Sisteme de depoluare în industria alimentară

CURS 9

EPURAREA APELOR UZATE PROVENITE DE LA ABATOARE

ŞI FABRICI DE CONSERVE DE CARNE

Formarea apelor uzate provenite de la abatoare şi fabricile de conserve de carne

Etapele principale în procesarea animalelor includ [1]:

- executarea animalelor și sângerare
- opărire și / sau îndepărtare a pielii
- eviscerarea organelor interne
- spălare, refrigerare și răcire
- ambalarea produselor din carne
- curățarea echipamentelor și a instalațiilor de procesare a cărnii.
Acest segment al industriei de prelucrare a produselor alimentare este de departe cel mai
reglementat și supravegheat [1].
Apele uzate de la abatoare sunt constituite din efluenţii de la sălile de tăiere, prelucrarea
intestinelor, curăţarea incintelor tehnologice şi a grajdurilor. Apele uzate se produc la sângerarea
şi tranşarea animalelor sacrificate, la curăţarea carcaselor sau părţilor de carcase, la curăţarea şi
golirea cavităţii abdominale ca şi la curăţarea şi dezinfecţia staulelor, a sălilor şi coridoarelor
abatorului, a curţii şi locurilor de spălare a vehiculelor, precum şi curăţării diverselor
echipamente şi instalaţii ale abatorului.
Apele uzate de la abatoare prezintă un potenţial infecţios ridicat, cu precădere cele
provenite de la prelucrarea intestinelor. În aceste ape uzate s-au depistat salmonele, bacili
dizenterici, bacili tuberculoşi, germeni anaerobi, etc. Din cauza caracterului infecţios al apelor
uzate, în cadrul marilor abatoare sunt prevăzute secţii speciale destinate animalelor bolnave sau
părţilor de corp contaminate sau suspecte, care au în componenţă hale de tăiere şi cuptor de
incinerare. Apele uzate produse în aceste secţii trebuie colectate separat şi tratate pentru
dezinfectare. Cu toate acestea, există pericolul infectării întregului circuit de ape uzate din abator
şi trebuie să se ia măsuri speciale la evacuarea apelor uzate de la abatoare în reţelele de
canalizare urbane sau la evacuare în receptori naturali.
Apele uzate provenite de la fabricile de conserve de carne sunt similare cu cele provenite
de la abatoare şi provin de la spălarea cărnii, a recipientelor, a utilajelor şi instalaţiilor şi a halelor
de fabricaţie. Dacă fabricile de conserve nu sunt asociate cu secţii de tăiere a animalelor, atunci
apele uzate rezultate sunt mai puţin concentrate şi fără potenţial patogen.

Caracteristicile apelor uzate provenite de la abatoare şi fabrici de conserve de carne

Volumul apelor uzate rezultate din procesul tehnologic de la abatoare şi fabrici de

conserve de carne, raportat la numărul de animale sacrificate variază în funcție de mărimea şi
importanţa abatorului, de modul de exploatare a acestuia şi mai ales de specia animalelor

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 1

 Sisteme de depoluare în industria alimentară

sacrificate. Pentru fiecare animal sacrificat se produce un volum de ape uzate între 0,3 – 2 m3.
Pentru o proporţie normală între animalele mari şi mici, media este de circa 1 m3 de ape uzate pe
animal sacrificat, dintre care cca. 0,5 m 3 pentru sacrificarea propriu-zisă şi 0,5 m3 pentru celelalte
operaţii auxiliare de spălare a suprafeţei exterioare a animalului sacrificat. În urma unor cercetări
efectuate în Germania s-a determinat că pentru un total de cca. 500000 animale sacrificate,
volumul de ape uzate produse pentru un animal este de 4 m3.
Conţinutul efluenţilor de ape uzate de la abatoare este: sânge, fragmente de carne, multe
grăsimi, excremente, resturi de furaje, măruntaie, coarne, copite, peri, etc. Sângele de vacă şi
oaie nu sunt decât foarte puţin utilizate pentru alimentaţia umană, de aceea acesta este de regulă
transformat în produse care intră în hrana animalelor sau este evacuat în apele uzate. Volumul
deşeurilor şi proporţiile lor reciproce sunt variabile şi depind de specia animalelor sacrificate şi
de starea lor de îngrăşare. Reţinerea deşeurilor utilizabile pentru alimentaţia animalelor sau ca
îngrăşământ – în special sânge – este o metodă deosebit de importantă de epurare a apelor uzate
produse.

Tabelul 9.1. Compoziția apelor uzate provenite de la abatoare (valori obţinute de la

117 probe de apă recoltate din efluenţii de la diferite abatoare)

Nr. crt. Indicatori Valori

1 Materii decantabile [ml/dm3] 10,75
2 pH 7,4
3 Materii totale în suspensie [mg/dm3] 580
4 Reziduu fix [mg/dm3] 81,6
5 Pierderi la calcinare [mg/dm3] 498,4
6 Materii dizolvate [mg/dm3] 1206,1
7 Pierderi prin calcinare [mg/dm3] 933,7
8 Alcalinitate [ml acid N/dm3] 7,2
9 Grăsimi [mg/dm3] 108
10 Azot (N) [mg/dm3] 145
11 Acid fosforic (P2O5) [mg/dm3] 18,7
12 Potasiu (K3O)[mg/dm3] 28,7
13 Calciu (CaO) [mg/dm3] 131
14 Oxidabilitate (KMnO4) [mg/dm3] 153,6
15 CBO5 [mg/dm3] 838

Dacă se face abstracţie de conţinutul de azot mai puţin ridicat, raportul cantitativ între
elementele nutritive din apele uzate (azot, potasiu sub formă de K2O, fosfor sub formă de P2O5)
corespunde celui din apele uzate menajere. Consumul biochimic de oxigen, care este ridicat,
comparativ cu oxidabilitatea la permanganat, este caracteristic pentru apele uzate provenite de la
abatoare. Pentru apele uzate mai concentrate, acesta este de mai multe ori superior oxidabilităţii,
acest lucru fiind atribuit albuminelor şi altor compuşi organici ai azotului. Oxidabilitatea oscilează
între 500 – 1500 mg/dm3, iar CBO5-ul atinge valori de până la 5000 mg/dm3.

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 2

 Sisteme de depoluare în industria alimentară

Tabelul 9.2. Caractersiticile apelor uzate provenite de la abatoare și măcelării -mezălerii din SUA

Nr. Abatoare Măcelării,

Indicatori
crt. Vaci Porci mezelării
1 Volum de ape uzate [m3/cap] 1,5 0,54 2,77
Reziduu total [mg/dm3] 4100 3590 -
2
din care pierderi prin calcinare [mg/dm3] 2050 1800 -
3 Materii în suspensie [mg/dm3] 820 720 650
4 Azot total (N) [mg/dm3] 154 122 137
5 CBO5 [mg/dm3] 1000 1050 920

În literatura de specialitate sunt referinţe că în abatoarele moderne se tinde către o

recuperare cât mai completă a tuturor subproduselor, în scopul reducerii cât mai complete a
pierderilor de sânge, carne, extracte şi grăsimi, subproduse care sunt transformate în produse finite
şi nu evacuate în apele uzate. În acest caz, volumul de ape uzate rezultate are valori de cca. 15 m3/t
de animale sacrificate. Din aceeaşi sursă se indică că în acest caz, de la combinatele de carne
rezultă volume specifice de ape uzate cu valori între 10 – 45 m3/t de animale sacrificate, cu
următoarea structură: 40 – 55% ape uzate încărcate cu grăsimi, 20 – 25% ape uzate fără grăsimi, 9
– 12% ape uzate menajere şi 12–20% ape convenţional curate.
În urma unui studiu efectuat la abatorul din Salonta au rezultat următoarele caracteristici ale
apelor uzate: temperatură 20 - 35°C, pH 6 – 7,5, CBO5 650 – 4500 mg/dm3, oxidabilitate la
KMnO4 1250 – 5000 mg/dm3, reziduu total 1250 – 9600 mg/dm3, grăsimi 130 – 1700 mg/dm3 şi
hidrogen sulfurat 0 – 20 mg/dm3.
Fabricile de conserve din carne sărate produc ape uzate cu conţinut foarte ridicat de cloruri,
cu concentraţii de ioni de clor care pot depăşi 1 g/dm3.
Din cauza conţinutului foarte ridicat de materii organice dizolvate sau nedizolvate, apele
uzate provenite de la abatoare şi fabrici de conserve de carne intră în putrefacţie foarte repede,
proces biologic în care se degajă emisii gaze caracteristice cu miros specific de abator. Aceste
emisii de gaze provoacă în împrejurimile abatoarelor mari neplăceri atât din cauza mirosului
neplăcut cât şi din cauză că atrag un număr mare de muşte.
Dacă sunt deversate în reţeaua de canalizare urbană, apele uzate provenite de la abatoare şi
fabrici de conserve de carne, ca urmare a conţinutului mare de grăsimi, pot provoca depuneri şi
înfundări pe tuburile de beton ale canalizării şi chiar deteriorării din cauza descompunerii stratului
de grăsimi aderent la pereţii tuburilor. De asemenea aceste ape uzate deversate în reţeaua de
canalizare urbană pot să deranjeze buna funcţionare a staţiei de epurare a apelor uzate urbane prin
provocare de întreruperi de pompare datorită înfundării conductelor de alimentare sau a duzelor de
distribuţie cu fragmente de carne sau măruntaie sau prin formarea de pelicule plutitoare în bazinele
de aerare cu nămol activ sau de acumulări de fragmente de carne sau excremente pe planurile de
alunecare ale decantoarelor IMHOFF.
Cercetări efectuate asupra apelor uzate provenite de la abatoarele din ţară au condus la
valori ale indicatorilor specifici de impurificare prezentate în tabelul 9.3.

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 3

 Sisteme de depoluare în industria alimentară

Tabelul 9.3. Indicatori specifici de impurificare a apelor uzate de la abatoarele din ţară

Indicatori (pe tonă de carne)

Materii în din care Reziduu din care
Unitatea Debit CCO CBO5
suspensie volatile fix volatil
[m3/t] [kg O2/t] [kg O2/t]
[kg/t] [kg/t] [kg/t] [kg/t]
Unitatea 1 –
40 13 23 19 15 60 19
igienizare avansată
Unitatea 2 –
31 99,5 24,5 52,5 41 - -
igienizare avansată
Unitatea 3 –
16 19 8 6 5 15,3 10,3
igienizare obișnuită
Unitatea 4 –
9 39 12 6 8 12 8
igienizare obișnuită
Unitatea 5 –
30 31 18 9 13 38 18
igienizare obișnuită
Unitatea 6 –
11 16,5 7 11 10,5 13 8
igienizare obișnuită

Procedee de epurare şi evacuare a apelor uzate provenite de la abatoare şi fabricile

de conserve de carne

Preepurarea apelor uzate de la abatoare şi fabrici de conserve de carne este un procedeu

care se aplică în scopul recuperării deşeurilor conţinute înainte de evacuarea acestora, în vederea
valorificării lor.
Recuperarea grăsimilor din apele uzate provenite de la abatoare şi fabrici de conserve de
carne se face în separatoare de grăsimi. Grăsimile recuperate sunt utilizate la fabricarea grăsimilor
tehnice, săpunurilor, etc. Prin separatoarele de grăsimi nu trebuie să treacă decât apele uzate care
conţin grăsimi, adică apele provenite de la tranşarea carcaselor şi de la prelucrarea intestinelor, în
abatoare, şi apele uzate provenite de la secţiile de producţie, în fabricile de conserve de carne. Nu
se trimit în separatoarele de grăsimi apele uzate provenite de la halele de tăiere, de la golirea
stomacurilor, de la staule sau rampe de acces şi nici apele uzate de la grupurile sanitare. În fabricile
de conserve de carne sărate apele uzate care sunt trimise către separatorul de grăsimi trebuie să
aibă o temperatură cât mai uniformă posibil, deoarece fluctuaţiile mari de temperatură a apelor
uzate au repercusiuni defavorabile asupra circulaţiei în separator şi îi compromit randamentul de
separare.
Astfel, dacă grăsimile sunt în stare de emulsie, separatoarele de grăsimi sunt ineficace. În
acest caz trebuie ca apele uzate să fie supuse unui tratament special de rupere a emulsiilor înainte
de introducerea în separatorul de grăsimi. În abatoarele corect exploatate, conţinutul de grăsimi din
apele uzate brute rezultate nu trebuie să depăşească 1% din greutatea vie a animalelor sacrificate.
Valorificarea sângelui se poate face prin transformarea sa în albumine, sânge uscat sau
făină de sânge, această din urmă operaţie fiind adesea legată de fabricarea făinii de carne; de
asemenea din sânge se poate fabrica fibrină, se poate separa serul sau se poate produce cărbunele
Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 4
 Sisteme de depoluare în industria alimentară

de sânge. Pentru fabricarea făinii de sânge, care este un aliment valoros pentru hrana animale, cu
un conţinut de proteine brute de 84%, sau se poate utiliza ca îngrăşământ, a fost pusă la punct o
instalaţie cu un uscător sub vid care poate prelucra zilnic o cantitate de 1000 – 15000 l sânge. În
această instalaţie uscarea sângelui se face sub vid, la o temperatură de evaporare de 60 - 65°C.
Înainte de introducerea în evaporator, sângele este coagulat prin insuflare directă de vapori,
evitându-se astfel formarea supărătoare de spumă în timpul uscării.
La sacrificare se obţine o cantitate de 4 – 6 l sânge/animal la porcine şi de 20 – 35 l
sânge/animal la taurine adulte; atunci când sângele este colectat pentru valorificare, se produc
pierderi de aproximativ 0,5 l sânge pe porc sacrificat şi de 2 l sânge pe vită adultă sacrificată.
Sângele are un CBO5 mediu de 140 g/dm3 la taurine şi de 209 g/dm3 la porcine.
Evacuarea apelor uzate de la abatoare şi fabrici de conserve de carne la sistemul urban de
canalizare se poate face atunci când există această posibilitate şi prin aplicarea prealabilă a unei
preepurări care să aducă caracteristicile efluenţilor de la abatoare şi fabrici de conserve de carne
la valorile admise pentru deversarea în canalizările urbane. În acest scop sunt reţinute din apele
uzate prin procedee mecanice copitele, coarnele şi perii pentru evitarea înfundării tuburilor
canalizării.
De asemenea trebuie să se determine pentru fiecare caz în parte dacă este oportun ca
odată cu evacuarea apelor uzate în canalizarea urbană să se elimine şi excrementele, ţinându-se
seamă de dificultăţile pe care acestea le pot provoca bunei funcţionări a staţiei urbane de epurare
a apelor uzate (de exemplu formarea nămolurilor plutitoare în bazinele de aerare cu nămol activ,
care poate fi contracarată doar prin introducerea unor echipamente suplimentare de amestecare).
O altă posibilitate de extragere din apă a excrementelor (conţinutului stomacului şi intestinelor)
este utilizarea centrifugelor sau preselor cu şurub, sau arderea substanţei solide a acestora.
Intestinele sau fragmentele de intestine trebuie să fie tocate înainte de evacuarea în apele uzate. În
acest scop pot fi utilizate dezintegratoare mecanice similare cu cele utilizate în cadrul instalaţiilor
de sitare din staţiile urbane de epurare a apelor uzate.
Evacuarea în canalizarea urbană a apelor uzate calde se face numai după o răcire prealabilă
deoarece în caz contrar ar fi puternic favorizată intrarea în putrefacţie a încărcării organice a apei
uzate din sistemul de canalizare.
Apele uzate care provin de la abatoarele de animale contaminate, ca şi reziduurile solide
provenite de la acestea trebuie să fie eficient dezinfectate înainte de evacuarea în canalizarea
urbană. De preferinţă dezinfectarea se face pe cale termică.
În figura 9.1 este prezentată schema tehnologică a unei staţii de preepurare a apelor uzate
provenite de la abatoare şi fabrici de conserve de carne care deversează efluentul tratat în sistemul
centralizat de canalizare orăşenească.

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 5

 Sisteme de depoluare în industria alimentară

Fig. 9.1. Schema tehnologică a unei staţii de preepurare a apelor uzate provenite de la abatoare şi
fabrici de conserve de carne care deversează efluentul tratat în sistemul urban de canalizare
SS – separator sită; G - grătar; S - sită; C - cominuitor; SG – separator de grăsimi;
DZN - dezintegrator; SN - separator de nămol; TMC - treapta de epurare chimică (numai unde nu
se mai fac recuperări în procesul tehnologic); Bc - bazin de contact cu clorul; Sc - staţie de
clorizare; N - platforme de uscare a nămolului

Epurarea apelor uzate de la abatoare şi fabrici de conserve de carne în instalaţii de epurare

proprii este un procedeu care se aplică în cazul în care racordarea unităţii industriale la sistemul de
canalizare urbană nu este posibilă. În acest caz impurităţile solide separate prin mijloace mecanice
din apa uzată şi nămolurile provenite de la separatoarele de grăsimi, la care se adaugă gunoiul
provenit de la grajduri sunt supuse unei fermentări anaerobe la o temperatură de 30°C cu o durată
de 25 zile, obţinându-se o cantitate de cca. 45 m3 gaz de fermentaţie pe tona de amestec de nămol

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 6

 Sisteme de depoluare în industria alimentară

şi gunoi de grajd supus fermentării anaerobe, sau o cantitate de cca. 33 m3 gaz de fermentaţie pe
tona de gunoi de grajd supus fermentării anaerobe. În acest caz, mai importante decât producerea
de gaz sunt avantajele igienice ale procedeului din care se obţine un îngrăşământ bogat în azot, fără
degajări de mirosuri extrem de supărătoare legate de transformarea biologică a reziduurilor. O altă
posibilitate de prelucrare a reziduurilor de abator se poate realiza prin compostare sau tratare cu
var, obţinându-se un material care poate fi valorificat în agricultură.
Procedeele de epurare care se aplică apelor uzate provenite de la abatoare sunt în general
biologice şi chimice:
- fermentarea anaerobă criofilă care se aplică în general la unităţile izolate; în acest caz se
asigură pentru dimensionarea instalaţiei de fermentare un minim de 5 m3 capacitate pe cap de vită
mare sacrificată pe zi; se vor lua măsuri pentru buna etanşare a instalaţiei de fermentare, atât pentru
evitarea infiltraţiilor în pânza freatică cât şi pentru diminuarea degajării de mirosuri neplăcute şi
proliferării insectelor; nămolul fermentat poate fi utilizat ca îngrăşământ;
- fermentarea anaerobă mezofilă care se aplică se aplică de asemenea cu rezultate bune ca
o treaptă preliminară de epurare a apelor uzate provenite de la abatoare; din observaţiile făcute în
timpul exploatării se poate aprecia că un fermentator anaerob mezofil, care lucrează la o
temperatură de 22°C la eficienţe de diminuare a CBO5 – ului de 90 – 95%, au durate de retenţie de
2 – 3 zile, iar dacă temperatura de regim creşte la 37°C, este necesară o durată de retenţie de 27
ore pentru obţinerea unor eficienţe similare de diminuare a CBO5 – ului; în cursul procesului este
foarte important să se stabilească un contact intim între apele uzate introduse şi nămolul în curs de
fermentare, ceea ce se poate realiza fie printr-o agitare lentă a conţinutului bazinului, fie prin
asigurarea unei structuri adaptate acestui scop; producţia de gaz de fermentare în aceste instalaţii
este de 0,5 – 0,6 m3 pe kg de substanţă organică, aceste gaze trebuind să aibă un conţinut limitat de
bioxid de carbon (4 – 7%); potrivit unor referinţe din literatura de specialitate, o instalaţie de
fermentare anaerobă mezofilă rapidă pusă la punct în S.U.A. are următoarea structură: un rezervor
tampon pentru înmagazinarea apelor uzate produse cu o capacitate egală cu 27% din producţia
zilnic a unităţii care efectuează o compensaţie completă în cantitate, două fermentatoare anaerobe
având încărcarea specifică nominală de 2,4 kg CBO5/m3.zi, două schimbătoare de căldură care
asigură în fermentatoare o temperatură de regim de 35°C, două separatoare de gaz funcţionând
sub vid de 512 mm şi două decantoare cu recirculare a nămolurilor; separatoarele de gaz sunt sub
forma unor rezervoare cilindrice (cu diametru de 3,3 m şi înălţime de 2,7 m) având în interior
dispozitive în formă de cascade şi la care depresiunea se produce prin intermediul unor pompe de
vid, sau necesare din cauză că prin decantare nu se putea realiza o separare corespunzătoare a
nămolurilor de apele de fermentare anaerobă; apele pretratate prin fermentare rapidă pot fi epurate
biologic corespunzător, prin procedee aerobe;
- epurarea în iazuri biologice a apelor uzate provenite de la abatoare nu funcţionează
satisfăcător decât dacă se adaugă în apele uzate supuse tratamentului o cantitate de săruri nutritive
în raport convenabil cu încărcarea organică; în plus trebuie ca transferul de oxigen din aerul
atmosferic în apa uzată supusă tratamentului să fie favorizat de o suprafaţă cât mai mare a
iazurilor; iazurile trebuie să aibă o capacitate corespunzătoare pentru a fi asigurată o durată de

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 7

 Sisteme de depoluare în industria alimentară

retenţie de mai multe luni pentru apele uzate; dacă aceste cerinţe nu sunt respectate, iazurile degajă
mirosuri insuportabile care pot crea neplăceri chiar şi la mari distanţe; există totuşi numeroase
cazuri de iazuri pentru tratarea apelor uzate provenite de la abatoare, care dacă sunt corect
exploatate, îşi pot îndeplini funcțiunea fără repercusiuni negative asupra mediului chiar fără
adăugarea de nutrienţi în apele uzate; în acest scop trebuie formate sisteme de cel puţin trei iazuri
succesive, dintre care primul lucrează în regim anaerob, iar celelalte iazuri au rolul de bazine de
oxidare; în instalaţii de acest fel s-au obţinut eficienţe superioare, de 98,1%, iar degajarea de
mirosuri nu se produce decât la primul iaz, dar şi aceasta încetează îndată ce la suprafaţă iazului s-a
format un strat compact de nămol;
- tratarea apelor uzate provenite de la abatoare în instalaţii de decantare nu are un efect
de epurare corespunzător din cauza conţinutului ridicat de impurităţi coloidale şi dizolvate, de
aceea în general aceste instalaţii nu sunt utilizate pentru tratarea finală a acestui tip de ape uzate;
totuşi, instalaţiile de decantare pot fi utilizate în asociere cu instalaţii de precipitare chimică, sau de
epurare biologică în filtre biologice sau în bazine cu nămol activ;
- epurarea chimică a apelor uzate provenite de la abatoare utilizând reactivi chimici de
precipitare (coagulare-floculare) care provoacă o coagulare intensă a coloizilor şi a unei părţi din
impurităţile dizolvate; acest procedeu este destul de frecvent utilizat în epurarea apelor uzate
provenite de la abatoare, reactivii cei mai folosiţi fiind sărurile de fier sau aluminiu cel mai adesea
în combinaţie cu varul, în doze de 0,1 – 0,2 kg sulfat de fier sau aluminiu/m3 apă uzată combinat cu
0,5 – 1 kg var/m3 apă uzată; flocularea poate fi intensificată printr-o adăugare prealabilă de clor,
care favorizează separarea grăsimilor şi frânează procesele de descompunere, realizând totodată şi
o dezinfecţie; doze de clorură ferică mai mari de mg/dm3, fără aplicarea simultană de var, reduc cu
61 – 78% CBO5 – ul şi conţinutul de grăsimi; se menţionează că pentru flocularea apeor uzate se
pot utiliza şi deşeuri de fier, care prin oxidare în prezenţa aerului atmosferic conduc la formarea de
hidroxid feric care are o acţiune floculantă; rezultate foarte bune au fost în epurarea apelor uzate
provenite de la abatoare au fost obţinute prin utilizarea clorului; un criteriu de dozare în acest caz
este raportul N/Cl care trebuie să fie de 3:1 în cazul proteinelor proaspete şi de 1:40 în cazul celor
scindate; de menţionat că pentru produşii de descompunere se poate interveni şi cu valori mai mari
ale raportului N/Cl; ph-ul optim pentru precipitarea proteinelor este 4,2:1; din apele cu carbonaţi se
degajă bioxid de carbon sub formă de bule de gaz,care poate produce flotaţie; Încercări de
coagulare cu reactivul de coagulare T.I au condus la obţinerea de eficienţe de 80% în reducerea
conţinutului de substanţe organice din apele uzate supuse tratamentului la instalaţia de epurare a
Abatorului Bucureşti (dozele utilizate: 0,250 kg, zgură cuproasă expandată, 0,500 kg acid sulfuric
şi 0,600 kg var nestins pentru 1 m3 apă uzată);
- epurarea biologică aerobă a apelor uzate provenite de la abatoare se face mai dificil din
cauza neuniformităţii de evacuare a acestora din abatoare şi fabrici de conserve de carne sărate,
deoarece în micile abatoare producerea de ape uzate încetează complet în fiecare zi în timp ce în
unităţile mari nu se lucrează în weekend, producerea de ape uzate în aceste zile încetândde
asemenea complet; de aceea pentru epurarea biologică aerobă se preferă instalaţiile cu filtre
biologice care sunt din acest punct de vedere mult mai puţin sensibile decât instalaţiile cu bazine de

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 8

 Sisteme de depoluare în industria alimentară

aerare cu nămol activ; în cazul apelor uzate provenite de la abatoare şi fabrici de conserve de carne
în instalaţile de epurare biologică se utilizează filtre biologice de mare încărcare, închise, cu aerare
artficială prin insuflare de aer de sus în jos, pentru a preîntâmpina inconveniente cum ar fi
degajarea de mirosuri şi înmulţirea rapidă a muştelor; determinarea volumului umpluturii este în
funcţie de valoarea CBO5 a apelor uzate influente, deci, în consecinţă, de gradul de tratare
preliminară a acestora; eficienţa de epurare a unor astfel de instalaţii este de cca. 90%, iar în cazul
tratării unor ape uzate cu valori mari ale CBO5 este necesară utilizarea unor instalaţii cu filter
biologice în mai multe trepte; apele uzate provenite de la abatoare tratate biologic prezintă o
puternică coloraţie brun-galbenă de chihlimbar, datorată produselor de descompunere a
pigmenţilor din sânge; epurarea biologică cu nămol activ se poate aplica apelor uzate provenite de
la abatoare şi fabrici de conserve de carne dacă se realizează o dimensionare corespunzătoare a
instalaţiilor; astfel la cercetările întreprinse în instalaţii experimentale durata de aerare a fost de 54
ore, durata de retenţie în decantoarele conjugate a fost de 8 ore, nămolurile în exces au fost
evacuate la fiecare 15 zile (în acelaşi timp cu nămolurile provenite de la decantoarele primare) şi
transmise către o instalaţie de fermentare anaerobă, iar odată cu nămolurile de recirculare se
introduceau în bazinul de aerare şi cantităţi de apă epurată pentru realizarea unei diluţii importante
(de 3 – 4 ori debitul influent de ape uzate); în uma acestor încercări experimentale a ieşit în
evidenţă mai ales siguranţa în funcţionare şi consumul redus de energie a unor astfel de instalaţii.
Schema unei staţii de epurare a apelor uzate provenite de la abatoare şi fabrici de conserve
de carne dotată cu instalaţie de epurare biologică cu nămol activ este prezentată în figura 9.2;
procedeul de epurare cu nămol activ cu aerare prelungită, în şanţuri de oxidare sau în iazuri de
oxidare dotate cu aerare artificială au perspective favorabile, cu condiţia ca exploatarea să fie
corespunzător făcută; în Cehia se recomandă pentru epurarea biologică a apelor uzate din industria
cărnii biofiltrele turn cu încărcare de 3 kg CBO5/m3 de umplutură, iar în Rusia se recomandă
următoarele scheme de epurare a apelor uzate din industria cărnii, în funcţie de capacitatea unităţii
de producere a apelor uzate: pentru unităţile industriale care produc pâna la 500 m3 de apă uzată,
instalaţia de epurare cuprinde trei trepte, una mecanică, una chimică şi una biologică cu filtre
biologice obişnuite, pentru unităţile industriale care produc între 500 – 2000 m3 de apă uzată,
instalaţia de epurare cuprinde trei trepte, una mecanică, una chimică şi una biologică cu filtre
biologice turn în două trepte, iar pentru unităţile industriale care produc între 2000 – 2500 m3 de
apă uzată, instalaţia de epurare cuprinde trei trepte, una mecanică, una chimică şi una biologică în
două trepte, prima treaptă cu bazine de aerare cu nămol activ, iar a doua treaptă cu filtre biologice;

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 9

 Sisteme de depoluare în industria alimentară

Fig. 9.2. Schema tehnologică a unei staţii de epurare a apelor uzate provenite de la abatoare şi
fabrici de conserve de carne dotată cu instalaţie de epurare biologică cu nămol activ
SS - separator sită; G -grătar; S -sită; C - cominuitor; SG - separator de grăsimi;
DZN - dezintegrator; SN - separator de nămol; TMC - treapta de epurare chimică; BA - bazin de
aerare cu nămol activ; Ds - decantor secundar; SA - stabilizarea aerobă a nămolului; Bc - bazin de
contact cu clorul; Sc - staţie de clorizare; N - platforme de uscare a nămolului

- epurarea biologică naturală a apelor uzate provenite de la abatoare se face în agricultură

cu bune rezultate datorită compoziţiei chimice a apelor uzate, dacă condiţiile locale o permit; în
afară de tratarea preliminară obişnuită, această utilizare presupune şi o bună epurare mecanică a
apelor uzate, în special pentru eliminarea cât mai completă a grăsimilor; epurarea biologică
naturală se poate realiza pe terenuri nisipoase cu suprafaţa de răspândire a apelor de cca. 1 ha cu un

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 10

 Sisteme de depoluare în industria alimentară

volum de ape de 3 m3/zi sau pe durata de lucru dintr-o zi; pot fi obţinute rezultate satisfăcătoare
chiar cu încărcări mai ridicate de 5 – 30 m3/ha.zi; în epurarea biologică naturală a apelor uzate prin
răspândire trebuie să se respecte fără abateri prescripţiile igienico-veterinare împotriva propagării
de maladii infecţioase şi parazitare; în general, apele uzate provenite de la abatoare au potenţial
patogen ridicat şi conţin ouă de la viermi de diverse specii, uneori în cantităţi importante, de aceea
filtrarea prin sol trebuie să fie precedată de o epurare mecanică a apelor uzate în bazine de
decantare, cu durate de cel puţin 1,5 – 2 ore, putându-se elimina astfel cel puţin în parte ouăle de
viermi; nămolurile produse astfel trebuie făcute inofensive prin fermentare anaerobă termofilă sau
mezofilă cu durată de două luni.

BIBLIOGRAFIE
[1]. Chapter 26. Pollution from food processing factories and environmental protection.

Ș.l.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 11