You are on page 1of 2

Biocompatibilitatea reprezint acceptarea unui implant artificial de ctre esuturile

nconjurtoare i de ctre corpul uman n totalitate. Aadar, biomaterialele trebuie s nu


prezinte toxicitate, sau s nu produc reacii inflamatorii atunci cnd este introdus n
organismul uman, ca implant.
Exist dou categorii de biocompatibilitate:
- intrinsec: suprafaa implantului trebuie s fie compatibil cu esutul gazd, din
punct de vedere chimic, biologic i fizic (incluznd morfologia suprafeei);
- extrinsec: se refer la proprietile mecanice ale materialului, cum ar fi modulul
de elasticitate, caracteristicile de deformaie i transmiterea optim a solicitrilor
la interfaa dintre implant i esut.
Condiionarea optim dintre biomaterial i esutul viu este atins cnd
compatibilitatea suprafeei i cea structural sunt ndeplinite.
Factorii determinani ai biocompatibilitii:
Pentru biocompatibilitatea intrinsec:
- insolubilitate;
- rezisten la coroziune la un pH de 6,6 7,5;
- neutralitate electric;
- rezisten mecanic.
Pentru biocompatibilitate extrinsec:
- biostabilitate;
- form macroscopic;
- structur micromorfologic de suprafa.
Biocompatibilitatea unui implant depinde de numeroi factori precum: starea de
sntate a pacientului, vrsta, permeabilitatea esutului, factori imunologici i
caracteristicile implantului (rugozitatea i porozitatea materialului, reaciile chimice,
proprietile de coroziune, toxicitatea acestuia).
Din punct de vedere chimic, materialele biocompatibile trebuie s fie stabile i s
aib o bun rezisten la coroziune, avnd n vedere particularitile solicitrilor la
care sunt supuse n corpul uman:
- compoziia mediului intern variaz continuu, avnd un caracter de la bazic la
acid; are loc i o coroziune microbiologic imposibil de estimat n condiii de
laborator;
- n funcie de destinaie, unele materiale sunt supuse solicitrilor mecanice
constante, genernd coroziunea sub tensiune, respectiv ciclice, caz n care
apare coroziunea la oboseal;
- la aliajele dentare apare pregnant fenomenul coroziunii electrochimice.
Din punct de vedere fizic, conductivitatea termic are o mare importan. Datorit
lipsei electronilor liberi, esuturile au o conductivitate termic sczut, ceea ce duce la
evitarea ocurilor termice. De aceea, materialele biocompatibile sunt cu att mai bune
cu ct conductivitatea lor termic este mai mic.

You might also like