Femei ranite, vieti neimplinite:

vindecarea ranii colective

feminine
De ctre
Mihaela Marinas
3

Ceea ce de multe ori nu realizam, noi ca femei,

este faptul ca problema centrala legata de
asumarea puterii feminine tine de perpetuarea si
nevindecarea autentica a ranii colective a
feminitatii.
Dificultatile si provocarile dintre mame si fiice sunt raspandite pe scara larga,
insa nu se vorbeste despre ele. Taboo-ul de a vorbi despre durerea
feminina colectiva este ceea ce tine lucrurile pe loc, ascunse in umbra,
lipsite de recunoastere colectiva.

Despre femei si rana lor feminina

Rana feminina este durerea de a fi femeie, transmisa din generatie in

generatie de acele femei apartinand culturii patriarhale. In jurul acestei
rani s-au format mecanisme disfunctionale de coping care sunt
folosite de femei pentru a procesa acea durere.

Rana colectiva feminina include sentimente de:

Comparatie: a nu te simti suficient de buna

Rusine: un sentiment consecvent ca este ceva in neregula cu tine
Atenuare: sentimentul ca trebuie sa ramai mica ca sa fii iubita
Sentiment persistent de vinovatie doar pentru ca vrei mai mult decat ai
in momentul prezent

Rana colectiva feminina se manifesta astfel:

A nu fi complet tu insati pentru ca nu vrei sa-i ameninti pe ceilalti cu

valoarea ta
A avea toleranta mare fata de tratamentele proaste din partea celorlalti
Competitie cu alte femei
Auto-sabotaj
A fi rigida si dominatoare
Probleme de alimentatie, depresie si adictii

In cultura patriarhala, majoritatea dintre femei sunt conditionate sa

se gandeasca la ele insele ca mai putin decat sunt si nemeritand ceea
ce merita cu adevarat.Sentimentul acestor femei cum ca sunt mai putin
decat sunt de fapt a fost internalizat si transmis de la o generatie la alta.
Atmosfera culturala a oprimarii feminine le pune pe fiicele acestor
femei intr-o postura de duplicitate interna.

Mai simplu, daca o fiica internalizeaza credintele inconstiente ale

mamei (o forma subtila de a spune Nu sunt suficient de buna)
atunci are aprobarea mamei, dar se tradeaza pe sine si propriul
potential.

Daca insa fiica nu internalizeaza credintele inconstiente ale mamei sub forma
de limitari, ci isi afirma propria putere si potentialul sau, devine foarte
constienta de faptul ca mama sa poate vedea acest lucru, la nivel
inconstient, ca pe o amenintare personala. Fiica unei astfel de femei nu
vrea sa riste sa piarda dragostea si aprobarea mamei, astfel
incat internalizarea acestor credinte limitative si inconstiente
constituie o forma de loialitate si de supravietuire emotionala pentru
fiica.

De aceea, fiica acestei femei poate simti ca e periculos pentru ea sa-si atinga
intregul sau potential feminin, pentru ca asta inseamna sa riste respingere
din partea mamei.

Asta pentru ca fiica poate simti, la nivel inconstient, ca a-si lua

intreaga sa putere poate sa starneasca in mama sentimente de furie
si de tristete pentru ca a trebuit sa renunte la parti din sine in propria
viata. Compasiunea pentru mama, dorinta de a-i face pe plac si frica de
conflict o pot convinge pe fiica ca e mai bine sa-si micsoreze puterea si sa
ramana mica.

O obiectie comuna la a privi in fata rana feminina este Lasa trecutul sa fie
trecut.Insa nu scapam niciodata de trecut si nici nu-l putem ingropa. Pentru
ca el traieste in prezentul nostru, in obstacolele si provocarile carora le facem
fata in fiecare zi. Daca noi ca femei evitam sa privim in fata durerea
asociata cu una din relatiile fundamentale ale vietii noastre, relatia cu
mama, pierdem o oportunitate majora de a descoperi adevarul a ceea
ce suntem si de a trai autentic si cu bucurie in acel adevar.
Stereotipuri care perpetueaza rana colectiva feminina:

Priveste la tot ceea ce a facut mama pentru tine (din partea altor
oameni)
Mama a sacrificat atat de mult pentru mine. Ar fi egoist sa fac ceea ce
ea nu a putut sa faca. Nu vreau sa o fac sa se simta prost.
Ii datorez loialitate mamei, indiferent ce se intampla. Daca o supar, va
crede ca nu o valorizez.

Fiica poate sa simta frica in legatura cu indeplinirea potentialului pe

care o asociaza cu frica de a-si lasa in urma mama. Ii este frica ca
mama se va simti amenintata de visele si ambitiile sale. Poate simti din
partea mamei invidie si furie. Toate aceste aspecte sunt inconstiente si
nerecunoscute in mod deschis, nevorbindu-se despre ele in cadrul relatiei
mama-fiica.

E imposibil sa nu fi simtit, macar o data, ca femei, durerea pe care o

poarta mamele noastre in sufletul lor. Si e imposibil sa nu ne fi
blamat, macar o data, pentru acea durere. Acolo se afla sursa vinovatiei
pe care o simtim.

Acest lucru are sens cand luam in considerare dezvoltarea cognitiva limitata a
unui copil, care se vede pe sine ca o cauza a tuturor lucrurilor. Daca nu ne
adresam acestei credinte constiente ca adulti, putem sa ne invartim in jurul ei
o viata si sa continuam sa ne limitam pe noi insine, in dezvoltarea noastra.

Adevarul este ca niciun copil nu poate sa isi salveze mama.

Niciun sacrificiu pe care o fiica il face in numele mamei sale nu va fi

suficient ca sa compensese pentru pretul mare pe care mama l-a
platit sau pentru pierderile pe care le-a suferit ea pe parcursul anilor,
prin faptul de a fi mama si femeie in aceasta cultura.

Si cu toate astea, acest lucru il fac multe femei pentru mamele lor
foarte devreme in copilarie: in mod inconstient, iau decizia sa nu-si
abandoneze sau sa-si tradeze mamele devenind femei de succes,
destepte si care se bucura din plin de viata.Este o decizie luata din
dragoste, loialitate si dintr-o nevoie reala de aprobare si suport emotional
pentru mama.

Multi dintre noi confunda loialitatea fata de mama cu loialitatea fata

de ranile ei. Aceste dinamici sunt inconstiente si opereaza pe o linie
continua. Chiar si relatiile mama/fiica cele mai sanatoase si suportive, pot
prezenta aceasta dinamica pana la un anumit grad, prin insasi calitatea de a
fi femei in aceasta societate. Pentru fiicele care au mame cu problem serioase
(adictii, probleme mentale), impactul unei asemenea dinamici poate fi chiar
daunator.

Mamele trebuie sa-si asume responsabilitatea de a-si jeli pierderile. A

fi mama in societatea noastra este incredibil de dificil. Am auzit multe femei
zicand: Nimeni nu-ti spune cat de greu este sau Nimic nu te pregateste
pentru atunci cand ajungi acasa cu copilul si realizezi ce trebuie sa faci. In
cultura noastra, suntem duri cu mamele si le oferim putin sprijin.

Mesajele nerostite ale societatii catre acele femei care

sunt si mame:

Daca maternitatea e dificila, e doar din vina voastra.

Sa va fie rusine ca nu sunteti superfemei.
Exista mame cu stofa de mama, pentru care a fi mama e usor. Daca nu
esti una din ele, e ceva profund gresit cu tine.
Ar trebui sa fii capabila sa gestionezi totul usor: sa ai copii bine
crescuti, sa fii atractiva sexual, sa ai o cariera de succes si o casnicie
solida.

Pentru mamele care au sacrificat atat de mult ca sa aiba copii in cultura

noastra, poate sa para ca o respingere personala faptul ca copilul tau iti
depaseste visele pe care le credeai posibile sau nu pentru tine. Poate exista
permanent un sentiment al faptului ca ti se datoreaza reusita copilului
iar nevoia de a fi validate de copii poate sa actioneze pe ascuns, constituind o
forma foarte subtila de manipulare.
Aceasta dinamica poate duce la faptul ca urmatoarea generatie de
fiice vor ramane mici si nu-si vor atinge potentialul, astfel incat
mamele lor sa poata continua sa se simta validate si afirmate in
identitatea lor de mame- o identitate pentru care multe au sacrificat
atat de mult si au primit atat de putin suport si recunoastere in
schimb.

Mamele pot sa proiecteze la nivel inconstient furie profunda catre

copiii lor, in moduri subtile. Aceasta furie nu este indreptata de fapt catre
copii, in realitate. Ci catre societatea patriarhala care le cere femeilor sa se
sacrifice si sa se epuizeze in numele realizarii de a fi mama.

Iar pentru copilul care are nevoie de mama sa, a se sacrifica din
dorinta de a-i usura durerea mamei este adesea o decizie
inconstienta luata foarte devreme in viata si neluata in seama drept o
cauza serioasa pentru problemele sale decat mult mai tarziu in viata,
ca adult.

Rana feminina colectiva s-a perpetuat pentru ca nu a existat un loc suficient

de sigur pentru mame sa-si proceseze furia legata de sacrificiile pe care
societatea le-a cerut de la ele. Si pentru ca fiicele inca se tem, la nivel
inconstient, de respingere din partea mamelor lor, pentru ca ele au
ales sa nu faca aceleasi sacrificii ca generatiile anterioare.

In societatea noastra, nu exista un loc sigur in care mamele sa-si

poata exprima furia. Asa ca totul se revarsa, la nivel inconstient,
asupra copiilor. Fiica devine tinta furiei mamei, pentru ca fiica nu a trebuit
sa cedeze din propria fiinta pentru a fi mama. Tanara fiica ii poate reaminti
mamei de potentialul sau neexploatat. Si daca fiica se simte suficient de
increzatoare ca sa respinga unele din mandatele patriarhale pe care mama
a trebuit sa le inghita, atunci ea poate deveni cu mult usurinta un declansator
pentru furia inconstienta a mamei.

Desigur insa ca multe femei isi doresc tot ceea ce e mai bun pentru fiicele
lor. Cu toate acesta insa, daca o mama nu si-a privit durerea si nu a
facut pace cu sacrificiile pe care a trebuit sa le faca, atunci sprijinul ei
pentru fiica ei va fi amestecat cu mesaje subliminale care vor insufla
in sufletul fiicei, la nivel subtil, rusinea, vinovatia si obligatia de a
face lucrurile intr-un anumit mod.

Calea prin care mama poate evita sa-si indrepte furia catre fiica sa si sa
inceteze transmita rana sa feminina este una singura: aceea de a purta
doliu pentru toate pierderile pe care le-a suferit in viata sa. In plus,
mama ar trebui sa se asigure ca nu se bazeaza pe fiica sa ca principala sursa
de suport emotional.

Mamele trebuie sa jeleasca lucrurile pe care le-au pierdut, lucrurile

pe care si le-au dorit si nu le vor avea niciodata, lucrurile pe care nu
le pot avea nici prin copiii lor. Trebuie sa jeleasca, in fond, intreaga
nedreptate a situatiei. Oricat de nedreapta este situatia insa, nu este
responsabilitatea fiicei sa ispaseasca pentru pierderile mamei sau sa se simta
obligata sa se sacrifice intr-un anumit fel. E nevoie de multa putere si
integritate din partea mamelor pentru a face asta. Si e nevoie de sprijin in
acest proces.

Mamele isi elibereaza fiicele atunci cand isi proceseaza in mod

constient durerea, fara sa o mai transmita. In acest mod, mamele isi
elibereaza fetele sa-si urmeze visele fara vinovatie, rusine si simt al
obligatiei.

Atunci cand mamele provoaca involuntar in fiicele lor sentimentul de

responsabilitate pentru ceea ce au pierdut in viata lor personala, se creeaza
un amestec disfunctional, care intareste sentimentul fiicei conform caruia ea
nu este demna de visele sale. Acest lucru sprijina perspectiva fetei,
conform careia durerea mamei trebuie sa fie cumva si din vina ei. Iar
acest lucru o poate invalida in foarte multe feluri.

Pentru fiicele care au crescut in cultura patriarhala, exista un

sentiment puternic de a trebui sa aleaga intre asumarea puterea
personala si a fi iubite.
Multe fiice aleg sa fie iubite in loc sa aleaga puterea lor personala, pentru ca
exista undeva sentimentul inconstient ca a a-ti lua in stapanire puterea poate
cauza o pierdere a dragostei din partea unor persoane importante din viata,
in special din partea mamelor. Asa ca femeile raman mici si neimplinite, dand
mai departe rana colectiva feminine generatiei urmatoare.

Exista in inconstientul fiecarei femei un sentiment nedefinit, insa

puternic cum ca a-ti lua puterea in stapanire va face rau relatiilor
tale. Iar femeile sunt invatate sa-si valorizeze relatiile mai presus de orice.
Asa ca ajungem sa tanjim dupa firimituri de relatii, in timp ce sufletele
noastre tanjesc profund dupa implinirea potentialului nostru. Dar adevarul
este ca relatiile noastre nu pot niciodata substitui foamea de a ne trai vietile
complet si pe deplin.

Dinamica de putere din cadrul relatiei mama/fiica este un subiect taboo si

este subiectul cheie si problema esentiala de la baza ranii colective feminine.

Mult din aceasta dinamica merge in spate, aflandu-si sursa in multitudinea

de stereotipuri si taboo-uri despre maternitate din cultura noastra:

Mamele sunt intotdeauna hranitoare si iubitoare.

Mamele nu ar trebui sa aiba niciodata sentimente de furie si
resentimente fata de fiicele sale.
Mamele si fiicele trebuie sa fie cele mai bune prietene.

Stereotipul Toate mamele ar trebui sa fie iubitoare tot timpul le rapeste

mamelor umanitatea. Pentru ca femeilor nu le este data permisiunea sa fie
fiinte omenesti complete, societatea se simte justificata in a nu oferi respect
complet, suport si resurse mamelor.

Adevarul este ca si mamele sunt fiinte omenesti si toate mamele au

momente in care nu sunt iubitoare. Si este adevarat si faptul ca exista
mame care nu sunt iubitoare in majoritatea timpului, fie din cauza adictiilor, a
problemelor mentale sau a altor probleme. Pana cand nu suntem capabilisa
privim in fata aceste realitati inconfortabile, rana feminina va ramane in
umbra si va continua sa fie predata generatiilor urmatoare.
Cu totii avem valorile patriarhatului in noi, pana la un punct. A trebuit sa le
ingeram ca sa putem supravietui in aceasta cultura. Cand vom fi pregatiti sa
le confruntam complet in noi insine, le putem confrunta si in ceilalti, inclusiv
in mamele noastre. Aceasta poate fi insa una din cele mai dureroase situatii
pe care le avem de privit in fata. Dar daca nu suntem dornici sa mergem
acolo, sa ne adresam ranii feminine, vom plati un pret foarte mare pentru
iluzia pacii si a puterii.

Care este costul nevindecarii ranii feminine?

Costul nevindecarii acestei rani in viata noastra, a femeilor, poate fi

urmatorul:

Un sentiment persistent ca Este ceva in neregula cu mine.

Nu-ti indeplinesti potentialul din frica de esec si de dezaprobare.
Ai granite instabile si un sentiment neclar in legatura cu cine esti.
Nu te simti demna si capabila de a crea ceea ce-ti doresti cu adevarat.
Nu te simti suficient de sigura sa dai glas adevarului tau personal.
Iti aranjezi viata in jurul sa nu cumva sa scuturam barca .
Te auto-sabotezi cand te apropii de ceva important pentru tine.
Iti doresti inconstient permisiunea mamei sau aprobarea inainte de a-ti
lua viata in maini.

Care este relatia intre rana feminina si divinul feminin?

Exista multe discutii in zilele noastre despre incorporarea divinului feminin si

a fi o femeie trezita. Dar realitatea este ca nu putem fi un container puternic
pentru divinul feminin, daca nu am adresat locuri din noi in care ne-am simtit
pedepsite si in exil fata de femininul din noi.

Prima intalnire cu Zeita feminina a fost cu mamele noastre. Pana cand vom
avea curajul sa spargem taboo-ul si sa facem fata durerii pe care am
experimentat-o in relatie cu mamele noastre, divinul feminin va fi o
alta forma de poveste: fantezia de a fi salvata de o mama care nu mai
vine. Asta ne pastreaza in imaturitate spirituala.
Trebuie sa separam mama reala de arhetipul mamei, pentru a fi purtatori
autentici ai acestei energii. Trebuie sa deconstruim structurile defecte din noi,
inainte de a construi structuri noi care sa mentina energia noua. Daca nu
facem acest lucru, vom ramane blocate intr-o prapastie in care puterea
noastra se va diminua si singura solutie care pare sa aiba sens va fi sa ne
blamam pe noi insine.

Daca evitam sa devenim constiente de impactul complet al durerii

mamelor noastre in viata noastra, la un anumit nivel, ramanem copii.

A ajunge in posesia puterii noastre feminine ne cere sa privim la relatia cu

mama si sa avem curajul sa separam credintele noastre individuale, valorile
si gandurile noastre de credintele, valorile si gandurile ei. Cere sa simtim
jalea de a fi trebuit sa fim martore la durerea pe care mamele noastre
au indurat-o si sa procesam durerea noastra legitima pe care am
indurat-o ca rezultat al acestui proces. Este foarte provocator si greu,
dar este inceputul unei libertati reale.

Din momentul in care ne permitem sa simtim durerea, putem incepe sa o

transformam iar aceasta va inceta sa ne creeze obstacole in viata noastra.

Ce se intampla cand femeia isi vindeca rana feminina colectiva?

Atunci cand vindecam rana colectiva, dinamica de putere este

rezolvata, pentru ca femeile nu-si mai cer una alteia sa ramana mici
pentru a-si alina durerea. Durerea de a trai in patriarhat inceteaza sa mai
fie un taboo. Nu trebuie sa pretindem si sa ne ascundem in spatele mastilor
false, care ne ascund durerea dincolo de o fatada pe care o afisam. Durerea
poate fi vazuta ca legitima, imbratisata, procesata, integrata si transformata
in intelepciune si putere.

Pe masura ce femeile proceseaza durerea ranii colective feminine, putem crea

locuri sigure in care femeile sa-si exprime adevarul durerii si sa primeasca
suportul de care au nevoie. Mamele si fiicele pot sa comunice unele cu
altele, fara frica ca adevarul sentimentelor lor va rupe relatia.
Durerea nu mai are nevoie sa intre in umbra, acolo unde se manifesta ca
manipulare, competitie si ura de sine. Durerea noastra poate fi jelita complet
astfel incat poate deveni dragoste, o dragoste care se manifesta sub forma de
suport pentru celalalt si de auto-acceptare profunda, eliberandu-ne sa fim
complet autentici, creativi si complet impliniti.

Cand vindecam rana feminina, incepem sa intelegem impactul coplesitor al

starii de bine a mamei asupra vietii copilului, in special in copilaria timpurie
cand copilul si mama sunt o unitate. Mamele creeaza baza a cine vom deveni:
credintele noastre sunt credintele ei si obiceiurile noastre sunt obiceiurile ei.
Unele din ele sunt inconstiente si fundamentale, abia perceptibile la nivel
constient.

Rana feminina nu este despre mama. Este despre a te imbratisa pe

tine si darurile tale fara rusine si fara vinovatie.

Ne adresam ranii feminine pentru ca este o parte importanta a implinirii de

sine, care inseamna sa spunem Da femeilor puternice care suntem chemate
sa devenim. A vindeca rana feminina este despre a onora fundatia pe
care mamele noastre ne-au oferit-o, astfel incat sa ne concentram
complet asupra crearii vietilor unice pe care ni le dorim in mod
autentic si despre care stim ca suntem capabile sa le cream.

Beneficiile vindecarii ranii feminine:

A deveni mai flexibile si pricepute in manuirea emotiilor. A le vedea ca

pe o sursa de intelepciune si informatii.
A avea granite sanatoase care sprijina actualizarea celei mai bune
versiuni a sinelui tau
A dezvolta o mama interioara solida care ofera dragoste neconditionata,
suport si confort copilului tau interior
A te vedea pe tine ca fiind competenta. A simti ca totul este posibil, a fi
deschis catre miracole si lucruri bune
A fi in contact constant cu bunatatea ta interioara si cu abilitatea de a
aduce acea bunatate in tot ceea ce faci
 Compasiune profunda pentru tine insati si ceilalti oameni
A nu te lua pe tine insati prea in serios. A nu avea nevoie de validare
externa pentru a simti ca esti ok. A nu avea nevoie sa arati ce stii tu.
A avea incredere ca viata iti va aduce ceea ce ai nevoie
A te simti in siguranta in propria piele si a avea libertatea de a fi tu
insuti

Pe masura ce ne angajam in procesul de vindecare, indepartam incet

ceata proiectiilor care ne mentin blocati si incepem sa vedem mai
clar, sa ne apreciem si sa ne iubim pe noi insine. Nu mai purtam povara
durerii mamei noastre si nu mai ramanem mici, prin urmare.

Putem sa iesim in evidenta cu incredere in propriile noastre vieti, cu energia

si vitalitatea de a crea ceea ce dorim fara vina sau vinovatie, ci cu pasiune,
putere, bucurie, incredere si dragoste.

Pentru fiecare om, prima rana a inimii sale este conectata de mama
sa. Si prin procesul de vindecare a ranii, inimile noastre vor trece de
la un stadiu de aparare si frica la un nou nivel de dragoste si putere,
care ne conecteaza cu inima divina a vietii insasi.

Din acel punct incolo, suntem conectati cu inima colectiva care traieste in
toate fiintele, suntem purtatori si transmitatori ai compasiunii adevarate de
care lumea are nevoie. In acel fel, rana feminina este o oportunitate si o
initiere in divinul feminin.

De aceea este atat de crucial pentru femei sa vindece rana feminina:

vindecarea ta personala si reconectarea cu inima vietii, a femininului,
afecteaza intregul si sprijina toata evolutia colectiva.

Sursa: http://womboflight.com/