Limenas, mai mult decat un port

Majoritatea turistilor care merg an de an sau macar o data in Thassos si aleg mai cunoscutele
statiuni Potos, Skala Potamia, Skala Panagia sau Skala Maries alergnd de la o plaja frumoasa
la alta si mai frumoasa, stiu depre Limenas (thassos town) doar ca acolo ajungi cu ferry
boat/ul si ca e capitala insulei. Sincer va spun, mi se pare nedrept... Recunosc ca anul trecut
i/am dedicat doar o ora de plimbare, dupa care am mers pe drumul catre Makryamos
Bongalows.

Anul acesta, mi/am propus sa/l exploram la pas. Asa ca, intr/o dimineata, am pornit de la
Skala Panagia unde am fost cazati spre descoperirea in profunzime a capitalei. Dupa vreo 20
minute am parcat masina in extremitatea estica a faleyei orasului, unde drumul se infunda,
aproape de Karnagio Beach Bar. De pe mare venea o briza placuta care ne/a incurajat sa ne
plimbam pana aproape de port de unde pleaca si vin ferry-boaturile catre Keramoti.

In plimbarea noastra pe falez am constatat ca sunt o sumedenie de mici ambarcaiuni care

ofera croaziere private insa nu am intrebat de preturi pentru ca aveam alte planuri... Am
constatat ca orasul are si o plaja nu tocmai rea si o sumedenie de taverne, cafenele, magazine
i strzi pitoresti. Pe multe dintre aceste strdue, din loc in loc, printre locuine, magazine sau
hoteluri cochete, rsar vestigii ale trecutului ndepartat. Acest amestec i d orasului o
amprenta unic.

Cum ar fi sa fii vecin gard in gard cu vechea agora a thassienilor sau cu Odeonul sau cu poarta
lui Hermes? Anul trecut am vazut cateva dintre ele si am ramas cu regretul ca n-am ajuns pe
Akropolis, unde se afla faimosul amfiteatru antic din Limenas.

Stiam c pentru a-l gsi trebuie plecat de undeva de la Muzeul de Arheologie ctre culmea
impadurita din marginea de est a orasului. Am tot haladuit pe stradute pitoresti si... nici un
indicator catre Akropolis. In cele din urm, am decis sa vedem vechea agora si am intrat in
superba biserica Sfantul Nicolae din apropiere. Biserica se afl chiar in marginea agorei si are
(se pare) o istorie care incepe pe la anul 800. n fata bisericii, o piaeta foarte frumoasa incanta
privirea calatorului. Cldura ncepuse deja sa ne scie, asa c am mers pe o pitoreasc strad
comercial paralel cu faleza si am facut o pauz de hidratare la o tavern de pe o alee
ingust, pietonal, plin exclusiv de terase.

Era cam ora 11 si grecii batrani discutau politic la o cafea sau un ouzo, dupa caz. In rest,
liniste... Nu prea am vazut turisti ca in alte locuri din Thassos, dar poate ora nu era potrivita.
Dupa ce ne/am potolit setea ne/am continuat plimbarea pe la magazinele de suveniruri si am
decis sa facem o ultim ncercare de a gsi drumul spre Akropolis. In cele din urm am mers
pe strada Irakleiou si am tinut drumul drept. La un moment dat, prea c o s ajungem intr/o
fundatur, cnd am vazut un indicator improvizat, probabil de vreun localnic, pe care scria To
Akropolis.

Urcusul pana sus pe munte nu e greu, intruct sunt trepte turnate din beton (ceva in genul
celor de la cetatea Poienari) dar nici usor, pentru ca treptele nu sunt puine. Din loc in loc,
printre pini se observ jos orasul si portul... Perspectiva e incantatoare.

In sfarsit, sus la faimosul amfiteatru care are in urm o istorie de 2500 de ani, peisajul e
incredibil. Cu cateva zile in urma vzusem amfiteatrul de la Fillipi, foarte frumos si bine
conservat, dar acesta de la Limenas e pur si simplu incredibil datorita inaltimii la care se afla
si datorita faptului ca scena are in spate, ca fundal, o mare superba. In stanga, se vede orasul si
vapoarele care pleaca si vin iari i iari.

Din pcate pentru noi ca fotografi amatori si din fericire pentru sit, in pozele noastre apar si
macarele... Macarale... pentru c amfiteatrul e in proces restaurare din 2012 pentru a i se reda
rolul cultural.

La coborre, lng primele case din Limenas, observ un panou (pus de autoritti de data
aceasta), pe care scrie c datorit lucrrilor de restaurare situl de pe Akropolis e inchis si nu se
poate vizita. Un binevoitor a adugat ins, cu vopsea, la textele in engleza si franceza, ca e
deschis, dar numai dinspre nord. Simpatic... nu?

Caldura imi doborse complet companionii (sotia si copilul) care m boscorodeau si de care
am scpat promitndu-le ca in maxim 30 de minute le voi face cinste cu o mas la o tavern
umbrit din Skala Panagia. Poate Vigli... Asa c nu am putut insista sa mai vizitam interiorul
muzeului de arheologie si nici casa traditionala thassiana din port.

Dupa explorarea la picior a orasului Limenas as spune ca, paradoxal, acesta e adevarata
comoara ascunsa a insulei, desi prin el trec obligatoriu majoritatea turistilor care o viziteaza.

Un muzeu thassian superb in Limenas

Anul acesta am fost pentru a 3-a oara in Thassos. De fiecare data cazarea a fost in Limenas -
vezi impresii, vezi impresii. Eu cred ca este o locatie foarte ok, gasesti tot ce vrei: magazine,
taverne, muzee, plaje frumoase. Si te poti deplasa foarte usor spre alte localitati chiar daca nu
ai masina folosind autobuzele locale.

Anul acesta am descoperit un muzeu superb in Limenas. Probabil ca era acolo si anul trecut
dar nu l-am vazut.

Muzeul se afla in cladirea din portul vechi (Kalogeriko). Nu este foarte bine marcat, este doar
un panou de sticla transparenta pe care scrie ca in interior, la etaj, puteti vizita o reproducere a
unei case vechi thassiene. Am trecut pe acolo cel putin de 2 ori pe zi si am vazut panoul dupa
vreo 3-4 zile. De regula admiram marea si vaporasele cand treceam pe acolo

O doamna foarte simpatica va conduce prin mai multe incaperi care reprezinta bucataria,
dormitorul, camera copiilor, camera cu zestrea miresei, etc. In fiecare incapere sunt piese de
mobilier tipice, obiecte de uz casnic, unelte, manechine imbracate in portul traditional.
Doamna ne-a vorbitt, intr-o engleza aproximativa, despre obiceiuri, despre utilitatea unor
obiecte, despre vechimea lucrurilor de acolo si chiar depsre anumite personalitati locale. Nu
ne-am inteles noi chiar perfect dar a fost foarte frumos. Am vazut multe lucruri care mi-au
amintit de bunicii mei. Si mi s-a facut dor de ei si de viata la tara

De aceea am tinut sa scriu acest articol si va recomand din suflet sa mergeti sa vizitati acest
muzeu. Nu se percepe taxa de intrare dar muzeul este deschis doar intre orele 19 si 23.

O vizit scurt, dar fructuoas prin Limenas

Nu am vrut s ratez ocazia de a face o mic vizit prin Limenas/Thassos Town, centrul
comercial i administrativ al Insulei Thassos.
Am ales ziua de duminic (21 iunie) pentru deplasare. Vremea nu se anuna de bun augur.
Pn la sosirea autobuzului a plouat mrunt.

La or 11;15 am pornit spre destinaie. Preul cltoriei dus-intors este de 4 euro/persoan.

Autobuzul a trecut prin Skala Potamia, Potamia i Panagia, n final oprind la destinaie, la ora
12;15, langa noul port (new port). Un soare apatic ncerca s lupte cu norii care se anunau din
ce n ce mai periculoi. Pentru plimbare aveam timp la dispoziie fix patru ore. Ultimul
autobuz ctre Golden Beach pleca la orele 16; 15.

Primul loc de vizitat a fost Centrul Vechi ce ofer atracie cu ruinele sale. Agora prezint
galeria de coloane decorat cu statui i altare nchinate zeilor. Aici se pot vizita sanctuarele lui
Heracles, Poseidon i Dionyssos. Brusc, a nceput s plou i am fost forat s ntrerup vizita
la Agora. Era ora 13;00, iar norii au erupt. Timp de o or i jumtate a plouat torenial fiind
nevoit s m adpostesc la Cafeneaua Aspico alturi de ali turiti romani i strini. Patroana
dorea s nchid, dar a prelungit programul pentru noi care fceam consumaie.

De indata ce a ncetat ploaia am plecat ctre Amfiteatrul Antic/Dionyssion Poseidonion. Se

urca aproximativ 200 m n pant i trepte. Urcuul a fost fcut cu mare grij din cauza
umezelii de pe trepte. Nu este indicat s purtai nclminte cu tocuri. Amfiteatrul este
amplasat intr-o cavitate natural a unui deal, poziia acestuia oferind o panoram
spectaculoas asupra oraului i a mrii. n momentul vizitei mele se afl n plin proces de
renovare.

Timpul presa i am cobort n ora trecnd la pas pe Bldv. 18 Oktovriou, prin Bazar pentru a
cumpra mici suveniruri.

La att s-a rezumat vizita mea prin Limenas. Scurt, dar fructuoas. Am avut parte de ploaie,
mult ploaie, iar la plecare spre Golden Beach a iesit un soare puternic care ne-a fcut n
ciuda.

OK ! La urmtoarea vacanta n Thassos am s petrec mai mult timp prin Limenas.

Locul unde Dumnezeu vorbeste: Teolo

Intrebare-capcana: Ce face omul cand se duce in concediu in Thassos? Aud? ... Ganditi-va
bine, v-am spus ca e intrebare-capcana Pai, omul normal se duce la plaja, se da cu barca pe
mare, se balaceste, vizioneaza pestisori si pietroaie pe fundul marii (se cheama snorkeling, am
aflat si eu si musai sa ma dau mare!) si alte deastea Dar ce face omul crismis cand se
duce in concediu in Thassos? Ati ghicit, haladuie prin creierii muntilor, carand dupa dansa si
restul tribului (prea) ascultator! Bine, acum sa nu credeti ca vreau eu cu tot dinadinsul sa fiu
mai cu mot, am zacut corespunzator si pe diferite plaje, mai ales pe alea de citisem anterior ca
sunt mai bengoase, o sa va povestesc dar, tot documentandu-ma (ca de multa vreme nu mai
plec la drum fara teme facute :))), am aflat ca Thassos-ul are si niste sate de munte absolut
fenomenal de autentice (sic!). Pai cum de unde am aflat?! Cine e pe primul loc? ... AFA!!
AFA!!!

Primul pe lista a fost Teologus. Am pornit dimineata din Skala Maries, unde aveam cazarea la
Aglaia Pension si, dupa o scurta oprire in Limenaria (care nu m-a impresionat prea tare), am
continuat drumul pe tarmul sud-vestic al insulei; in Potos un indicator te indruma in stanga,
spre Teologus, cam 7-8 km, drum asfaltat, care te poarta lin spre aceasta bijuterie de sat,
Teologus (Cuvantul lui Dumnezeu).

Scurt istoric: A fost atestat prima oara documentar in 1287 de catre imparatul bizantin
Andronic al II-lea Paleologul. Asezarea a servit drept capitala administrativa a insulei
Thassos, pana in epoca otomana. Turcii s-au stabilit aici intre anii 1479-1538. De atunci
satul s-a extins treptat, cuprinzand 2 parohii si 2 scoli. In 30 martie 1813 zona a fost cedata
Egiptului si a fost administrata de guvernatorul Mehmed Ali Pasa. In aceasta perioada, satul
s-a dezvoltat rapid si s-a bucurat de o oarece autonomie fata de Imperiul Otoman, pana in
1912, cand a revenit grecilor. In 1979, Teologus a fost declarat capitala culturala a insulei
Thassos.

Am lasat masinile pe marginea drumului, putin dupa indicatorul care ne anunta intrarea in
localitate, in dreptul unui parculet cu leagane si tobogane pentru copii si am pornit la plimbare
pe sosea, catre inima satului. In curand, pe stanga am dat de Taverna Augustus, deja clasata
la mai bine nu, inspiratie fiindu-mi relatarile AFA-istice din documentarea anterioara. Am
mers mai departe, care mai intanzand mana dupa vreo smochina zemoasa si dulce, care mai
pozand cate o casa cu ziduri de piatra ascunsa pe jumatate de vegetatia luxurianta Iaca, la
un moment dat, pe dreapta, o pravalie din aia pentru turisti insetati ca noi, cu produse hand-
made. Intraram sa cumparam o apa-ceva, iesiram dupa ce gustaram aproape toate neamurile
de dulceturi (am luat si pentru acasa din cea de rodii); apa rece primita moca de la patroana,
de la dozatorul personal din incinta magazinului.

Am continuat sa mergem si, pe masura ce ne apropiam de centrul localitatii, peisajul devenea

ceva mai variat si mai animat. O turla de biserica se profila in spatele caselor, apoi alta turla
de la alta biserica; masini de aprovizionare opreau in fata tavernelor care se insirau pe ambele
parti ale drumului, casele erau si ele mai fatoase, gatite cu mai multe flori Iar din loc in loc
un indicator ne indruma catre muzeu Sunt fan muzee, cred ca stiti asta despre mine deja,
deci nu puteam sa-l ratez pe acesta! Muzeul Folcloric etaleaza la parter diverse unelte
agricole trebuincioase intr-o gospodarie (masina de spalat covoare, moara de faina etc), iar la
etaj sunt cateva incaperi decorate in stil pur traditional grecesc. Am coborat apoi in alta zona a
parterului, unde am intalnit alte scule specifice locurilor, precum razboiul de tesut, presa de
ulei, centrifuga de miere, tot felul de amfore si masti de apicultura Toata afacerea costa 2
euro pentru adulti si nimic pentru copii si dureaza maxim juma de ora.

Cine ma cunoaste stie ca dupa ce vizitez muzee mi se deschide apetitul; adica ala adevarat,
pentru mancare :)) Si pentru ca tot se apropia ora pranzului, si pentru ca aromele de
condimente grecesti devenisera chinuitoare, si pentru ca aveam de bifat celebra friptura de
ied/capra la care salivasem intens in timpul muncii mele de documentare :)) si pentru ca
toate astea trebuiau sa poarte un nume ei, bine, li s-a spus, simplu, Taverna Iatrou! Cu
vreo 3 iezi/capre rotisandu-se agale intr-o vitrina la intrare, cu racoarea interiorului, dar mai
ales cu terasa spanzurata deasupra dealurilor, ne-a cucerit simturile, mai ales pe cele olfactive
si gustative. Friptura a venit insotita de o eticheta care specifica gramajul fiecarei portii, ceva
spre juma de chil :)), si mai ales insotita de cartofi prajiti si delicioasa ceapa rosie greceasca!
Am mancat, ne-am saturat si a mai si ramas!... La final m-am remarcat in mod deosebit
mesenilor si personalului terasei, in sensul ca, indreptandu-ma spre iesire, m-am gandit ca n-
ar fi rau sa mai vizitez o data camera aia de cica se simte si regele bine in ea Virand brusc
dreapta, n-am remarcat neste fieratanii care nu stiu exact ce rol aveau in afara de acela de a-mi
atine mie calea My God, dupa un sprint de 5-6 metri, cu nasul din ce in ce mai aproape de
podea, nu stiu cum am reusit sa ma sprijin cu degetul mare de la mana stanga (!!) intr-o masa
si sa-mi redresez traiectoria in mod spectaculos! E drept ca de atunci degetul cu pricina e
oarecum mai boland ca fratii lui, dar cred ca voi supravietui Na, Capca1-ule, ca se intampla
si la case mai mari :)) Va dati seama ca dupa ce am iesit de la toaleta, a trebuit sa mai
defilez o data victorioasa sub privirile admirative ale tuturor (indeosebi ale patronului, care
cred ca avusese si el nevoie de buda la gandul ca era sa ma plateasca de buna :)).

Scapata cu viata, am pornit-o la vale spre locul unde ne-am lasat masinile, de data asta n-am
mai luat-o pe sosea, ci pe un drum pietruit, paralel cu aceasta, in stanga. Am intalnit Biserica
Sf. Paraskevi, cea mai noua din sat, construita in 1842, pentru a face fata nevoilor unei
populatii crescande a localitatii, apoi maiestuoasa Biserica Sf. Demetris, cu a sa cupola cu
ceas, despre care o placuta informativa ne-a povestit ca a fost construita timp de 18 ani,
incepand cu 1803. Nu poate fi vizitata, poarta e inchisa, am citit ulterior ca are iconostase
frumos sculptate. De la aceasta biserica pleaca un traseu pietonal, asa-numita Carare
pietruita (Cobbled Road), care coboara muntii pana la Manastirea Arhanghelului Mihail,
aflata pe malul marii, la vreo 10 km departare; am fost deasemenea informati de alta placuta
ca drumul a fost reabilitat recent si este iluminat, fiind absolut practicabil. Ei, drumul asta
chiar mi-ar fi placut sa-l urmez!!! Dar pas sa te intelegi cu tribul, care ma banuia ca mi-am
pus paharul de vin cam cu varf la masa Am cedat, cu regret, majoritatii si am continuat
coborarea spre masini.

Nu dupa multa vreme, am intalnit pe dreapta o presa veche de ulei, adapostita intr-o casa
care parea parasita. Se viziteaza gratuit, adica pur si simplu intri si-ti imaginezi singur cum
functiona.

Am mai mers olecuta la vale si am dat peste alta bisericuta, Panagouda, cu hramul Sf.
Maria, construita la 1770. Adica am dat intai peste placuta informativa, la biserica se ajunge
pe un drumeag care coteste in stanga pentru vreo 20 de metri. N-am putut intra nici aici in
biserica, doar in curte, dar am aflat ca lacasul contine o icoana veche, din sec 14, iar alta
icoana, pictata cu ajutorul unei tehnici deosebite, folosind ceara, a fost stramutata in Biserica
Sf. Demitris.

Reintoarsa in drumeagul pietruit (intre timp, tot pozand biserici, m-am pierdut de trib, care o
luase inainte), am constatat ca dupa vreo 10-15 metri si 2-3 case, acesta se infunda, asa ca am
luat-o in dreapta, iesind curand la sosea, nu departe de parcarea noastra provizorie. Dar
podul de piatra unde-o fi? , am intrebat in timp ce ma urcam in masina. Privirile celorlalti
mi-au oferit si raspunsul, din pacate nu cel dorit de mine: Las ca dai tu de el data viitoare!

Satul Theologos, istorie i tradiie

Fost capital a insulei Thassos pn la sfritul epocii otomane, cuibrit n vrful muntelui la
peste 200 m altitudine, Theologos este unul din cele mai renumite sate de pe insul. Tradiiile
i obiceiurile din trecut sunt pstrate cu grij i transmise generaiilor urmtoare pentru a
pstra viu spiritul acestei mici aezri. O aezare mic, cu doar cteva sute de locuitori.

n trecut, din cauza reliefului muntos, cnd drumurile nc nu erau amenajate, era o adevrat
aventur s ajungi n sat, uneori fiind necesare cteva zile pentru a cltori dintr-o localitate n
alta. Poate acesta a fost i motivul pentru care clugrii de la Muntele Athos au costruit o
mnstire n acest sat dedicat Sf. Ioan Teologul, de unde i denumirea localitii: Theologos.
Theologos a fost unul din primele obiective trecute pe lista de vizitat de pe insul, fiind
aproape de Limenaria, locul eram cazai. Satul se gsete la 10 km de Potos, conform
indicatorului din centrul localitii.

Chiar dac nu v-ai informat despre obiectivele turistice de pe insul, vei afla despre
majoritatea acestora nc de pe continent, n timp ce ateptai s urcai pe feribotul care merge
n Thassos. Stnd la rnd, am fost invadai cu o mulime de pliante, majoritatea cuprinznd
harta insulei pe care sunt marcate atraciile locale. Unul din pliante face reclam i Tavernei
Augoustos din satul Theologos, astfel aflndu-se prima informaie despre sat.

Am lsat maina unde am gsit un loc umbros i am cobort, curioi s vizitm satul. Am
aruncat o privire n jur. Sunt case vechi, unele din ele prsite, altele reabilitate. Construite pe
unul dou niveluri, casele cenuii din piatr prind via i culoare, multe din ele fiind
acoperite de mult verdea i ncrcate cu flori multicolore.

E soare i e mult linite n jur. Pe strduele pietruite i nguste nu se ntlnesc muli

localnici, majoritatea fiind turiti ntmpinai de localnicii care-i prezint produsele: miere de
pin, de portocale, dulceuri, ulei presat la rece, etc.

Am naintat pe o strdu n pant, la captul creia am remarcat Muzeul de folclor. M

ateptam s fie nchis, dar m-am nelat! Copiii au putut intra gratuit. n muzeu sunt expuse
obiecte utilizate n viaa de zi cu zi n gospodrie de ctre locuitori. Vznd decoraiunile
textile din ncperi, am cltorit, cu gndul, spre casa veche a bunicilor mei de la ar...

Dup ce am ieit din muzeu ne-am nvrtit pe strzile labirint din sat. Am trecut pe lng
Casa Konaki, o cldire ruinat, fosta cldire administrativ din perioada de ocupaie turc.
Cldirea a ars ntr-un incendiu, nemairmnnd din ea dect perei exteriori.

Am continuat s ne plimbm pe strzile pietruite, n pant. Am trecut pe lng o mic

mnstire, Metochi. Era nchis, iar la poart un mic panou ne informeaz c acest loca,
Metohi, a fost construit de clugrii de la Muntele Athos care locuiau n Theologos. E un loc
de rugciune nchinat Sf. Mihail, n care se pstreaz un cui din crucifix i o icoan veche
nchinat Sf. Mihail. De altfel, prima atestare documentar despre aceast aezare apare n
1287, referirea fiind n legtur cu Mnstirea Filothea de la Muntele Athos care avea o
capel n Theologos.

Cltoria noastr continu. Urcm, pn ajungem n vrful pantei. Aici, pe un platou, ne-a
ntmpinat bustul fostului lider local, sculptat n piatr.

La ntoarcere am oprit la un mic atelier de confecionat nclminte. Sandale i papuci de

toate felurile i culorile sunt expuse pe perei. Sunt confecionate chiar acolo, n faa noastr.
Am stat minute bune s urmrim procesul de confecionare, spre satisfacia fetelor mele.
Minile maestre tiau materialul, n bretele sau n diverse forme, n funcie de model, apoi le
lipea de talp. La sfrit le atrna pe perei.

Vizita noastr a durat n jur de 4 ore.

Datorit istoriei vechi i a tradiiilor bine conservate, datorit construciilor care i-au pstrat
aspectul arhaic, ncepnd cu anul 1979 satul Theologos este declarat capitala cultural a
Insulei Thassos.
Theologos e un sat pitoresc de munte care ofer turistului, mai mult dect suveniruri, o
frumoas ntoarcere n timp prin tradiie i istorie i prin construciile care par ncremenite n
timp.

Muntele Ypsarion Thassos

Orict de mult mi-a plcut insula Thassos i orict de mult am cutreierat-o (e a treia oar cnd
ajung aici), faa asta nu numai c n-o tiam, dar nici nu-mi imaginam s existe. Muntele (i
insist c e munte, am fcut nite drumuri pn n vrf de off road total pe ultima parte) are
doar 1204 metri i chiar dac nlimea nu e nici jumtate din Carpaii notri distana n linie
dreapt de la rmul mrii pn la 1204 metri nu e mai mare cinci-ase kilometri. sta e
farmecul, iar de acolo, de sus, am fotografiat marea i plaja (n-a fost foarte senin) i tot ce se
putea vedea de jur mprejur. Muli dintre romni ar zmbi, auzind c la 1204 imaginile
muntelui au fost magnifice, dar chiar aa au fost i drumul pn acolo a fost mult mai dur ca
cel din Bucegi, de acum vreo doi ani, pe platou pn la Petera i acolo erau de peste 2000 de
metri.

Au mers ase maini de teren, eu am nimerit ntr-un Suzuki Jimmmy de la mic cu dou ui i
patru locuri cu ofer cu tot. n main era un ungur, o unguroaic, un ofer greu i eu, un
romn.

Prima dat ne-am oprit ntr-un sat cu case numai din piatr, ns ciudat: pe de-o parte parc
demolat, pe de alt parte reconstruit, mai puin. Fcnd poze n-am neles nimic, apoi am aflat
c foarte multe case au fost cumprate de englezi i refcute dup modelul celor de acum o
sut dou sute de ani, iar restul continu s se surpe an de an. Oricum e zona care mi-a
plcut cel mai mult prin slbticie, e la paritate aproape cu tundra norvegian.

Ei, i tia cu safari au ales punctul de oprire al mainilor de teren pe un platou unde simeai
la propriu c te spulber vntul. M-am ndeprtat, am fcut poze i chiar era o vreme normal
la civa zeci de metri. Cnd am revenit pe platou s m trnteasc vntul pur i simplu.
Mergeam aproape inndu-m de pomi, de crengi, aveam geanta grea n dreapta cu ap,
mncare, umbrel, haine groase i aparatul de fotografiat n stnga i parc aa mai aveam
ceva echilibru.

Apoi, ratnd masa barbeque pentru c erau prea muli n acel loc, am plecat spre vrf. Drum
greu, n Suzuki-ul sta micu simeam c mi se muta rinichiul drept ceva mai la centru, poate
chiar spre stnga i migra i o nenscut piatr la rinichi spre dreapta parc.

Sus a fost de vis: se vedea plaja de la Golden Beach, veneau i plecau nori, multe poze erau
neclare, le-am ters, dar mai ales cu ochiul liber se vedea totul impresionant. Deasupra noastr
nu era dect cerul, sub noi toat lumea: huri, pduri, sate, plaje, marea, poate i oameni,
poate i viei, poate i tristei, dar mai ales bucuriile vieii mele din viaa asta!

Ne-am rentors la locul de barbeque unde oferii au pregtit o mncare pe cinste: frigrui,
salat, iaurt grecesc, sucuri. i iari marketing: au pus pe cte o farfurie porii de cte dou
frigrui, o felie de pine (mie mi s-a sucit privirea chi la cantitatea asta), o lingur de salat i
o lingur mare de iaurt. Mi-am chibzuit bucata mea de pine s-mi ajung pn la sfrit cu
tot ce era n farfurie. i ce s vezi, mai apare un platou cu frigrui ntrebnd cine mai vrea,
imediat mai ntreab dac mai vrea cineva salat, apoi mai apar dou sticle cu sucuri, pe urm
ne invit la pine (am zbughit-o!). Toate bune i frumoase i cnd s zic mulumescu-i
doamne pentru mas, mai apare un platou cu frigrui i toate celelate oferte. Gradarea asta e
sut la sut marketing ns aici mi-a plcut teribil, i chiar pentru mine, un crcota permanent
al reclamelor, i-a produs efectul.

Am mai oprit la o mic cascad (zic mic fa de cele din Norvegia) frumuic foc. i venind
vorba de Norvegia, aici pe vrful muntelui Ypsarion erau zeci de momi, incredibil, din
Norvegia pn aici n Grecia acelai obicei.

i uite cum am vzut Thassos-ul altfel de cum nici nu puteam s-l bnuiesc.

Voi cei care vei ajunge n Thassos, pe lng plaje i apa de smarald, pe lng cariere de
marmur i celebrul golf cu pietricele din marmur alb, pe lng nelipsitul tur al insulei,
rezervai-v o zi pentru un safari pe muntele Ypsarion. Nu vei regreta i nu vei uita
niciodat ziua aia!

Faa nefardat a insulei de smarald

Marble Beach - plaja de marmur

n a 3-a zi, dup un mic dejun servit la camer, nnorat fiind, am zis c nu stric o mic
plimbare prin zon, iar cel mai la ndemn dintre puinele obiective pe care ni le propusesem
n acest sejur era Marble Beach aa se face c n jurul orei 10.00 am plecat din Skala
Panagias spre capitala Limenas, iar la intrare n aceasta am virat dreapta spre complexul
Makryammos pe o osea asfaltat destul de bun. De la intrarea n complex ns, se face un
drum forestier n dreapta, acceptabil, destul de lat dar plin de praf alb iar dup vreo 6 km am
ajuns la celebra plaj unde, spre surprinderea mea, am gsit loc de parcare chiar lng aceasta,
profitnd din plin de faptul c nu apruse nc soarele iar turitii erau mai rrui!

Marble Beach nu mai era amenajat cu ezlonguri i umbrele (tiam de acest lucru dinainte,
ca i despre faptul c nu mai exist nici vreun punct alimentar deschis) aa c am aternut
cearceaful i prosoapele direct pe plaja de nisip amestecat cu pietricele de marmur, o
combinaie fericit care d i apei o culoare superb, un bleu-ciel pe care l-am mai ntlnit n
Lefkada, inclusiv intrarea n mare fiind mai abrupt, asemntoare plajelor vestice din
frumoasa insul din Marea Ionic. Dar cam att de spus la lucruri pozitive, plaja n ansamblul
ei artnd destul de nengrijit, asta ca s nu spun c, n zona tonetelor, imaginea era de-a
dreptul dezolant sunt convins c aceast plaj a avut i zile mai bune, dar am nimerit noi
ntr-un moment nepotrivit!

Am ncercat (i am reuit chiar!) s nu lum n seam detaliile mai puin plcute, mai ales c
apruse i soarele ntre timp, aa c eu i copiii am tras o blceal de vreo or iar soia a
riscat s se prjeasc efectiv (de la Alexandra Stoicescu citire!) datorit unei explozii solare
instantanee i periculoase umbrela rmsese n main, creznd c nu avem nevoie de ea.

Pe la 12.30 plaja devenise foarte aglomerat (foarte muli romni bineneles!), aa c am

mbarcat familia i ne-am ntors pe acelai drum forestier, parc mai lung acuma i nvluit
ntr-un mare nor alb de praf de marmur, cauzat de circulaia mult mai intens dect la venire,
lucru care m-a determinat s opresc la prima spltorie, aezat strategic chiar la jonciunea cu
drumul asfaltat ce venea de la Makryammos, nu nainte de a ,,admira (ca s fie tacmul
complet!) un jder mort i abandonat n colbul de la marginea drumului forestier. Nu rdei, la
alii am vzut cini n asemenea ipostaze i nc muli!
Am ateptat cca 40 de minute ca s spl maina (7 euro exteriorul i preurile) deoarece am
avut doi ucrainieni n fa, timp n care ne-am rcorit cu ceva sucuri pe terasa restaurantului
de lng spltorie (nepoelul cel mic s-a julit puin la cot fcnd naveta ntre ele, lucru care
mi-a adus aminte iari de Murphy!), iar dup aceea am plecat spre Golden Beach, unde
aveam condiii net superioare celor gsite pe Marble Beach tiu, o s spunei c nu
comparm mere cu pere, dar, dup ce vzusem Portokali Beach i Karidi Beach din Sithonia,
plaje cam de aceeai categorie cu cea vizitat acum, ,,plaja de marmur de pe insula Thassos
m-a dezamgit puin, chiar dac n-am mers cu prea mari ateptri la ea.

Ziua cea mai lung.

Giola simbolul insulei Thassos

Condiiile atmosferice din ziua a 4-a (cer nnorat iari) au fcut ca, dup micul dejun, s fiu
luat la ntrebri de toat gaca despre ce mai putem vizita pe insula Thassos, lucru care nu m-a
prins nepregtit, chiar dac nu ne propusesem s colindm insula, aa cum v-am spus ar fi
fost culmea, fiind vorba despre cea mai ,,cntat insul de pe AFA, conform statisticii
maestrului @zuftim. Aa c, n secunda doi am rspuns fr s clipesc: ,,mergem la Giola!

Dup ce le-am dat explicaii celor mici ce este Giola, artndu-le i fotografii, am purces la
drum de data aceasta n sens invers fa de ziua precedent, spre sud, iar dup aproximativ o
jumtate de or de mers cu maina (fr s oprim, cu toate c au fost tentaii!) pe o osea de
coast superb, dup ce am trecut de Mnstirea Arhanghelului Mihail i golful unde se afl
plaja Livadi, am ajuns n dreptul obiectivului nostru, lucru pe care l-am intuit datorit
mainilor parcate pe marginea oselei, nicidecum indicatoarelor, care erau sublime dar lipseau
cu desvrire!

Am lsat maina acolo mpreun cu soia i nepoelul cel mic, iar eu mpreun cu biatul i
nepotul cel mare am plecat perpedes pe un drum uor accidentat care la nceput d senzaia c
poate fi parcurs i cu o main cu gard ceva mai nalt (pe o hart detaliat a insulei l-am
gsit configurat ca fiind rutier!), dar pe msur ce cobori devine tot mai ru, iar n apropiere
de tavern este barat cu un gard de srm ghimpat, dup care gsim parcarea, semn c
singura cale de acces rutier este cea dinspre Potos, pe un drum mai ocolit, mai plin de praf (au
o problem cei din Thassos cu drumurile spre principalele obiective!), dar mai accesibil.

De la tavern pn la Giola drumul se transform n poteci mai abrupte, dar pe msur ce te

apropii acest lucru este insesizabil, toat lumea cutnd cu privirea apariia acestei adevrate
senzaii a insulei o piscin natural spat n stnc, simbolul acestei insule! Apruse ntre
timp i soarele!

A meritat efortul, am stat aici cca 40 de minute (am fi stat mai mult dar lsasem un copil
nemulumit i o doamn ngrijorat n parcare!), copiii au fost ncntai i au srit de mai
multe ori, eu doar de dou (a 2-a oar, la ieire, m-am tiat la degetul mare ntr-o bucat de
stnc ascuit i nu mi-a mai trebuit!), am stat puin la plaj i am admirat privelitea cu
Muntele Athos, dup care am plecat spre maina parcat la osea am regretat atunci c nu
am venit cu aceasta n parcarea de la tavern, chiar dac asta nsemna s-o prfuiesc din nou ca
n ziua precedent, mai ales c soarele devenise nemilos ntre timp!

Am ajuns cu greu la main, recitnd nepotului pasaje din ,,Pene Curcanul (sau
,,Sergentul, nu mai tiu care e aia cu ntorsul acas rnit!) de Vasile Alecsandri, iar odat
ajuni aici am avut parte de o mare surpriz ntlnirea cu un alt clasic (dar n via!), l-am
numit aici pe colegul @jimbeam cu familia, care a vrut s vin dup noi dar a renunat (i
bine a fcut!) n momentul n care a ajuns la tavern.

Mnstirea Arhanghelului Mihail. Plaja Paradissos

Dup aceast adevrat aventur am plecat napoi, cu toate c a existat o mic tentaie de a
servi prnzul n satul Theologus, ne-am oprit pentru ceva mai bine de o jumtate de or la
Mnstirea Arhanghelului Mihail, timp n care soia i copiii au vizitat superbul lca de cult
inclusiv prin interior, pe cnd eu m-am mulumit cu admirarea panoramei spectaculoase
asupra Mrii Egee i Muntelui Athos, precum i a plajei Livadi, aflate n apropiere.

Am cumprat suveniruri, ne-am rcorit cu ap de la fntna aflat la intrarea n mnstire, ne-

am desprit de @jimbeam plecnd mai departe, spre nord, am avut dou tentative de a opri
pentru a servi masa de prnz, la plaja Alyki i plaja Ag. Ioannis, dar aglomeraia ne-a fcut s
renunm, iar ntr-un final am ajuns la plaja Paradissos, unde am gsit cu greu un loc de
parcare bineneles c i aici calea de acces nu era asfaltat, dar a fost acceptabil fa de
celelalte obiective.

Intenia iniial a fost s servim masa de prnz (aveam o foame de lupi, n special cei care
fusesem la Giola!) dup care s ne petrecem toat dup-amiaza pe aceast frumoas plaj cu
nisip fin i intrare lin n ap, cu o privelite superb spre insula Kinira i care beneficia n
acea zi de nite valuri moderate care fceau deliciul copiilor, aflai aici din abunden.

Ne-am aezat la mas la singurul restaurant din zon (Paradise Beach) i am comandat a-la-
carte pizza (exista i opiunea unei linii de autoservire dar era foarte solicitat iar noi cam
obosii pt a mai sta n picioare!) iar eu am luat contact cu plaja, n ideea de a rezerva eventual
ceva ezlonguri chiar n apropierea restaurantului dezamgire ns, nu mai erau ezlonguri
libere (trebuie s vii mai devreme, nu ca noi pe la 14.00, trebuia s-mi dau seama dup
parcarea arhiplin!) n ciuda faptului c se pltea 7 euro/set indiferent de consumaie din cte
mi-am dat seama. Ne mai rmnea varianta de a pune prosoapele/cearceaful direct pe nisip, n
zona free, dar asta urma s stabilim dup mas.

Dup aceast inspecie am vrut s m spl pe mini i pe picioare (mai pstram urme din
colbul de ar din zona Giola cci la mnstire mi fusese jen s-l las!) dar alt dezamgire
plaja nu beneficiaz de duuri sau surs de ap n acea zon! Merg la restaurant iar aici rmn
de-a dreptul perplex: duurile erau pe baz de fise dar nu funcionau iar pe furtunul cu ap
trona un mare lact! Incredibil! n faa mea doi strini, nordici din cte mi-am dat seama,
stteau cu fisele n mn i se minunau! Am intrat n toalet i m-am splat pe mini ntr-un
lavoar minuscul, dup care am plecat la mas.

Tocmai ce sosise pizza, buturile erau deja pe mas, deci la operativitate stteau bine, la
calitatea mncrii ns au lsat de dorit nu se putea compara cu pizza servit pe Golden
Beach! Alt dezagrement l-a constituit prezena pisicilor n numr foarte mare pe sub mese
,,chiar printre picioarele oamenilor nu am nimic cu bietele animale, chiar mi sunt dragi, dar
nu suport s m fixeze cu privirea cineva cnd mi-e foarte foame!

Lesne de neles c n-am mai rmas pe plaja Paradissos (sau Paradise, o plaj altfel deosebit
de frumoas, pcat de calitatea serviciilor!), aa c ne-am ndreptat spre Golden Beach, unde
am mai petrecut cteva ore pn seara, pe ezlongurile rezervate pentru clienii Fedra Hotel,
iar copiii s-au bucurat de valuri asemntoare celor de pe plaja la care renunasem n acea zi.

Concluzia final

Dac a fi judecat Thassos-ul doar dup sejurul petrecut pe Golden Beach a fi vorbit aproape
n totalitate la modul superlativ, din toate punctele de vedere, aa ns, dup vizitele fcute n
cele 2 jumti de zile am scos n eviden i lucrurile mai puin plcute de pe acest insul
att de iubit de romni (i nu numai!), n special cile de acces spre principalele obiective
m refer aici doar la cele din partea de est a insulei, vizitate de noi. Oare o fi aa de greu de
asfaltat civa kilometri de drum ori autoritile locale sunt ,,mn-n-mn cu patronii
spltoriilor de maini?!

Chiar i aa insula Thassos, supranumit insula de smarald, rmne prima n preferinele

romnilor, n primul rnd datorit accesibilitii rutiere, pentru cei din sudul rii putnd fi o
opiune chiar i pentru un weekend prelungit. n privina raportului calitate/pre ns dai-mi
voie s m abin s fac o comparaie cu celelalte insule din Grecia vizitate, deoarece am vzut
prea puine insule i prea puin... din Thassos!

Golden Beach privit n ansamblu

Dup minunatul sejur (extrem de activ!) din Sithonia am mers n Thassos cu intenia clar de
a lenevi 5 zile pe plaj iar pentru aceasta am considerat, dup o prealabil consultare cu
@ionescunic, c cea mai nimerit zon pt mplinirea acestui deziderat este Golden Beach
(referindu-m aici la ntreaga zon situat n superbul golf din nord-estul insulei nord-egeene,
la 10 km distan de capitala Limenas), mai exact la Fedra Hotel din Skala Panagia, o locaie
poziionat excelent chiar pe plaja din extremitatea nordic a staiunii.

M-am documentat extrem de bine att despre staiune i plaj, ct i despre hotel, astfel nct
nu m-a surprins aproape nimic n sejurul petrecut aici, singura mea emoie fiind amplasarea
unui pat suplimentar ntr-una din camerele de la hotel, despre care tiam de la colegii de pe
AFA c sunt cam mici, dar pn la urm ne-am descurcat (n ciuda claustrofobiei soiei
mele!:))), camera folosind-o doar seara pt cca o or (att ct dura duul de dup plaj i
pregtirea pt cin, aici intrnd i cinzeaca de afinat adus de-acas!:))) i noaptea pt somnul
binemeritat.

n rest, trei zile pline i dou dup-amieze le-am petrecut pe ezlongurile rezervate oaspeilor
din faa hotelului Fedra, n opinia mea, deloc subiectiv, cea mai frumoas zon de plaj a
ntregului golf denumit adesea (i impropriu!) Golden Beach, iar aici m refer strict la
calitatea nisipului (unul deosebit de fin i auriu) i intrarea n ap (foarte lin), nemaivorbind
de faptul c aici plaja este destul de lat, aerisit i, mai ales, foarte curat i ngrijit.

De ce afirm cu atta convingere lucrul acesta? Deoarece n fiecare diminea pe la 7.00, fiind
mai matinal i nevroind s deranjez ceilali membri ai familiei, strbteam cei aproximativ 5
kilometri dus-ntors (ntre Fedra i portul din Skala Potamia) pe malul mrii, la nceputul
plimbrii n pas alergtor (dar mi trecea repede!=))) iar dup-aceea la ,,ralanti, astfel avnd
posibilitatea s observ n amnunime cea mai mare/populat/popular plaj a ,,insulei de
smarald.
Doar n ultima zi a ederii noastre am preferat s iau maina i s fac un tur al aezrilor din
acest superb areal satele de munte Panagia i Potamia, staiunile-port Skala Potamia i
Skala Panagia (skala, n traducere liber nseamn poart sau cale de acces ctre un sat iar pt
turiti reprezint o aezare situat pe rm), cu oprire n fiecare dintre ele, unul dintre motive
fiind cutarea unui bancomat care s aibe i bani! N-am gsit niciunul, n schimb mi-am
format ctui de puin o idee despre aceast zon turistic complex (i complet totodat!),
gsind aici o combinaie superb de munte i mare, dou sate tradiionale ncrcate de istorie,
din care se poate pleca n drumeii montane, dou staiuni n continu expansiune (care dau
senzaia c se vor unifica cndva!) cu posibiliti de cazare multiple i variate, dou porturi
micue situate n extremitile golfului iar ntre ele o plaj imens, piesa de rezisten a acestei
zone.

Panagia (Maica Domnului)

Prima localitate cu care am luat contact de la debarcarea n Limenas a fost Panagia, un sat
tradiional foarte bine conservat aflat la cca 8 kilometri de capitala insulei i de la marginea
cruia se poate admira o splendid panoram asupra ntregului golf ce mrginete celebra
plaj Golden Beach, lucru pe care l-am fcut i noi n prima i a treia zi, respectiv la sosire i
cu ocazia vizitei la Marble Beach, urmnd s-l vizitez mai n amnunime de unul singur, n
preziua plecrii.

Pitoreasca aezare are o vechime de cca 300 de ani, este construit n jurul celei mai vechi
biserici din Thassos (biserica Fecioarei Maria), are o fabric de ulei de msline autentic
construit se pare n 1915 (pe care ns n-am reuit s-o vizitez n ultima zi, fiind o or prea
matinal pentru greci!), cldiri vechi foarte bine ntreinute, cu majoritatea acoperiurilor din
lespezi de piatr de un gri-cenuiu care mi-a adus aminte de inutul zagorienilor din zona
canionului Vikos Gorge, doar cteva fcnd not discordant, lucru care m-a surprins puin,
tiind c n asemenea localiti cu o anumit arhitectur nu prea ai voie s construieti cum te
taie capul! Nu tiu cum o fi la ei, eu am simit-o pe pielea mea aici, la noi n ar i m-am
conformat!

Am mai remarcat n zona central, pe lng cele cteva magazine, prvlii, buticuri cu
suveniruri etc dou taverne, Elena i Platanos, care preau o variant destul de bun pt
servit masa ,,n special ultima, care beneficia de o teras generoas aflat la umbra unui platan
imens, secular se pare dealtfel, citisem undeva c n Panagia se afl i cel mai btrn
mslin din Thassos dar, pe de o parte, am uitat de el n acel moment iar pe de alta, nu prea
aveam pe cine s ntreb la acea or.

A fost unul dintre cele mai frumoase sate greceti pe care le-am vizitat de-a lungul timpului!

Potamia i Skala Potamia

Din Panagia se coboar uor, pe o osea erpuit de pe care se vede din cnd n cnd superbul
golf, ceva mai bine de un kilometru de asfalt bun, n Potamia, cel de-al doilea sat al acestei
zone, o localitate mai puin atrgtoare dect prima, dpdv al ncrcturii istorice i
tradiionalismului grecesc, singurele obiective remarcate fiind Muzeul Polygnotos Vagis
(celebru sculptor thassian care a emigrat n SUA), o micu biseric tradiional, dar i
punctul de plecare spre Ypsario (1204 m altitudine) cel mai nalt vrf al insulei
Thassos.
n Potamia cldirile tradiionale sunt mai rare, majoritatea acoperiurilor sunt fcute din igl
roie, iar pe msur ce coboram spre mare cldirile tradiional-moderniste ale satului sunt
nlocuite de vile i pensiuni moderne, mai aerisite la nceput iar apoi din ce n ce mai dese,
unele cu piscine i locuri de joac pentru copii, grtare i terase pentru servit masa, magazine
i minimarketuri (unele cu produse pt plaj), strzi mult mai animate dect cele din centrul
localitii, iar eu m minunam (cu mintea-mi cea dezgheat!:))) ce diferene poate s existe
ntre dou sate greceti att de apropiate! Probabil c dac-l luam chiar i pe nepotul cel mic
m ,,lumina mai repede=)) intrasem, fr s realizez, ntr-o frumoas staiune iar numele ei
era Skala Potamia! Din acest motiv am ales s le abordez pe ambele, satul i staiunea
corespondent, ca un tot unitar - luasem contact, ce-i drept, cu aceast staiune, n zilele
precedente, att n plimbrile pe plaj de dimineaa, perpedes, dar i cu o zi nainte, cu
maina, n drum spre Giola, dar venind pe oseaua ce leag cele dou staiuni, aa c am
oarece circumstane pt confuzia fcut!

Skala Potamia este localitatea mai dezvoltat dintre cele dou staiuni aezate pe rmul
superbului golf a crui plaj n aceast zon este supranumit Chryssi Akti (Coasta de Azur),
gsind aici o ofert mai bogat att n materie de magazine, minimarketuri (chiar i vreo dou
supermarketuri), buticuri, restaurante, terase, taverne, cafenele etc ct i o palet mai bogat
de uniti de cazare, un port, situat n partea de sud a staiunii, mai aglomerat i mai solicitat
dect cel din extremitatea nordic, o plaj lat cu nisip fin lng port, care se ngusteaz ctre
jumtatea golfului i unde i fac apariia i pietrele, att pe mal ct i n ap, aceasta fiind
zona cea mai puin atractiv pt baie i stat la soare.

Skala Panagia Chryssi Ammodia (plaja de aur), adevrata Golden Beach

Ei bine, dragii mei, am lsat la urm prezentarea acestei staiuni i (mai ales!) a acestei plaje
din mai multe motive:

-A fost staiunea unde am fost cazai, am servit masa i am fcut plaj (cu dou mici excepii
prnzul la Paradise Beach n ziua a 4-a i plaj la Marble Beach n prima parte a zilei a 3-a).

-Aceasta a fost ordinea n care le-am vizitat n penultima zi a ederii noastre aici i ordinea
cronologic, n opinia mea, a apariiei acestui patrulater de localiti : Panagia Potamia
Skala Potamia Skala Panagia.

-Aici gsim plaja care d numele pn la urm acestei zone turistice - Golden Beach!

Cazare

Skala Panagia este mult mai linitit dect Skala Potamia, mai aerisit, are un port mai puin
aglomerat, mai puine uniti de cazare dar, paradoxal, o gam mai diversificat de uniti de
cazare, ncepnd cu un camping destul de civilizat i terminnd cu un hotel de cinci stele
(singurul pe care l-am remarcat aici!) Alexandra Golden Boutique despre care citisem un
excelent review al colegei @carmen 22 09 (vezi impresii). Tot la capitolul cazare de top n
aceast staiune am mai remarcat hotelul Enavlion, hotelul Golden Sands (situat chiar lng
hotelul nostru) i hotelul Blue Bay, acesta din urm fiind situat n extremitatea nordic la
vreo 200 de metri de plaj i de unde se poate admira cea mai frumoas panoram a ntregului
golf i a munilor ce l strjuiesc iniial aici am rezervat sejurul dar am renunat n favoarea
poziiei oferite de Fedra Hotel, iar familia a fost foarte mulumit!
Restaurante

Trei au fost locaiile unde am servit masa n acest sejur:

Terasa Fedra, terasa hotelului unde am stat, ne-a fost gazd de cele mai multe ori, n primul
rnd pentru micul dejun i mesele de prnz (cu excepia de care pomeneam mai devreme!) dar
i pt primele 3 mese de sear din acest sejur, iar asta nu doar datorit comoditii date de
amplasamentul acesteia, ntre hotel i locul unde fceam plaj, ci i calitii i diversitii
mncrurilor, amabilitii i operativitii osptarilor dealtfel era una din cele mai solicitate
terase din zon, att ziua ct i seara, iar un lucru interesant era c avea un management
separat de cel al hotelului. Copiii au fost foarte ncntai de sandwich-urile toast de la mic
dejun i de pizza de la prnz/seara, cteodat aceasta fiind servit chiar la... brunch! Deh, le
promisesem c aici pot dormi ct vor i au profitat din plin! :))

Taverna Vigli, un adevrat reper situat n extremitatea nordic a staiunii, se desfoar pe 2

nivele pe un mic deal deasupra portului, ofer o privelite superb asupra golfului i plajei
Golden Beach printre copacii (pini n special!) prezeni n numr mare att printre foioarele
i separeurile din lemn situate de jur-mprejurul unei fntni foarte frumoase situate la nivelul
superior, ct i pe terasa de la nivelul de mai jos i care este legat de faleza din zona
micuului port de o scar spiralat destul de solicitant la urcare. Am servit aici 2 cine bazate
pe specialiti tradiionale, dintre care ne-a plcut petele (pstrv) i lamb chops (preferatele
mele!).

Am ntlnit foarte muli romni n ambele locaii, spre bucuria copiilor, care i-au fcut noi
prieteni!

Restaurantul ,,La Terrasse din cadrul hotelului Enavlion ne-a oferit cea mai frumoas
experien culinar a acestui sejur (am mers la ndemnul unor prieteni cazai la Blue Bay, noi
l consideram nepotrivit pt structura grupului nostru i am avut dreptate pn la un punct!), cu
cel mai bun raport calitate-pre, n ciuda faptului c preurile erau mai mari cu 2-3 euro/porie
a meritat fiecare eurocent n plus, parol! Aici nu am ntlnit romni (n schimb am avut
meniu n limba romn!), inuta este una decent, atmosfera aristocratic, astfel c pe biatul
nostru cel mic i nepotul cel mare n-am reuit s-i convingem s rmn, ei prefernd Fedra.

Am servit aici pulp de oi, coaste de miel, niel de pui n crust de alune, ngheata
ndrgostiilor, un vin al casei excelent iar la sfrit un digestiv din partea casei. La plecare am
fost condui de proprietar, dl Batagianni, pn la ieire iar nepoelul cel mic a primit o
jucrioar pt rbdarea i cuminenia de care a dat dovad n acea sear dealtfel atmosfera
din acest select restaurant impune un comportament mai ponderat, chiar i celor mai vulcanici
din fire! Este nevoie de rezervare (se poate face de la Fedra, ntre cele 2 hoteluri exist mai
mult dect o strns colaborare, o legtur de rudenie chiar!) dar noi am fost ,,la plezneal i
am avut noroc pt c cineva renunase la o mas cu puin timp nainte cel puin aa ni s-a
spus!

Golden Beach probably the best beach in Thassos!

Rar mi-a fost dat s m simt aa de bine pe o plaj din Grecia i toi membrii familiei s fie
mulumii! La aceasta a contribuit din plin i amplasamentul hotelului, astfel c nu aveam
stresul de a pleca sau veni mpreun la/de la plaj, micul dejun l comanda fiecare a-la-carte i
l plteam la prnz, fiind clieni ai hotelului aveam ezlonguri rezervate pe plaja privat a
acestuia, fr cost suplimentar, eram servii la botul calului n orice moment al zilei cu ce ne
poftea sufleelul, raiul pe pmnt ce s mai! :))

Plaja n aceast zon este una cu nisip alb-glbui foarte fin, destul de lat (cca 30 metri),
intrarea lin n mare, abia pe la 40 de metri de mal ajunge la 1.80 m adncime (tot timpul m
raportez la nlimea mea!), apa foarte limpede i linitit, n general, doar ntr-o singur zi am
prin ceva valuri, spre bucuria celor mici!

Pe o distan de vreun kilometru, spre sud, plaja pstreaz cam aceleai caracteristici (cu
excepia faptului c se mai ngusteaz puin!), cu nisip fin i intrarea lin n ap, fiind dotat
cu ezlonguri i umbrele, contra-cost sau contra unei consumaii fcute unitii de care
aparine (la Fedra era de 7 euro/set), iar de aici, cam din dreptul campingului ezlongurile se
rresc, vegetaia devine mai bogat, iar n dreptul hotelului Alexandra Golden poriunea dintre
plaja privat (altfel impecabil!) i stabiliment este slbatic, probabil singurul dezagrement al
celor cazai aici.

Dup ce se trece de prul ce desparte practic teritoriul staiunii Skala Panagia de Skala
Potamia, plaja devine mai neprietenoas, ngust, cu pietre i pietricele att pe mal ct i n
ap dar, n ciuda acestui impediment, oferta de cazare i mncare e mai bogat dect n Cryssi
Ammoudia, multe dintre micile taverne i terase de aici avnd i meniu n limba romn
dealtfel, senzaia la prima or a dimineii e c romnii sunt n proporie de 90% iar n timpul
zilei... doar de 80%:)). Probabil datorit faptului c noi, romnii, suntem o naie mai vocal,
mai comunicativ, mai extrovertit, mai sociabil, mai... latin dect toi latinii!

Rar mi-a fost dat s vd o combinaie aa reuit munte-mare, ambele forme de relief de o
frumusee rpitoare n aceast zon, alturi de golful i plaja Golden Beach, vrful Ypsario
oferind, pe lng o privelite superb care te duce cu gndul la Caraimanul nostru, o tentaie
deosebit pentru amatorii de drumeii montane civa dintre colegii notri am observat c n-
au rezistat i l-au escaladat, drept pentru care i invidiez n mod direct! =))

Am scris n subtitlu, sau mai degrab am plagiat o reclam de la o bere care-mi plcea foarte
mult (reclama nu berea!:))), c Golden Beach este probabil cea mai bun plaj din Thassos,
deoarece eu am vzut doar o parte din plajele situate n partea estic a insulei, iar pentru
aceast afirmaie permit ca s fiu contrazis! n privina diversitii ofertei turistice ns, dai-
mi voie s fiu mai categoric i s afirm cu mna pe inim c aceast zon este una dintre cele
mai complexe i complete pe care le-am vizitat n Grecia!

Maries, Theologos, Skala Marion

Lumea a vorbit deja destul pe aici despre coasta estica a insulei, cu plajele si obiectivele
turistice aferente, asa ca as vrea sa va povestesc despre cele trei orasele mentionate in titlu.
Inainte, insa, cateva impresii privind insula per total...

Pornesc prin a va spune ca vremea in septembrie este altfel pe insula fata de Halkidiki: pe la
10-11 porneste o briza rece, astfel incat la soare nu poti sta, pentru ca te arzi, iar la umbra
tremuri, mai ales daca esti proaspat iesit din mare. Pe plaja Tripiti (am fost cazati la Rodon
Apart Hotel) apa era mai rece decat ne asteptam noi (de 8 ani mergem in Grecia, a fost cea
mai rece apa), si baietii au fost dezamagiti ca nu au putut face snorkeling pentru ca nu aveau
ce vedea in apa... Seara erau intre 14 si 18 grade, asa ca fetele au lasat rochitele in valiza si au
atacat treningurile din dotare, desi nu a plouat deloc! O alta surpriza neplacuta a fost turistul
roman ghiolban, pe care nu l-am intalnit nici la Eforie Sud (unde mergem in fiecare vara) atat
de des ca pe Thassos... Nu ma intelegeti gresit, eu spun tuturor ca sunt romanca, dar aici mi-a
fost rusine de multe ori pentru modul in care conationalii mei se comportau pe strada, pe
plaja, la taverne... Iar un alt minus al insulei a fost faptul ca, in afara de doua taverne, pe unde
am mancat ni s-a gresit constant nota de plata, si niciodata in minus... In Limenas, vanzatorii
deveneau brusc foarte atenti la noi si foarte agresivi cand ne auzeau vorbind romaneste... De
ce oare??? Merg de atatia ani in Grecia, nu mi s-a intamplat pana acum... Una peste alta, am
vazut insula, mi-au placut locurile, nu ma mai intorc niciodata.

Dar sa revin la cele trei orasele...

Skala Marion

Un orasel mic pe plaja, la vreo 5 km de Limenaria. Atat de micut si de cochet, incat parea un
orasel de jucarie... Am mancat pe faleza portului si am hranit pisici si pesti! Mancarea buna,
preturi intre 6 si 8 euro/portie, mai mult un pic la fructe de mare, 5 euro o salata, 2.5-3 euro
tzatziki. Oameni linistiti, si turistii, si locuitorii.

Theologos

Am fost o data ziua, am vrut sa vedem orasul cu acoperisuri de piatra, care e frumos, cochet si
cam pustiu in septembrie. Are un atelier de sandale din piele, unde meseriasul le
confectioneaza chiar in magazin. Mai are 3-4 taverne, la una dintre ele (in centru, imi scapa
numele, pe fiul proprietarului il cheama Iannis) am mancat si nu numai ca nu am fost pacaliti,
dar, pentru ca eram multi, am primit si o sticluta de vin de familie la plecare. Mancare buna,
miel la protap in vitrina... Un proprietar de vreo 50 ani amabil, serviabil, corect... Am ajuns sa
apreciez acest lucru in Thassos!

Prietenii nostri au cumparat ulei de masline de la un magazin, apoi au vrut sa cumpere

dulceata de la o tanti care avea in fata casei o masa cu multe borcane. Cand i-a vazut cu
bidoanele de ulei, a inceput sa tipe la ei ca nu le vinde nimic, pentru ca au cumparat ulei din
alta parte! Am rmas toti muti... Si chiar nu a vrut sa le vanda dulceata!

Tot in Theologos se organizeaza in fiecare seara un fel de seara greceasca, careia cei de la
restaurantul Augustos ii spun Sarbatoarea vinului. Fac o reclama foarte agresiva, in fiecare zi
puneau afise pe geamurile masinilor. Am incercat chiar sa le lasam acolo, dar au pus altele
peste cele deja lasate! E un spectacol relativ interactiv, dansatorii sunt 3 chelneri (2 barbati si
o femeie), dar mancarea e proasta, scumpa si mare atentie la nota de plata! Pe noi erau sa ne
pacaleasca cu vreo 30 de euro! Deja ne obisnuisem sa verificam nota de plata, asa ca... nu le-a
mers!

Maries

Am lasat la urma special Maries, pentru ca a fost cel mai frumos orasel pe care l-am vazut.
Are cam 50 de case, toate vechi, unele renovate... Strazile sunt ca in Santorini (cat sa incapa
un magarus si o caruta mica!) si toate in panta (urca sau coboara). Senzatia este ca te intorci
inapoi cu 100 de ani...

Am gasit, chiar la intrare, vechea agora ("old square"), singurul loc din oras care nu este in
panta. Pe aceasta agora, 3 taverne vechi-vechi si terasele a doua case (una dintre ele a
preotului, un batran fumos si parca de cand lumea acolo). Cele trei taverne aveau acelasi
mobilier, scaune si mese din lemn, dar scaunele aveau culori diferite pentru fiecare dintre
localuri (una le avea rosii, una albastre si una verzi). Am ras si ne-am adus aminte de Tache,
Ianke si Cadar!

Ne-am oprit nehotarati daca sa bem sau nu o cafea si ne-a abordat un domn, care ne-a invitat
la o masa cu scaune albastre si, in scurt timp, am baut cea mai buna cafea la ibric din viata
mea! Am cerut cafea greceasca cu teama, eu stiind ca ei fac o zeama lunga si fara gust si am
primit o cafea incredibila!

Taverna se numeste Eirini, dupa numele sotiei domnului care ne-a interpelat. Eirini e o femeie
extraodinara, se vedea ca munceste mult, si o gazda impecabila! Le-am cerut un meniu ca sa
vedem ce putem manca daca am veni si cu prietenii nostri a doua zi. Aveau ce au toti. Le-am
povestit ca urma sa venim mai multi si Eirini nu contenea sa ne multumeasca pentru ca ii
onoram taverna! I-am multumit si noi pentru cafea si am plecat sa vedem un pic satucul si am
avut surpriza sa ne salute oamenii care stateau fie la balconul/terasa lor, fie la o cafenea...
Cand am ajuns la masina, am constatat ca uitasem deschisa (nu descuiata, deschisa de-a
dreptul!) usa din dreapta! Inutil sa spun ca nu lipsea nimic, nu?

Ne-am intors a doua seara cu prietenii nostri si au fost si ei incantati de orasel. Mancarea a
fost buna, iar la sfarsit, din partea casei, Eirini ne-a facut gogosele scaldate in ciocolata si in
miere cu scortisoara. Am aflat ca sunt cam 100 de locuitori, si, dintre ei, doar 5 copii... E un
oras batran intr-adevar... Dar are ceva din ce credeam eu ca reprezinta spiritul grecesc, din
Zorba... E de vazut si e de vorbit cu Eirini, n-o ocoliti, nu are cum sa nu va placa ea si taverna
ei suspendata in timp!

De la Maries mai mergi vreo 3-4 km pe drum nesfaltat pana la un lac artificial si la 3
cascade... Dragut, dar greu de ajuns dupa ce parchezi masina, trebuie sa te cateri literalmente
pe niste bolovani enormi si, daca nu esti incaltat corespunzator, risti sa-ti rupi ceva. De altfel,
chiar voiam sa spun ca toate drumurile catre plaje sau obiective mai importante (Giola,
Paradise Beach, Aliki Beach, lacul Maries, etc) cred ca sunt intentiont lasate neasfaltate
tinand cont de faptul ca una dintre atractiile insulei o reprezinta off-road-ul. Daca ar asfalta
aceste strazi, cum si-ar mai inchiria ei ATV-urile si Jeep-urile??? Restul de insula e plina de
maslini si stupi (livezile oamenilor), ceea ce inseamna ca nu prea ai mai avea pe unde sa te
"dai" cu aceste masini, deci s-ar restrange plaja de castig a locuitorilor... Asa ca nu va mai
mirati ca drumurile catre locurile interesante sunt proaste... inchiriati ATV-uri si Jeep-uri!
Oricum, noi am mers cu Skoda Octavia pe toate si nu sunt chiar atat de proaste, cel putin nu in
septembrie 2013. Probabil ca mai pun ceva resturi de marmura din cand in cand pe unde se
adancesc gropile, pentru ca nu ne-am intors nicaieri din drum. Se merge incet, intr-adevar, dar
se poate.

Una peste alta, cred ca RABDARE e cuvantul de ordine in Thassos... Si rabdare am avut,
pentru ca eram in concediu si am vrut sa ne simtim asa!

Mikro i Megalo Kazaviti sau... explornd comorile insulei Thassos

Dei muli ne-au spus c n Thassos cel mai frumos ar fi s alegem o cazare lng mare, c
doar avem marea de-a lungul celor aproape 100 km de osea ce nconjoar insula, noi am
preferat s intrm mai n adncimea insulei pentru a ne petrece nopile ncinse ale lunii
august. Aadar ne-am cazat la marginea vechiului stuc Mikro Kazaviti (vezi impresii).
n prima zi, rentorcndu-ne ceva mai devreme de la plaj, dup o mas copioas luat n...
livingul apartamentului nostru despre care v-am povestit aici, am decis s mergem la o
plimbare prin mprejurimi; citisem doar un singur review despre aceast localitate i eram
curioi s-o descoperim i noi. Astfel c, fr a solicita pre multe indicaii gazdei noastre, am
pornit la drum pe oseaua ce se continua de la hotelul nostru spre o localitate pe care doar o
zarisem din main, printre livezile de mslini i pini ale insulei.

Mai nti ne-a ieit n cale taverna Vasilis "cocotatape stnga drumului, ce avea deja civa
muterii poposii nainte de nserare. Noi am continuat drumul i, peste alte cteva sute de
metri, pe dreapta un indicator ne invit ctre "Old Kazaviti. n faa ochilor notri se desfura
o localitate cu strzi pietruite i nguste ce erpuiau n toate direciile, printre tufe de leandri,
smochini cu fructe moi i dulci i ali arbuti multicolori, nflorii; casele de asemenea din
piatr i lemn, foarte bine conservate i ntreinute, care de care mai artoas, ni se prezentau
ca la parad i le admiram pe fiecare n parte.

Ne-am plimbat agale pn la scuarul din mijlocul localitii n care, la umbra unui btrn
platan cu o uriaa scorbur n mijloc, o tavern mbietoare invit trectorul la popas i-l
ademenete cu mirosuri apetisante. Taverna se numeste chiar Kazaviti. Noi am trecut mai
departe, nefiind infometai, ns cu dorina clar de a reveni ntr-o alt sear pentru a ne
desfta cu buntile zrite la rotisorul din curte. Am colindat cu mare plcere strzile mici
minunndu-ne cnd trecea cte o main care ne fcea s ne lipim de ziduri pentru a-i face loc
s se strecoare. Fiecare cas e o bijuterie ce poart patina timpului i de aceea pare i mai
valoroas. Admirm detalii arhitecturale, pori i ferestre din lemn nconjurate de flori,
pietrele fundaiilor acestor case i ale pavajului, ba chiar i acoperiurile fiind tot din piatr la
cele mai vechi.

La un moment dat, urmnd un drum i un indicator, ne-am trezit afar din sat, n faa unor
ruine inundate de tufe de smochini i de mure din care ne-am nfruptat cu nesa.

Peisajul slbatic al insulei ni s-a dezvluit aici n toat splendoarea sa. Dar se nsera i ne-am
ndreptat, cu regret, spre cas. Ne-am ntors ns n ultima sear petrecut pe insul pentru c
taverna din mijlocul micii aezri ne-a rmas la suflet i nu puteam prsi Thassos-ul fr a ne
oferi un ultim rsf culinar cu bucate grecesti.

Pe cea de-a doua aezare, Mikro Kazaviti, aflat chiar lng hotelul nostru, am explorat-o
grbii ntr-o alt sear.

Casele vechi, solide, din piatr, nconjurate de vegetaie slbatic, i murmurau tcute
singurtatea. Majoritatea preau nelocuite, doar ici-colo se vedea cte-o urm a omului; o
micu grdin de zarzavaturi, aezat n trepte ntr-o curte, ne-a atras atenia i ne-a fcut s
admirm tenacitatea locuitorilor care se lupt cu natura. i n ciuda aspectului arid al solului
presrat cu piatr din toate prile, auzi susurnd izvoare i vezi sisteme de irigaii ce hrnesc
pmnturile acestor locuri. Fiind deja prea curnd noapte, pe deasupra capetelor noastre au
nceput s zboare lilieci fioroi aa c ne-am grbit s ne ntoarcem spre hotel i s ieim la
lumin din acest sat rmas parc n negura timpurilor.

V recomand s vizitai cele dou localiti cu acelai nume din vestul insulei. Nou ne-a
plcut mai mult dect satul Theologos, poate i din cauza faptului c nu sunt aa de
mediatizate i astfel sunt mai bine conservate. i neaprat s mergei la ceas de sear pentru a
vedea un apus de soare (de) la nlime!
Concedii plcute tuturor!

Cariera de marmura Thassos

Acest review povesteste "aventura" pe care am trait-o cautand faimoasa Marble (sau Saliara)
Beach. Studiind harta ne-am cam format o idee pe unde vine plaja dar, in loc sa mergem
dinspre Makryamos Beach, ne-am hotarat intr-o zi, venind din directia opusa, sa o gasim
singuri. Asa ca, uitandu-ne pe harta si convinsi fiind ca suntem pe drumul cel bun ("ajutati" si
de lipsa oricaror indicatoare sau semne de trafic) intram pe un drum de munte, neasfaltat,
destul de larg ca sa ne faca sa credem ca e cel bun. Si mergem tot pe drumul asta, fara sa
intalnim nici o masina sau alt mijloc de transport, pana cand pe drum incepe sa apara mai intai
un praf fin, alb, si apoi pietricele albe, bucati de marmura si chiar blocuri de piatra. De la un
moment dat am avut senzatia ca nu suntem pe drumul cel bun dar deja facusem o buna bucata
si nu prea mai avea haz sa ne intoarcem. Plus ca si drumul asta trebuia sa duca undeva, nu?

Asa ca am mers mai departe, pana ce am inceput sa vad (eu, in calitate de co-pilot, din
dreapta, in timp ce faceam si poze) muntele opus, decupat in terase, care cam semana cu o
cariera. Noi ne-am gandit, stiind ca inca se exploateaza marmura din cariera, ca ar trebui sa fie
ceva agitatie prin zona, asa ca ne-am zis ca nu suntem in pericol, nevazand nimic pe drum
care sa semene cu utilaje.

Si deodata, dupa o curba, se deschide drumul si ne aflam, frate, fix pe marginea exploatarii!
Si, culmea, se lucra! Dar nu intensiv, erau doar cateva utilaje la lucru. Am vrut sa intrebam pe
careva cum iesim de aici, sau ne-am gandit ca vine cineva sa ne apostrofeze in legatura cu
prezenta noastra acolo, dar nimic, nu ne-a bagat nimeni in seama si nu am deranjat pe nimeni.
Asa ca am inceput sa facem poze, ca nu in fiecare zi te afli intr-o cariera, mai ales una de
marmura!

Utilajele masive pareau foarte mici in comparatie cu blocurile de marmura taiate din stanca.
Si, peste tot, un strat gros de praf alb, fin, de marmura, care ne-a intrat peste tot, in masina, in
lucruri, in mocheta. Cand am ajuns la pensiune am dat jos grosul cu furtunul, dar in interior a
ramas o gramada, la care ne-am uitat cu drag pana am venit in tara. Si la intoarcerea acasa mai
aveam praf alb peste tot, in usi, portbagaj, mocheta de s-au mirat si cei de la spalatorie pe
unde am bagat biata masina! Adevarul e ca Loganul s-a descurcat cu brio pe drumurile de
munte pe care circulau doar camioane cu anvelope uriase. Si am avut oarece emotii la un
moment dat ca ne impotmolim in startul gros de cateva palme si va trebui sa ne traga sau
impinga vreun Komatsu, dar, din fericire n-a fost cazul.

Dupa ce am traversat cariera am trecut pe celalalt munte si, vazand marea, ne-am zis ca
drumul asta trebuia sa iasa undeva la mare. Si a iesit, doar ca ducea intr-un vechi port unde se
incarcau mai demult, am inteles, blocurile de marmura pe vapoare. Drept dovada macaralele
de pe mal. Cand am iesit de pe drumul carierei am vazut, langa plaja, un "semn", mai bine zis
un bloc de marmura pe care cineva scrisese cu vopsea neagra "No entry" si am ras bine. Daca
era unul din asta si pe unde intrasem noi poate ne mai gandeam, dar asa... Cred ca oamenii de
pe plaja micuta de aici, dotata si ea cu pietricele slefuite din marmura, veniti cu ATV-uri sau
masini de teren, pe drumul normal de acces din partea opusa, si-au facut cruce cand ne-au
vazut de unde aparem cu masina toata alba si intr-un nor de praf de marmura.

Plaja de aici e micuta, neamenajata, cam bolovanoasa dar de o frumusete aparte. Pe plaja nisip
fin, la intrarea in apa nisip si apoi pietricele din marmura, mai incolo pietre, stanci dar si zone
cu nisip. Se poate si fara papuci de apa. Apa foarte calda comparativ cu Marble Beach unde
marmura raceste apa cu cateva grade bune.

Putina lume, pentru ca majoritatea se opresc la Marble Beach si ori nu stiu de existenta ei ori
o prefera pe cealalta. Cativa veniti cu cortul, ceea ce parea a fi o idee buna, locul fiind destul
de retras pentru campare.

Dupa ce ne-am tras putin sufletul dupa coborarea din cariera si ne-am tot minunat pe unde am
fost, am facut o baie buna, am pozat ce era de amintit si am pornit spre Marble Beach. Dar
impresiile de acolo intr-un alt review!

Daca doriti sa mergeti pe plaja aceasta luati totusi drumul clasic dupa Marble Beach!

Giola- un alt fel de laguna albastra

La sfaturile unui bun prieten care a vizitat Thassos si ne-a recomandat cu insistenta sa vizitam
locul, si dupa ce am vazut pozele lui spectaculoase cu Giola, am adaugat-o si noi pe lista de
"must see" in Thassos. Asa ca, mi se pare ca a doua zi de vacanta, ne-am pornit spre Giola.

Avand indicatii de la prietenul nostru nu ne-a fost greu sa gasim drumul. Pornind din Aliki
treci de Manastirea Arhanghelului Mihai si Livadi Beach si te indrepti spre Astris. Cand am
vazut indicatorul cu Bungalows Sirines am luat-o la stanga pe un drum cam denivelat (am zis
noi la inceput). Dar greul abia incepea, am dat apoi de o portiune neasfaltata unde ne-am
umplut de un praf fin, maroniu, si apoi, nestiind exact unde sa parcam, am lasat masina in
parcarea de jos, de langa plaja Kalami. Mare greseala! De acolo mai sunt cred vreo 2 km, si e
mult de urcat. A doua oara am urcat cu masina, se poate, cu grija, drumul e cam abrupt dar
accesibil.

A doua parcare, a fost sus, in livada de maslini, unde am si lasat masina la umbra. Am inteles
ca anul asta s-a deschis un bar in zona. Mi se pare o idee buna, avand in vedere ca Giola e
departe de drum si daca stai mai mult, poate ai nevoie de ceva racoritor.

Din parcare este un drum neasfaltat, pe coasta muntelui (vezi pozele) folosit de ATV-uri, pe
unde poti cobori sau urca mai putin abrupt. Noi insa am luat-o dupa sagetile verzi si rosii pe
poteca abrupta care duce la Giola. Prima oara, nestiind la ce sa ne asteptam, ni s-a parut ca
mai avem putin. Daca te uiti totusi la poze inainte sa cobori vezi ca Giola e chiar langa mare,
deci, logic, trebuie sa cobori toata coasta muntelui ca sa ajungi jos. Coboratul e relativ usor
comparativ cu urcatul, seara, sau dupa ce ai stat cateva ore la Giola (de fapt n-am stat, ci am
sarit si inotat).

Cand ajungi aproape de Giola se deschide perspectiva si, credeti-ma e de-a dreptul
spectaculos! Cand vezi muntele cum se termina in mare si, daca prinzi marea putin agitata,
valurile care se sparg de stanci, te simti cu adevarat intr-un loc special!

In toate vederile, calendarele si pozele cu Thassos apare Giola, descrisa ca "laguna", termen
care induce putin in eroare. Cu toate acestea e corect, deoarece laguna e definita ca o zona cu
apa mica, separata de un corp mai mare de apa prin recifuri, bariere de piatra sau insule. Dupa
parerea mea Giola este uluitoare tocmai datorita formei ei de piscina scobita in stanca.
Accesul se poate face cel mai usor prin saritura, de pe stancile din jur. In capatul ei stancile
ajung la 8 metri inaltime, si cred ca am vazut doar 4-5 temerari care au sarit de acolo. Dar in
zona dinspre mare e mult mai accesibil, fiind o inaltime de la cativa centimetri la cativa metri
de apa. Giola nu e foarte adanca, daca te scufunzi poti atinge fundul. Atentie! In apropiere de
mare este o zona cu cateva stanci pe fund, se vad clar cand apa e limpede. Cand nu sunt valuri
mari si apa din Giola e mai putin adanca poti atinge cu piciorul aceste pietre. Problema e ca
sunt pline de arici de mare asa ca va recomand sa purtati papuci de apa. Aricii sunt agatati si
de peretii de stanca de jur imprejurul piscinei, sub apa. E plin si de bancuri de pestisori care
inoata calm imprejurul tau.

Noi am prins si aglomeratie, multa lume (mai mult privitori decat saritori si inotatori) dar am
fost si singuri in Giola. E minunat si recomand celor care fac efortul de a ajunge aici sa
incerce sa intre in piscina pentru ca nu vor regreta. E putin mai greu la iesire, dar daca ai
papuci nu vei avea probleme. Spre mare Giola e despartita de o fasie cam de un metru de
stanca. Cand marea e agitata valurile care se sparg de mal ajung si in piscina si o alimenteaza
cu apa din mare. In situatia asta temperatura apei scade cu 2-3 grade. Daca marea e linistita
temperatura apei e pe la 27-28 grade cred. E neasteptat de calda si placuta, si, datorita
salinitatii, usor de plutit.

Sa revin la iesirea din Giola. Pe capatul dinspre mare sunt cateva scobituri in stanca,
asemanatoare cu niste buzunare din piatra, unde poti pune piciorul si, ca pe o scara, te poti
impinge afara. Repet sfatul de a lua papuci, altfel risti sa calci pe un arici de mare. Si, in plus,
stanca, uda de la valuri, e tare alunecoasa si cazatura accidentala in mare cred ca se soldeaza
cu lucruri grave. Am vazut la una dintre vizite 2 barbati care au sarit in mare si ne-am uitat
speriati la ei cum incearca apoi sa iasa. S-au chinuit destul de mult pentru ca valurile te
apropie periculos de stanci si te izbesc de mal. Cu greu au iesit, dar cred ca nu recomanda
nimanui experienta.

Problema zonei este ca nu prea este umbra. De fapt, pana pe la orele dupa-amiezii (dupa 5) nu
ai pic de umbra. Dupa ce soarele incepe sa coboare sunt cateva portiuni de stanca usor
umbrite. Nici nu ai unde sa montezi o umbrela, peste tot e doar stanca.

Sa luati cu voi apa, sucuri si ceva de mancare daca planuiti sa stati mai mult. Dupa ce sari si
inoti ti se face sete si foame si cred ca nimeni n-are chef sa urce pana la parcare sa ia ceva din
masina. Totusi nu cred ca e bine sa carati genti frigorifice sau sacose cu mancare pentru ca la
urcare nu va fi foarte usor. Un prosop, o sticla de apa si ceva de mancare. Plus nelipsitul
aparat foto, ca ar fi mai mare jena sa mergi pana acolo si sa nu faci niste poze!

Noi am mers doar dupa amiaza, am inteles ca dimineata e mai lejer. Dupa-amiaza incepe sa se
mai relaxeze, dupa ce mai pleaca lumea. Daca stai pana aproape de apusul soarelui ai parte de
niste imagini extraordinare cu marea si muntele. Atentie insa sa nu va prinda intunericul pe
munte ca va fi greu de urcat!

Daca mergeti in Thassos Giola e un loc care trebuie cu siguranta vizitat! Mai ales daca stiti
inota si va plac locurile neamenajate. Si sper din suflet sa ramana asa!

Situl arheologic si vechea cariera de marmura din Aliki

Aliki este un loc important din punct de vedere arheologic dar si turistic, deoarece o multime
de turisti din Thassos dar mai ales greci, veniti din toata tara, cu autocarele, vin sa vada situl
arheologic. Asezata in partea de sud-est a Thassosului, Aliki se afla doar la 32 km de capitala
Limenas.

In zona a existat o importanta asezare antica, chiar in spatele caselor care astazi sunt insirate
pe langa malul marii. Se pare ca asezarea era bogata, fapt ce reiese din monumentele vizibile
in zona - sanctuarul, pesterile rituale si cariera de marmura.

La intrarea in asezarea antica, treci pe langa un sarcofag inscriptionat, care dateaza probabil
din perioada romana. Daca urci pe coasta golfului estic vei vedea intai sanctuarul antic,
construit la mijlocul secolului 7 inaintea erei noastre, utilizat ca loc de rugaciune pana in
primii ani ai crestinismului. Acopera o zona de 30 pe 15 metri si e format din 2 cladiri: cea
sudica, bine pastrata si cea nordica, mai darapanata. Partea de sud e aproape patrata, (aprox 12
pe 13 metri) si avea in fata piloni. In interiorul cladirii erau 2 incaperi inegale. In cea mai
mare se gaseste un altar pentru sacrificii, inconjurat de blocuri de marmura. Constructia,
construita in jurul anului 500 inaintea erei noastre, este considerata cea mai veche structura de
pe insula. Partea nordica, mai putin pastrata, este asemanatoare cu cealalta, si e de asemenea
patrata (15 x 16.5 metri). Si aici era un altar de sacrificii.

Sub aceste structuri se pare ca au mai existat si alte cladiri antice. In timpul lucrarilor operate
de arheologul T. Bent in 1886 s-a gasit o statuie a unui tanar, statuie care acum se afla in
Muzeul din Istanbul. Deoarece se presupune ca sanctuarul era dedicat fratilor Dioscouri,
patronii marinarilor, o multime de semne scrijelite pe marmura au fost interpretate ca
apartinand marinarilor care veneau sa se inchine aici inaintea plecarii pe mare. Numele
marinarilor, vizitatorilor sau corabiilor apar pe pietre: Sarapis, Hercules, Poseidon, Artemis,
Asclepios.

Aproape de cele 2 cladiri s-a gasit un semn care spune ca una din cele 2 pesteri descoperite
aici ii este inchinata zeului Apollo. In interiorul uneia s-au gasit vase si statuete din perioara
antica si romana. Din pacate pesterile sunt inchise si nu le-am putut vizita.

In timpul perioadei bizantine sanctuarul antic a fost abandonat datorita trecerii la crestinism.
Ulterior aici s-au construit 2 bazilici, cu 3 altare, separate de coloane, decorate cu pasari,
pauni si alte animale. Se pare ca au fost construite la mijlocul sec. 5 si abandonate la mijlocul
sec. 7, cam in aceeasi perioada in care s-au abandonat si cariera dar si asezarea muncitorilor
de aici. Locuitorii din Aliki au migrat spre locuri mai sigure pe insula, ca sa evite raidurile
piratilor. Oricum, unii au continuat sa ramana in asezare pana la distrugerea ei completa, tot
de catre pirati, in 1651. O alta explicatie a abandonarii localitatii ar fi cea a unui cutremur.

Daca urci dealul, urmarind poteca, vei intra in vechea cariera de marmura. Marmura de aici,
aflata la suprafata, a fost expoatata intre sec 6 si 7, perioada in care, in Italia, marmura de
Thassos era extrem de apreciata. Se pare ca o parte a Parthenonului lui Pericle din Atena a
fost ridicata folosind marmura de Thassos. Cea mai mare parte a peninsulei Aliki a fost
excavata in acest scop. Dupa cum puteti vedea din poze, o multime de blocuri de marmura au
fost lasate in cariera, cu toate ca erau terminate si pregatite sa fie urcate pe nave. Marmura de
aici este inca exportata in toata lumea. (doar ca in zilele noastre cariera este alta, am scris si
un review depre ea).

In trecut Aliki a fost o parte a teritoriului Theologos (sat de munte), folosita doar pentru
pescuit si productia de ulei de masline. Se mai scotea si sare din salinele aflate pe marginea
peninsulei. Astazi, dupa deschiderea sitului pentru turisti, Aliki a devenit o atractie a insulei.
Dupa parerea mea, dar din cate am citit si vazut, precum si a altor turisti din Thassos, Aliki
este cel mai frumos loc din insula. Situl si vechea cariera contribuie la frumusetea locurilor cu
un strop de istorie. Daca mai treceti prin zona nu ezitati sa le vizitati!

Aliki este un loc important din punct de vedere arheologic dar si turistic, deoarece o multime
de turisti din Thassos dar mai ales greci, veniti din toata tara, cu autocarele, vin sa vada situl
arheologic. Asezata in partea de sud-est a Thassosului, Aliki se afla doar la 32 km de capitala
Limenas.

In zona a existat o importanta asezare antica, chiar in spatele caselor care astazi sunt insirate
pe langa malul marii. Se pare ca asezarea era bogata, fapt ce reiese din monumentele vizibile
in zona - sanctuarul, pesterile rituale si cariera de marmura.

La intrarea in asezarea antica, treci pe langa un sarcofag inscriptionat, care dateaza probabil
din perioada romana. Daca urci pe coasta golfului estic vei vedea intai sanctuarul antic,
construit la mijlocul secolului 7 inaintea erei noastre, utilizat ca loc de rugaciune pana in
primii ani ai crestinismului. Acopera o zona de 30 pe 15 metri si e format din 2 cladiri: cea
sudica, bine pastrata si cea nordica, mai darapanata. Partea de sud e aproape patrata, (aprox 12
pe 13 metri) si avea in fata piloni. In interiorul cladirii erau 2 incaperi inegale. In cea mai
mare se gaseste un altar pentru sacrificii, inconjurat de blocuri de marmura. Constructia,
construita in jurul anului 500 inaintea erei noastre, este considerata cea mai veche structura de
pe insula. Partea nordica, mai putin pastrata, este asemanatoare cu cealalta, si e de asemenea
patrata (15 x 16.5 metri). Si aici era un altar de sacrificii.

Sub aceste structuri se pare ca au mai existat si alte cladiri antice. In timpul lucrarilor operate
de arheologul T. Bent in 1886 s-a gasit o statuie a unui tanar, statuie care acum se afla in
Muzeul din Istanbul. Deoarece se presupune ca sanctuarul era dedicat fratilor Dioscouri,
patronii marinarilor, o multime de semne scrijelite pe marmura au fost interpretate ca
apartinand marinarilor care veneau sa se inchine aici inaintea plecarii pe mare. Numele
marinarilor, vizitatorilor sau corabiilor apar pe pietre: Sarapis, Hercules, Poseidon, Artemis,
Asclepios.

Aproape de cele 2 cladiri s-a gasit un semn care spune ca una din cele 2 pesteri descoperite
aici ii este inchinata zeului Apollo. In interiorul uneia s-au gasit vase si statuete din perioara
antica si romana. Din pacate pesterile sunt inchise si nu le-am putut vizita.

In timpul perioadei bizantine sanctuarul antic a fost abandonat datorita trecerii la crestinism.
Ulterior aici s-au construit 2 bazilici, cu 3 altare, separate de coloane, decorate cu pasari,
pauni si alte animale. Se pare ca au fost construite la mijlocul sec. 5 si abandonate la mijlocul
sec. 7, cam in aceeasi perioada in care s-au abandonat si cariera dar si asezarea muncitorilor
de aici. Locuitorii din Aliki au migrat spre locuri mai sigure pe insula, ca sa evite raidurile
piratilor. Oricum, unii au continuat sa ramana in asezare pana la distrugerea ei completa, tot
de catre pirati, in 1651. O alta explicatie a abandonarii localitatii ar fi cea a unui cutremur.

Daca urci dealul, urmarind poteca, vei intra in vechea cariera de marmura. Marmura de aici,
aflata la suprafata, a fost expoatata intre sec 6 si 7, perioada in care, in Italia, marmura de
Thassos era extrem de apreciata. Se pare ca o parte a Parthenonului lui Pericle din Atena a
fost ridicata folosind marmura de Thassos. Cea mai mare parte a peninsulei Aliki a fost
excavata in acest scop. Dupa cum puteti vedea din poze, o multime de blocuri de marmura au
fost lasate in cariera, cu toate ca erau terminate si pregatite sa fie urcate pe nave. Marmura de
aici este inca exportata in toata lumea. (doar ca in zilele noastre cariera este alta, am scris si
un review depre ea).

In trecut Aliki a fost o parte a teritoriului Theologos (sat de munte), folosita doar pentru
pescuit si productia de ulei de masline. Se mai scotea si sare din salinele aflate pe marginea
peninsulei. Astazi, dupa deschiderea sitului pentru turisti, Aliki a devenit o atractie a insulei.

Dupa parerea mea, dar din cate am citit si vazut, precum si a altor turisti din Thassos, Aliki
este cel mai frumos loc din insula. Situl si vechea cariera contribuie la frumusetea locurilor cu
un strop de istorie. Daca mai treceti prin zona nu ezitati sa le vizitati!

Manastirea Sfantului Arhanghel Mihail

Situata pe drumul dintre Aliki si Astris, dupa Thymonia Beach, langa Livadi Beach, ridicata
intr-o zona splendida, pe o stanca abrupta de pe malul Marii Egee, manastirea e o destinatie
placuta pentru turistii care trec prin zona. In aceasta manastire se pastreaza o parte a unui
piron sfant (folosit la crucificarea lui Isus).

Chiar sub manastire, langa mare, se afla o pestera cu apa sfintita. Istoria pesterii este una
speciala care merita povestita. In timpul ocupatiei turcesti, in ciuda opresiunii acestora,
credinciosii continuau sa viziteze biserica arhanghelului. Turcii, observand credinta oamenilor
dar si miracolele facute de sfant, au trimis cativa oameni sa distruga manastirea. Unul dintre ei
a indraznit sa intre in biserica si sa "polueze" apa sfintita care curgea aici de multi ani. In acel
moment a fost traznit de sfant si a murit, in timp ce izvorul a disparut din templu. De atunci
apa sfanta curge printre stanci. Se spune ca orice om care are o problema de sanatate si bea
putina apa de aici se insanatoseste.

In manastire se afla o colectie vasta de obiecte religioase. Cel mai valoros este pironul cu care
a fost crucificat Isus, un dar oferit de imparatul bizantin Nikiforos Votaneiatis (1078 - 1081)
manastirii Philoteos de pe Muntele Athos. In fiecare an, in prima marti dupa Paste, manastirea
organizeaza o procesiune care incepe in satul Theologos. In cadrul procesiunii urna in care se
afla bucata de piron sfant este dusa inapoi la manastire.

Manastirea este o filiala a Sfintei Manastiri Philotheos de pe Muntele Athos. Este cea mai
mare si cea mai faimoasa manastire din Thassos. Data exacta a infiintarii ei este necunoscuta,
dar s-a gasit o referire la ea intr-un document oficial din 1287. In 1835 a fost reparata, dupa
cum este inscriptionat pe peretele vestic al manastirii. In 1974 au venit aici primele maicute,
ajutate de un calugar de pe muntele Athos, venit de la Philotheos. Acestia au renovat
manastirea, care era nelocuita la acea vreme si, dupa munca sustinuta si indelungata, au adus-
o la starea in care este azi. Se pare ca aici s-a strans o avere din donatiile credinciosilor. Din
cate am auzit grecii si in ziua de azi doneaza o parte din veniturile lor catre biserici si
manastiri, asa ca locasurile sfinte din Grecia au parte de venituri consistente.

Apropo de venituri- daca vizitati magazinul manastirii, aflat foarte apropape de intrare si
semnalizat in asa fel incat nu-l poti rata, vei mai vedea de unde mai are manastirea inca o
sursa de venit - din vanzarea de obiecte si artefacte religioase sau cu tenta religioasa. Toate
lucrurile de aici sunt scumpe, din cate imi aduc aminte cel mai ieftin era un flaconas cu mir
sau apa sfintita (cred ca avea 5 - 10 ml) si care costa 1 euro. Am mai cumparat niste patratele
din material umplute cu tamaie cred (maicutele spuneau ca sunt "lucruri sfinte din manastire"-
am dedus noi ca ar fi tamaie) si care au un ac de siguranta atasat. Acestea sunt menite sa fie
prinse de hainele pe care le porti ca sa te fereasca de rele. Mai poti cumpara lumanari,
candele, iconite, cruciulite, brelocuri, carti de rugaciuni, mir si tot felul de chinezarii cu tenta
mai mult sau mai putin religioasa. Unele obiecte erau fabricate local, din lemn de maslin, si
erau la preturi incepand cu 30 - 40 euro. Ce am mai vazut interesant au fost niste sectiuni din
pietre semipretioase pe care erau lipite (sau pictate, nu mi-am dat seama) tot felul de figuri sau
scene religioase. Si acestea treceau de 50 euro, ajungand pana la cateva sute, in functie de
marimea pietrei.

Biserica manastirii are o vechime de 400 ani. Este o constructie veche, micuta, din piatra,
zugravita in alb, cu acoperis din piatra, caracteristic zonelor de munte. Din pacate a fost
singura in care am putut intra, lucru care ne-a cam dezamagit, noi dorind, ca toata lumea de
altfel, sa vizitam manastitrea despre care citisem atata. Accesul in manastire nu este permis,
din motive necunoscute noua, manastirea fiind despartita de bisericuta si curte printr-o poarta
metalica. In interiorul bisericutei nu este permis fotografiatul, inca un lucru care ne-a
nemultumit. Peretii sunt afumati de lumanari, e si cam intunecos. Altarul e din lemn si pe
cateva suporturi sunt expuse cateva Biblii vechi. In rest mai poti vedea cateva icoane dar
nimic spectaculos. Nu inteleg de ce nu permit pozatul in aceste conditii. Biserica da insa intr-o
terasa cu vedere la mare. Privelistea de aici este superba, albastrul Marii Egee si Muntele
Athos care se vede in departare fiind numai bune de pus pe un wallpaper. De aici se vede si
Livadi Beach, plaja invecinata. Pe terasa maicutele aseaza un bol cu rahat grecesc, foarte bun,
cadou pentru vizitatori. Apoi poti sa te racoresti la fantana din curte. Si sa admiri privelistea
stand pe o bancuta sau la una din mesele de aici.

Manstirea este locuita exclusiv de maicute. Din acest fapt tinuta vizitatorilor trebuie adaptata
pentru a fi decenta - barbatii trebuie sa poarte pantaloni lungi, iar femeile fuste lungi si un fel
de cape sau acoperitoare pentru umeri. In cazul in care nu sunteti imbracati adecvat, la poarta
este o maicuta care asigura pantalonii, fustele si capele pentru vizitatori.

In incinta manastirii totul este curat, ingrijit, vopsit in alb. Multe flori, multi leandri, maslini si
pini. In curte, chiar langa intrare este si o toaleta, foarte moderna, cu faianta, gresie si obiecte
de baie noi.

Totusi, faptul ca am putut vizita doar bisericuta, nu si manastirea ne-a lasat un gust amar.
Nemaivorbind de faptul ca ne-am simtit oarecumva "jecmaniti" la magazinul de suveniruri
unde cred ca am lasat spre 40 euro, cu toate ca nu am luat decat cateva lucrusoare. Cele sfinte
se platesc scump!

Trypiti - adica 'locul cu gauri'

Stiu ca numele acestei plaje suna ciudat, dar vine de la stancile de pe plaja.

Plaja Trypiti e in sudul insulei, dupa Skala Maries, inainte de Limenaria, dupa Kefalas. In
acest loc perspectiva se deschide, datorita locatiei din sudul insulei, cu Marea Egee
intinzandu-se in fata ta. La fel ca alti turisti, noi am dat de Trypiti din noroc, dar si curiozitate,
dupa ce am facut cateva poze de pe stanca ce margineste plaja. Vazusem undeva niste poze cu
golful Kefalas si, vazandu-i numele pe un indicator, am oprit si am urcat pe creasta ca sa-l
pozam. De acolo am vazut plaja Trypiti intinzandu-se in dreapta noastra, asa ca ne-am decis
sa cautam drumul care duce la ea.
Am inteles ca numele plajei inseamna ceva de genul "locul cu gauri" ceea ce ne-a facut
curiosi. Numele vine de la uriasa gaura din stancile care marginesc plaja, creata de valuri si
flux in decursul timpului. Poza stancii e prezenta in multe descrieri a insulei si atrage multi
vizitatori. Noi am incercat sa trecem prin deschidere in mare dar curentii puternici ne-au cam
descurajat. Am vazut in schimb barcute pneumatice sau cu motor parcate in lacul din fata ei.
Si am mai pozat un canotor care statea pe ganduri daca sa treaca sau nu prin canal.

In afara de aceasta stanca "gaurita" coasta nordica a plajei mai detine alte cateva"gauri" sau
adancituri spectaculoase. Pare a fi formata dintr-o roca moale, usor de erodat de vant si mare,
si care, in decursul timpului, sub influenta fortelor naturii, expusa fiind intemperiilor, s-a
modelat in forme interesante. Cu exceptia crestei care este golasa, restul coastei este acoperit
de copaci si vegetatie, formand un fel de parc sau padurice. De pe creasta poti face poze
spectaculoase cu marea sau plaja.

Plaja e lunga, cu nisip fin si ocazional pietricele si este una din plajele Blue Flag ale
Thassosului. O mare parte a plajei este dotata cu umbrelute acoperite cu stuf si sezlonguri.
Sunt insa si zone libere unde te poti aseza. In apa sunt si zone mai pietroase la intrare dar dupa
cativa metri ramane doar nisip fin. In jurul plajei este o padurice de pini care o ascunde
oarecum vederii. La drum este o tabla cu numele plajei care arata unde sa o iei la stanga, altfel
nici nu iti dai seama ca aici este o plaja.

La distanta se vede Limenaria, in special faimosul Palataki, iar in fata se intinde Marea Egee,
cu ape limpezi si albastre. Pe plaja este si un bar mic, deschis, Plavoulis Beach Bar , cu mese
si scaune pe o terasa podita. Langa el este un dus ca sa iti dai jos nisipul de pe talpi.

In zona sunt si camere sau apartamente de inchiriat. Pe plaja s-a construit recent un complex
hotelier luxos de 4 stele, in fata caruia sunt sezlonguri si umbrele. E deservit de la barul
hotelului, deci daca n-ai chef sa te plimbi pana la barul celalalt de pe plaja poti servi ceva aici.

Dupa prima vizita, intamplatoare, ne-am indragostit de plaja si am mai revenit de cateva ori
aici, chiar si pentru cate o ora, in drum spre sau de la Limenaria

Marble Beach (Saliara) si bombonelele de marmura

Ei, si dupa ce ne-am imbaiat pe plaja mica de sub cariera de marmura (vezi impresii) si ne-am
mai spalat de praful fin care se adunase sub picioarele noastre pe drumul carierei, am purces
la adevarata Marble Beach (Saliara).

Plini de sperante, dupa ce vazusem nenumarate poze cu albastrul apei "albit" de pietrele de pe
fundul marii, am cautat un loc de parcare in parcarea super plina de langa plaja. Cu greu am
gasit o bucatica de drum neparcata si, imediat ce ne-am dat jos din masina, ne-a izbit o
melodie romaneasca (noroc ca nu era manea!) care in momentul ala rupea topurile muzicale
acasa! Asta ne-a cam dat niste fiori reci pe sira spinarii, temandu-ne sa nu fim asaltati de
genul muzical mai sus mentionat. Si era data tareeeee, sa se auda din capitala insulei daca se
putea. Dupa ce am intrat pe plaja si am vazut boxele de langa bar am inteles- erau cat mine de
inalte, mult peste nevoile plajei care e destul de ingusta si scurta. N-are rost sa mai repet ca
toata ziua am fost asaltati de tot felul de piese, multe romanesti, date extrem de tare, de abia
mai auzeai ce spune vecinul de sezlong.
Cat era ea de mare (sau mica) plaja era amenajata cu sezlonguri si umbrele, asezate, vorba
reclamei, "in linie", ceea ce facea tare greu accesul la mare. Si n-ai fi gasit un loc liber sa-l
platesti cu aur! Asa ca ne-am gasit un coltisor mega pietros in partea dreapta a plajei, langa
niste bolovanoi de marmura, unde nu se mai puteau aseza sezlonguri, si ne-am intins
rogojinele pe jos.

Inclusiv intratul in mare era problematic, pe mal era plin de copii mici asezati unde se sparg
valurile. Si pentru ca sezlongurile erau intinse pana in buza marii, de aproape ca-i spalau
valurile pe picioare pe fericitii detinatori, nu mai aveai loc nici sa intri in apa. Cumva ne-am
strecurat printre copii si sezlonguri ca sa ne racorim. Era o zi torida si pe mine ma apucase o
migrena, asa ca apa rece era tocmai buna. Albul orbitor al plajei care reflecta lumina soarelui
cred ca ma ajutase si el! Datorita pietricelelor de marmura din mare apa este mai rece decat in
alte locuri, marmura scazand temperatura cu cateva grade. Senzatia pe care o ai inotand in
zona e tare interesanta, apa fiind mult mai calda la suprafata decat jos.

In golful plajei veneau vaporase cu turisti din alte locuri de pe insula. Vreo 2 s-au apropiat
destul incat sa lase oamenii sa vina inot la plaja, altele au stat mai in larg si au facut doar
poze.

Pietrele de pe plaja fac deliciul tuturor! Trebuie sa recunosc ca m-am molipsit si eu de

microbul strangerii de pietricele mici, rotunde, intr-un flacon gol de 1 litru. Inca le mai am
acasa, si am folosit multe dintre ele ca decor la ghivecele de flori! Arata tare frumos! Deci am
petrecut cred vreo 2 ore culegand pietre si alegand, printre alti "culegatori" bucatile cele mai
frumoase si mai rotunde. Mai spre seara a inceput sa se goleasca plaja asa ca am apucat si noi
2 sezlonguri. Si, din pacate, am nimerit langa niste romani veniti de la lucru din Spania care
isi adusesera toata familia la mare si acum povesteau si strigau unii la altii cat de greu e
printre straini.

Din cate am citit pe site anul asta plaja nu mai e amenajata, spre supararea unora. Eu as fi fost
super incantata anul trecut sa fie asa, dar din pacate am prins aglomeratie.

Barul servea racoritoare, cafele, ape si inghetata. Mai faceau si niste sandwich-uri, dar la ora
la care am ajuns noi deja nu mai aveau ingredinte.

La plecare ramasesem noi si inca 2 cupluri, asa ca parcarea, goala fiind, fusese ocupata de
niste capre. Foarte prietenoase de altfel si, ca peste tot in insula, lasate libere, de capul lor.
Cand ne-am apropiat au venit curioase la masina. Un ied a sarit cu picioarele din fata pe
portbagaj cand l-am deschis, de unde am dedus ca mai primise el chestii din masini... Asa ca
le-am imbiat cu niste turta dulce si s-au bulucit toate pe mine de nu mai stiam cum sa scap...

Cam asta a fost vizita noastra la Marble Beach. Din cauza aglomeratiei n-am mai fost tentati
sa ne intoarcem aici. Ne raman pozele care indulcesc situatia! Ca o concluzie, Marble Beach a
fost pentru noi o plaja inedita, dar datorita tuturor inconvenientelor, nu as recomanda plaja
aici o zi intreaga, cateva ore sunt suficiente!

Skala Prinos - pour les connaisseurs

Imi pastrez optimismul si pofta de scris, in ciuda agresivitatii intelectuale nemotivate a unor
onorabili useri de top de pe acest site.
In sejurul nostru in Thassos am inchiriat o masnuta pentru trei zile cu suma de 70 de euro,
benzina ne-a mai costat vreo 30 de euro, dar am reusit performanta de a merge in lung si in lat
oriunde am dorit. Am ramas oarecum "atasati emotional" de un loc pe partea vestica: Skala
Prinos.

Dupa ce s-au terminat cele trei zile, cu masina, ne-am gandit sa revedem o zona care ne-a
placut mai mult si sa ajungem acolo cu autobuzele care circula in insula. Aveam din tara lista
cu programul si traseele pe care circula autobuzele in Thassos dar, am vrut sa fim siguri si sa
verificam. Ghinion, doamna de la centrul de unde se cumpara bilete in Limenaria (acolo am
stat) nu cunostea in engleza decat doua cuvinte; "driver bus".

Singura solutie a fost sa aseptam in statie, ca sa putem vorbi cu driver bus. Orarul de circulatie
este respectat, in mare, existand insa abateri de zece minute in plus sau minus.

"Autobuzele "lor sunt de fapt autocare, cu aer conditionat, neaglomerate, pretul biletelor pana
la 5 euro in functie de distanta, asa incat pentru cei care nu au masina acolo, dintr-un motiv
sau altul, exista alternativa de deplasare.

Am plecat spre Skala Prinos. Statiunea este un orasel-sat pitoresc, cu o lumina si o clima
blanda dar in primul rand este portul din care ferry-ul privat, grecesc face legatura cu partea
continentala, prin Kavala. Am aflat in aceasta excursie, ca legatura insulei Thassos cu partea
continentala se face atat prin ferrybotul companiei elene de stat (de culoare albastra) cat si cu
navele unei companii elene private (de culoare rosie) care nu are voie sa practice preturi mai
mari decat compania de stat.

Portul Prinos e luminos, linistit, cu multi palmieri si leandrii. Plaja generoasa, in care
alterneaza portiuni amenajate cu cele salbatice si solitare este foarte frumosa si ne-a indemnat
la o lunga plimbare pe malul marii. In dreapta plajei se intindeau pensiuni, parcele delimitate
cu rulote, case cu gradini superbe, de inchiriat, cartiere cu imobile de vanzare, plantatii
superbe de maslini cu trunchiuri impletite si surpriza... am descoperit o locatie cu multe casute
de vara, diferite intre ele, unele locuite, altele nu.

Ulterior am aflat, ca erau locuinte de vara, cumparate de greci si care locuiau acolo doar un
numar de luni pe an. Langa aceasta intindere de locuinte de vara, pe malul marii, singura, fara
concurenta am gasit taverna Ploumis... greceasca si ea pana in maduva, deoarece atat
proprietarii cat si clientii erau greci. Am mancat acolo caracatita la gratar, deosebita, gustoasa,
dar parca tot plaja si marea ma entuziasmau mai mult decat festinul culinar.

Baile in mare le faceam din timp in timp, atunci cand oboseam de mers si simteam nevoia sa
ne racorim. Zona de plaja este putin populata spre deloc, iar marea o poti considera in Skala
Prinos ca iti apartine doar tie. Ne-am intors spre zona de port, unde am: "cascat "ochii si la
magazinele de suveniruri, la preturile tavernelor si la tot ce era mai "comercial" ca sa zic asa.
Se pot face aici si scufundari, am pozat cred si preturi, pe care am sa le atasez la tot ce am
scris.

Dupa amiaza am asteptat cumintei autobuzul care ne-a dus acasa in Limenaria. Poate
croazierele si obiectivele vazute cu masina ,am sa le mai amestec intre ele, dar excursia facuta
in doi, cu autobuzul, la Skala Prinos ,sigur va ramane in aminterea mea ,autonoma si
deosebita.
Satele din Thassos... bijuterii / Sotiras

Am scris ieri despre Maries - vezi impresii - ca si cum ar fii fost "premiantul", dar la fel de
mult ne-a placut si satul despre care vreau sa va povestesc astazi: SOTIRAS.

In hartile din Thassos, plaja este Skala Sotiros iar satul Sotiras, in alte locuri am gasit Sotiros.
Imaginati-va o zi calduroasa in Grecia, cand ai vrea sa vizitezi cat mai mult si simti ca nu mai
rezisti din cauza temperaturilor inalte. Intr-o astfel de zi, cel de langa tine, cu care imparti
emotia si oboseala unor astfel de excursii iti propune sa lasi soseaua costiera si sa urci spre
interiorul insulei.

Asa am facut noi, plecand din Skala Sotiros, urcand cam 4 km si descoperind la 380 m
altitudine, minunea, satul Sotiras. Poate diferenta de temperatura, poate smochinii, pinii si
platanii sau poate surpriza ca poate exista ceva atat de frumos fara sa fie foarte "trambitat" ne-
a lasat, la propriu, fara grai.

Asezarea a fost intemeiata de lucratorii de la minele din zona, astazi, satul ffind locuit, de un
numar mic de oameni. Proprietarii caselor, sunt, asa dupa cum am auzit, nu numai greci ci si
nemti.

Cand te plimbi pe stradutele din Sotiras parca ai vrea sa nu deranjezi nimic din frumusetea
locului, naturala, un amestec reusit de nou cu vechi, de incremenit in timp cu viata prezenta, e
contradictoriu si perfect in acelasi timp. In localitate exista o biserica veche si o fantana ce
dateaza de doua secole si din care va puteti racori dupa ce va desfatati pasii si privirea...

Cand pleci din Sotiras ai regretul ca nu poti sa locuiesti acolo si teama ca ceea ce vei mai
vedea nu va mai fii la fel de desavarsit...

Satele din Thassos....bijuterii! // Maries

Scriu aceste randuri la doua saptamani de la intoarecerea din Thassos. Inca visez la marea si
muntele din insula, desi nu e prima oara cand vizitez Grecia. E prima oara, insa, cand scriu
aici.

Am sa incep cu ce m-a uimit mai mult in Thassos... satele.

Despre Maries, citisem doar de despre cascada, dar nimic despre centrul vechi al satului. L -
am descoperit, intr-o seara, linistit, atemporal, ascuns intre casute albe.

Acolo exista taverne, una langa alta, la fel de tacute, curate si primitoare. Sunt ca intr-un flm
de telecinemateca, difera una de cealalta, la prima vedere, doar prin carourile fetelor de masa.

Ne-am asezat la una dintre ele si am descoperit o famile, proprietarii tavernei, care ne-au facut
sa ne simtim oaspetii lor si nu doar simplii clienti.

Mancare buna, desertul casei, parfum de Grecie autentica, necomerciala, o atmosfera unica
nemaintalnita. M-au uimit localnicii, unii la o varsta venerabila, care veneau seara, la un pahar
de vorba, in centrul micii localitati si care intregeau acel platou de film vechi si bun.

A fost una din cele mai frumoase seri petrecute, in Thassos, in centrul vechi din satul Maries.
Ma intreb de ce oare nu se organizeaza aici seri grecesti si sunt preferate ale locatii cu mult
mai putin atragatoare... retoric doar. Voi mai scrie si despre alte sate care m-au lasat fara glas,
in Thassos... poate scap de titulatura "chibit", sper...

Satele de munte din Thassos

Am incercat sa aflu totul despre insula Thassos dar n-am reusit! Au mai ramas cateva pete
albe. I wanna know everything about you nu mi-a reusit in acest caz.

Astazi voi incheia interesantul capitol numit insula Thassos descriindu-va cateva sate de
munte, incercat de senzatii amestecate, de admiratie, teama, invidie sau compasiune.
Admiratie? Da! e curios cum au reusit grecii sa construiasca si sa ingramadeasca atatea case
de piatra pe un spatiu atat de limitat, printre platani, pini si stanci, pe pantele muntilor. E de
admirat cum au reusit ei sa foloseasca izvoarele naturale, sa adune apa lor in bazine de piatra
si s-o foloseasca la nevoile zilnice sau s-o incalzeasca cu panouri solare. Invidie? Un again
da! , satele sunt binecuvantate, au de toate, o clima blanda, peste si fructe de mare "in vale",
miere, smochini, maslini si alti pomi fructiferi "in deal" ba chiar si multe animalele mici, care
n-au nevoie de prea multa munca pentru a fi intretinute. Casele (mai simple) se pot construi in
cateva saptamani, caci piatra de constructie, nisip adus de mare, lemn si lut pe dealuri si apa
potabila adusa de izvoarele de munte, exista din abundenta. Asa precum Egiptul e un fruct al
Nilului, insula Thassos, pare a fi un fruct al marii si al muntelui. Compasiune? Da! Grecii au
fost nevoiti sa-si construiasca aceste sate de munte, ascunse prin paduri, la o oarecare distanta
de marea cea datatoare de viata, de teama piratilor ce-au bantuit trecutul nesigur al omenirii.
Teama? Daca va plac filmele horror, plimbati-va noaptea prin satul fantoma Sotiros.

Ca si element comun, aproape toate satele de munte ce le-am vizitat, Sotiros (asupra caruia nu
mai insist), Theologos, Kallirachis, Kazaviti si Rachoni, au in comun asezarea lor in panta si
faptul ca, daca doresti sa le simti pulsul, trebuie sa lasi masina pe undeva prin vale, unde de
altfel vei gasi si cateva parking-uri si s-o iei la pas, (ceea ce nu e intotdeauna usor), urmand
principiul Hai sa vedem si ce-o mai fi pe-acolo pe sus! Ar fi si pacat sa le parcurgi cu
masina, (Theologos si Rachoni o permit), dar senzatia de frumusete trista, ciudata si linistita,
pe care am avut-o eu, dispare. Ciudatenie la greci? da! parca nu-ti vine a crede cum de s-au
adaptat si prefera acesti oameni de munte, in secolul informaticii, o viata simpla, in care lucrul
care le domina viata este linistea, cand, la cativa kilometri de ei, in vale, domneste civilizatia.
Intre deal si vale, pe distanta a cativa kilometri, intalnesti uneori o diferenta de cateva
secole.

Primul lucru care te copleseste in aceste sate, e linsitea. Nu auzi pe-aici, mai nimicnici
sirenele ambulantelor, nici zgomotul traficului strazii, nici galagia unui talcioc intesat de
lume, nimic, poate doar vantul si uneori rapaiala ploii. Si bine-nteles, dimineata, camioneta cu
Pestakii si Pepenakii, care trece obligatoriu prin fata fiecarei case dar care, se opreste a
priori si ramane mai mult, acolo unde cineva a dat cu o zi inainte o comanda si apoi, va dori
si altceva pentru a doua zi. Satenii folosesc adesea acest comis-voiajor bun la toate, si
pentru alte munci marunte, unele facute din prietenie si fidelitate, ca spre exemplu,
furnizarea unor lucruri de prima necesitate, nu neaparat alimentare. precum sapun si pasta de
dinti, caiete si creioane, obiecte de gradinarit, seminte de flori, medicamente, umbrele sau
pelerine de ploaie sau o pereche de cizme de cauciuc. Comis-voiajorul Pestakii e un
element vital al comunitatii satelor de munte, e omul ce da desteptarea dimineata intre orele 9
si 10, e omul care aduce si vestile din vale, e omul cu care satenii mai socializeaza cateva
minute inainte de-a cumpara. El e omul care devine, fara sa vrea, un fac-totum, un element
indispensabl fara de care satele n-ar putea functiona. Pestakii e o vedeta locala. Am vazut
asta dupa cum se impauna el, ori de cate ori trecea pe langa noi. Dar, nu oricine poate ajunge
Pestakii, ci doar un om glumet, bun si rabdator, care are timp sa-i asculte pasul fiecarui
batran din sat, caci (problema de marketing), e stiut ca doar astfel isi vinde oricine marfa mai
bine. O alta sarcina a lui, este si cea de a face legatura intre oamenii din vale sau din celelalte
sate, trasmitandu-le diverse obiecte, mesaje sau chiar bani. Sunt convins ca englezoaica, cea
care isi bause cafeaua aburinda pe la ora 10 dimineata in casuta ei din Kallirachis, si care cred
ca acum se bucura de odihna dupa o viata intreaga de tras la saiba intr-un oras din tara ei,
facea si ea apel la Omu Pestakii, cand n-avea chef ca sa mai coboare cativa kilometri la
mini-marketurile de pe litoral, pentru o apa minerala, un bax de wiskey sau o cutie de
cubulete de zahar pentru five o clock-ul ei traditional.

In toate satele de munte, cresc spontan leandrii de mai multe culori, smochini, tei si cuisoare
care te transporta, fara sa vrei, in lumea unei galerii de parfumuri parizienePomii fructiferi,
precum merii, perii sau duzii si corcodusii, cresc in curtile oamenilor dar ei isi arunca crengile
si peste gard, pe strazile inguste ale satelor si nimeni nu se supara daca te autoservesti cu ceva.
Nici nu prea e cine sa-i supravegheze, pentru ca senzatia ce-o ai mereu in aceste sate, dupa
cea de liniste, e cea de pustiu, ti se pare ca exista mult mai multe case decat oameni. Doar
cate o recreatie scolara, cand putinii copii ies in curte si fac galagie, te indeamna sa crezi ca
aceste sate sunt locuite. Ma gandeam la Sighisoara noastra cu stradutele ei mici si inguste.
Intr-o cetate nu ai prea mult spatiu. Daca Sighisoara e un sit medieval, pai satul de munte
grec, e un loc ancestral, caci strazile lui sunt minuscule si super-inguste. In mai toate curtile
caselor, locuite sau nelocuite, vezi flori. Cineva le ingrijeste. Poate o familie ingrijeste curtea
si florile mai multor familii. Am aflat ca multi nordici, danezi, suedezi, dar in special nemti si
britanici, au cumparat aici case. Cei ce mai lucreaza in tara lor, isi petrec doar concediile de
odihna in aceste sate de munte in care totul e ieftin si in care te relaxezi cu doar cateva sute de
lire pe luna. Am aflat ca pe-aici nu se fura. Poti sa-ti lasi masina cu portierele deschise intr-o
parcare sau sa ti-o aburci pe-o straduta (dar o vei manevra greu) si sa dormi linistit. Suntem
pe-o insula, daca vezi cumva ca ti-a disparut masina, anunti Politia din Limenas si hotul va fi
oprit in portul de ferry. Dar asa ceva inca nu s-a intamplat in Thassos.

Mie, ca orasean, aceste sate mi s-au parut fascinanate dar triste. N-as putea sa ma adaptez
acestei vieti de manastire, chiar daca ea e sanatoasa, ecologica si iti garanteaza longevitatea.
Singura preocupare a satenilor, in mare parte pensionari, e pregatirea mesei, stropirea florilor,
ingrijirea animalelor de companie, maturatul de cinci ori pe zi prin fata casei si mersul la
taverna din sat, unde barbatii, stau ore in sir si sporovaiesc. Duminica, slujba de la biserica e
insa sfanta, tot satul e acolo inca inainte slujbei si ramane inca mult timp dupa, pentru a mai
schimba o vorba. Pe strada, daca intalnesti pe cineva, ii ghicesti imediat, din priviri, dorinta de
a mai schimba o vorba cu tine. Poate ca ei, acesti oameni duc o viata normala, nu eu, care
traieste in galagia citadina si intre computer si televizor, dar, eu n-as rezista acolo mai mult de
cateva zile, m-as simti ca Papillon pe Insula Diavolului, un condmanat la liniste si
linistea, la un moment dat, devine stresanta.

Adeseori, stai si te gandesti oare ce poate fi mai sanatos in lumea asta decat un sat de
munte, invaluit in mireasma verde si proaspata a unei paduri si scaldat in apa izvoarelor reci,
unde n-ai decat alimente proaspete, un aer lipsit complet de poluanti si vecinatatea tarmului
marii si soare, soare, mult soare? Omul e insa o fiinta ciudata, care e mereu in cautarea
diversitatii si se satura repede si de cel mai frumos loc din lumecand are prea mult soare,
vrea umbra si cand i s-a urat cu umbra, vrea din nou soare
Theologos

Theologos, (in traducere Cuvantul lui Dumnezeu) fosta capitala a insulei Thassos, e un sat
izolat, aflat in inima insulei, in care, de pe litoral, iti trebuia, ille tempore, 2 zile ca sa ajungi
pe jos si aproape o zi, cu magarul. Localitatea e atestata documentar de la anul 1287, (dar
insulele grecesti au fost populate inca din antichitate), Theologos e un sat de munte bine
diferentiat, caci mai toate casele sunt din piatra alburie, e un sat tipic macedonean, o localitate
desprinsa parca din epoca de piatra, sat fascinant prin care astepti in orice moment sa apara
Fred si Barney in masina lor cu roti de piatra si sa puna o frana in fata ta cu calcaiul
spunandu-ti Wellcome to the Stone Age of Theologos! In Theologos (aflat la 15 Km de
Potos), poti intra pe o strada, destul de incapatoare pentru masini mici si iesi din sat pe alta,
dupa ce faci o mare bucla, dar e pacat sa stai atat de putin. Noi am parcat masina chiar la
inceputul Main Street-ului satului, o strada comerciala cu cateva magazine de suveniruri si
minimarketuri, magazine cu produse proprii (ulei de masline, miere, masline, bauturi dulci,
vin rosu sau ouzo, sapunuri, dulceturi), un muzeu folcloric, o bisericuta din piatra (mereu
inchisa), o taverna ce vinde preparate din miel, oaie sau capra si in fata careia mereu se-nvarte
alene intr-un rotisor un miel rozaliu care se frige sub ochii tai si care are rolul ca sa atraga
turistii prin parfumul ierburilor si mirodeniilor locale si o manufactura ce-ti vinde sandale din
piele facute ad-hoc la comanda. Aceasta strada principala ceva mai larga, pe care incap (cu
greu) doua masini mici, mi-a dat senzatia ca Theologos, in comparatie cu alte sate de munte,
pe unde nu poti circula decat pe jos sau cu bicicleta, a fost odata, demult, capitala insulei. Ne-
am abatut de cateva ori de la strada principala si ne-am trezit pe niste terase suspendate, de
unde aparea o mare de acoperisuri tuguiate cu tigle din piatra, mai albe decat restul caselor,
case simple, care iti sugereaza simplitatea vietii acestor oameni. In capul satului, se gaseste un
parc, cimitirul satului si o colina de piatra care furnizeaza materia prima pentru aproape tot
ceea ce s-a construit in Theologos. Theologos iti imprima un sentiment de liniste si impacare
cu tine si cu natura si mai ales, iti arata, pe o distanta de doar 15 Km, (unde se afla orasul
Potos care dispune de toate avantajele civilizatiei actuale), cat a evoluat omenirea in ultimul
mileniu.

Kallirachis

E un alt sat de munte aflat doar la cativa kilometri de Skala Kallirachis, o asezare de pescari
aflata la sosea, adica la soseaua peninsulara, un punct obligatoriu de oprire al turului
insulei. De ce? pentru ca pe mal se gasesc cateva casute lungi de pescar, aflate intre nivelul
soselei si cel al plajei. Le vezi doar acoperisurile iar daca cobori pe plaje, vezi si restul, niste
terase mici, saracacioase si cate o barca de pescari. Dar saracia e relativa, caci aceste modeste
baraci, sunt doar anexele unor case mari, frumoase, aflate sus la munte, in satul Kallirachis,
unde de fapt locuiesc acesti pescari. Satul Kallirachis e vizibil din departare, e ca o pata alb-
roscata ce strapunge verdele unei costise impadurite aflate la poalele unui munte. Kallirachis
e-un sat mare, cu multe case, aici am vazut cele mai mari dude si cele mai inguste strazi. In
urma cu doi ani, doi batranei dintr-o curte, au vazut ca jinduim la dudele mari si negre ce
cadeau pe jos si nu le lua nimeni. Ne-au indemnat prin gesturi, razand, sa le luam si sa le
mancam, ba s-au oferit sa ni le si spele. In Kallirachis exista doua biserici frumoase dar
adeseori inchise, exista colina sculptorilor, poetilor si pictorilor (Methamorfosis) si cateva
sculpturi presarate prin piatetele satului, produse probabil de artistii veniti de peste tot, ce si-
au propus, prin arta, sa transforme lumea actuala, intr-una mai buna. Nu e de mirare ca in
acest sat exista si o Strada della poesia. In Kallirachis am vazut singurul ambuteiaj din
satele de munte, un camion de aprovizionare care a blocat o strada in panta, dar grecii sunt
intelegatori, nimeni nu s-a suparat. Aici am intalnit si cateva mini-marketuri, o patiserie de
unde am servit niste gogosi grozave la 1 euro bucata si o scoala, care atunci cand a fost
construita, au fost blocate 2-3 stradute, deviind serios intregul urcus spre casele se sus. Am
intalnit si multi localnici, majoritatea in varsta si dornici de vorba. Ai impresia ca satul e
alcatuit doar din copii si bunici, si ca cei de varsta medie sunt dusi in alta parte, la munca. Am
urcat pana sus, sus, la ultima casa, unde am intalnit cactusi in floare si o padurice care te
anunta ca gata! , aici satul s-a terminat, trebuie sa te intorci in vale. Dar in vale, aparea
marea si soseaua de centura, care parca te cheama sa vizitezi si alte sate de munte.

Kazaviti

Vechiul Kazaviti, e un sat de munte fascinant, care te lasa cu gura cascata, nu poti sa
realizezi cum de e ascunsa atata splendoare, in strafundul unor paduri, departe de ochii lumii
si ca nimeni nu-i face publicitate turistica. Un sat cu case inflorate ce stau asemenea unor
soldatei de plumb colorati sau ca garzile de la palatul Buckingham, de-o parte si de alta a
strazilor inguste, majoritatea cu pietre cubice, unele cu sant de scurgere a apei de ploaie la
mijloc si aproape toate in panta, ca niste mini-drumuri romane, precum e cel al gadiatorilor ce
lega Roma de Capua. Casele din acest sat, sunt ca niste perle, iar satul, e asemenea unui colier
cu pietre pretioase asezat la gatul insulei Thassos. Casele si gardurile sunt din piatra, ca la
Theologos. O biserica veche, din piatra, langa o piateta, o taverna cu platani batrani si un
hotel albastru, pare a fi centrul micii localitati. Dar, in acest sat intortocheat, te poti rataci
usor (ca si-n Kallirachis, de altfel). Daca vrei sa te intorci la soseaua ce duce la litoral si s-
ajungi la Prinos (6-7 Km), trebuie sa mergi doar in jos. Vad un taxi din care coboara o fetita
tacuta, cu ghiozdanul in spate si care incepe sa urce pe un drum abrupt spre casa ei iar taxiul,
care nu mai poate urca pe acea straduta, face cale-ntoarsa spre civilizatia litoralului, unde se
afla cred, si scoala fetitei. In afara de taverna ce rasuna de cateva buzuki si chiote, e lume
putina prin sat. O pornim pe niste strazi inguste marginite de leandri, pini si smochini. Mi se
pare ca nu numai florile dar totul aici e colorat, ramele ferestrelor, furtunul cu care cineva
stropeste gradina, pana si scaunele din curtea oamenilor sau portile de la beciuri sunt colorate.
Intru pe o strada foarte ingusta, cu scari de piatra. Doi tineri englezi, imping din greu un
carucior. Uneori il mai iau si in brate, pe scari. Or fi turisti? Nu-mi vine sa cred ca au venit
aici in creierul muntilor cu bebelusul dupa ei. Sau, poate sunt in concediu, la casa de vacanta a
lui papa, cine stie?

Rachoni

Rachoni este un sat dublu situat la poalele unui munte, exista un Rachoni de sus si unul
de jos, fiecare are biserica lui, ambele inchise, strazile sunt largi, parcarile sunt mari, exista
si mici parcuri cu bancute, magazine, baruri, terase, cafenele, aici am vazut cele mai multe
flori si pisici catarate pe europubele. Satul are case frumoase dar si unele darapanate, muntele
ti se pare a fi foarte aproape dar in realitate e de mers mult pana acolo. Chiar daca satul mi se
pare bine aprovizionat, chiar in capatul lui de sus, unde se ajunge destul de greu, am intalnit
camioneta cu Pestakii, care vindea din greu. Satul Rachoni, este corespondentul montan al
statiunii maritime Skala Rachoniou, o frumoasa localitate de litoral cu cateva hoteluri de lux.

Ei, si-acum gata! V-am facut capu varza! Am terminat cu insula Thassos, pentru urmatoarele
review-uri, vom reveni in tara.

Mnstirea Arhanghelul Mihail

Manastirea este usor de reperat fiind la marginea drumului, vizibila de la mare distanta din
orice parte ai veni: Astris sau Aliki. Inca de la intrare suntem atentionati ca trebuie sa purtam
obiectele vestimentare oferite, oricat de lungi ar fi bermudele barbatesti sau daca partea
feminina poarta salvari pana la pamant sau au umerii dezgoliti.

Inaintam si pe alee, partea stanga pe un promontoriu se ridica ansamblul noii biserici; cea mai
mare de pe insula cu un stil arhitectonic deosebit de al celorlalte surate mai mici. Acoperisul
cu cupola pantocratica ce se sprijina pe un ansamblu de semicupole si arcade ce se
intrepatrund in registre etajate, lasa impresia vizuala a valurilor marii. In prezent nu se
viziteaza, fiind in reamenajare si consolidare de multi ani.

Firul vietii acestor locuri incepe a fi tors din caierul domniei lui Constantin cel Mare, cand
mama lui a decis sa ridice lacasuri de inchinaciune, in toate locurile pe unde a poposit
Arhanghelul Mihail. Imparatii bizantini ajuta la reconstruirea manastirii Filoteu de pe muntele
Athos, inzestrand-o cu multe daruri printre care si cu un fragment din Cuiul Sfant, din mana
dreapta a Mantuitorului rastignit pe Cruce.

O data cu caderea imperiului, simtind amenintarea otomana, calugarii au cerut ajutorul

manastirilor de pe continent pentru gazduirea darurilor sfinte. O furtuna a surprins corabia
calugarilor, ce au fost nevoiti sa se adaposteasca chiar pe aceste locuri. La scurt timp insa au
fost pradati de pirati, dar unul din calugari a reusit sa ascunda relicva in peretele capelei, iar
locurile cad in uitare.

Se spune ca un localnic s-a vindecat de o boala grea dupa ce a baut apa din izvorul tamaduitor
al fostul lacas si ca semn de multumire s-a hotarat sa refaca ansamblul monahal. Lucratorii au
gasit cutia cu podoaba sfanta. Cand vestea ajuns la urechile prelatilor de la manastirea Filoteu,
acestia au cerut ca sa le fie returnata deindata.

Se pare ca Arhanghelul nu a fost de acord, aparand in visele calugarilor si poruncindu-le sa

intorca Cuiul pe insula. Pentru ca totusi calugarii nu l-au ascultat, intr-o zi Cuiul a disparut.
Arhanghelul, insusi, a fost vazut ducand Cuiul inapoi si lasandu-l in grija monahilor ce isi
gasisera salas la capela Metohi din Theologos.

Se spune ca de aici incepe procesiunea din a treia zi Pasti, cand Cuiul Sfant este purtat, pe
carari de munte, pana la manastirea Arhanghelului ramanand doar peste noapte acolo,
simbolizand ziua intoarcerii pe aceste locuri.

In 1974 s-a hotarat infiintarea unei manastiri de maicute, incepandu-se cu sapte suflete.
Ansamblul vechi se reface, se ridica chilii noi si dupa cativa incep lucrarile la o noua biserica.

Cu toate ca fotografierea si filmarea sunt interzise in locurile de acces publicului, poti incerca
cateva cadre, dar nu ostentativ.

La capatul aleii, este un magazin de suveniruri apoi portile ce dau in interiorul religios al
manastirii de maicute, interzis mirenilor pentru a nu intina sfintenia locului.

La dreapta, coboram cateva trepte si ajungem pe o esplanada, cu marea in fata si undeva in

ceata orizontului se intrevede silueta muntelui Athos. Privind in jos, se casca o prapastie
avand o mica terasa pentru admirarea lucrurilor scapate de turisti; in dreapta intr-un golf, plaja
Livadia.
Pe esplanada, in stanga, in interiorul pridvorului inchis cu geamuri, admiram o colectie de
arme albe, cateva uniforme si chipiuri ale vechii armate grecesti si bineinteles icoanele Maicii
Domnului cu Pruncul si a Arhanghelului Mihail. Pridvorul face corp comun cu biserica
interioara si aceasta inaccesibila vizitatorilor.

Pentru turisti si zilnicile trebuinte de ordin sufletesc, singurul loc religios vizitabil este un
paraclis al chiliilor exterioare ce adapostesc si pe cei cu munci permanente, dotat cu o mica
clopotnita si toaca. La iesire, la umbra boltei de vita de vie, puteti savura, dintr-un bol,
deliciosul rahat, oferit cu darnicie de catre maicute.

Nedumerirea mea se indreapta spre succesiunea inaltarii celor trei lacasuri de cult: chiliile cu
paraclisul vizitabil, chiliile cu biserica interioara cu turla a manastirii si biserica mare. Dar o
data cu deschiderea spre vizitare a acestui lacas se vor scrie multe pagini cu informatii la cald.

Parasim aleea cu leandri infloriti, predand la iesire obiectele vestimentare de imprumut si ne

indreptam pasii spre alte locuri incarcate de istorie.

Liniste si curatenie

Sejurul din aceasta vara din Thassos a fost programat pentru 12 zile, dar am dorit sa ne
prelungim vacanta cu 2 zile si am gasit pe site specializat in cazare in Skala Rachoni, la pret
avantajos 2 nopti la Xantoula studios.

Desi initial am stat in Skala Potamia, am vrut opusul acesteia, adica nu atat de aglomerat si
curte mare unde sa zburde copiii (in Sk. Potamia am stat langa plaja fara curte propriu zisa).
Avea recenzii pe booking.

Ca sa ajungem la noua cazare am mers pe drumul ce inconjoara insula dinspre Skala Potamia
pe langa Limenas spre Skala Rachoni. A doua strada dupa marele Market Latsouris (cel cu de
toate si cred ca cel mai mare pe care l-am vazut pe insula), pe un drum de ara, printre maslini
am ajuns la cazare.

Ne-am bucurat ca dispunea de o curte mare, cu umbra sub maslini si flori, cateva leagane, loc
de jucat basket (de fapt de aruncat la co), un foior cu gratare, mese si TV. Alei pietruite,
parcare sub maslini, du extern.

Cladirea de un verde oliv foarte bine ingrijita avea 3 etaje si cateva intrari. Mai in spatele
curii era casuta proprietarilor.

Ne-au intampinat zambind si cu un welcome si ne-au condus la camera 4 la 1 etaj. Camera

mare tripla, dar avea si fotoliu extensibil pt a 4-a persoana. Foare curat, baie mare, chicineta
dotata, tv lcd (pt cine conteaza) si balcon mare cu masa si 4 scaune. In camera erau prosoape
vreo 6, necesarele pt baie si bucatarie. Mai putin cos de gunoi (exceptnd cel din baie) si ibric.

Distanta pana la o plaja "salbatica" era de 5 min mergand printre maslini. Acea plaja
neamenajata a fost odihna propriu zisa in cele 2 zile. In rest a fost odihna activa.

Plimbandu-te pe malul marii, plaja avea conexiune cu mai multe astfel de plaje pana la cele
din Skala Rachoni bine cunoscute (din faa hotelului Rachoni bay).
Avand atatia maslini, Xantoula, proprietara, vinde ulei si tsipuru, productie proprie. Nu prea e
vorbitoare de engleza nici ea nici sotul, dar fiica se descurca mai bine.

Ne-a placut locatia si daca ar fi sa mergem in grup, am alege acest studio.

Voi posta poze pt a vizializa despre ce am vorbit.

Intrebarea anului: merita sau nu merita Thassos

aflandu-ne in Thassos chiar acum, dar avand 9 zile de sedere deja, as vrea sa-mi expun si eu
parerea despre zone si plaje, poate ajutandu-i pe unii sau bagndu-i in mai mare dilema :D

Este a 2-a oara pe aceasta insula, prima a fost dorinta de a o cunoaste, a doua pentru ca era cea
mai apropiata ca si distanta de Bucuresti, pentru o calatorie cu masina si cu 2 copii de 4 an si
pentru ca ne-a placut. Referitor ca e o varianta ieftina, personal n-as spune, dar depinde de
fiecare.

Am ales Skala Potamia, pentru proximitatea la ferry din Limenas pentru diversitatea cazarilor
si pentru plaj, intrare in apa. Cand zic plaja buna, ma refer la perfecta pt copii. Intrare ffff
lina in apa, nisip f fin. Ei se distreaza, nu au frica, isi fac amici... deci nu se plictisesc. dupa
statistica mea copiii intre 2-8 ani se simt in paradis. Dar anul acesta treaba s-a schimbat, adica
au bagat cate sezlonguri au putut si unde n-au putut, au bagat oricum. Asta mie nu imi place, a
mai scris cineva mai devreme, e foarte aglomerat. Eram mai aproape de domnul de langa
mine decat de sotul meu). Totusi pentru bucuria si fericirea copiilor am stat o data la 2 zile la
plaja din Skala Potamia. Preturile xa peste tot, depinde de cine apartineau sezlongurile, in
medie 6 eur -2 sezlonguri.

Golden beach, vecina, e mult mai "aerata". Se distreaza si copiii, dar mai mult cei de la 7 ani
pana la 100 :p (am vazut si asa tinerei) Dimineata mai sunt valuri, dar e minunat. Preturile la.
fel, fara consumatie 5 eur sau 7 eur cu ceva bautura pentru 2 sezlonguri. Se pot practica
sporturi nautice si exista wifi. Deci Golden beach e la alt nivel.

Alta locatie care noua la. toti 4 ne-a placut este Skala Rachoniu, plaja minunata, umbra
naturala, maslini si chiar vita de vie aproape pe plaja. 2 sezlonguri la Metropolis (plaja care nu
apartine hotelurilor, ci celor ce detin jetskiuri, hidrobiciclete etc) 6 eur-2 beri mari. Sunt
marketuri in apropiere. In prima vizita in Thassos, am sarit peste aceasta locatie. Taverna
buna si cu preturi rezonabile "Sakis" chiar la intrare in Skala Rachoniu, pe plaja, dinspre
Limenas. Recomand locatia ca si cazare si punct de plecare.

In primul sejur bifasem toate punctele si plajele de atractie, de data aceasta am zis sa nu
repetam nici una, decat celebra Marble :) si Pachis beach, care ne-a incantat pe atunci, era in
stil Vama Veche (cea veche zic) cu stuf, hamace, bar rustic, multa verdeata si umbra. Stiam ca
e intre Limenas si Skala Rachoniu, dar nu o mai gaseam desi drumul il recunosteam. Intr'un
final am oprit la plaja cu beach bar, unde stiam ca era candva altfel. Am aflat ca in decurs de 1
an s-a renovat tot, iar pe locul Vamei mele Vechi si a tavernei. mai uraele, dar cu mncare
gustoasa au ridicat un super hotel si vreo 3 beach baruri moderne cu muzica house, turisti
preponderent greci. Frumos, ne-a placut dar parca altfel era mai bine. Apa Mi-nu--na-taaaaa o
sa atasez poze. Ne-am propus sa petrecem toata ziua, l iar la pranz am. mers cu masina la
Taverna Sakis de care va vorbeam, 3 km distanta. La intoarcere picii somn pe. sezlonguri iar
noi savurand;) La trezire copii n-au vrut sa. mai stea, se plictiseau vroiau la. galagia si amicii
de acasa, respectiv Sk. Potamia. La ora 18 eram pe plaja de acasa. O mentiune ca dupa amiaza
pe. plaja de la. Pachis beach erau valuri, apa nu e f adanca pt copii, dar la valuri le trece de
urechi. Nu e golf, e deschis spre continent.

Alta plaja nebifata in alt an, Makriammos beach, frumos, dar n-as reveni. In afara ca platesti 3
eur de pers, apoi sezlongurile 7 eur, apoi consumatia, m-a deranjat ca am. cerut mai in faa din
cele incheiate cu lacat de umbrela :D si, au zis ca-s ocupate se cei care stau in hotel. Si sa ma
credeti ca asa. incuiate au stat pana la ora 19. Sincer nu-mi trebuie sa stau in prima linie, dar
doar asa imi pot supravghea copiii.

Marble aproape neschimbata, doar au umbrele de inchiriat, ultima. oara cand am fost nu avea
nimic, era dipa viitura. Apa si culorile ei de vis. Merita revazuta.

Alta zi cautam Vathi beach, nu Porto Vathi, care e minunata, dar nu vroiam atat de comercial.
Si am gasit si plaja multdorita. Plaja neamenajata, apa mica la intrare, de o claritate
incredibila. Barcile si iahturile ancorate aproape pe plaja, lume putina. Recomand
aprovizioanrea cu tot ce trebuie de acasa, apa, suc, sandwich.

Cam atat momentan, voi scrie review la intoarcere acasa. Acum vacante frumoase tuturor
oriunde ati pleca! Si mie desigur hehe.

Marble Beach Porto Vathy (iulie 2016)

Ne-am intors din Thasos in urma cu 3 zile, cu amintiri frumoase si cu convingerea ca vom
reveni foarte curand, poate chiar anul viitor...

Dupa ce am ales cazarea la Ntinas Apartments din Skala Potamias (foarte buna optiune) am
inceput documentarea in legatura cu obiectivele pe care le puteam vizita in apropiere, printre
care se numara si Marble Beach. Dupa doua zile de relaxare pe Golden Beach am pornit spre
Marble Beach pentru ca in ziua cand am sosit, la iesirea din Limenas, am vazut indicatorul
spre Makriamos si citisem ca pe acolo se ajunge la plaja de marmura. Insa venind dinspre
Skala Potamias, la iesirea din satul Panagia ne-a atras atentia un indicator mare cu "Marble
Beach Porto Vathy" si am luat-o pe acel drum destul de ingust, la inceput prin padure, apoi
prin cariera de marmura. Pe traseu ne-am intalnit cu vreo 3 camioane incarcate cu bucati
uriase de marmura pe langa care abia ne-am strecurat, chiar incepusem sa ne facem griji ca
am gresit drumul pentru ca am urcat destul de mult dar ne-am linistit cand am vazut ca drumul
coboara spre mare... si am ajuns la Marble Beach Porto Vathy. Se parcheaza pe marginea
drumului si am prins cam ultimele locuri.

Plaja este destul de mica, noi am ajuns pe la ora 10.30 si am ocupat ultimele sezlonguri dar
erau sezlonguri si umbrele suplimentare pe care le montau baietii angajati la bar. Barul este
mare si nou (constructia este din marmura, desigur), muzica se aude si pe plaja insa pe noi nu
ne-a deranjat... Taxa pentru un sezlong este de 5 euro dar primesti o bere sau un frappe + 1/2
l. apa plata. Nisipul de pe plaja este amestecat cu pietricele fine de marmura, apa este limpede
si calda, adanca destul de aproape de mal.

De la Marble Beach Porto Vathy am plecat spre Limenas pe drumul de pe malul marii, cel pe
care se ajunge la Makriamos. Am trecut pe langa alta plaja mai mica si cam "daramata" care
cred ca era Saliara, vechea plaja de marmura... La iesirea de pe drumul forestier spre Limenas
este o spalatorie auto unde am oprit sa curatam praful alb care s-a depus pe masinile noastre
pe drumul prin cariera de marmura :)

A fost o experienta placuta vizita la Porto Vathy Marble Beach, drumul prin cariera de
marmura si cel prin padure ni s-a parut chiar bun... dupa ce am strabatut 5 km. de drum
forestier in Cheile Nerei cu o saptamana inainte :)

Eu m-as intoarce acolo :)

Plaja Papalimani - pe gustul nostru!

Nu voi scrie despre toate plajele pe care le-am vizitat in Thassos in toti cei 3 ani de cand vin
aici, pentru ca despre marea lor majoritate s-au scris deja review-uri ample si detaliate.

Voi scrie doar despre aceasta plaja, pe care am descoperit-o abia anul acesta si care mi-a
ramas la suflet.

Plaja Papalimani se afla in nordul insulei, aproape de Limenas, mergand in directia Prinos si
este semnalizata din strada cu un panou si cu niste steaguri branduite cu Nestea; plaja nu
apare decat in foarte putine harti. De fapt, am observat ca cele mai multe harti sunt incomplete
si indica doar plajele foarte cunoscute.

Plaja face parte din categoria plajelor agreate de familii cu copii si anume: nisip fin, intrare
lina in mare, fara pietre pe plaja sau in apa.

Este amplasata intr-un golf mititel si este dotata cu sezlonguri ce apartin tavernei situate chiar
pe plaja. Este unul din putinele locuri din Thassos unde am vazut 3 sezlonguri sub o umbrela;
de fapt, sunt 2 sezlonguri si un scaun comod, cu sezut si spatar din carpa; probabil ca s-au
gandit la familiile cu copii :)

Plaja este foarte linistita, chiar daca este preferata de familiile cu copii; lume destul de putina,
probabil si din cauza ca am fost in luna septembrie; probabil ca in lunile de vara este mai
aglomerat si mai zgomotos.

Este una din plajele noastre preferate mai ales datorita pinilor si celorlalti copaci care ofera
umbra naturala; caut si apreciez asta pe plajele din Thassos. Chiar daca ai o umbrela care te
fereste de soare, nimic nu se compara cu umbra oferita de copaci, intr-o zi torida.

Am comandat 2 bauturi si nu am mai platit sezlongurile; masa de pranz am luat-o la taverna

de pe plaja, unde am mancat, ca peste tot in Thassos, ieftin si bine.

Taverna e oarecum impartita in 2 zone: una de restaurant si una de club, care se activa seara.
N-am ramas pana seara, ca sa vedem ce se intampla si la club :)

Mi-a placut si de personalul de la taverna care ne-a adus bauturile pe plaja si care ne-a servit
la pranz; o fata si un baiat, tineri amandoi, prietenosi si amabili.
In timpul zilei am avut parte de o muzica ambientala, extrem de placuta si bine aleasa pentru
momentul zilei.

Distractia maxima copiilor a reprezentat-o un vechi ponton din piatra, dezafectat, de pe care
copiii isi luau avand si sareau in apa; apa din capatul pontonului, unde sareau copiii, era
numai buna ca adancime pentru ei.

Plaja are o parcare generoasa, la strada, intre pini.

Ne-am simtit tare bine pe plaja asta, am stat o zi intreaga acolo si o recomand cu drag!

Mini-croaziera cu Zeus - Golden Beach

Inainte de toate, ii multumesc mult lui @mirmicu, care, prin recomandarile sale postare la
rubrica CMR, mi-a usurat mult cautarea

Intrebarea mea postata la CMR s-a referit la existenta unui vas de croaziera cu plecare din
zona Skala Potamia-Golden Beach.

Iata si recomandarile userului @mirmicu, foarte utile:

Mari, joi, vineri i smbt (ntre orele 10.00 i 16.00) se fac excursii cu Zeus Boat cu
plecare din portul pescresc din Golden Beach, n nordul extrem al golfului, n Skala
Panaghia.

Pescuit, not i barbeque.

Pre 30 euro/adult, 15 euro/copil.

BILETE I INFORMAII

Golden Beach: Restaurant "Playa de Oro" sau "RENT MOTO"

Skala Potamia: Supermarket "ENIRA" sau Informaii 20:00 - 23:00 (in fata statiei Taxi)

Cuta pe youtube Zeus Boat Trip Thassos i vei gsi filmuleul de prezentare.

Raspunsul mi-a fost de un real folos, ca macar stiam ca exista si ca am unde sa ma duc sa fac
rezervarea.

Pentru rezervare, nu a mai fost nevoie sa ajung la nici unul din locurile recomandate. Exact in
centrul statiunii Skala Potamia, unde toata lumea iese la plimbarea de seara, pe faleza, la
intersectia cu straduta cu Carrefour Expres, se afla un desk unde se pot face rezervari.
Intervalul orar in care gasiti pe cineva la desk este 20.30-23.30.

Costul este de 30 euro/adult si 15 euro/copil; copiii mici nu platesc; am facut rezervarea la

baiatul de la desk (care era si ajutorul capitanului Manolis, pe vas) si am lasat un avans de 30
de euro

Costul a inclus:
-Croaziera de 6 ore (intre orele 10.00-16.00)

-Masa de pranz, formata din gratar (pui, porc sau frigarui), cartofi si salata+desert pepene

-Un suc sau o cafea la imbarcare

-Un suc sau apa sau un pahar de vin la masa de pranz

-Tot ceea ce se serveste dupa masa de pranz, pe ruta de intoarcere, se plateste suplimentar

Ne-am ales pentru aceasta croaziera o zi mai noroasa, dar a fost la fix, pentru ca am fost putini
pasageri (cam 12 persoane) si nici nu ne-a batut soarele in cap :)

Plecarea s-a facut la 10.00 fix din portul pescaresc Golden Beach, aflat dupa ce se termina
plaja.

Capitanul Manolis este un tip destul de sobru, asa ca nu va asteptati la cine stie ce distractie
sau veselie in timpul croazierei.

Vasul nu este foarte mare, estimez o capacitate de circa 30-50 pasageri; arata destul de bine,
are si grup sanitar.

Prima oprire este aproape de o plaja destul de pustie, aspectul ei fiind stricat de o cladire mare
lasata in paragina.

Manolis duce vaporasul aproape de tarm, apoi cu barcuta cu motor duce pasagerii chiar pe
plaja; distanta de unde ancoreaza vaporasul pana la plaja este mica, poate fi parcursa si inot de
doritori.

Urmatoarea plaja care se viziteaza este noua plaja de marmura, Porto Vathi Marble Beach; o
plaja frumos amenajata, cu nisip aproape alb, situata langa o cariera de marmura. Ne-a placut
mult aceasta plaja, asa ca am mai vizitat-o o data si zilele urmatoare, cand am vizitat si
Marble Beach

In timpul vizitei la aceasta plaja, Manolis prepara gratarul la bordul vaporasului. Aduce
fripturile si frigaruile gata facute si doar le aseaza pe gratarul ingenios montat cumva in afara
bordului. Friptura este de pui sau porc, frigaruile la fel; le serveste cu cartofi fierti si salata,
toate pastrate in lazi frigorifice.

De baut iti ofera apa sau suc sau vin, iar la final cateva bucatele de pepene rosu ca desert.

In timpul croazierei, circa o ora este dedicata pescuitului; Manolis ofera fiecaruia cate o scula
de pescuit si momeala; poti prinde niste pestisori mici, asemanatori cu guvizii. Ajutorul lui
Manolis ii curata si ii pune si pe gratar; si la gust sunt asemanatori cu guvizii buni, dulci.

Mini-croaziera a durat pana aproape de orele 16.00, cand ne-am intors de unde am plecat, din
portul pescaresc Golden Beach
Evident, nu o recomand celor cu rau de mare; fiind o zi mai noroasa si cu putin vant si valuri,
am avut ceva tangaj nu prea placut! Insa ne-am increzut in abilitatile capitanului Manolis
de a stapani ambarcatiunea! :)

Din cate am vazut este singura optiune de croaziera din zona Skala Potamia-Golden Beach;
este posibil sa fie si altele, dar nu le-am vazut nici semnalizate cu vreo reclama si nici vreun
alt vaporas.

Psili Ammos Beach

Psili Ammos Beach este o plaja pe drumul dintre Potos si Limenaria, intr-un mic golf al
marii!

Parcarea este pe un teren viran, de o parte si de alta a soselei, printre maslini si pini, printre
damburi!!! Ca majoritatea plajelor din Thassos unde nu sunt amenajate parcari, la capitolul
infrastructura aceasta insula fiind la pamant, dar asta e alta poveste!

La Plaja Psili Ammos ajungi traversand beach-barul. Aceasta e amenajata cu cateva randuri
de paturi si multe altele de sezlonguri.

Nisipul este fin, intrarea in apa putin cam brusca, la mal sunt cateva pietre, dar apa este
limpede si de un verde-azuriu foarte clar!

Muzica in surdina la bar, fara sa fii stresat de vanzatori ambulanti galagiosi!

Plaja foarte aglomerata, cu greu gasesti un sezlong liber!

Preturile sunt putin mai mari fata de alte plaje, respectiv un frappe 3,5, iar o bere la sticla 5.

Internetul merge foarte prost, cu greu reusesti sa prinzi putin semnal chiar si langa bar!

O plaja draguta pe care poti petrece cateva ore linistite!!!

Pachis Beach - Skala Rachoni

Pachis Beach din Skala Rachoni este o plaja intr-un golf din nordul insulei, intre Limenas si
Prinos.

La plaja se ajunge printre o livada de maslini si pini.

Plaja este ideala pentru familii cu copii, este cu nisip, iar intrarea in apa este lina.

Apa marii este atat de limpede incat ti se vad degetele de la picioare.

In acest golfulet te poti plimba cu hidrobicicleta sau cu barca pe care le poti inchiria de la un
centru special amenajat pe plaja cu 8 pentru 30 min sau cu 12/ora.

Sezlongurile sunt "pe apucate" intrucat sunt putine si marea majoritate defecte, gratuit dar
trebuie sa consumi ceva de la barul de pe plaja.
Un frappe costa 2,5, iar o bere la sticla 3. Imediat langa plaja este si un restaurant dragut!

In concluzie, Pachis Beach e o plaja linistita unde poti petrece cateva ore relaxante!!!

Clasificarea plajelor din Thassos

Inainte de plecare in vacanta in Thassos am citit despre plaje si clasificarea lor in functie de
frumusete. Noi am fost 3 cupluri si 3 copii, iar parerea noastra unanima in ceea ce priveste
frumusetea plajelor este urmatoarea:

1 Marble Beach - pentru culoarea apei si contrastul cu marmura alba)

2 Makryamos - plaja este privata, costa 3 /adult intrarea in resort, peisajul este extraordinar,
curatenia, detaliile, ordine, parcare, piscina, dusuri. O recomand pt copii pt ca au si spatiu de
joaca racoros si intrare lina in marea cu valuri

3 Golden Beach - plaja seamana cu cea de la Mamaia, cu apa mica si nisip

4 Paradise - plaja este mai salbatica iar in mare se observa o insula

5 Pachis - plaja este cu nisip fin iar intrarea in mare ete lina

6 Skala Rachonia - plaja este cu nisip iar apa marii creste treptat, apusul pe mare e superb.

Acestea sunt plajele pe care am stat in sejurul nostru.

Limenaria si cateva plaje frumoase din Thassos

Minivacanta din acest an cu ocazia sarbatorilor si incalzirea vremii ne duce gndurile la

vacanta si de ce nu... la mare. In reviewul care urmeaza voi descrie oraselul Limenaria aflat in
partea sudica a insulei Thassos-Grecia si cateva plaje superbe situate pe coasta de est a
insulei, mai exact intre Limenas capitala insulei si Limenaria de pe partea opusa.

Un filmulet postat pe Youtube despre plajele din Thassos vizionat acum un an m-a convins
definitiv sa aleg insula ca destinatie de vacanta.

Filmuletul respectiv se poate viziona aici. Rog frumos pe webmaster sa il posteze la nceputul
articolului ca fond de consultare audio/video.

De ce aleg atat de multi romani Thassos ca destinatie de vacanta?

In primul rand este cea mai apropiata insula greceasca din Romania, din Bucuresti sint
aproximativ 600km iar costurile in afara de carburant sint taxa de drum Bulgaria 5
eur/saptamana, cei 2,4 eur taxa de autostrada din Grecia si taxa de feribot Keramoti-Thassos
(16 eur masina+3 eur/persoana). Trebuie alimentat cu carburant in Bulgaria din cele 3 tari
(RO, GR si BG) aici este cel mai convenabil. Pentru cei fara masina exista curse de autocar
sau sejururi organizate.
Daca cineva doreste sa exploreze insula pe cont propriu (si nu prin excursiile organizate care
sint destul de scumpe) exista autobuze care circula regulat pe soseaua circulara a insulei (cca
100km).

Peisajele uluitoare sint un alt motiv pentru care romanii aleg Thassos, si nu in ultimul rand
preturile la cazare.

La capitolul alimentatie deja parerile sint foarte impartite. Sejururulie cu masa/mesele incluse
sint intradevar mai convenabile dar evident mai slabe calitativ. Cum majoritatea merg cu
masinile personale in vacanta, recomand transportul alimentelor/bauturilor neperisabile din
tara (in Thassos mai scump) si gatitul in cazul in care locul de cazare are bucatarie, dar o mare
parte a meselor trebuie servita acolo la o terasa/taverna/restaurant. Pana la urma fiecare face
cum doreste dar pentru un buget mai redus aceasta (varianta descrisa mai sus) este varianta
cea mai buna.

Iertare pentru paranteza de mai sus (eu o consider introducere) sa ma intorc la subiectul din
titlu, si anume Limenaria si o parte din plajele frumoase.

Limenaria este al doilea oras (orasel) ca marime de pe insula Thassos. Din punct de vedere
geografic este situat pe coasta sudica a insulei. Recensamantul din 2011 indica 2480 persoane.
Satul de munte Kastro (obiectiv turistic) apartine orasului.

Din pacate nu exista suficiente date istorice cu privire la infiintarea orasului, spre deosebire de
Limenas capitala insulei. Dar numeroase locuri/situri arheologice din apropiere demonstreaza
ca aici a existat o asezare. Aceste locuri ar fi urmele minelor de minereu de fier, cupru,
turnatorii de plumb si argint. Primele date scrise sint din secolul 19. Atunci locul a fost descris
ca plantatie de masline, vita de vie folosit de catre cei din Kastro. Langa plantatie au existat
case si o biserica (Sf Georgios). La sfarsitul secolului 19 populatia din Kastro se muta
definitiv aici si infinteaza Limenaria care pe vremea respectiva s-a numit Hamedie. In secolul
20 in urma infiintarii exploatarii si exportarii minereului de catre firma Speidel dezvoltarea
orasului a cunoscut o oarecare ascensiune, acest lucru a fost stopat la primul razboi mondial,
multe utilaje s-au distrus atunci, dupa razboi firma Samm si mai tarziu firma Krupp se ocupa
de aceasta ramura a industriei.

In prezent se traieste predominant din servicii turistice, orasul are biserici, scoala, liceu, un
port turistic, legaturi rutiere prin soseaua circulara a a insulei si prin transport maritim.

Cazarea este convenabila hotelurile care apar pe booking au in acest moment un pret mediu de
la 112 lei. Diversitatea este mare si la restaurante.

Palataki este ca un simbol al oraselului este de fapt o cladire care pe vremuri a fost sediul
administrativ a firmei Speidel (descris mai sus) Fiind construit pe faleza dar pe o portiune mai
inalta da senzatia ca vegheaza orasul. Este de fapt o ruina si arata bine doar... de departe. Mai
jos portul este protejat de catre un dig de aproximativ 200m, promenada de-a lungul falezei
este foarte lunga. Pe langa cazare si masa si parcare se gaseste foarte usor in Limenaria. De
fapt peste tot in Thassos parcarea nu este o problema.

Plaja din Limenaria este din nisip amestecat cu pietris marunt, intrarea este lina, plaja este
mare si incapatoare.
Plaja Metalia din apropiere a primit denumirea din cauza fabricii de extractie a minereului de
fier despre care am scris mai sus (exista si expozitie aici) este mai salbatica.

Plaja Tripiti la fel este aproape de Limenaria, este mica dar are nisipul fin si in jur peisajele
sint incantatoare se vede si Palataki de aici.

Plecnd cu masina din Limenaria cu masina (a fost o zi destinata incercarii plajelor, pe

scaunele masinii am pus prosoape pt ca niciodata nu am asteptat sa ne uscam, deja plecam la
urmatoarea plaja) ne-am oprit in Potos, alta destinatie atractiva din sudul insulei.

Plaja din Potos destul de lunga (cca 2km) are nisipul fin, iar intrarea este lina. Mie mi s-a
parut putin ingusta plaja (sau a fost din cauza aglomeratiei) Exista un port turistic aici, se pota
face plimbari cu barca sau vaporasul, sfufundari, cumparaturi, pe langa nenumarate locuri de
cazare, restaurante, terase exista si o biserica ortodoxa mare aici (inca in constructie)

Plaja Pefkari de langa Potos, ce-i drept mai mica dar de calitate (nisip bun, apa curata)
Pefkari este un mic sat pescaresc.

Plaja Psili Ammos este o plaja mica dar cu peisaje uluitoare. Nisipul este fin, intrarea in apa
mai putin lina totusi portiunea este acceptabila si pentru copii. Se parcheaza in umbra pinilor
si maslinilor. Plaja este marginita de stanci. Am vazut ceva taverne aici (sus langa sosea)

Plaja Astris nu departe de Psili Ammos circulnd spre nord nu este prea mare dar nisipul este
ok, apa ok, nu imi dau seama de ce dar nu este recomandata pt copii mici. Este un miniport,
de aici se pleaca la pescuit, scufundari si excursii cu vaporasul. Ceva hoteluri, taverne,
magazine (de aici am facut cumpraturile, am luat souveniruri pt acasa) exista pe aici si o
benzinarie cu benzina de cca 8 lei. Parcarea la fel nu este o problema si nu se plateste.

Plaja Kalami (plaja hotelului unde am stat - Aeria, vezi review) este o plaja semisalbatica
(dar s-au amplasat sezlonguri si umbrele) compus integral din pietre albe mai mici si mai mari
(demne de luat acasa ca souvenir sau decoratiuni de gradina-eu am luat) aici se poarta
obligatoriu incaltaminte de inot groasa, sint arici de mare foarte multe, intrarea nu este lina si
exista gropi daca nu ai grija de la apa pana la genunchi intri in apa pana la gat. plaja este un
punct de plecare spre Giola un obiectiv turistic must see. Drumul pana la Kalami si implicit
Giola este de pamant si foarte abrupt, exista la sosea un indicator mic (Giola) se poate rata
daca se circula cu viteza. (vezi si review scris de mine despre Giola)

Giola - nu este o plaja dar este obligatoriu sa faci baie in Giola. Este ca o piscina naturala
formata de valuri in stancile de la mal. Adancimea este mare de cca 5m totusi se vede pana la
fund.

Plaja Livadi este o plaja foarte aproape de manastirea Arhanghelului Mihail,se coboara mult
ca aspect seamana cu plaja Kalami doar ca are mai mult nisip.

Plaja Aliki la fel este de o frumusete rara, se coboara din sosea pe niste scari, nu este mare
dar este de calitate nisipul fiind fin apa foarte curata si de culoare turkoaz. Numele vine de la
satul Aliki din apropiere. Taverne sint si aici destule, locuri de cazare de asemenea.

Plaja Paradise Beach a primit denumirea datorita frumusetii plajei si peisajelor din jur.
Exista un loc (ce-i drept nu prea mare) si pentru cei care nu doresc sa poarte costumul de baie.
Plaja Golden Beach este cea mai mare plaja din insula Thassos la o distanta de cca 10 km de
Limenas capitala insulei. Este si cea mai populara plaja, nisip ok dar mai sint si pietricele,
intrarea atat de lina de si dupa cateva sute de m apa tot pana la genunchi ajunge. Apa la fel ca
si in alte locuri este atestata cu steagul albastru (care se da pentru anumite conditii in privinta
calitatii apei)

Marble Beach - am ratat-o, am auzit de ea dupa ce am ajuns acasa, in loc de nisip sint
pietricele de marmura (de acolo si denumirea), mai salbatica (dupa viitura care a maturat tot
in 2014) iar accesul foarte prost.

Cam acestea au fost plajele vizitate de mine, pe partea vestica a insulei nu am fost dar mai
mult ca sigur urmeaza cndva (si implicit inca un review)

Giola, un loc care trebuie vazut

Cu ocazia sejurului petrecut in partea sudica (satul Astris - vezi impresii) a insulei Thassos,
am vizitat si piscina naturala formata de vreme care se numeste Giola.

Cale de acces: din soseaua principala care inconjoara insula:indicator Giola (dinspre Limenas
stanga, dinspre Limenaria dreapta) se coboara pe un drum de pamant, se poate circula cu orice
masina, se ajunge pana la o plaja care se numeste Kalami (cu pietricele si arici de mare) pe
urma se urca din nou pana se ajunge la un loc de parcare (destul de salbatic intre maslini) de
acolo se coboara pe jos pe carare pana la malul marii (numai piatra si stanca) si se observa
minunea naturala numita Giola, cca 8m adancime.

Este alimentata cu apa marii la orice val mai mare.Se poate innota,face baie. Se mai numeste
piscina sirenelor (locul unde sirenele fac noaptea baie) Eu am vazut sirenele care faceau baie
dar nu aveau coada de peste ci 2 picioare.

Pozele cu sirenele nu le atasez, le pastrez pt mine. Exista si o terasa in zona unde se poate bea
si manca, proprietarul foloseste un fel de ATV cu multe locuri (6 locuri) pt a transporta
persoane de la sosea pana la Giola contra sumei de 2 euro.

Sfatul meu: este mai interesant pe jos, daca va grabiti este ok orice masina.