Linearitatea semnului lingvistic sau, mai bine zis, a semnificatului, rezid n ordinea succesiv n cate sunt dispuse unitile ce-I compun. Vorbirea se desfoar n timp, iar timpul poate fi reprezentat ca un spaiu cu o dimensiune, ca o linie. Fiecrui moment i corespunde un punct, astfel nct ordinii de apariie a momentelor i corespunde ordinea de juxtapunere a punctelor. Caracterul semiotic sau informaional al semnului lingvistic este indisolubil legat de linearitatea acestuia. n structura general a limbii, expresia i coninutul coreleaz strns: prima latur servete pentru a o reda pe cea de-a doua; caracterul semiotic al unitii n discuie provine din faptul c el este un mijloc de comunicare. Cuvintele sunt semne numai pentru c ele au ca scop transmiterea unui mesaj. Arbitrarul sau caracterul nemotivat al semnului lingvistic presupune inexistena unei realii cauzale ntre cuvinte i obiectele pe care le marcheaz.
rom. broasc (amfibie) broasc (lact): omonimie;
rus. () (): omonimie; eng. meet (a se ntlni) meat (carne): omofonie; fran. leur (al lor) leurre (momeal): omofonie; fran. bonne (bun) bonne (servitoare): omonimie.