De crezi n tine, chiar cnd Omenirea Nu crede, dar i crezi i ei cumva; De tii s-atepi, dar fr tevatur; De nu dezmini minciuni minind, ci drept; De nu rspunzi la ur tot cu ur i nici prea bun nu pari, nici prea-nelept;
Dac visezi - dar nu-i faci visul astru;
De poi s speri - dar nu-i faci jindul el; De-ntmpini i Triumful i Dezastrul Mereu senin i n acelai fel; Dac supori s-i vezi vorba sucit De arlatan, ce-i spurc al tu rost; De poi ca munca vieii, nruit, S-o faci de la-nceput precum a fost;
Dac-ndrzneti agonisita-i toat
S-o pui, fr'a clipi, pe-un singur zar i, dac-o pierzi, s-ncepi ca prima dat Fr-s te plngi cu un oftat mcar; De tii, cu nerv, cu inim, cu vn, Drept s rmi, cnd ele june nu-s, i stai tot drz, cnd nu mai e stpn Dect Voina ce le ine sus;
Dac-ntre Regi i-e firea neschimbat
Ca i-n Mulime - nu strin de ea; Amic sau nu, de nu pot s te-abat; De toi de-i pas, dar de nimeni prea; Dac i-e dat, prin clipa zdrobitoare, S treci i s-o ntreci, mereu bonom, atunci: a ta e Lumea asta mare i, mai mult, fiul meu: atunci - eti Om!
Traducere de Dan Duescu?
Pentru alte traduceri, clicai pe butonul "Documentare" (Cartea) de sus.