Professional Documents
Culture Documents
Congton (1915) este primul care foloseste termenul de "implantation" pentru a desemna "operatiunea de
introducere a unei rdacini naturale sau artificiale intr-o alveola creata artificial in procesul alveolar".
In vederea unei retrospective ordonata, istoricii impart evolutia implantologiei in sase etape distincte:
a)perioada antica - de la inceputuri pana in anul 1000 e.n. b)perioada medievala (1001 -1799)
c)perioada fundamentarii - secXIX cu aparitia tratatului Maggiolo ”Manual de Artă Dentară”
d)perioada premoderna (1910-1930) -1913,Greenfield prezintă un studiu privind un implant din iridium-
platină în formă de gratar pe care aplică o coroană culisantă.
e)perioada moderna {1931-1977) utilizarea metalelor de inox (inerte) ca Cr,Co,Mo, Vit.
f)implantologia orala contemporana (1978 - prezent) începe cu definirea biomateriale şi a fenomene de
osteointegrare Brånemark.
Implantologiei în Moldova: Socolov, Prima stagiune în 1986 în Caunas.
Contraindicaţii: Contraindicaţiile locale relative: *Prezenţa unor resturi radiculare în grosimea crestei
alveolare; *Procese inflamatorii locale; *Ofertă osoasă insuficientă *ocluzie patologică
Contraindicații generale relative: *Neoplasme sau stări precanceroase; *Afecţiuni granulomatoase (tuberculoza,
lepra). *Dereglări psihice (schizofrenie, paranoie); *Abuzul de alcool şi droguri;
Contraindicaţiile absolute : *patologii sistemice necontrolate, diabet zaharat tip II stadiu decompensat; *tumori
maligne regionale; *metastaze tumorale; *afecţiuni ale mucoasei bucale (lupus eritematos); *tulburări
psihologice severe. *vârsta pacientului (pacienţii tineri în perioada de creştere); *Fumatul, narcomania,
alcoolismul
In general trebuie să existe minimum 1 milimetru de os în jurul oricărui implant. Oferta osoasă în
înălţime se măsoară de la nivelul crestei alveolare până la limita opusă care este reprezentată de sinusul maxilar
în zona posterioară superioară şi de canalul mandibular în zona posterioară mandibulară. Problema ofertei
osoase în înălţime se pune mai ales în cazul crestelor edentate. Limita minimă a ofertei osoase în înălţime
pentru ca implantul să aibă succes este de 10 mm.Lungimea necesară pentru un implant endoosos este
legată şi de lăţimea osului. Pentru un un os cu lăţime de 5 mm sau mai mult este necesară o lungime în sens in
sens mezio-distal de 5 mm. O lăţime de 2,5 până ia 5 mm are nevoie de o lungime în mezio-distal de circa 15
mm pentru a obţine o suprafaţă de contact os-implant suficientă.
2. Rolul terapiei implanto-protetice în stomatologia modernă – interrelaţia dintre
implantologia orală şi celelalte discipline stomatologice.
Implantologia sau implantarea dinților este domeniul stomatologic care oferă posibilitatea unică și sigură
de restabilire a arcadei dentare. Restabileste orice număr de dinți lipsă, păstrînd estetică naturală a dinților și
evitarea șlefuirii dinților alăturați.
Aplicatiile implantologiei orale în protetică: Edentaţiile unidentare beneficiază de refaceri protetice pe
implanturi, fără a mai fi necesară prepararea dinţilor limitrofi breşei pentru o punte; Edentatiile totala poate fi la
ora actuala rezolvata gratie implantologiei orale; Retentia unei proteze partiale mobilizabile poate fi
imbunatatita considerabil prin inserarea unor implanturi prevazute cu mijloace special de mentinere si
stabilizare evitind aplicarea unor crosete pe dintii naturali
Aplicatii in endodontie: - Esecurile din endodontie (recidivile leziunilor periapicale, canalele impermeabile,
dintii fracturati) duc adeseori la inderpartarea unor dinti. Inserarea unui implant imediat postextractional poate
sa-l salveze adeseori din situatii neplacute.
Aplicatii in ortodontie: Implanturile sunt din ce in ce mai des utilizate in ortodontie pentru tractionarea unor
dinti la pacienti cu edentatii partiale, servind drept suport pentru aplicarea unor forte intraorale ce contribuie la
repozitionarea acestor dinti.