 Arterele mucoasei provin din artera sublinguală (A. sublingualis)
ramură colaterală a arterei linguale (A. lingualis).
 Venele drenează în vena sublinguală (V. sublingualis) afluent al venei
linguale (V. lingualis). Limfaticele sunt colectate de căile limfatice ale
limbii. Nervii senziti u ai mucoasei provin din nervul sublingual (N.
sublingualis), ramură a nervului lingual (N. lingualis) din nervul
mandibular şi din ramurile gingivaie interioare (Rr. gingivales
inferiores) din plexul dentar inferior (Plexus dentalis inferior).

Loja sublinguală Reprezintă spaţiul cuprins între diafragma orală, mucoasa

356
sublinguală şi arcul mandibular, fiind prevăzută cu pereţi, comunicări şi
conţinut.
 Pereţii:
 Peretele superior este format de mucoasa alveolo-linguală.
 Peretele inferior, musculos, este alcătuit de muşchiul milohioidian
(M. mylohyoideus), are o poziţie înclinată inferior şi posterior.
 Peretele medial, musculos, este format din muşchii extrinseci ai
limbii: muşchiul genioglos (M. genioglossus), muşchiul
geniohioidian (M. geniohyoideus) şi muşchiul hioglos (M.
hyoglossus), care alcătuiesc împreună rădăcina limbii.
 Peretele lateral, osos, este format de foseta sublinguală (Fovea
sublingualis) a corpului mandibulei.

Fig.151 Loja sublinguală

 Comunicări:
 Anterior, comunică pe linia mediană cu loja opusă, printr-un pasaj
între mucoasă şi muşchiul genioglos.
 Posterior, comunică cu regiunea submandibulară prin şanţul lateral
al limbii, delimitat de muşchiul milohioidian şi muşchiul hioglos, şi
mucoasa planşeului bucal. Acest şanţ constituie locul de trecere a
formaţiunilor în loja sublinguală “poarta lojei").

 Conţinut:
 Glanda sublinguală (Glandula sublingualis), ocupă cea mai mare
parte a lojei; este situată în partea laterală a acesteia, aplicată pe
foseta sublinguală (Fovea sublingualis) a corpului mandibulei.
Prelungirile glandei privesc spre comunicările lojei. Prelungirea
anterioară a glandei submandibulare, poate ajunge până la glanda
sublinguală.
 Ductul sublingual mare (Ductus sublingualis major) sau canalul
lui Wharton, însoţit de prelungirea anterioară a glandei sublinguale,
trece în loja sublinguală prin şanţul lateral al limbii, având un traiect
rectiliniu anterior şi medial, medial de glanda sublinguală spre

357
 orificiul său de deschidere de la baza frâului limbii.
 Nervul lingual (N. lingualis), pătrunde în lojă din regiu nea
infratemporală şi submandibulară la nivelul celui de-al treilea molar
inferior. Este plasat imediat inferior de mucoasa alveolo-linguaiă, în
partea superioară a şanţului lateral al limbii. Ajuns în lojă nervul
lingual descrie o spirali în jurul ductului sublingual mare, plasându-
se la început superior, apoi treptat lateral, inferior şi medial de acesta
Emite nervul sublingual pentru glandă şi mucoasa sublinguală şi se
divide în numeroase ramuri destinate mucoasei linguale, ramuri
linguale (Rr.linguales).
 Nervul hipoglos (N.hypoglossus), trece prin partea inferioară a
şanţului lateral al limbii în lojă, inferior de ductul sublingual mare.
Situându-se apoi medial de glanda sublinguală, se distribuie
muşchilor limbii prin ramuri linguale (Rr. linguales):
 Artera sublinguală (A. sublingualis), se află medial de glanda
sublinguală, inferior de ductul sublingual mare (canalul lui
Wharton), vascularizează loja.
 Vena sublinguală (V. sublingualis), însoţeşte artera omonimă, fiind
colectoarea principală a limbii şi a lojei sublinguale. Venă satelită a
nervului hipoglos (V. comitans nervi hypoglossis) în regiunea
submandibulară şi drenează în vena linguală (V. lingualis).
 Ţesutul celulo-adipos al lojei este lax şi cuprinde elementele din
conţinutul acesteia.

Fig.152 Vasele şi nervii lojei sublinguale

 Referiri de ordin practic

358
 Planşeul bucal este un teritoriu dinamic, contracţiile muşchiului
milohioidian ridicând regiunea sublinguală şi limba.
 În cavitatea bucală edentată datorită atrofierii proceselor alveolare,
regiunea devine protuberantă în cavitatea bucală.
 Mucoasa alveolo-linguaiă reprezintă peretele chirurgical al lojei
sublinguale, prin care se abordează conţinutul acesteia.
 Loja sublinguală poate fi sediul supuraţiilor localizate superior de
muşchiul milohioidian, dar cu posibilitate de invazie prin
comunicările lojei spre loja opusă sau în regiunea submandibulară
(celulita descendentă sau angina Ludwig).
 Teritoriul regiunii sublinguale, aflat posterior de primul molar este
important pentru extinderea bazelor protezelor mobile fiind denumit
în clinică "regiune paralinguală".

359
 REGIUNEA RETROMOLARĂ
Regiunea retromolară cuprinde teritoriul situat posterior de ultimul molar
superior şi inferior (dintele serotin - al treilea molar) (Dens serotinus -
molaris tertius), şi arcul palatoglos (Arcus palatoglossus), formând peretele
postero-lateral al cavităţii bucale propriu-zise. Importanţa regiunii este dată
în primul rând de faptul că în această regiune se execută anestezia nervului
alveolar inferior.

 Forma exterioară. în regiunea retromolară se disting următoarele

formaţiuni de suprafaţă:
 Fovea sau fosa retromolară superioară (a nu se confunda cu fosa
retroalveolară a vestibulului). Depresiune situată la locul de
joncţiune a maxilei cu osul palatin şi extremitatea inferioară al
procesului pterigoidian, posterior de procesul alveolo-dentar
superior, pe versantul intern al acesteia.
 Papila retromolară superioară, proeminenţă gingivală, delimitează
fovea retromolară superioară.
 Tuberculul alveolar superior este proeminenţa rotunjită, acoperită de
mucoasa extremităţii posterioare a procesului alveolar superior.
 Fovea sau fosa retromolară inferioară, corespunde trigonului
retromolar al mandibulei situat între crestele marginii anterioare ale
acesteia.
 Papila retromolară inferioară, proeminenţă a ţesutului gingival,
situată în partea anterioară a foveei retromolare anterioare.
 Perniţa retromolară glandulară, se situează posterior de papila
retromolară gingivală inferioară şi este dată de micile glande
retromolare.
 Aria sau tuberculul piriform (tuberculul mandibular) este porţiunea
osoasă mai ridicată a porţiunii terminale a procesului alveolar
inferior, după pierderea ultimului molar. Se poate distinge uşor de
perniţa retromolară, deoarece are o consistenţă dură şi o culoare
palidă.
 Plica pterigomandibulară reliefată de rafeul pterigomandibular, este
un repliu mucos dispus oblic inferior şi late rai, între proeminenţa
cârligului procesului pterigoidian de pe palatul moale (vălul palatin)
şi fovea retromolară.
 Constituţie:
 Mucoasa regiunii retromolare este continuarea .mucoasei
vestibulare şi a cavităţii bucale propriu-zise şi se continuă cu
mucoasa istmului faringian şi a faringelui. În legătură cu mucoasa
amintim:
- Acoperă intrarea intraorală a spaţiului pterigomandibular, fiind
aplicată pe marginea anterioară a ramurii mandibulei şi pe
marginea anterioară a procesului pterigoidian medial flancat de

360
 rafeul pterigomandibular. Trecând peste acest rafeu, dă naştere
plicii pterigomandibulare.

 Spaţiul pterigomandibular al regiunii infratemporale se

proiectează în această regiune cu marginea lui anterioară.
- Intrarea în spaţiu este barată de mucoasa amintită anterior şi de
porţiunea de origine a muşchiului buccinator. Pentru a pătrunde
în spaţiu, este necesar să se treacă peste stratul mucos şi peste
lama musculară subţire a muşchiului buccinator
- Unghiul antero-inferior al spaţiului pterigomandibular se
proiectează inferior de cavitatea bucală, comunicând cu regiunea
submandibulară.
- Anterior, intrarea în spaţiu este delimitată lateral de creasta
internă (temporală) a marginii anterioare a ramurii mandibulei,
de marginea anterioară a procesului coronoid al ramurii
mandibulei şi de tendonul muşchiului temporal, iar medial de
marginea anterioară a muşchiului pterigoidian medial. Prin acest
defileu osteomuscular, spaţiul este accesibil cu uşurinţă.
 Conţinutul spaţiului pterigomandibular din puncul de vedere al
abordării intraorale este următorul:
- Faţa medială a ramurii mandibulei (Ramus mandibulae),
împreună cu elementele osoase de pe aceasta: gaura mandibulei,
lingula mandibulei, antilingula şi şanţul milohioidian.
- Nervul alveolar inferior (N. alveolaris inferior) are un traiect
uşor flexuos, în vederea protejării lui faţă de elongaţii, în cazul
deschiderii exagerate a gurii.
- Nervul lingual (N. lingualis), este situat cu câţiva milimetri
anterior de nervul alveolar inferior.
- Nervul milohioidian (N. mylohyoideus), situat posterior de
nervul alveolar inferior, ia naştere din acesta superior de gaura
mandibulei.
- Nervul bucal (N. buccalis), are un traiect orientat anterior; trece
superior de lingula mandibulei, încrucişând marginea anterioară
a tendonului muşchiului temporal la punctul unde planul de
ocluzie al molarilor superiori intersectează procesul coronoidian
al ramurii mandibulei.
- Artera alveolară inferioară (A. alveolaris inferior) ramură a
arterei maxilare, coboară la gaura mandibulei, postero-lateral de
nervul alveolar inferior.

 Referiri de ordin practic

 Deoarece anastezierea arcadei alveolo-dentare inferioare se face prin
infiltrarea spaţiului pterigomandibular, este necesar de a cunoaşte
unele relaţii între platforma osoasă a spaţiului şi nervii de la acest
nivel.
 Gaura mandibulei se situează la mijlocul distanţei dintre marginea

361
 anterioară şi cea posterioară a ramurii mandibulei, pe planul ocluzal
al molarilor inferiori.
 Orientarea găurii mandibulei este determinată de poziţia ramurii
mandibulei, care formează un unghi deschis posterior de 2° - 25°,
faţă de corpul mandibulei.
 Gaura mandibulei este flancată anterior de lingula mandibulei (sau
spina lui Spix), palpabilă, care are vârful situat superior de orificiu
cu câţiva milimetri.
 Proeminenţa mandibulară este suprafaţa bombată a feţei interne a
ramurii, situată superior şi anterior de spina mandibulei, teritoriu de
răspântie al nervilor alveolar inferior, lingual, milohioidian şi bucal,
ramuri colaterale ale nervului maxilar unde aceştia pot fi anesteziaţi
în bloc.
 Pătrunderea în spaţiul pterigomandibular în vederea efectuării
anesteziei hemiarcadei inferioare se efectuează în spaţiul dintre plica
pterigomandibulară şi creasta temporală a ramurii mandibulei. Gaura
mandibulei se plasează la 2,5 -3 cm în profunzime,
 Cu ocazia anesteziilor se vor lua în considerare uneie variaţii de
inervaţie senzitivă. Astfel nervul milohioidian poate transporta filete
alveolare şi dentare pentru cel de-al treilea molar inferior, care
pătrund în os prin mici orificii accesorii.
 Aceste filete în alte cazuri se pot degaja din nervul alveolar inferior
înainte ca el să pătrundă în canalul mandibulei. Variaţiile anatomice
ale inervaţiei pot fi cauza unor insuccese de anestezie.
 Datoriiă poziţiei relativ apropiate a nervului facial şi a nervului
auriculotemporal, ei pot fi anesteziaţi cu ocazia injectărilor efectuate
în spaţiul pterigomandibular.

362
 REGIUNEA TONSILARĂ
Regiunea tonsilară se situează în teritoriul istmului bucofaringian (Isthmus
faucium), delimitată de arcurile palatine (arcul palatoglos şi arcul
palatofaringian) şi marginea laterală a rădăcinii limbii. Poate fi pusă în
evidenţă prin apăsarea limbii spre inferior, prezentându-se ca o depresiune
triunghiulară, ocupată de tonsila palatină (Tonsilla palatina).

Fig.153 Regiunea tonsilară, limite

Fosa tonsilară (Fossa tonsillaris) de forma unei prisme triunghiulare,

orientate cu baza inferior spre şanţul mucos creat între rădăcina limbii şi
peretele faringian, iar cu vârful superior spre unghiul de diviziune al
arcurilor palatine, prezintă următorii pereţi:
 Peretele anterior format din arcul palatoglos (Arcus palato-glossus) sau
pilierul anterior (separă loja tonsilară de regiunea retromolară). Este
format din:
 plica glosopalatină şi
 muşchiul palatoglos (M. palatoglossus).
 Peretele posterior este alcătuit din arcul paltofaringian (Arcus
palatopharyngeus) sau pilierul posterior. Este alcătuit din:
 plica faringopalatină şi
 muşchiul paiatofaringian (M. palatopharyngeus).
 Peretele inferior este format de plica triangulară (Plica triangularis).
 Peretele lateral (extern) sau faringian, formează planşeul lojei tonsilare
(amigdaliene). Este alcătuit de peretele faringian, care vine în raport la
exterior cu un teritoriu circumscris al spaţiului prestilian, numit spaţiul

363
 sau loja paraamigdaliană. Prin acest spaţiu tonsila palatină are raporturi
cu următoarele formaţiuni:
 Pediculul vascular ascendent al tonsilei palatine pătrunde în tonsila
prin hilul acesteia după penetrarea lui prin peretele faringian. Este
format de ramurile faringiene (Rr. pharyngeales) ale arterei
faringiene ascendente (A. pharyngea ascendens) şi ramura tonsilară
(R. tonsillaris) din artera facială (A. facialis).
 Artera carotidă internă (A. carotis interna) aflată la o distanţă de l,5-
2 cm de partea superioară a peretelui.
 Artera carotidă externă (A. carotis externa), urcă oblic anterior,
apropiindu-se la l,5-2cm de partea inferioară a peretelui extern al
lojei tonsilare.

Fig.154 Regiunea tonsilară, secţiune orizontală

 Conţinutul lojei
 Tonsila palatină (Tonsilla palatina), acoperită pe suprafaţa ei
endobucală cu mucoasa regiunii şi dependinţele acesteia (descrise la
istmul faringian).
 Capsula tonsilară (Capsula tonsillaris), acoperă tonsila palatină şi o
fixează de pereţii lojei, de care este aderentă.
 Pediculul vasculo-nervos tonsilar, pătrunde în lojă, în partea infero-
laterală a acesteia, penetrând prin hilul tonsilei.

364
  Spaţiul peritonsilar se situează între pereţii îojei şi capsula tonsilară.
Datorită aderenţelor existente între capsulă şi pereţii lojei, acest
spaţiu este decelabil doar limitat. Superior acest spaţiu este în raport
cu mucoasa fosei supratonsilare (Fossa supra-tonsillaris),
depresiune delimitată de unghiul arcurilor palatine (arcul palatoglos
şi arcul palatofaringian) nivel la care se situează plică seniilunară
(Plică semilunaris) şi polul superior al tonsilei.

 Referiri practice
 Regiunea tonsilară reprezintă sediul executării amigdalectomiilor.
Decolarea tonsilei palatine la nivelul arcului pa.latofaringian (arcul
palatin posterior) şi de pe peretele faringian comportă riscul lezării
arterelor carotide (externă şi internă).
 Procesele infecţioase tonsilare se pot propaga în loja tonsilară.
Abcesul peritonsilar (periamigdalian) se formează în fosa supra-
tonsilară, uşor abordabilă pe cale intrabucală, la nivelul arcului
palatoglos.

365
 TOPOGRAFIA CONŢINUTULUI CAVITĂŢII BUCALE

 Relaţiile topografice ale limbii.

Rădăcina limbii Partea posterioară a planşeului bucal

Baza limbii Palatul moale şi istmul bucofaringian
Porţiunea fixă Epiglota, aditusul laringian
Segmentul de inserţie Regiunea tonsilară
Şanţul lateral al limbii şi conţinutul lui
Regiunea sublinguală
Componentele osoase mandibulară,
hioidiană şi stiloidă locul de origine al
muşchilor extrinseci linguali.
Corpul limbii Bolta palatină
Partea liberă sau mobilă Arcadele alveolo-dentare
Regiunea sublinguală
Vestibulul, orificiul bucal şi o parte din
suprafaţa externă a regiunii labiale (prin
proiectarea limbii în afară)

 Arcadele gingivo-alveolo-dentare

 Suprafeţele arcadelor:
Suprafaţă externă vestibulară - labială
- bucală
Suprafaţă internă sau orală - linguală (arcada inferioară)
- palatinală (arcada superioară)
Suprafaţă interdentală de contact (interproximală,
aproximală)
Suprafaţă ocluzală

366
  Sinopsa inervaţiei senzitive a dinţilor şi a mucoaselor alveolare

Arcada superioară
Segment Mucoasa Dinţii Mucoasa
vestibutară palatinală
Molar N.palatin mare Nn.alveolari N.palatin mare
superiori
Rr.alveolare
superioare
posterioare
Premolar Nn.palatini mici R.alveolară Nn.palatini mici
N.bucal superioară
mijlocie
Frontal N.infraoibital R.alveolare N.nazopalatin
superioare
anterioare

Arcada inferioară
Segment Mucoasa Dinţii Mucoasa
vestibulară linguală
Molar N. bucal (Nn. N. alveolar N. lingual (N.
Premolar palatini) inferior sublingual)
Frontal N. mental

367
  Relaţia dinţilor cu compartimentele circumorale (căile de
propagare a infecţiilor dentare)

Arcada superioară
Incisivii Caninii Premolarii Molarii
Spaţiul perimaxilar extern
Cavitatea nazală
Loja geniană
Orbita
Sinusul maxilar
Fosa pterigopalatină
Spaţiile perifaringiene

Arcada inferioară
Frontalii Premolarii Molarii
Spaţiul perimandibular
Loja sublinguală
Loja submentală Loja submandibulară
Loja geniană
Spaţiul
pterigomandibular
Spaţiile perifaringiene

368
 VII. REGIUNEA CERVICALĂ ANTERIOARĂ -
(REGIO CERVICALIS ANTERIOR)

Regiunea cervicală anterioară (Trigonul cervical anterior) este o regiune

mediană şi impară a gâtului situată între marginile anterioare ale muşchilor
sternocleidomastoidieni.

Limite:
 Superior: marginea inferioară a corpului mandibulei, prelungită cu o
linie convenţională până la marginile anterioare ale muşchilor
sternocleidomastoidieni
 Inferior: incizura jugulară a manubriului sternal
 Lateral: de o parte şi de alta marginea anterioară a muşchilor
sternocleidomastoidieni

Forma exterioară. Regiunea cervicală anterioară (Trigonul cervical

anterior) are o formă triunghiulară cu baza la marginea inferioară a corpului
mandibulei şi vârful orientat inferior la incizura jugulară a sternului. Este
convexă în pian transversal.

Subdiviziuni. Regiunea cervicală anterioară (Trigonul cervical anterior) este

subâmpărţită în şase regiuni topografice, care în funcţie de nivelul corpului
osului hioidian sunt împărţite de Nomina Anatomica în:
 Regiuni suprahioidiene:
- Regiunea trigonului submandibular (Trigonum su-
mandibulare)
- Regiunea trigonului submental (Trigonum submentaie)
 Regiuni infrahioidiene:
- Regiunea omotraheală (Regio omotrachealis)
- Regiunea trigonului carotic (Trigonum caroticum).

369
 1. REGIUNILE SUPRAHIOIDIENE
Regiunile suprahioidiene fac parte din regiunea anterioară a gâtului, plasate
superior de planul hioidian. Ele contribuie la formarea planşeului bucal
inframilohioidian, având relaţii topografice, funcţionale şi clinice intime cu
cavitatea bucală, atât ca teritorii limitrofe, cât şi ca teritorii de pasaj neuro-
vascular pentru limbă şi loja sublinguală. Ele cuprind:
 Regiunea trigonului submandibular (Trigonum submandibulare)
 Regiunea trigonului submental (Trigonum submentale).

REGIUNEA TRIGONULUI SUBMANDIBULAR

Sinonime:
 Regiunea submandibulară
 Regiune i suprahioidiană laterală.

Limite:
Trigonul submandibular (Trigonum submandibulare) este limitat:
 Anterior: pântecul anterior al muşchiului digastric
 Posterior: pântecul posterior al muşchiului digastric
 Superior: marginea inferioară a corpului mandibulei (marginea bazală)

Forma exterioară.
Regiunea trigonului submandibular are o formă triunghiulară aşezată
simetric, pe partea antero-laterală a gâtului.
 Poziţia clinică de examinare a regiunii este cea relaxată, prin flexia
capului, prin care conţinutul ei devine accesibil palpării.
 Poziţia chirurgicală a regiunii se obţine prin hiperexten-sia capului.

Planul superficial este format din:

 Piele, suplă, mobilă şi extensibilă.
 Ţesutul subcutanat (Subcutisul) are o structură areolară, dublată de un
strat conjunctiv lamelat, conţine următoarele formaţiuni:
 Platisma (Platysma), aderent de piele, format din fascicule subţiri,
orientate oblic superior şi anterior.
 Arterele ţesutului subcutanat, ramuri subţiri, provenite din artera
subnientală (A. submentalis), ramură a arterei faciale (A. facialis).
 Venele sunt colectate mai ales în vena jugulară anterioară (V.
jugularis anterior), constituind şi originea acesteia, precum şi în
celelalte vene superficiale ale gâtului. Deseori se formează un arc
venos jugular (Arcus venosus jugularis), prin anastornoze
intervenoase.
 Limfaticele sunt colectate prin nodulii limfatici cervicali anteriori

370
 superficiali (jugulari anteriori) (Nodi lymphatici cervicales
anteriores superficiales -jugulares anteriores), cât şi prin lanţul
jugular intern, reprezentat de nodulii limfatici cervicali laterali.
 Nervii senzitivi, provin din ramurile senzitive ascendente şi
transverse ale plexului cervical (Plexus cervicalis).
 Lama superficială a fasciei cervicale (Lamina superficialis fasciae
cervicalis) prin porţiunea sa suprahioidiană se insera pe marginea
inferioară a corpului mandibulei şi osul hioid. Se divide în două foiţe,
participând la delimitarea lojei submandibulare.
 Lateral se dedublează pentru a forma teaca muşchiului
sternocleidomastoidian.
 Superior se continuă cu fascia parotidomaseterică şi contribuie la
delimitarea lojei parotidiene.

LOJA SUBMANDIBULARĂ
Este un spaţiu osteofibros de forma unei prisme triunghiulare delimitat de
trei pereţi şi are comunicări şi conţinut.

Fig.155 Planul superficial al lojei submandibulare

 Pereţii:
 Peretele superior, osos este format din foseta submandibulară, de pe
faţa medială a corpului mandibulei.
 Peretele exterior (inferior) alcătuit din foiţa de dedublare superficială
a lamei superficiale a fasciei cervicale, vine în contact cu planul
superficial al regiunii.
 Peretele intern este format de foiţa de dedublare profundă a lamei
superficiale a fasciei cervicale, aplicată pe planul muscular al
regiunii format din muşchii suprahioidieni.

371
  Posterior, loja este obturată prin septul interglanduîar sau parotido-
submandibular, format din fuzionarea foiţelor lamei superficiale a
fasciei cervicale. Acest sept desparte loja submandibulară de loja
parotidiană.
 Comunicări:
 Cu loja sublinguală, prin intermediul şanţului lateral al limbii (a se
vedea la planul următor).
 Cu trigonul carotic (prin locul de penetrare în lojă a vaselor faciale).
 Cu loja bucală (prin orificiul de părăsire a lojei subman-dibulare de
vasele faciale).
 Conţinut:
 Glanda submandibulară (Glandula submandibularis), ocupă
aproape în întregime loja, modelându-se după pereţii acesteia.
Glanda nu este aderentă de pereţii lojei, fiind separată de aceştia
printr-un strat de ţesut conjunctiv lax, care formează un spaţiu de
clivaj periglandular.
 Ductul submandibular (Ductus submandibularis) sau canalul lui
Wharton, însoţit de prelungirea anterioară a glandei, se detaşează de
pe faţa internă a acesteia, părăseşte loja prin peretele anterior pentru
a se plasa în şanţul lateral al limbii.

Fig.156 Loja submandibulară, vedere medială

 Artera facială (A. facialis) pătrunde în lojă superior de pântecul

posterior al muşchiului digastric şi de muşchiul stilohioidian.
Realizează o curbă, aplicându-se pe faţa internă a glandei, urcă apoi
la marginea'inferioară a corpului mandibulei, realizând o a doua
curbură. Ocoleşte această margine şi ajunge în regiunea bucală.
Emite în lojă artera palatină ascendentă (A. palatina ascendens),
artera submentală (A. submentalis) şi ramuri glandulare (Rr.
glandulares).
 Vena facială (V. facialis), pătrunde în lojă ocupând o poziţie

372
 superficială faţă de glandă, situându-se pe faţa externă a acesteia.
 Vena retromandibulară (V. retromandibularis) pătrunde în lojă
perforând septul interglanduîar, joncţionează cu vena facială şi se
anastomozează cu vena juguiară externă.
 Nervul lingual (N. lingualis), pătrunde în iojă situându-se la
marginea superioară a glandei. Descrie un traiect curb, concav
superior. Pe traiectul lui se află ganglionul submandibular (Ganglion
submandibulare) şi ganglionul sublingual {Ganglion sublinguale).
Emite ramuri glandulare (postganglionare) pentru glanda
submandibulară şi sublinguală.
 Nodulii limfatici submandibulari (Nodi lymphatici
submandibulares), aparţinând cercului pericervicaî în număr de 3-6,
formează o subgrupă preglandulară, alta retro-glandulară şi
inconsant o a treia grupă intraglandulară.

Fig.157 Dispoziţia formaţiunilor musculare şi a elementelor vasculo-

nervoase

 Planşeul muscular al regiunii este format din:

 Muşchiul digastric (M. digastricus), aflat cei mai superficial cu cele
două pântece ale sale, pântecul anterior şi pântecul posterior.
 Muşchiul stilohioidian (M. stylohioideus), ataşat pântecului posterior
al muşchiului digastric.
 Muşchiul milohioidian (M. mylohyoideus), acoperit în parte de
muşchiul digastric. Este unit cu cel de pe partea opusă printr-un
rafeu fibros median. Dispune de un pedicul vasculo-nervos propriu -
ramură milohioidiană (R. mylohyoideus) din artera maxilară, nervul
milohioidian (N. mylohyoideus) ramură a nervului alveolar inferior
din nervul mandibular.

373
  Muşchiul hioglos (M. hyoglossus), se află profund acoperit în mare
parte de muşchiul milohioidian. Este vizibil în partea lui posterioară,
la nivelul cornului mare al osului hioid.

Muşchii planşeului median al regiunii delimitează împreună trei teritorii

topografice şi anume un defileu şi două triunghiuri.
 Defileul sau interstiţiul hiogloso-milohioidian - spaţiu de pasaj între
regiunea submandibulară şi loja sublinguală. Pentru a se putea
întrevedea formarea acestui defileu şi continuarea lui spre loja
sublinguală, este necesar de a preciza următoarele:
 Muşchiul milohioidian aflat mai superficial şi muşchiul hioglos
situat posterior de precedentul, în regiunea submandibulară sunt
suprapuse şi vin în contact, creându-se între ele defileul muscular.
 Apropiindu-se de inserţia lor superioară; cei doi muşchi îşi modifică
poziţia lor topografică, muşchiul milohioidian dispunându-se lateral,
ataşat corpului mandibulei, iar muşchiul hioglos medial, ataşat
rădăcinii limbii. Pe traiectul lor ascendent cei doi muşchi diverg între
ei. Astfel defileul va deveni un şanţ ("şanţul lateral al limbii") iar
acesta se va lărgi în loja sublinguală. Continuitatea acestora se
prezintă astfel:

Regiunea Defileul milohioidiano - Şanţul lateral al Loja

submandibulară hioglos limbii sublinguală

Rezultă aşadar, că formaţiunile musculare care intră în alcătuirea acestor

teritorii sunt comune în parte:

Pereţii defileului M.milohioidian (anterior)

Pereţii şanţului lateral al limbii
Pereţii lojei sublinguale
M. hioglos (posterior)
M.milohioidian (lateral)
M. hioglos (medial)
Mucoasa alveololinguală (superior)
M.milohioidian (inferior)
M.hioglos (medial)
Mucoasa alveololinguală (superior)
Mandibula (lateral)

 Conţinutul defileului hiogloso-milohioidian este destinat lojei

sublinguale şi limbii. Acesta este:
 Ductul submandibular (Ductus submundibularis), însoţit de
prelungirea anterioară a glandei, provine din loja submandibulară
prin perforarea peretelui fascial al acesteia.
 Nervul lingual (N. lingualis), pătrunde din loja submandibulară în
partea superioară a defileului (în apropierea sau chiar în şanţul lateral

374
 al limbii), plasându-se superior de celelalte formaţiuni pasagere.
 Nervul hipoglos (N. hypoglossus), vine din trigonul carotic. Se
situează în partea inferioară a defileului.
 Vena sublinguală (V. sublingualis), se varsă de obicei în vena
satelită a nervului hipoglos (V. comitians nervi hypoglossis) şi prin
intermediul acesteia în vena linguală (V. lingualis), împreună cu
venele dorsale ale limbii şi vena profundă a limbii.
 Triunghiul lui Beclard, triunghi de reper penru descoperirea arterei
linguale. Este plasat cu baza inferior, fiind delimitat de:
 Cornul mare al osului hioid (baza)
 Pântecul posterior al muşchiului digastric (anterior)
 Marginea posterioară a muşchiului hioglos (posterior).
 Triunghiul lui Pirogov, pentru descoperirea arterei linguale. Se situează
înaintea primului. Este plasat cu baza superior şi are următoarele laturi:
 Tendonul intermediar al muşchiului digastric (posterior)
 Marginea posterioară a muşchiului milohioidian (anterior)
 N. hipoglos (superior).

Dacă descoperirea arterei linguale se poate face în ambele triunghiuri,

ligatura ei se face numai în triunghiul lui Beclard, înainte ca artera linguală
să dea naştere ramurilor dorsale ale limbii. Planul vascular retromuscular
situat posterior de muşchiul hioglos este reprezentat de artera linguală şi
venele satelite ale acesteia.
 Artera linguală (A. lingualis) după ce părăseşte trigonul carotic,
trece în regiune la înălţimea cornului mare al osului hioid plasându-
se posterior de muşchiul hioglos (porţiunea retrohioglosiană) are un
traiect superior şi anterior. Dirijat de muşchiul hioglos (muşchi
satelit) la rădăcina limbii, pătrunde în aceasta degajând:
- Ramura suprahioidiană (R. suprahyoideus)
- Ramuri dorsale ale limbii (Rr. dorsales lingualae)
- Artera sublinguală (A. sublingualis).

 Referiri de ordin practic

 Regiunea trigonului submandibular reprezintă o regiune de tranziţie
cervico-orală, făcând parte totodată din compartimentele
circumorale.
 Intercomunicaţiile, precum şi conexiunile limfatice largi ale
nodurilor limfatice submandibulare, includ această regiune în aria
critică a teritoriului bucomaxilofacial.
 Loja submandibulară are o aşezare relativ superficială, uşor
abordabilă. Glanda este cuprinsă într-o furcă vasculo-nervoasă: vena
facială cu poziţie preglandulară, artera facială dispusă retroglandular
şi nervul lingual aflat supraglandular.
 Descoperirea arterei linguale, datorită traiectului său profund este
dificilă. Este necesară dislocarea glandei pentru a se putea pune în

375
 evidenţă triunghiurile lui Beclard şi Pirogov. Disociind prin aceste
triunghiuri fibrele verticale ale muşchiului hioglos se poate găsi
artera linguală. Trebuie să se aibe în vedere că triunghiul Beclard
este constant, pe când triunghiul lui Pirogov este inconstant,
deoarece nervul hipoglos (baza triunghiului) poate cobora în traiectul
său curbat până la osul hioid.
 Căile de acces în regiune pot fi toate inciziile care radiază de la
menton (transversale, verticale, oblice, arciforme). Este de preferat
ascunderea inciziei într-una din plicile cutanate existente la acest
nivel.

376
 REGIUNEA TRIGONULUI SUBMENTAL

Sinonime:
Regiunea suprahioidiană mediană.

Limite: Trigonul submental (Trigonum submentale) este delimitat de:

 Lateral: de o parte şi de alta pântecele anterioare ale muşchilor digastrici
 Postero-inferior:corpul osului hioid.

Forma exterioară.
Regiunea trigonului submental are o formă triunghiulară, cu baza orientată
spre osul hioid, intercalată între cele două trigonuri submandibulare. Apare
ca o depresiune alungită între menton şi osul hioid, pe linia mediană.

Planul superficial este format din:

 Piele, prezintă aceleaşi caractere cu cele ale regiunii submandibulare.
 Ţesutul subcutanat (Subcutisul), dispune de aceeaşi constituţie şi
conţinut vasculo-nervos ca şi regiunea submandibulară, lipseşte însă
platisma. Cei doi muşchi platisma se distanţează de linia mediană,
delimitând un interval triunghiular intermuscular.
 Lama superficială a fasciei cervicale (Lamina superficiatis fasciae
cervicalis) traversează regiunea.

Loja sau spaţiul submental dispune de pereţi şi conţinut.

 Pereţii lojei:
 Superficial: lama superficială a fasciei cervicale
 Lateral: pântecele anterioare ale celor doi muşchi digastrici
 Inferior: corpul osului hioid.
 Conţinut:
 Nodulii limfatici submentali (Nodi lymphatici sub-mentales) în
număr de 2-3, colectează limfa zonei mediane a buzei inferioare,
părţii anterioare a planşeului bucal, vârfului limbii, segmentului
incisiv al arcadei alveolo-dentare inferioare şi mentonului.
 Artera submentală (A. submentalis) ramură colaterală a arterei
faciale (A. facialis) şi vena submentală (V.submentalis) afluent al
venei faciale (V. facialis) .
 Ţesut adipos subfascial.

 Referiri de ordin practic

 Spaţiul submental poate fi sediul unor procese patologice propagate
de la dinţii incisivi inferiori şi de la buza inferioară.
 Deşi este o lojă bine circumscrisă, colecţiile purulente din loja
sublinguală şi regiunea submandibulară pot difuza în regiunea

377
trigonului submental.

378
 2. REGIUNILE INFRAHIOIDIENE

Regiunile infrahioidiene formează un complex de regiuni, aflate în partea

antero-laterală a gâtului, între planul hioidian şi linia cervico-toracică,
respectiv apertura toracală superioară. Ele sunt reprezentate de:
 Regiunea omotraheală (Regio omotrachealis)
 Regiunea trigonului carotic (Trigonum caroticum)
 Zona de tranziţie neuro-vasculară cervico-toracică
 Regiunea laterală a gâtului (Regio colii lateralis).

REGIUNEA OMOTRAHEALĂ (REGIO

OMOTRACHEALIS)
Sinonime:
 Regiunea subhioidiană
 Regiunea rombului infrahioidian
 Regiunea mediană a gâtului
 Regiunea anterioară a gâtului.
Limite: Rombul omotraheal este delimitat de:
 Superior: marginea inferioară a osului hioid
 Supero-lateral: pântecele superioare ale muşch
 Infero-lateral: marginile anterioare ale muşchilor sternocleidomastoidieni
 Inferior: incizura jugulară a manubriului sternal.

Forma exterioară. Regiunea prezintă următoarele reliefuri:

 Corpul osului hioid
 Proeminenţa laringiană
 Suprafaţa anterioară a cartilajelor: tiroid şi cricoid
 Suprafaţa anterioară a traheei
 Foseta suprasternală, corespunzător incisurii omonime
 Glanda tiroidă
 Pulsaţiile arterei carotide comune.

Planul superficial este format din:

 Piele, subţire şi mobilă, este extensibilă şi străbătută de şanţuri şi pliuri
transversale.
 Ţesutul subcutanat (Subcutisul) este lamelar şi lax. Conţine:
 Platisma (Platysma), în partea laterală a regiunii. Intre osul hioid şi
stern, cei doi muşchi delimitează un teritoriu lipsit de fibre
musculare.
 Artere superficiale sunt ramuri din artera tiroidiană superioară (A.
thyroidea superior).

379
  Venele, relativ groase au o dispoziţie şi un traiect variat. Sunt date de
cele două vene jugulare anterioare (Vv. jugularis anteriores),
dispuse paramedian, între osul hioid şi capul sternal al muşchiului
sternocleidomastoidian, unde fie se unesc cu vena jugulară externă
(V. jugularis externa), fie perforând fascia, se varsă în vena
subclavie (V. subclavia). Venele jugulare anterioare se
anastomozează între ele prin câteva ramuri transversale. Cele două
vene jugulare anterioare pot fi înlocuite cu vena mediană a gâtului.
 Limfaticele sunt reprezentate de câteva noduri limfatice, dispuse de-
a lungul venei jugulare anterioare, reprezentate de nodulii limfatici
cervicali anteriori superficiali (jugulari anteriori) (Nodi lymphatici
cervicales anteriores superficiales).
 Nervii senzitivi, destinaţi tegumentului, provin din ramurile
inferioare (Rr. inferiores) ale nervului transvers al gâtului (N.
transversus colii) din plexul cervical (Plexus cervicalis).
 Lama superficială a fasciei cervicale (Lamina superficialis fasciae
cervicalis), acoperă regiunea prin porţiunea sa infra-hioidiană, dând
naştere la:
 Teaca muşchiului sternocleidomastoidian, printr-o dedublare în foiţă
superficială şi o foiţă profundă.
 Linia albă infrahioidiană a gâtului, dispusă pe linia mediană, formată
împreună cu lama pretraheală a fasciei cervicale cu care vine în
contact la acest nivel.
 Spaţiul suprasternal (al lui Burns), format superior de incizura
jugulară a manubriului sternal între lamele de dedublare ale fasciei
cericale superficiale. Acest spaţiu conţine:
- Ţesut adipos
- Noduri limfatice
- Arcul venos jugular (Arcus venosus jugularis), anaştomoză
între venele jugulare anterioare.

Planul musculo-fascial infrahioidian este reprezentat de:

 Muşchii infrahioidieni, dispuşi în două straturi:
 Stratul superficial, cuprinde de fiecare parte muşchiul sternohioidian
(M. sternohyoideus) aşezat medial şi pântecul superior al muşchiului
omohioidian (Venter superior m.hyoidei), aflat lateral.
 Stratul profund, constituit din: muşchiul sternotiroidian
(M.sternothyroideus) şi muşchiul tirohioidian (M. thyrohyoideus).
 Lama pretraheală a fasciei cervicale (Lamina pretrachealis fasciae
cervicalis) se extinde la nivelul regiunii între osul hioid, manubriul
sternal şi pântecele superioare ale muşchilor omohioidieni. Această
fascie prezintă următoarele detalii:
 Formează teci subţiri pentru fiecare muşchi infrahioidian în parte.
 Obturează intervalul triunghiular lăsat liber de muşchii infrahioidieni
în partea mediană a regiunii.

380
  Acoperă la nivelul acestui interval, în mod direct conductul
laringotraheal şi glanda tiroidă (teaca viscerală).
 Participă, împreună cu lama superficială a fasciei cervicale la
formarea liniei albe a gâtului.

Fig.158 Dispoziţia formaţiunilor musculo-fasciale

Planul retromuscular visceral este format din organe ale sistemului

respirator, digestiv şi endocrin, dispuse în trei planuri suprapuse şi
înconjurate de spaţii celulo-adipoase periviscerale.
 Complexul glandular tiro-paratiroidian este format de glanda tiroidă
şi glandele paratiroide, formează primul plan visceral al regiunii.
 Glanda tiroidă (Glandula thyroidea) are forma unui "H" majuscul,
fiind alcătuită din doi lobi: lobul drept şi lobul stâng (Lobus
dexter/sinister), uniţi prin istmul glandei tiroide (Isthmus glandulae
thyroidae). Acesta din urmă se poate prelungi superior formând
lobul piramidal (Lobus pyramidalis) sau lobul lui Lalouette. Glanda
prezintă următoarele detalii topografice:
- Capsula fibroasă (Capsula fibrosa), formează teaca proprie a
glandei inferior de care prin anastomo-zarea ramurilor vasculare
se formează o a doua capsulă, cea vasculară a lui Bürckardt.
- Fascia periglandulară, este practic dependinţa viscerală a lamei
pretraheale a fasciei cervicale şi se suprapune capsulei fibroase.
- Spaţiul periglandular sau extracapsular, reprezintă planul de
clivaj interstiţial, format între cele două capsule şi fascia amintită.
- Antero-lateral, glanda deţine raporturi cu planul musculo-fascial

381
 al regiunii.
- Medial se modelează pe suprafaţa externă a larin-gelui şi a
traheei. (între cartilajul tiroid şi cel de-al şaselea inel traheal),
fiind în raport şi cu conductul faringo-esofagian.
- Posterior are raporturi cu mănunchiul vasculo-nervos ai gâtului
şi cu glandele paratiroide.
- Arterele glandei provin din arterele tiroidiene: artera tiroidiană
superioară (A. thyroidea superior) artera tiroidiană inferioară
(A. thyroidea inferior) şi din artera tiroidiană ima (A. thyroidea
ima) sau artera tiroidiană a lui Neubauer. Prezentă în 10% din
cazuri, această arteră are originea din trunchiul brahiocefalic
(Truncus brachiocephalicus) şi urcă pe faţa anterioară a traheii
la unul din polii inferiori ai glandei.
- Venele glandei sunt colectate de vena tiroidiană superioară (V.
thyroidea superior), venele tiroidiene mijlocii (Vv. thyroideae
mediae) care drenează în vena jugulară internă (V. jugularis
interna) precum şi de venele tiroidiene inferioare (Vv.
thyroideae inferiores) care prin intermediul plexului tiroicdian
impar (Plexus thyroideus impar) drenează în vena
brahiocefalică stângă (V. brachiocephalica sinistra).
- Limfaticele glandei, descind de-a lungul pediculilor vasculari la
nodulii limfaticiale lanţului juxtavis-ceral reprezentate de:
nodulii limfaticipretraheale (Nodi lymphatici prethacheales) şi
nodulii limfaticiparatraheale (Nodi lymphatici paratracheales)
.şi al lanţului jugular intern reprezentaţi de nodulii limfatici
cervicali laterali profunzi inferiori (Nodi lymphatici cervicales
laterales profundi inferiores).

 Glandele paratiroide (Glandula parathyroidea), în număr de patru

formaţiuni noduliforme, două glande paratiroide superioare
(Glandula parathyroidea superior) şi două glande paratiroide
inferioare (Glandulaparathyroidea inferior), se situează pe faţa
posterioară a lobilor glandei tiroide, în spaţiul periglandular. Ele pot
avea şi o poziţie intracapsulară (dedesubtul capsulei fibroase) sau
chiar intraglandulară.
- Poziţia paratiroidelor superioare corespunde cu arcul cartilajului
cricoid, iar celor inferioare, cu polul inferior al glandei tiroide.
- Zona periculoasă recurent paratiroidiană reprezintă teritoriul
spaţiului periglandular în care se situează glandele paratiroide.
La acest nivel, ele sunt în raport cu nervul laringeu recurent (N.
laryngealis recurrens), aflat în jgheabul traheo-esofagian, şi cu
artera tiroidiană inferioară (A. thyroidea inferior), care
încrucişează nervul laringeu recurent fie anterior, fie posterior.
în operaţiile pe glanda tiroidă (tiroidectomii) această zonă este
ferită.

382
 Ductul laringo-traheal, reprezentat de laringe (Larynx) şi de porţiunea
cervicală a traheei (Pars cervicalis tracheae), formează al doilea plan
visceral.
 Laringele (Larynx) are următoarele raporturi prin suprafaţa sa
externă (exolaringe):
- Anterior cu planul superficial al regiunii şi complexul glandular
tiroido-paratiroidian.
- Lateral, cu mănunchiul vasculo-nervos profund al gâtului.
- Posterior, este cuprins în porţiunea laringiană a faringelui.
 Traheea (Trachea), continuă laringele de la a cincea sau a şasea
vertebra cervicală, până la nivelul aperturii toracice superioare
(porţiunea cervicală), de unde intră în mediastin (porţiunea toracică).
Este un tub fibro-cartilaginos, format din semiinele cartilaginoase,
cartilajele traheale (Cartilagines tracheales), unite între ele prin
ligamentele inelare, traheale (Lig. anularia-trachealia). Posterior
are un perete membranos (Paries membranaceus). Tubul semirigid
al traheii este căptuşit de mucoasă.
- Dimensiunile traheei: Lungimea porţiunii cervicale este de 5-6
cm, diametrul la adult 12 mm.
- Spaţiul peritraheal, constituie spaţiul virtual din jurul traheei, cu
un bogat conţinut de ţesut celulo-adipos lax, care permite
mişcările şi deplasările acesteia. Spaţiul împreună cu atmosfera
conjunctivă, se continuă în mediastinul superior.
- Anterior, traheea este în raport cu complexul glandular tiroid-
paratiroidian, care adera de ea la nivelul primelor trei inele.
Inferior de istmul glandei tiroide, traheea vine în contact cu
planul superficial al regiunii, cu conţinutul spaţiului suprasternal
şi cu artera tiroidiană ima (inconstantă).
- Posterior, vine în contact cu {N. laryngealis reccurens dexter)
are o situaţie mai posterioară decât cel stâng, datorită curburii în
stânga a esofagului.
- Lateral, împreună cu esofagul formează jgheaburile traheo-
esofagiene, în care se situează cei doi nervi laringieni recurenţi
(drept şi stâng).
- Nervul laringeu recurent drept
- Furca arterială peritraheală. Arterele carotide comună dreaptă şi
stângă, aflate lateral cuprind traheea într-o furcă.
 Ductul faringo-esofagian se situează în al treilea plan visceral al regiunii,
fiind format din porţiunile cervicale ale faringelui şi esofagului. Acest
conduct musculo-membranos prezintă următoarele detalii:
 Faringele (Pharynx), segmentul cervical aflat în continuarea celui
cefalic, se întinde până la nivelul vertebrei cervicale a şasea,
deţinând prin suprafaţa sa externă (exo-faringe) acoperită de fascia
perifaringiană următoarele raporturi:
- Spaţiul perifaringian cervical, în continuarea spaţiului
retrofaringian şi laterofaringian cefalic, conţine un ţesut celulo-

383
 adipos lax, care se continuă inferior în spaţiul periesofagian.
- Anterior, are raporturi cu laringele.
- Posterior, are raporturi cu lama prevertebrală a fasciei cervicale
şi planul prevertebral.
- Lateral, cu glanda tiroidă şi mănunchiul vasculo-nervos profund
al gâtului.

 Porţiunea cervicală a esofagului (Pars cervicalis oesophagis), are o

lungime de aproximativ 5cm, situându-se între cea de-a şasea
vertebră cervicală şi apertura toracică superioară. Are un traiect uşor
deviat înspre stânga, şi un lumen îngustat la nivelul cartilajului
cricoid. Are următoarele raporturi:
- Spaţiul periesofagian, dispus în jurul porţiunii cervicale a
esofagului conţine un ţesut celulo-adipos lax, care permite
mişcările şi modificările de volum ale esofagului. Se continuă
superior în spaţiile perifaringiene, şi inferior în mediastin.
- Anterior, are relaţii cu peretele membranos al traheei.
- Lateral, are raporturi cu mănunchiul vasculo-nervos profund al
gâtului cu lobii glandei tiroide şi cu nervul laringeu recurent.
- Posterior, are raporturi cu lama prevertebrală a fasciei cervicale
şi cu planul prevertebral.

Planul prevertebral, constituie platforma musculo-fascială a regiunii, plasat

pe suprafaţa anterioară a coloanei cervicale. Reprezintă regiunea
prevertebrală a gâtului şi este constituită din:
 Lama prevertebrală a fasciei cervicale (Lamina prevertebralis fasciae
cervicalis), care este în raport cu duetul faringo-esofagian prin
intermediul ţesutului celulo-adipos al spaţiilor periviscerale de la acest
nivel (spaţiul retrofaringian şi spaţiul retroesofagian). Constituie un plan
de glisaj, care facilitează mişcările şi modificările de volum ale
faringelui şi esofagului.
 Muşchii prevertebrali sunt acoperiţi de fascie.
 Trunchiul simpatic cervical, împreună cu ganglionii cervicali
(superior, mijlociu şi cervico-toracic stelat) şi conexiunile acestora,
acoperit de lama prevertebrală (sau într-o dedublare a acesteia) şi aplicat
pe procesele transverse ale vertebrelor cervicale.

Referiri de ordin practic

 Abordarea chirurgicală a organelor din regiune se efectuează de
preferinţă prin incizii transversale sau arcuite, mascate în pliurile
naturale ale pielii.
 Regiunea are o deosebită importanţă, datorită faptului că reprezintă
sediul intervenţiei de urgenţă.(obstrucţia pasajului aerian iaringian prin
corp străin, edem glotic, spasm iaringian) numită traheotomie. Pentru
efectuarea intervenţiei se iau în considerare următoarele date anatomice:

384
  Traheea va ocupa o poziţie mediană şi cât mai apropiată de planurile
de acoperire superficiale. Aceasta se poate realiza prin punerea în
poziţie anatomică a capului (linia medio-sternală se prelungeşte la
centrul mentonului) şi printr-o uşoară hiperextensie a coloanei
cervicale.
 Planurile prin care se ajung la trahee sunt următoarele:
- Pielea
- Ţesutul subcutanat (Subcutisul)
- Linia albă a gâtului
- Spaţiul suprasternal
- Spaţiul conjunctiv pretraheal.
 Planul superficial conţine variate ramuri venoase descendente şi
orizontale, a căror ligaturare poate fi necesară. Prezenţa venei
mediane a gâtului şi variaţiile arcului venos jugular din spaţiul
suprasternal, trebuie avute în vedere.
 In planul pretraheal, câmpul operator pune în evidenţă:
- Plexul tiroidian impar
- Artera tiroidiană supranumerară.
 Prelungirea plăgii operatorii la manubriul sternal, poate duce la
lezarea trunchiului brahiocefalic.
 Traheea se deschide (traheotomie) şi se canulează (traheostomie)
prin secţionarea unuia dintre primele ligamente inelare, împreună cu
mucoasa (dacă este necesar şi a cartilajului inelar).
 Comunicările spaţiilor perifaringiene cervicale şi periesofagiene cu
spaţiile perifaringiene cefalice, şi prin intermediul acestora cu celelalte
compartimente circumorale, comportă riscul difuzării infecţiilor
teritoriului buco-maxiio-facial spre mediastin.

Fig.159 Căile de abordare ale traheotomiei

385
 REGIUNEA TRIGONULUI CAROTIC

Limite: Trigonul carotic (Trigonum caroticum) este delimitat de:

 Anterior: marginea medială a muşchiului sternocleidomastoidian
 Supero-medial: pântecul posterior al muşchiuluidigastric
 Infero-medial: pântecul superior al muşchiului omohioidian.

Forma exterioară. Regiunea are aspect triunghiular, aşezată simetric, lateral

de regiunea omotraheală. Reprezintă o regiune neuro-vasculară, uşor
accesibilă a gâtului.
 Fosa carotică, este numită depresiunea trigonului carotic, observată pe
viu, care apare ca un şanţ delimitat de relieful muşchiului
sternocleidcmastoidian şi de relieful conductului laringotraheal, în care
se pot percepe pulsaţiile arterelor carotide.

Planul superficial cuprinde:

 Pielea, subţire şi mobilă, prezintă cute transversale.
 Ţesutul subcutanat (Subcutisul), mai dens în partea superioară a
regiunii, conţine:
 Platisma (Platysma)
 Arterele superficiale, ramuri din artera tiroidiană superioară
(A.thyroidea superior).
 Vena jugulară externă (V.jugularis externa), care încrucişează
partea superioară a regiunii, aflându-se dedesubtul platismei.
Colectează câteva ramuri descendente şi transversale din regiunile
învecinate.
 Limfaticele superficiale sunt drenate de nodurile lanţului jugular
extern şi apoi de lanţul jugular intern.
 Nervii superficiali destinaţi pielii provin din nervul transvers al
gâtului (N.transversus colii) din plexul cervical.
 Lama superficială a fasciei cervicale (Lamina superfîcialis fasciae
cervicalis) este continuă în regiune. Se dedublează la marginea
muşchiului sternocleidomastoidian şi formează prin foiţa sa superficială
şi profundă o teacă pentru acesta.

- Spaţiul sau loja carotică este format din următorii pereţi şi conţinut:
 Pereţii:
 Antero-lateral: planul superficial al regiunii.
 Posterior: planul prevertebral, comun pentru toate regiunile
infrahioidiene.
 Medial: planurile viscerale ale regiunii mediane a gâtului.

386
 Comunicări: Spaţiul comunică larg cu spaţiile şi regiunile învecinate şi
anume:
 Spaţiile periviscerale din regiunea mediană a gâtului
 Spaţiile perifaringiene cefalice
 Loja carotică
 Regiunea submandibulară
 Mediastin.
 Conţinut. în ţesutul celuloadipos lax al spaţiului se situează formaţiunile
vasculo-nervdase ale gâtului:
 Mănunchiul vasculo-nervos profund al gâtului, format din arterele
carotide, vena jugulară internă şi nervul vag, cuprinse împreună într-
o teacă vasculară comună, dependinţă a fasciei cervicale (lama
pretraheală a fasciei cervicale), numită vagina carotică (Vagina
carotica).
 Ramuri arteriale şi venoase, degajate din mănunchiul vasculo-
nervos.
 Lanţul limfoganglionar jugular intern.
 Nervul hipoglos şi ansa cervicală.
 Nervul accesor.

Fig.160 Comunicările regiunii

Conţinutul regiunii:
 Artere:
 Artera carotidă comună (A.carotis communis), are un traiect
ascendent, ocupând partea medială a mănunchiului vasculo-nervos
profund al gâtului. Este plasată pe planul prevertebral al regiunii,

387
 acoperită de structurile superficiale cervicale. Are raporturi cu
planurile viscerale ale gâtului. Este încrucişată anterior de trunchiul
tiro-linguo-facial.
 Bifurcaţia carotidei (Bifurcatio carotidis), este situată la nivelul
marginii superioare a cartilajului tiroid. în acest loc artera prezintă o
porţiune dilatată reprezentată de sinusul carotic (Sinus caroticus) şi
posterior are raporturi cu plomusul carotic (Glomus caroticum).
 Artera carotidă internă (A. carotis interna) este ramura dispusă
postero-lateral, având o poziţie relativ superficială. Pătrunde în
spaţiul retrostilian, trecând dedesubtul pântecului posterior aArtera
carotidă externă (A. carotis externa), se situează anteromnedial de
artera carotidă internă, urcă la loja parotidiană, străbătând diafragma
stiliană. Ramurile colaterale ale arterei iau naştere în această regiune.
 Artera tiroidiană superioară (A. thyroidea superior) desprinsă
superior de bifurcaţia carotidei formează o crosă convexă superior,
după care coboară la glanda tiroidă.
 Artera linguală (A. lingualis) ia naştere la nivelul cornului mare al
osului hioid, aflându-se cu porţiunea sa hiocarotidiană în regiune.
 Artera facială (A. facialis) are originea superior de cea a arterei
linguale. Deseori formează trunchi comun de origine cu aceasta,
formând trunchiul lingupfacial (Truncus linguofacialis) urcă la
regiunea submandibulară.
 Artera faringiană ascendentă (A. pharyngea ascendens), se
desprinde de pe faţa medială a arterei carotidei externe, superior de
bifurcaţia carotidei. Urcă la spaţiul perifaringian.
 Artera occipitală (A. occipitalis) şi artera auriculară posterioară (A.
auricularis posterior) iau naştere în partea superioară a regiunii,
încrucişând artera carotidă internă, urcă în regiunea occipitală.

388
 Fig.161 Vasele şi nervii regiunii trigonului carotic
 Vene:
 Vena jugulară internă (V. jugularis interna), se situează lateral de
artera carotidă comună, respectiv de artera carotidă internă. Ajunge
în regiune din spaţiul retrostilian, trecând inferior pântecului
posterior al muşchiului digastric.
 Trunchiul tiro-linguo-facial încrucişează faţa externă a arterei
carotide externe, respectiv arterei carotide comune, acoperind planul
arterial al spaţiului carotic. Poate lipsi, constituenţii ei vărsându-se
separat în vena jugulară internă.
 Nodulii limfatici cervicali profunzi superiori (Nodi lymphatici
cervicales profundi superiores) ale lanţului jugular intern, sunt plasate
pe suprafaţa antero-lateraiă a vaginei carotice, de care aderă. Din acest
grup ganglionar un interes particular deţine:
 Nodulul jugulodigastric (Nodus jugulodigastricus) (Kuttner);
 Nervii regiunii:
 Nervul vag (N.vagus), aflat în vagina carotică, coboară în unghiul
diedru deschis posterior, format de vena jugulară internă şi artera
carotidă comună, respectiv artera carotidă internă. Este însoţit în
regiune de nervul laringeu superior (N. laryngealis superior), care
descinde la laringe
 Nervul hipoglos (N.hypoglossus) apare în regiune inferior de
pântecul posterior al muşchiului digastric, în unghiul superior al
trigonului carotic. Are un traiect recurbat anterior, trecând în
regiunea submandi-bulară. La locul de încrucişare cu mănunchiul
vasculo-nervos, emite ramura descendentă, care coboară pe faţa
externă a vaginei carotice.

389
  Ansa cervicală (Ansa cervicalis) sau "ansa hipoglosului", se
formează la intersecţia vaginei carotice cu tendonul intermediar al
muşchiului ornohioidian, prin unirea aparentă a ramurii descendente
a nervului hipoglos XII (rădăcina superioară) cu nervul cervical
descendent (rădăcina inferioară) al plexului cervical. Tot la acest
nivel se degajă filetele motorii din ansă, destinate muşchilor
infrahioidieni.
 Nervul accesor (N.accesorius), are un traiect scurt în regiune,
traversând unghiul superior al trigonului carotic, coboară inferior de
muşchiul sternocleidomastoidian (la 4 cm de procesul mastoidian)
distribuindu-se acestui muşchi şi muşchiului trapez.

Referiri de ordin practic

 Descoperirea mănunchiului vasculo-nervos profund al gâtului se face
prin peretele superficial al spaţiului carotic printr-o incizie
presternocleidomastoidiană. Tot prin această incizie se descoperă şi
lanţul limfatic jugular intern. Ca punct de reper, se iau în considerare trei
triunghiuri topografice şi anume:
 Triunghiul muscular carotic, aflat într-un plan superficial.
 Triunghiul lui Guyon, dispus la nivelul planului venos, delimitat de:
- Pântecul muşchiului digastric.
- Vena jugulară internă
- Trunchiul tiro-linguo-facial.

Triunghiul lui Farabeuf, dispus pe acelaşi plan cu precedentul având

însă o mărime mai mică, format de:
- Nervul hipoglos
- Vena jugulară internă .
- Trunchiul tiro-linguo-facial.
 Comunicările lojei cu compartimentele circumorale şi cu mediastinul
explică posibilitatea propagării infecţiilor în special din:
 Spaţiile laterofaringiene
 Loja parotidiană (spaţiul retromandibular)
 Loja submandibulară.

390
Fig.162 Formarea ansei cervicale

391
 ZONA DE TRANZIŢIE VASCULO - NERVOASĂ
CERVICO - TORACICĂ
Teritoriul de joncţiune şi de răspântie vasculo-nervoasă dintre torace şi baza
gâtului nu are un termen anatomic omologat. Această zonă are o situaţie
topografică limitrofă, fiind delimitată pe suprafaţa anterioară a gâtului în
raport cu porţiunea inferioară a muşchiului sternocleidomastoidian ca:
 Regiune sternocleidomastoidiană (Regio sternocleido-mastoidea), într-
un sens mai restrâns, delimitată de acest muşchi, până la intersectarea lui
cu tendonul intermediar al muşchiului omohioidian.
 Fosa supraclaviculară mică (Fossa supraclavicularis minor), arie
triunghiulară, mărginită de cele două fascicule de origine ale muşchiului
sternocleidomastoidian şi articulaţia sternoclaviculară.
Deoarece aceste două regiuni se suprapun, defalcarea conţinutului zonei de
tranziţie ar fi artificială. Pe acest considerent atât din punct de vedere
anatomic cât şi aplicativ este justificată descrierea unitară a tuturor
elementelor de la acest nivel într- un singur teritoriu topografic

Planul de acoperire este format de structurile superficiale ale bazei gâtului,

şi anume:
 Pielea, nu diferă de cea a regiunilor învecinate.
 Ţesutul subcutanat (Subcutisul), conţine: .
 Platisma (Platysma)
 Vena jugulară externă (V. jugularis externa) încrucişează oblic
muşchiul sternocleidomastoidian şi trece în regiunea laterală a
gâtului:
 Nervii superficiali, ramuri din nervul transvers al gâtului (N.
transversus colii) şi din nervii supraclaviculari (Nn.
supraclaviculares).
 Stratul musculo-fascial superficial, format de porţiunea de origine a
muşchiului sternocleidomastoidian (M .sternocleido-mastoideus) şi de
teaca fascială a acestuia, alcătuită prin dedublarea lamei superficiale a
fasciei cervicale (Lamina superficialis fasciae cervicalis).
 Stratul musculo-fascial mijlociu, format de tendonul muşchiului
omohioidian (M. omohyoideus) şi lama pretraheală a fasciei cervicale
(Lamina pretrachealis fasciae cervicalis).

Loja carotică. Spaţiul carotic amintit în regiunea trigonuiui carotic se

îngustează, şi va dobândi o situaţie retromusculară, fiind plasat posterior
segmentului inferior al muşchiului sternocleidomastoidian.
 Pereţii lojei:
 Antero-lateral, muşchiul sternocleidomastoidian.
 Posterior, planul prevertebral.

392
  Medial, traheea şi esofagul.

 Comunicările lojei (relaţii de continuitate) cu:

 Spaţiul carotic din regiunea trigonuiui carotic
 Mediastinul superior.
 Conţinut. Mănunchiul vasculo-nervos profund al gâtului este cuprins în
vagina carotică. El este format din:
 Artera carotidă comună (A. carotis communis) are o situaţie
medială.
 Vena jugulară internă (V. jugularis interna), ia o poziţie antero-
medială, faţă de axul arterei.
 Nervul vag (X) (N. vagus - X) are o poziţie mai anterioară şi astfel
va pătrunde în mediastin, anterior de artera subclavie.

Fig.163 Zona de tranziţie

Triunghiul scaleno-vertebral (Thoma Ionescu), formează planul osteo-

musculo-fascial profund al zonei, situat postero-lateral de loja carotică Ia
graniţă cu regiunea laterală a gâtului
 Limitele triunghiului:
 - Medial: coloana cervicală
 -Lateral: marginea medială a muşchilor scaleni;
 Inferior: cupola pleurală (domul pleural).
 Conţinutul triunghiului în sens antero-posterior:
 Vena subclavie, segmentul terminal şi confluentul venos subclavio-
jugular (unghiul venos Pirogov), posterior de articulaţia
sternoclaviculară.
 Trunchiurile colectoare limfatice. în stânga arcul ductului toracic în
dreapta duetul limfatic drept.
 Artera subclavie, segmentul prescalenic, situată superior şi lateral.
 Artera tiroidiană inferioară, traversează triunghiul încrucişând
posterior mănunchiul vascular profund al gâtului, aproximativ la

393
 înălţimea tuberculului lui Chassaignac.
 Artera vertebrală, străbate triungiul oblic superior şi medial, de la
porţiunea prescalenică a arterei subclavii la orificiul transvers al
vertebrei cervicale şase.
 Nervul frenic, coboară în triunghiul scaleno-vertebral, după ce a
părăsit suprafaţa anterioară a muşchiului scalen anterior. Pătrunde în
torace, trecând între vena şi artera subclavie, lateral de nervul vag.
 Ganglionul cervicotoracic (stelat), este situat profund posterior de
artera vertebrală, anterior de colul primei coaste. Formează ansa
subclavie (Vieussens) în jurul arterei.
 Ligamentele de suspensie ale cupolei pleurale (domului pleural),
formaţiuni fibroase între pleură şi coloana cervicală, prima coastă,
muşchii scaleni etc.

Referiri de ordin practic

 Posibilitatea lezării simultane a mai multor elemente vasculare (şi
nervoase). Hemoragiile mănunchiului vascular profund al gâtului, pot fi
oprite temporar prin comprimarea digitală a vaselor pe planul osos
vertebral.
 Tranziţia formaţiunilor prin zonă se face la:
 Mediastinul superior
 Trigonul carotic
 Regiunea laterală a gâtului
 Complexul glandular tiro-paratiroidian
 Canalul vertebral şi cu cavitatea cranină (artera vertebrală).

394
 VIII. REGIUNEA CERVICALĂ LATEALĂ (REGIO
CERVICALIS LATERALIS)

Sinonime:
 Regiunea laterală a gâtului
 Regiunea supraclaviculară
 Triunghiul supraclavicular.

Limite:
 Anterior: marginea posterioară a muşchiului sterno-cleido-mastoidian
 Posterior: marginea anterioară a muşchiului trapez
 Inferior: clavicula.

Forma exterioară. Regiunea are aspectul unui triunghi, a cărei bază

corespunde claviculei. Reprezintă o regiune de tranzit între gât şi mediastin,
respectiv între gât şi membrul superior.
 Fosa supraclaviculară mare (Fossa supraclaviculans major) este
depresiunea regiunii aflată deasupra claviculei, în aceasta poate fi
palpat conţinutul regiunii.
 Trigonul omoclavicular (Trigonum omoclaviculare).

Planul de acoperire
 Pielea, subţire şi mobilă.
 Ţesutul subcutanat (Subcutisul) este lax şi lamelar, conţine:
 Platisma (Platysma), în partea anteroinferioară a regiunii.
 Artere mici din ramura superficială a arterei cervicale transverse (R.
superfîcialis a. transversa cervicis - colii) (artera cervicală
superficială).
 Vena jugulară externă (V. jugularis externa), apare în unghiul intern
al regiunii. Perforează straturile fasciale pentru a se vărsa în
confluentul subclavio-juguiar.
 Limfaticele, însoţesc vena jugulară externă (nodulii limfaticijugulare
superficiale) la nodurile cervicale profunde inferioare
(supraclaviculare).
 Nervii cutanaţi, provin din ramurile celor trei grupe de nervi
supraciaviculari (Nn. supraclaviculares), nervii supraclaviculari
mediali, intermediari şi laterali (posteriori).
 Lama superficială a fasciei cervicale (Lamina superficialis fasciae
cervicalis) se întinde sub forma unei lame unitare de la muşchiul
sternocleidomastoidian la muşchiul trapez, unde se dedublează din nou.
 Este perforată infero-medial de vena jugulară externă, iar superior la
jumătatea marginii posterioare a muşchiului sternocleidomastoidian

395
 de ramurile plexului cervical (puncturn nervosum).
 Muşchiul omohioidian (M.omohyoideus), traversează oblic regiunea cu
pântecul său inferior, divizând triunghiul supracla-vicular în:
 Trigonui omociavicular (Trigonum omoclaviculare), formează
partea anterioară mai mică a triunghiului supra-clavicular, delimitat
de muşchiul sternocleidomastoidian, claviculă şi muşchiul
omohiodian.
 Trigonul omotrapezoidian (Trigonum omotrapezoideum), mai mare,
mărginit de muşchiul sternocleidomastoidian, muşchiul omohioidian
şi muşchiul trapez.
 Lama pretraheală a fasciei cervicale (Lamina pretrachealis fasciae
cervicalis) se continuă de la regiunile anterioare infra-hioidiene: acoperă
trigonul omoclavicular, dublând la acest nivel fascia cervicală
superficială.
 Infero-medial este perforată de vena jugulară externă, prezentând un
orificiu cu margini fortificate (repliul falciform Dittel).

LOJA SUPRACLAVICULARĂ
Are forma unei piramide triunghiulare, aplicată cu baza la claviculă. Dispune
de pereţi, comunicări şi conţinut.
 Pereţii au o constituţie variată.
 -Peretele superficial (chirurgical), este format din straturile planului
de acoperire.
 Peretele medial este alcătuit din muşchii scaleni.
 Peretele posterior este constituit din muşchii splenius şi muşchiul
ridicător al scapulei.
 Baza sau planşeul lojei este format de claviculă, corpul primei coaste
şi cupola pleurală (domul pleural).
 Comunicările lojei. Loja supraclaviculară comunică prin două interstiţii
intermusculare, denumite defileuri interscalenice cu mediastinul superior
şi regiunile anterioare ale gâtului şi printr-un orificiu osteo-fibros cu
regiunea axilară.
 Defilelul (hiatul) interscalenic aflat pe peretele medial al lojei, este
delimitat de:
- Muşchiul scalen anterior .
- Muşchiul scalen mijlociu
- Prima coastă.
 Hiatul prescalenic, situat tot pe peretele medial este un interstiţiu
îngust, delimitat de:
- . Muşchiul scalen anterior
- . Muşchiul sternocleidomastoidian.
 Orificiul vârfului axilei, în partea infero-laterală a planşeului lojei,
reprezintă locul de pasaj osteo-fibros, prin care conţinutul lojei
coboară la membrul superior. Este delimitat de:
- Claviculă

396
 - Prima coastă
- Ligamentul coracoclavicular

Fig.164 Regiunea laterală a gâtului

Conţinutul regiunii (lojei):

 Artera subclavie şi colateralele acesteia
 Vena subclavie şi afluenţii ei
 Limfatice
 Nervul frenic
 Plexul brahial (porţiunea supraclaviculară)
 Ţesut celuloadipos
 Artera subclavie (A. subclavia), pătrunde în lojă din fosa sca-
lenovertebrală prin defileul interscalenic.

397
  Porţiunea interscalenică a arterei, este aşternută pe prima coastă în
şanţul arterei subclavie.
 Porţiunea extrascalenică, este dispusă mai superficial, în triunghiul
omoclavicular, şi se îndreaptă la orificiul vârfului axilei.
 Ramurile porţiunilor inter- şi postscaienică, degajate în loja
supraclaviculară sunt:
- Trunchiul tirocervical (Truncus tyrocervicalis) şi ramurile
acestuia:
- Artera tiroidiană inferioară (A. thyroidea inferior)
- Artera cervicală ascendentă (A. cervicalis ascendens)
- Artera suprascapulară (A. suprascapularis)
- Trunchiul costocervical (Truncus costocervicalis)
- Artera transversă a gâtului (A. transversa cervicis- coli).
 Vena subclavie (V. subclavia) se situează anterior de arteră în triunghiul
omoclavicular. Traversează hiatul prescalenic, ajunge în triunghiul
scalenovertebral, ia unghiul venos al lui Pirogov.
 Vena jugulară externă (V.jugularis externa), pătrunde în lojă,
coborând la confluentul subclavio-jugular.
 Limfaticele regiunii sunt:
 Nodulii limfaticicervicale profunde inferioare (Nodi lymphatici
cervicales profundi inferiores) sau supraclavi-culare, se aştern atât
în triunghiul omoclavicular, cât şi în cel omotrapezoid.
 Trunchiurile limfatice jugulare drept/stâng (Truncus jugularis
dexter/sinister), descind de la nodulii amintiţi la vasele limfatice
colectoare mari ale triunghiului scaleno-vertebral.
 Nervul frenic (N. phrenicus), coboară pe suprafaţa anterioară a
muşchiului scalen anterior, acoperit de lama prevertebrală a fasciei
cervicale. Părăseşte această faţă la marginea medială a muşchiului şi
trece în triunghiul scalenovertebral. Se situează lateral de artera cervicală
ascendentă.
 Plexul brahial (Plexus brachialis), format din ramurile anterioare ale
ultimilor patru nervi cervicali (C5-C8) şi al primului nerv toracic (T1),
care împreună formează rădăcina plexului. Porţiunea supraclaviculară
(Pars supraclavicularis) a plexului este formată din trei trunchiuri
primare, care trecând inferior de claviculă formează porţiunea
infraclaviculară (Pars infraclavicularis) vor da naştere trunchiurilor
secundare şi fasciculelor nervoase.
 Trunchiurile porţiunii suprclaviculare sunt:
- Trunchiul superior (Truncus superior) din C5-C6; .
- Trunchiul mijlociu (Truncus medius) din C7 .
- Trunchiul inferior (Truncus inferior) din C8-T1.
 Din trunchiurile amintite ies următorii nervii în regiune:
- Nervul suprascapular (N. suprascapularis), urmează pântecul
inferior al muşchiului omohioidian, la scapulă.
- Nervul dorsal al scapulei (N. dorsalis scapulae) coboară la

398
 peretele posterior al lojei.
- Nervul subclavicular (N. subclavius), coboară înaintea arterei
subclavie la muşchiul omonim.
 Privind relaţiile topografice ale plexului amintim:
- Plexul se formează superior arterei subclavie în hiatul interscalenic.
- Trece în triunghiul omoclavicular, aflându-se superior de artera
subclavie.
- Părăseşte regiunea prin orificiul vârfului axilei.
- Este străbătut de artera cervicală transversă.
 Ţesutul celulo-adipos formează o atmosferă laxă în jurul formaţiunilor
vasculo-nervoase, umplând loja subclaviculară. Acest ţesut se continuă
cu: ţesutul similar al mediastinului superior, al regiunilor anterioare ale
gâtului şi al axilei..

Fig.165 Regiunea laterală cu ramurile plexului brahial

399
Referiri de ordin practic
 Dispoziţia elementelor anatomice în raport cu hiaturile scalenice:
Spaţiul prescalenic Spaţiul interscalenic
Vena subclavie Artera subclavie
Vena jugulară externă Plexul brahial
Trunchiul limfatic jugular Trunchiul costocervical
Artera cervicală superficială
Artera suprascapulară
Artera cervicală ascendentă
Nervul frenic

 Formaţiunile vasculo-nervoase ale regiunii sunt plasate în triunghiul

omoclavicular, au o situaţie superficială. Totodată deţin relaţii directe cu
formaţiunile osoase de la baza regiunii.
 Nodulii limfaticiale regiunii reprezintă ultima staţie de drenaj pentru
toate limfaticele capului şi ale gâtului.

400
 IX. REGIUNEA CERVICALĂ POSTERIOARĂ
(REGIUNEA NUCALĂ SAU CEAFA- REGIO
NUCHALIS)

Cuprinde părţile moi retrorahidiene cervicale, continuând structurile spatelui.

Partea superioară a cefei are o constituţie aparte fiind considerată ca entitate
topografică denumită “regiune suboccipitală”.
Ceafa este delimitată
 Superior de protuberanţa occipitală externă şi de linia nucală
superioară
 Lateral de marginea superioară a muşchiului trapez iar
 Inferior de o linie convenţională transversală aşezată pe apofiza
spinoasă a vertebrei C7.

Forma exterioară:
Reliefurile paramediene ale muşchilor semispinali delimitează sub
protuberanţa occipitală externă groapa suboccipitală (nucală) mediană, iar
lateral groapele nucale laterale în care se proiectează artera occipitală.
Înpartea inferioară a cefei pe linia mediană proemină apofiza vertebrei C7 şi
uneori C6.

Stratigrafie:
Planul de acoperire este formată de:
 Piele acoperită în parte de păr şi bogată în glande sebacee şi foliculi
piloşi, ţesut subcutanat adipos compartimentat. Conţine ramurile
cutanate ale nervilor occipitali (n. suboccipital, occipital mare şi mic)
precum şi ramurile postrerioare ale nervilor C4- C8. Deasemenea
ramurile arterei occipitale şi transversei cervicale.
 Fascia superficială înveleşte muşchii cefei, cea mai groasă lamă fiind
fascia nucală care înveleşte muşchiul trapez şi se continuă în fascia
cervicală superficială şi inferior cu fasciile toracelui şi spatelui.
 Planurile musculare în continuarea muşchilor spatelui formează
următoarele straturi:
 Stratul superficial alcătuit din prţiunea superioară a trapezului, cu
partea superioară a aponevrozei rombice, ramurile posterioare
perforante ale nervilor cervicali şi ramurile musculare ale ramurilor
externe a nervului accesor.
 Stratul muşchilor vertebro-scapulari: ridicător al omoplatului,
romboidul mic şi dinţatul postero-superior.
 Stratul muşchilor splenius capitis şi cervicis, muşchii
spinotransversali divergente. Cela al capului fiind perforat de nervii
occipital mare şi tertius şi artera occipitală.
 Stratul profound în totalitate (Erector spinae) formează patru coloane

401
 musculare longitudinale aflate în şanţurile vertebrale ca partea
cervicală a iliocostalului, partea cervicală şi cefalică a muşchiului
lung dorsal (longissimus) iar medial semispinalul capului (marele
complex muşchi transversooccipital cu fibre convergente, recunoscut
cu uşurinţă, deoarece este un muşchi lat, având în partea superioară o
intersecţiune aponevrotică iar inferior un tendon intermediar. Este
perforat de nervii occipitali şi vasele occipitale. Dedesubtul acestor
muşchi se află fascicole musculare ale sistemului transverse-
occipital (muşchi multifizi şi rotatori).
 Planul muşchilor suboccipitali situaţi sub muşchiul semispinal al
capului formaţi din câte patru muşchi, descrişi la musculature
spatelui (drepţi posterior mare şi mic, drept lateral, precum oblicii
mic şi mare ai capului) dintre care trei muşchi formează:

Fig.166 Regiunea cervicală posterioară

402
 TRIUNGHIUL SUBOCCIPITAL
Este delimitat
 medial de dreptul posterior mare,
 inferolateral de oblicul inferior, iar
 superolateral de oblicul superior al capului.

În triunghi se proiectează apofiza transversală a atlasului cu degmentul

arterei vertebrale, nervul suboccipital (C1) care inervează muşchii
suboccipitali.
 Platforma profundă a triunghiului corespunde cu spaţiul occipito-
vertebral acoperit de ligamentul occipitoatlantoidian posterior.
 Planul osteoligamentar este format de arcurile vertebrelor cervicale,
ligamentele intertransversale, interspinoase galbene şi cel supraspinos
dezvoltat, denumit ligament nucal, întins între protuberanţa occipitală
externă şi apofiza spinoasă C7.
 Aretele şi venele
 Artera vertebrală urcă întremuşchii scalene şi prevertebrali (porţiune
prevertebrală) la orificiul transvers al vertebrei C6, traversează
aceste orificii până la atlas (porţiune cervicală sau transversă) unde
descrie o curbă medială şi se plasează în şanţul său omonim de pe
arcul posterior al atlasului (porţiune atlantică). Coteşte apoi din nou,
traversează membrana atlanto-occipitală şi pătrunde prin gaura mare
pe faţa anterioară a punţii (porţiune intracraniană).
 Artera occipitală ajunge în regiune dedesubtul inserţiei mastoidiene a
sternocleidomastoidianului. Emite ramură descendentă pentru
muşchii cefei şi ramuri ascendente pentru părţile moi ale regiunii
occipitale.
 cervicală profundă (din trunchiul costocervical) trece prin spaţiul
dintre prima coastă şi apofiza transversă a vertebrei C7 şi urcă la
muşchii cefei.
 Venele cefei sunt satellite arterelor. Venele occipitale sunt tributare
venei jugulare externe. Vena vertebrală se formează din plexul venos
occipital de la baza craniului, traversează primele şase găuri
transversale alături de artera omonimă şi înainte de a se vărsa în vena
brahiocefalică de partea corespunzătoare, colectează vena cefalică
profundă.
 Căile limfatice ale cefei sunt drenate în nodulii limfatici occipitali în
număr de 2-3, palpabile în gropile suboccipitale laterale, precum şi în
nodulii limfatici cervicali profunzi.
 Nervii regiunii nucale sunt ramurile dorsale ale nervilor cervicali.
 Nervul suboccipital (C1) prima ramură posterioară, ajunge îm
triunghiul suboccipital şi se distribuie muşchilor de aici.

403
 Nervul occipital mare (Arnold) (C2) ocoleşte muşchiul oblic inferior
al capului, are un traiect ascendant străbate muşchii cefei şi ajunge în
subcutis ca nerv senzitiv, dedesubtul liniei nucale superioare la 1,5
cm lateral de linia mediană (punctual neuralgic).
 Al treilea nerv occipital (C3) se distribuie pielii şi muşchilor cefei.
 Ramurile dorsale ale nervilor cervicali C4-8 inervează muşchii cefei
şi pielea acestuia.
 Nervul vertebral se formează din rădăcinile ganglionului stelat.
Trunchiul nervos pătrunde prin al 6ţlea orificiu transvers cervical,
însoţeşte artera vertebrală sub formă de plex, continuându-se în
cavitatea craniană.

Fig.167 Triunghiul suboccipital

404
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1) Basmasian I.V, Slonecver L.E., Grand’s methods of Anatomy. Ed.

Williams and Wilkins, Boston 1986
2) Brantigan OC., Clinical Anatomy. Ed. Mc.Graw-Book Co., New-York
1965
3) Hafferl A., Lerbuch der topografischen Anatomie. Ed Springer, Berlin
1969
4) Frazer J.E., Robbins R. H., Manual of practical anatomy. Ed. Baillière,
Tindall and Cox, London 1937
5) Last R. J., Anatomy regional and applied. Ed. J&A Churchill, London
1956
6) Liebgott B, The anatomical Basis of Dentistrz. Ed WB Saunders Co,
Philadelphia 1982
7) Maissonet J, Coudane R., Anatomie clinique et operatoire. Ed G.Doin,
Paris 1969
8) Maros T, Lázár L, Seres-Sturm L., Anatomia descriptivă şi topografică
a omului. Ed UMF Tg. Mureş 1978
9) Moore KL., Clinically oriented Anatomy. Ed. Wiliams and Wilkins,
Baltimore 1985
10) Pávai Z, Branzaniuc K, Seres-Sturm L., Anatomia capului şi gâtului.
Ed UMF Tg Mureş 2001
11) Putz R., Pabst R., Sobotta – Atlas of human anatomy. Ed.
Williams&Wilkins, Baltimore 1993
12) Rouviere H, Delmas A, Anatomie humaine. Ed. Masson, Paris 1967
13) Schumacher GH., Anatomie fur Zahn-mediziner. 3.Auflage. Ed
Huthig GmbH, Heidelberg 1997
14) Seres-Sturm L, Niculescu V., Matus P., Anatomie stomatologică şi
cervico-oro-facială. Ed. Mirton, Timişoara 1997
15) Seres-Sturm L, Pávai Z, Sipos R., Anatomia topografică cervico-oro-
facială. Ed. University Press Tg. Mureş 2005
16) Seres-Sturm L., Anatomie cervico-oro-facială. Sistematizare, sinteze
funcţionale, relaţii topografice. Ed. UMF Tg Mureş 1980 şi
Ed.Lucian Blaga Sibiu 1991
17) Sicher H, Du Brul EL., Oral Anatomy. 6th ed, Mosby 1990
18) Szentágothai J., Réthelyi M., Funkcionális anatómia. Ed. Medicina,
Budapest 2002
19) Töndüry Angewandte und Topographische Anatomie. Ed. Thieme,
Stuttgart, 1965

405