Silvia BEJENARU

Madalina Alice RUS

 Desen tehnic

INTRODUCERE

Desenul tehnic este una din cele mai importante discipline ce

fundamenteaza pregatirea viitorilor ingineri pentru desfasurarea activitatilor de
conceptie, de proiectare si executie n constructia de masini. Aceasta disciplina
foloseste cunostintele de baza din geometria descriptiva, dar si cunostinte de
tehnologia materialelor si tehnologie de fabricatie.
Desenul tehnic este reprezentarea grafica plana a unui obiect pe baza unor
norme si reguli stabilite n acest scop.
Lucrarea prezinta principalele standarde si reguli utilizate n domeniul
reprezentarii obiectelor din spatiu pe unul sau mai multe plane de proiectie.

Lucrarea se adreseaza studentilor din anul I, nvatamnt cu frecventa

redusa, specializarile Inginerie Economica si Ingineria si Protectia Mediului n
Industrie, n a caror plan de nvatamnt este inclusa aceasta disciplina
fundamentala.

n prima parte sunt prezentate notiunile de baza privind reprezentarea prin

vederi, sectiuni si cotarea obiectelor precum si cteva elemente privind nscrierea
pe desene a starii suprafetelor si a abaterilor de prelucrare.
Partea a doua se refera la reprezentarea si cotarea organelor de masini
utilizate la realizarea asamblarilor, terminnd cu reprezentarea principalelor
asamblari demontabile si nedemontabile utilizate n constructia de masini.
La baza elaborarii lucrarii au stat standardele din domeniu, normele ISO si
o serie de lucrari din literatura de specialitate.
Notiunile teoretice sunt nsotite de aplicatii propuse spre rezolvare.

Autorii
 Desen tehnic 3

CAPITOLUL 1

DISPUNEREA PROIECTIILOR

1.1 Reguli generale STAS 614-76

Desenul tehnic industrial foloseste ca metoda de reprezentare proiectia cilindrica

ortogonala pe doua sau mai multe plane de proiectie cu scopul de a se obtine imagini nedeformate a
tuturor dimensiunilor.
Pentru obiectele de complexitate mare, cnd proiectiile pe doua sau trei plane de proiectie nu
redau imaginea completa a obiectului, se recurge la proiectia pe mai multe plane, care formeaza asa-
numitul cub de proiectie. Obiectul se considera introdus n interiorul acestui cub imaginar, iar
proiectiile se obtin pe fetele interioare ale acestuia (fig.1.1).

Fig. 1.1
Trecerea de la dispunerea spatiala la cea plana se realizeaza prin rabaterea fetelor cubului de
proiectie, pe planul vertical, obtinndu-se sase proiectii, n corespondenta (fig.1.2), dupa cum
urmeaza:
1 vederea din fata, dupa directia A, se obtine pe planul vertical din spate; este numita si
proiectie principala, ea cuprinznd cele mai multe detalii de forma si dimensiuni ale obiectului;
2 vederea de sus, dupa directia B, se obtine pe planul orizontal inferior si se amplaseaza
sub proiectia principala;
4 Desen tehnic

3 vederea din stnga, dupa directia C, se obtine pe planul lateral din dreapta si se
amplaseaza n dreapta proiectiei principale;
4 vederea din dreapta, dupa directia D, se obtine pe planul lateral din stnga si se
amplaseaza n stnga proiectiei principale;
5 vederea de jos, dupa directia E, se obtine pe planul orizontal superior si se amplaseaza
deasupra proiectiei principale;
6 vederea din spate, dupa directia F, se obtine pe planul vertical din fata si se amplaseaza
n dreapta sau stnga proiectiei principale dupa proiectia C, respectiv D.

D A C F

Fig. 1.2
Piesele care pot fi utilizate n orice pozitie (suruburi, piulite, stifturi, arbori, axe, tije etc.) se
reprezinta de regula n pozitia de prelucrare (sau de asamblare), adica cu axa orizontala.
n cele mai multe cazuri, la reprezentarea unui obiect sunt suficiente una, doua sau trei
proiectii, respectiv dupa directiile A, B si C.

1.2. Metode de dispunere a proiectiilor

Conform STAS 614-76, dupa modul de amplasare al proiectiilor fata de proiectia
principala, se cunosc doua metode si anume:
- metoda E, europeana, prezentata n fig.1.2;
- metoda A, americana, prezentata n fig.1.3.
 Desen tehnic 5

D A C F

Fig. 1.3
Simbolurile grafice de identificare pentru cele doua metode (fig.1.4) se amplaseaza pe desen
numai daca este strict necesar, n stnga sau n interiorul indicatorului.
Metoda E Metoda A

Fig. 1.4

1.3. Exceptii de la dispunerea normala

a proiectiilor
Se admit abateri de la dispunerea normala a proiectiilor n urmatoarele cazuri:
- cnd obiectul are unele parti nclinate fata de planele de proiectie;
- pentru a reprezenta anumite detalii de forma si pentru o mai buna claritate a desenului,
precum si pentru utilizarea rationala a cmpului desenului.
n aceste cazuri directiile de proiectare se indica prin cte o sageata deasupra careia se scrie
litera de identificare a vederii, litera care se trece si deasupra proiectiei corespunzatoare (fig.1.5).
n cazul proiectiilor reprezentate rotit lnga litera de identificare, se reprezinta si un simbol.
6 Desen tehnic

Fig. 1.5

Teme propuse
Sa se reprezinte n 3 proiectii ortogonale (vedere din fata, vedere de sus, vedere din stnga)
obiectele din figurile urmatoare. (Sageata indica directia de proiectie pentru vederea din fata).
 Desen tehnic 7

CAPITOLUL 2

VEDERI, SECTIUNI, RUPTURI

2.1 Reprezentarea vederilor

2.1.1 Generalitati
Vederea este reprezentarea n proiectie ortogonala pe un plan a unui obiect nesectionat. Ea
contine conturul aparent al obiectului, muchiile si liniile de intersectie vizibile (muchii reale), muchiile
fictive, linii de axa, muchii acoperite (fig.2.1).
muchii reale

muchie
fictiva

muchii acoperite linii de axa

Fig. 2.1
Muchia reala este linia care separa formele geometrice simple ce intra n componenta unei
piese. Se traseaza cu linie continua groasa (tip A).
Muchia fictiva este intersectia imaginara a suprafetelor piesei racordate prin rotunjire. Se
traseaza cu linie continua subtire (tip B), care nu atinge muchiile reale din vecinatate.
Daca prin proiectia unei suprafete nclinate, rezulta doua muchii fictive concentrice (fig.2.2)
sau paralele (fig.2.3) foarte apropiate, se reprezinta numai una din cele doua muchii si anume cea
corespunzatoare grosimii mai mici a piesei.
Liniile de axa (axele de simetrie ale piesei sau ale formelor geometrice care compun piesa)
se traseaza cu linie punct subtire (tip G).
Muchiile acoperite se traseaza (numai daca este necesar pentru ntelegerea formei
obiectului) cu linie ntrerupta subtire sau groasa (tip E, F) (fig.2.2).
8 Desen tehnic

Fig. 2.2 Fig. 2.3

Principalele reguli de reprezentare pentru vederi, sectiuni si rupturi sunt cuprinse n STAS
105-87.
2.1.2. Clasificarea vederilor
n functie de directia de proiectie, vederile se clasifica n:
a) vedere obisnuita, daca este obtinuta dupa una din directiile de proiectie cuprinsa n
STAS 614-76 (fig.2.2);
b) vedere particulara, daca este obtinuta dupa alta directie de proiectie dect cele din
STAS 614-76 (fig.1.5 vederea din A).
n functie de proportia n care se face reprezentarea obiectului, vederile se clasifica n:
a) vedere completa, daca n proiectia respectiva obiectul este reprezentat n ntregime n
vedere (fig.2.4);
b) vedere partiala, daca n proiectia respectiva numai o parte a obiectului este reprezentata
n vedere, limitata prin linie de ruptura (fig.2.3, 2.5);

Fig. 2.4 Fig. 2.5

c) vedere locala, daca n proiectia respectiva, numai un element simetric al obiectului este
reprezentat n vedere, fara linii de ruptura (fig.2.6, 2.7). Vederile locale se amplaseaza
dupa metoda A (americana).
 Desen tehnic 9

Fig. 2.6 Fig. 2.7

2.1.3. Reguli
pentru reprezentarea vederilor
Pentru a putea identifica usor pe desene fetele plane ale unor corpuri (paralelipipede,
trunchiuri de piramida), precum si portiunile de cilindri tesite plan si avnd forma de patrulater, se
reprezinta cu linie continua subtire diagonalele acestor suprafete (fig. 2.8, 2.9).

Fig. 2.8
Fig. 2.9
Suprafetele striate, ornamentate marunt si uniform se reprezinta n vedere, cu relieful numai
pe o mica portiune a conturului (fig.2.10, 2.11).

Fig. 2.10 Fig. 2.11

10 Desen tehnic

Conturul initial al unui obiect (de exemplu nainte de fasonare) se reprezinta cu linie-doua
puncte subtire (fig.2.12).

Fig. 2.12 Fig. 2.13

Cnd la scara desenului, o anumita portiune nu este suficient de clara, se utilizeaza

reprezentarea n detaliu (fig.2.13). Aceasta se ncadreaza ntr-un cerc sau dreptunghi trasat cu linie
continua subtire si se reprezinta la o scara de marire, n vedere sau sectiune. Detaliul se limiteaza cu
linie de ruptura (sau nu) si poate cuprinde amanunte nereprezentate n portiunea din care provine.
Elementele repetitive (gauri, danturi, suruburi, piulite) pot fi reprezentate complet o singura
data n totalitate, n pozitii extreme (fig.2.14) sau pe o mica portiune (fig.2.15), restul elementelor
fiind reprezentate simplificat. Numarul, forma si pozitia elementelor se coteaza sau se indica n
cmpul desenului.

Fig. 2.14

Fig. 2.15

2.2. Reprezentarea sectiunilor

2.2.1. Generalitati. Clasificarea sectiunilor
Pentru reprezentarea unui desen ce reprezinta o piesa cu unul sau mai multe goluri de-a
lungul axelor sau paralele cu acestea, se foloseste reprezentarea n sectiune pe unul, doua sau mai
multe plane de proiectie ale sistemului ortogonal de reprezentare.
Sectiunea este reprezentarea n proiectie ortogonala pe un plan a obiectului, dupa
intersectarea acestuia cu o suprafata fictiva de sectionare si ndepartarea imaginara a partii obiectului
aflata ntre observator si suprafata respectiva.
Desen tehnic 11

Sectiunile se clasifica:
Dupa modul de reprezentare, n:
a) sectiune propriu-zisa, daca se reprezinta numai figura rezultata prin intersectarea
obiectului cu suprafata de sectionare (fig.2.16);
b) sectiune cu vedere, daca se reprezinta att sectiunea propriu-zisa, ct si n vedere, partea
obiectului aflata n spatele suprafetei de
sectionare (fig.2.17).

Fig. 2.16

Fig. 2.17
Dupa pozitia suprafetei de
sectionare fata de planul orizontal de proiectie, n:
a) sectiune orizontala, daca suprafata de sectionare este un plan de nivel (fig.2.18, sectiunea
A-A);
b) sectiune verticala, daca suprafata de sectionare este un plan de front (fig.2.18, sectiunea
B-B);
c) sectiune particulara, daca suprafata de sectionare are o pozitie oarecare fata de planele
de proiectie.
Dupa pozitia suprafetei de sectionare fata de axa
B-B
principala a obiectului, n:
a) sectiune longitudinala, daca suprafata de
sectionare contine sau este paralela cu aceasta axa
(fig.2.7);
b) sectiune transversala, daca suprafata de
sectionare este perpendiculara pe aceasta axa
(fig.2.16, 2.17).
Dupa forma suprafetei de sectionare, n:
a) sectiune plana, daca suprafata de sectionare este
un plan (fig.2.18);
b) sectiune frnta, daca suprafata de sectionare este
Fig. 2.18 formata din doua sau mai multe plane consecutiv
concurente sub un unghi diferit de 900 (fig.2.19,
2.20).
12 Desen tehnic

Fig. 2.19 Fig. 2.20

Fig. 2.21 Fig. 2.22

c) sectiune n trepte, daca suprafata de sectionare este formata din doua sau mai multe
plane paralele (fig.2.21);
d) sectiune cilindrica, daca suprafata de sectionare este cilindrica, iar sectiunea este
desfasurata pe unul din planele de proiectie (fig.2.22).
Dupa proportia n care se face sectionarea obiectului, n:
a) sectiune completa, daca n proiectia respectiva obiectul este reprezentat n ntregime n
sectiune (fig.2.18);
b) sectiune partiala, daca n proiectia respectiva numai o parte a obiectului este
reprezentata n sectiune, separata de restul obiectului printr-o linie de ruptura (fig.2.9);
c) jumatate vedere jumatate sectiune, pentru obiectele simetrice (fig.2.23 a, b, c).
Desen tehnic 13

Fig. 2.23
Sectiunile propriu-zise se clasifica, dupa modul lor de amplasare, n:
a) sectiuni amplasate conform dispunerii proiectiilor STAS 614-76 (fig.2.24), n
succesiune;

Fig. 2.24
b) sectiuni suprapuse (fig.2.25) care se reprezinta peste vedere, cu linie continua subtire;
c) sectiuni intercalate (fig.2.26) amplasate n intervalul de ruptura al obiectului pe portiunea
unde forma sectiunii este constanta;

Fig. 2.25

Fig. 2.26
14 Desen tehnic

d) sectiuni deplasate (fig.2.27) amplasate deasupra sau sub proiectia n vedere, cu una din
axe pe directia planului fictiv de sectionare.

Fig. 2.27
Sectiunile succesive propriu-zise sau cu vedere pot fi dispuse n modul cel mai convenabil
pentru configuratia obiectului reprezentat.
2.2.2. Reguli de reprezentare a sectiunilor
1. Conturul si muchiile reale vizibile din sectiune se reprezinta cu linie continua groasa, cu
exceptia sectiunilor suprapuse (fig.2.25);
2. Suprafetele rezultate prin sectionare se hasureaza;
3. n cazul sectiunilor n trepte, n locul de trecere dintr-un plan n altul, se recomanda decalarea
hasurilor (fig.2.21);
4. Piesele pline cum sunt suruburile, stifturile, niturile, arborii, osiile, precum si bielele, spitele,
nervurile se reprezinta nesectionate chiar daca axa lor longitudinala se afla n planul de
sectionare.
Nervurile, tablele sau aripile, se reprezinta sectionate numai n cazul sectiunilor transversale.
5. Portiunile sectiunilor frnte neparalele cu unul din planele de proiectie se rotesc pna ajung
paralele cu planul considerat, pentru ca sectiunea sa rezulte nedeformata (fig.2.19). Daca
partea nclinata este cuprinsa ntre doua plane paralele, aceasta nu se mai rabate (fig.2.20).
6. Sectiunile propriu-zise suprapuse, deplasate sau intercalate, se executa n proiectie vazute din
stnga sau de sus (fig.2.27) si fara notarea traseului de sectionare.
7. La reprezentarea jumatate vedere jumatate sectiune, sectiunea se reprezinta n dreapta
axei, daca axa proiectiei este verticala si respectiv sub axa, daca axa proiectiei este
orizontala (fig.2.23).
8. Traseul de sectionare, reprezentnd urma suprafetei de sectionare pe planul de proiectie, se
reprezinta cu linie-punct subtire avnd la capete si n locurile de frngere segmente de linii
groase. Pe segmentele de la capete se amplaseaza sageti orientate n sensul de privire si
respectiv de proiectare (fig.2.23, 2.24) sau de amplasare a proiectiei. n dreptul sagetilor si
daca este cazul si n locurile de frngere a traseului de sectionare, se nscrie litera de
identificare a sectiunii.
Sectiunile cu forma identica se noteaza cu aceeasi litera si se reprezinta o singura data.
9. Proiectiile reprezentate n pozitie rotita sau desfasurate se noteaza cu simbolul respectiv,
amplasat deasupra proiectiei la care se refera (fig.1.5, 2.22).
 Desen tehnic 15

2.2.3. Reguli de hasurare

1. Hasurarea suprafetelor sectionate se executa conform STAS 104-80, cu linii continue subtiri,
paralele, echidistante, nclinate la 450 fata de o linie de contur (fig.2.28a), fata de o axa a

sectiunii (fig. 2.28b) sau fata de liniile

chenarului (fig.2.28c).

a) b) c)
Fig. 2.28
2. Directia hasurilor poate fi spre dreapta sau spre stnga astfel nct sa nu coincida cu
orientarea liniilor de contur sau a axelor. De aceea se admit hasurari sub unghiuri de 300 sau
600, pentru evitarea paralelismelor (fig.2.29).
3. Distanta dintre hasuri se alege n functie de marimea suprafetei hasurate si poate fi de minim 1
mm.
4. Directia si distanta dintre hasuri se pastreaza aceleasi pentru un obiect pe toate reprezentarile
acestuia executate pe acelasi format.
5. Piesele dintr-un ansamblu care sunt n contact se hasureaza cu linii orientate distinct (fig.2.30)
sau cu echidistante diferite (fig.2.31).

Fig. 2.31
Fig. 2.29 Fig. 2.30

6. Sectiunile obiectelor care au o arie de hasurare mare, se pot hasura doar pe contur
(fig.2.32).
16 Desen tehnic

Fig. 2.32 Fig. 2.33 Fig. 2.34

7. Sectiunile pieselor cu grosime pe desen sub 2 mm se pot nnegri, lasnd ntre sectiunile
alaturate un spatiu de minim 1 mm (fig.2.33).
8. Daca o cota este nscrisa n zona hasurilor, atunci acestea se ntrerup (fig.2.34).
n tabelul urmator este prezentat modul de hasurare recomandat pentru diferite tipuri de
materiale.
 Desen tehnic 17

2.3. Reprezentarea rupturilor

Ruptura este reprezentarea n proiectie ortogonala pe un plan a unei piese, asa cum ar arata
aceasta dupa ce ar fi ndepartata o parte din ea, separnd aceasta parte de restul piesei printr-o linie
ondulata subtire (tip C). Ruptura se foloseste n scopul:
- reprezentarii unor detalii interioare, acoperite n vedere (fig.2.16);
- reducerii spatiului ocupat de reprezentare pe desen, fara sa fie afectata claritatea si
precizia acesteia (fig.2.17, 2.26);
- detalierii unei parti la o scara de marire (fig.2.13).
Linia de ruptura se executa cu linie continua subtire si este ondulata pentru rupturi n piese de
orice forma si din orice material. Linia de ruptura nu trebuie sa coincida cu o muchie sau cu o linie de
contur a obiectului sau sa fie trasata n continuarea acestora.

Teme propuse
1. Pentru obiectele reprezentate n figurile de mai jos, sa se determine a treia proiectie (din
stnga), vedere sau sectiune, dupa caz:

A-A
A-A 70

26

=
28

102

60

36

94
84

26
50

=
32
17

38

37 96
112

12
16

76

38

A A
80

A A
20

2. Sa se completeze reprezentarile urmatoare cu sectiunile indicate:

18 Desen tehnic

60 A
A 22
22 30
10 15
R11 R5
40
R16

33
2gauri20
15

160
36

53
30

135
15

30
45
40
25

30
60
35 16
A
110

15
23
A
A 60
0
R2

15
30

7
70

30
4 gauri 15
30

R3
0
R15
210

210

150

50 45

15
R60
R3
0
35

35

0
12

23 23
A
55
 Desen tehnic 19

CAPITOLUL 3

COTAREA DESENELOR TEHNICE

3.1 Generalitati
Cotarea este o operatie importanta n activitatea de proiectare si trebuie sa se execute astfel
nct sa ofere toate datele necesare ntelegerii si executiei obiectului reprezentat.
Modul de cotare difera n functie de destinatie, gradul de detaliere si continutul obiectului
reprezentat. Astfel se pot deosebi desene de studio, de executie (desen de piesa), de operatie, de
ansamblu, de montaj etc. n cele ce urmeaza se prezinta principalele reguli, metode si principii de
cotare a desenelor de piese.
Cotarea este operatia de nscriere pe un desen a dimeniunilor formelor geometrice simple
din care este alcatuita piesa, precum si a celor care stabilesc pozitia reciproca a acestora.
Dimensiunile nscrise pe desen (cotele) pot rezulta: prin masurarea obiectului existent (n
activitatea de relevare), prin calcule, sau sunt alese constructiv (n activitatea de proiectare).
Cota este valoarea numerica a dimensiunii elementului cotat, nscrisa direct pe desen sau
printr-un simbol literal, n cazul desenelor care cuprind tabele de dimensiuni.
n functie de rolul pe care l au n definirea unui obiect, cotele (fig.3.1) pot fi: functionale (F);
nefunctionale (NF) sau auxiliare (AUX).

Fig. 3.1
Cota functionala (fig.3.1b si c) este o cota esentiala pentru functionarea obiectului, ea se
poate referi la:
- dimensiunea unui element functional, ce are un rol important n asigurarea calitatii
functionale a obiectului (de exemplu: un alezaj, un umar de sprijin, o lungime sau diametru de filet
s.a);
- dimensiunea care determina pozitia unui element functional.
Cota nefunctionala (fig.3.1b si c) este o cota neesentiala pentru functionarea obiectului, dar
indispensabila pentru determinarea formei lui; ele servesc pentru executarea si verificarea obiectului
reprezentat.
Cota auxiliara (fig.3.1b) este o cota ce se indica informativ, n scopul de a prezenta date
utile si de a evita unele calcule; ea este necesara pentru executarea si verificarea obiectului si decurge
din celelalte cote indicate pe desen. Cota auxiliara se nscrie ntre paranteze si fara tolerante.
20 Desen tehnic

Regulile de executie grafica a elementelor cotarii folosite n desenul industrial, respectiv

forma, dimensiunile si dispunerea acestora, precum si clasificarea cotelor sunt cuprinse n SR ISO
129:1985.

3.2 Elementele cotarii

Operatia
de cotare se
realizeaza
folosind
urmatoarele
elemente
(fig.3.2):
- liniile
ajutatoare;
- linia de cota;
- liniile de
indicatie;
- extremitatile
liniei de cota si
punctul de
origine;
- valoarea
Fig. 3.2 propriu-zisa a
cotei .

Liniile ajutatoare se executa cu linie continua subtire. Ca linii ajutatoare pot fi folosite liniile
de contur sau de axa (fig.3.2). Prelungirile liniilor de cota pot fi folosite ca linii ajutatoare numai n
cazul cotarii profilurilor curbe (fig.3.3).
 Desen tehnic 21

Fig. 3.3 Fig. 3.4

Liniile ajutatoare trebuie sa fie n general perpendiculare pe extremitatile elementului cotat, ele
trebuie sa depaseasca punctele necesare pentru determinarea formei geometrice a obiectului si liniile
de cota cu 2 . . . 3 mm (fig.3.4).
Pentru claritatea cotarii, se admite n mod exceptional ca liniile ajutatoare sa fie trasate
nclinat, la aproximativ 600 fata de linia de cota, nsa paralele ntre ele (fig.3.5).

Fig. 3.5 Fig. 3.6

Fig. 3.7
Liniile de cota sunt liniile deasupra carora se nscriu cotele respective. Ele se traseaza cu
linie continua subtire si se dispun paralel cu elementele la care se refera, putnd fi dupa caz, drepte,
frnte sau sub forma de arc de cerc, n cazul cotarii dimensiunilor unghiulare sau a arcelor de cerc
(fig.3.6; 3.7; 3.8).
Distanta dintre doua linii de cota paralele, precum si distanta dintre linia de cota si linia de
contur, paralela cu aceasta, trebuie sa fie de min. 7mm (fig.3.2).
Trebuie evitata pe ct posibil intersectarea liniilor de cota ntre ele, precum si intersectarea
acestora cu linii de indicatie si linii ajutatoare; n acest scop se recomanda dispunerea liniilor de cota
n afara conturului proiectiilor obiectului reprezentat, n ordinea crescatoare a cotelor. n cazul n care
aceasta dispunere nu este posibila, liniile de cota nu se ntrerup (fig.3.9).

Fig. 3.8
22 Desen tehnic

Liniile de contur, de axa, ajutatoare si

prelungirile lor nu pot fi utilizate ca linii de cota, cu
exceptia cotarii conicitatilor, nclinarilor si a
profilurilor curbe (fig.3.3).
Liniile de indicatie se executa cu linie
continua subtire si, daca este necesar, pot avea un
brat de indicatie. n functie de elementul la care se
refera, linia de indicatie se termina n interiorul unui
contur printr-un punct nnegrit, pe o linie de contur,
Fig.3.9
printr-o sageata sau pe o linie de cota, fara punct si
fara sageata (fig.3.10; 3.11; 3.2).
Extremitatile liniei de cota si punctul de origine
Linia de cota trebuie sa aiba extremitatile bine precizate, prin sageti si sau bare oblice sau
daca este cazul, prin indicarea punctului de origine (fig.3.2).

Fig. 3.10 Fig.3.11

Linia de cota poate fi delimitata la un singur capat prin sageata, la celalalt ramnnd libera, la
cotarea:
- razelor de curbura (fig.3.7);
- diametrelor, cnd circumferinta nu este complet reprezentata n proiectia respectiva
(fig.3.12);
- obiectelor simetrice si a mai multor elemente simetrice, paralele si succesive (fig.3.13).

Fig. 3.12 Fig. 3.13

 Desen tehnic 23

Sagetile pot fi executate n urmatoarele variante:

- prin doua linii scurte, laturile sagetii formnd un unghi oarecare, cuprins ntre 150 si 900,
sagetile fiind nchise sau deschise (fig.3.14 a si b) si, dupa caz, nennegrite sau nnegrite (fig.3.14 e si
f);
- n desenul tehnic se recomanda utilizarea sagetii nnegrite cu unghiul de 150 avnd lungimea
de 6...8 ori grosimea liniei groase utilizata n desenul respectiv, dar nu mai mica de 2 mm (fig.3.15).

Fig. 3.14 Fig. 3.15

Precizarea extremitatii poate fi facuta si printr-o bara
oblica trasata la 450 (fig.3.16a) sau indicarea punctului
de origine, n cazul cazul cotarii cumulative (fig.3.16b).
Att laturile sagetii ct si bara oblica trebuie
trasate cu linie de grosime mijlocie cu nnegrire
pronuntata pentru a fi distincte fata de liniile de cota.
Punctul de origine se reprezinta sub forma unui
Fig. 3.16 cerc cu diametre de cca. 3 mm, executat cu linie
continua subtire (fig.3.16b).
n cazul unui spatiu insuficient pe linia de cota, sagetile se orienteaza catre interiorul
intervalului cotat sau pot fi nlocuite prin linii nclinate la 450 sau puncte nnegrite, n care caz sagetile
de la extremitatile sirului de cote trebuie orientate ntotdeauna spre punct (fig.3.17). Pe un acelasi
desen se foloseste un singur tip de sageata.

Fig. 3.17 Fig. 3.18

Sagetile trebuie sa se sprijine pe liniile
de contur, de axa sau ajutatoare aferente. Nu se admite ca sagetile sa fie intersectate de alte linii din
cmpul desenului cu exceptia hasurilor. Pentru evitarea unor confuzii, n cazul n care unele linii de
contur intersecteaza sagetile unei cote, ele trebuie ntrerupte n corespondenta sagetilor (fig.3.18).

3.3 nscrierea valorilor cotelor

Valorile cotelor se scriu cu caractere avnd o dimensiune suficient de mare pentru a se
asigura o buna vizibilitate att a desenului original, ct si a reproducerilor. Se recomanda naltimea
nominala de minimum 3,5 mm. Pe un desen, toate cotele, inclusiv simbolurile, cuvintele si
24 Desen tehnic

prescurtarile aferente se nscriu utiliznd o singura dimensiune nominala a scrierii si un singur tip de
scriere.
Toate dimensiunile liniare nscrise pe desen se exprima n milimetri (mm) fara ca simbolul
unitatii de masura sa fie indicat dupa cota.
Pe acelasi desen trebuie folosita o singura metoda de cotare.
Valorile cotelor se dispun paralel cu liniile de cota,
de preferinta deasupra si la mijlocul lor, la o distanta de
cca. 1-2 mm, de acestea (fig.3.19).
Valorile trebuie nscrise astfel nct sa poata fi
citite de jos si din dreapta desenului, n raport cu baza
formatului. Valorile nscrise deasupra liniilor de cota oblice
trebuie sa aiba orientarea din figura 3.20; se va evita
Fig. 3.19 amplasarea cotelor cu orientare cuprinsa n zona hasurata
din figura.

Fig. 3.20 Fig. 3.21 Fig. 3.22

Valorile unghiurilor pot fi nscrise cu orientarea si dispunerea indicata n figurile 3.21 si 3.22.
Cotele, precum si simbolurile, cuvintele si prescurtarile aferente se scriu astfel nct sa nu fie
despartite sau intersectate de linii de contur, de indicatie, de axa, ajutatoare sau de hasuri (fig.3.23).

Fig. 3.24
Fig. 3.23
 Desen tehnic 25

Daca nu este posibil astfel, liniile mentionate se ntrerup n portiunea n care se nscrie cota.
Pe suprafetele hasurate, hasurile se sterg n zona de nscriere a cotei, dndu-i-se spatiului respectiv o
forma aproximativ circulara.
Numerele 6, 9, 66, 68, 86, 98 etc. trebuie urmate de un punct daca prin pozitia lor sunt
posibile confuzii.
nscrierea valorilor trebuie adaptata situatiei. Astfel, ele pot fi nscrise:
- mai aproape de una din extremitati si alternativ, pentru a evita urmarirea liniilor lungi de
cota, care pot fi trasate n astfel de cazuri numai partial (fig.3.24);
- deasupra liniei de cota, n prelungirea ei sau n afara intervalului cotat, cnd lipsa de spatiu o
impune (fig.3.25);
- la extremitatea unei linii de indicatie terminata la partea opusa pe o linie de cota prea scurta
care nu permite nscrierea normala a valorii cotei (fig.3.25);
- deasupra prelungirii liniei de cota atunci cnd spatiul nu permite nscrierea valorii prin
ntreruperea unei linii de cota care nu este orizontala (fig.3.26);

Fig. 3.25
Fig. 3.26

Cotele se nscriu nsotite, dupa caz, de urmatoarele simboluri:

nscris naintea unei cote daca indica un diametru cu exceptia cotarii filetelor (fig.3.23);
R nscris naintea cotei daca indica o raza (fig.3.7). Cnd valoarea cotei se deduce din alte
cote, simbolul R se indica fara a fi urmat de cota (fig. 3.27);
nscris naintea valorii cotei, daca se coteaza latura unui patrat (fig.3.28);

Fig. 3.27
Fig. 3.28

Simbolurile pentru diametru si patrat pot fi omise daca forma este evidenta n reprezentare.
26 Desen tehnic

nscris deasupra valorii unei cote daca aceasta

este marimea lungimii unui arc de cerc (fig.3.29);
nscris naintea valorii conicitatii avnd vrful
orientat spre vrful unghiului conului (fig.3.30);
nscris naintea valorii nclinarii cu vrful
orientat spre vrful unghiului prismei (fig.3.28);
SR sau S nscris naintea unei cote daca se
indica raza sau diametrul unei sfere (fig.3.12 si 3.31).
Daca este necesar sa se indice egalitatea a doua
cote alaturate, deasupra liniilor de cota se traseaza semnul
egal fara a se mai nscrie valorile numerice respective
(fig.3.32).
Fig. 3.29 Cotele unor elemente care n mod exceptional
sunt reprezentate pe desen la alta scara se subliniaza cu exceptia pieselor reprezentate n ruptura

Fig. 3.31 Fig. 3.32

Fig. 3.30
(fig.3.26).

3.4 Reguli generale de cotare

nainte de a ncepe operatia de cotare a unei piese se recomanda:
- sa se studieze prevederile ISO 129;
- sa se cunoasca rolul functional al piesei din ansamblul din care face parte si sa se identifice
elementele cu rol functional;
- sa se faca un studiu al piesei din punct de vedere al formelor geometrice simple care o alcatuiesc
(interioare si exterioare);
- sa se prestabileasca informatiile oferite de cotele ce urmeaza sa fie nscrise (cote de forma, de
pozitie, functionale, nefunctionale etc.);
- sa se intuiasca posibilitatile de realizare a piesei pe baza cunostintelor tehnologice.
La nscrierea cotelor pe desen este necesar sa se respecte o serie de reguli:
1. Toate informatiile necesare pentru definirea clara si completa a unui obiect sau a unui
element al acestuia trebuie nscrise direct pe desen. Numarul de cote trebuie sa fie minim, dar
suficient pentru verificarea si executarea obiectului reprezentat.
2. Pe un desen cota se nscrie o singura data. Se admite repetarea cotei n cadrul altei
proiectii numai daca proiectia respectiva este reprezentata pe o alta plansa; n acest caz sub linia
cotei care se repeta se nscrie si numarul plansei pe care cota este repetata.
 Desen tehnic 27

3. Cotele referitoare la un acelasi element se dispun, pe ct posibil, numai pe una din

proiectiile obiectului reprezentat, si anume, pe vederea sau sectiunea n care forma elementului este
reprezentata n modul cel mai clar (fig.3.33 si 3.34).

Fig. 3.34
Fig. 3.33
4. Cotele se grupeaza n mod distinct pe proiectia pe care se dispun, si anume, cele
referitoare la forma exterioara - pe vedere si cele care se refera la forma interioara - pe sectiune
(fig.3.13 si 3.35).

Fig. 3.36
Fig. 3.35
5. n cazul cotarii unor piese montate asamblat, cotele referitoare la fiecare piesa se grupeaza
separat, cu exceptia cotelor comune (fig.3.36).
6. Nu se admite cotarea unor elemente reprezentate prin linii de contur sau muchii acoperite.
28 Desen tehnic

3.5 Sisteme de cotare

1. Cotarea n serie consta n dispunerea cotelor n

Fig. 3.37

Fig. 3.40 Fig. 3.41

Fig. 3.39
Fig. 3.38 succesiune, liniile de cota succesive determina
un lant de cote; o eventuala eroare asupra
uneia din dimensiunile cotate influenteaza negativ ntregul lant de cote (fig.3.37).
2. Cotarea fata de un element comun a mai multor dimensiuni liniare sau unghiulare se
poate efectua n paralel sau suprapusa.
- Cotarea n paralel consta n dispunerea cotelor pe linii de cota paralele avnd o baza de
cotare comuna (fig.3.38 si 3.39).

- Cotarea suprapusa este o cotare n paralel simplificata, utilizata n cazul unui spatiu
insuficient pentru nscrierea cotelor. Ea consta n dispunerea cotelor pe o singura linie de cota, cu
aceeasi orientare a sagetilor fata de acelasi punct de origine. Cotele se nscriu n dreptul sagetilor fie
paralel cu liniile ajutatoare, fie paralel cu linia de cota si deasupra acesteia (fig.3.40 si 3.41).

Cotarea suprapusa poate fi executata si pe doua directii cu dispunerea corespunzatoare a

punctului de origine (fig.3.42).
 Desen tehnic 29

3. Cotarea combinata
Cotele individuale, cotele n serie si cotele fata de un
element comun pot fi combinate pe un desen, numai dupa
examinarea consecintelor functionale (fig.3.43).

Fig. 3.42 Fig. 3.43

Fig. 3.47
4. Cotarea n coordonate
Pentru cotarea unui mare numar de gauri
situate pe o placa se poate utiliza cotarea n
coordonate de pozitie fata de axe de referinta ca n
exemplul din figura 3.44.
Coordonatele unor puncte de referinta
arbitrare, ce definesc elementele cotate, trebuie sa fie
nscrise n corespondenta fiecarui punct atribuit sau
ntr-un tabel alaturat conform exemplelor din figurile
3.45 si 3.46.
5. Cotarea tabelara
Fig. 3.44 Piesele sau ansamblurile identice ca forma dar
executate n mai multe variante dimensionale se
reprezinta la scara, pe un singur desen numai pentru
una din marimile de executie, cotele elementelor care se modifica de la o varianta la alta se nscriu pe
desen prin simboluri literale, iar valorile numerice ce corespund fiecarei variante se nscriu ntr-un
tabel alaturat desenului (fig.3.47).

Fig. 3.45 3.6 Reguli speciale de cotare

1. Cotarea unghiurilor, arcelor si coardelor de cerc.
La cotarea dimensiunilor unghiurilor sau a lungimii arcelor de cerc,
linia de cota se executa sub forma unui arc de cerc cu centrul n
vrful unghiului pentru primul caz si respectiv concentric cu arcul
cotat n al doilea caz. Liniile ajutatoare de cota pentru cotarea
Fig. 3.46
30 Desen tehnic

lungimii coardelor si arcelor se traseaza paralele cu bisectoarea unghiului (fig.3.29).

Liniile ajutatoare se traseaza radial, n cazul cotarii dimensiunilor unghiulare sau a lungimii
arcelor de cerc ce corespund unghiurilor obtuze, precizndu-se daca este cazul, raza sau diametrul la
care se refera cota respectiva (fig.3.48).

Fig. 3.49

Fig. 3.48

2. Cotarea diametrelor si razelor. Diametrele arborilor n trepte pot fi cotate simplificat la

capatul unor linii de indicatie, orientate perpendicular spre axa arborelui (fig.3.49).
n proiectie frontala se recomanda sa nu se coteze mai mult de trei diametre pe circumferinta
(fig.3.50).

Fig. 3.50

Fig. 3.51

3. Cotarea elementelor echidistante. Elementele dispuse la intervale liniare echidistante

pot fi cotate ca n exemplele prezentate n una din figurile 3.51a si b.
4. Cotarea elementelor repetitive. Pentru a defini numarul de elemente cu aceleasi
dimensiuni si pentru a evita repetarea aceleiasi cote, dispunerea elementelor de cotare si nscrierea
cotelor se poate face ca n exemplele din figurile 3.52a si b.
 Desen tehnic 31

Fig. 3.52
Daca toate racordarile reprezentate pe un desen au aceeasi valoare, ele nu se mai coteaza,
iar n cmpul desenului sau deasupra indicatorului se face de exemplu precizarea: Toate racordarile
necotate R5 sau Toate tesiturile necotate 3x45.
5. Cotarea racordarilor a doua suprafete plane neperpendiculare .
La cotarea racordarilor suprafetelor plane, neperpendiculare ntre ele, liniile ajutatoare se
traseaza astfel nct sa fie determinata pozitia muchiei fictive de intersectie a celor doua suprafete sau
pozitia centrului de racordare (fig.3.53a si b).

Fig. 3.53
6. Cotarea obiectelor
simetrice
n cazul obiectelor simetrice,
reprezentate jumatate n vedere-
Fig. 3.54 jumatate n sectiune, liniile de cota
referitoare la elementele reprezentate
numai pe o parte a axei de simetrie trebuie sa depaseasca axa cu 5...10mm. n acelasi mod se
procedeaza si n cazul cotarii elementelor simetrice pe proiectii complete (fig. 3.24 si 3.13).
La cotarea mai multor diametre pe un obiect simetric reprezentat partial, n mod exceptional
liniile de cota pot sa nu depaseasca axa de simetrie, iar cotele se nscriu n trepte (fig.3.54).
7. Cotarea tesiturilor si adnciturilor
Cotarea tesiturilor de la capetele axelor sau nceputul alezajelor se realizeaza prin unul din
procesele simplificate prezent n exemplele din figurile 3.55a, b, c, d, e).
32 Desen tehnic

Adnciturile trebuie cotate prin indicarea diametrului impus pentru suprafata piesei si a
unghiului format sau a adncimii de prelucrare si a unghiului format (fig.3.56 a si b).

Fig. 3.56

Fig. 3.55

8. Cotarea si tolerarea elementelor conice (STAS 9068-71)

Conicitatea C este definita ca raportul dintre diferenta diametrelor a doua sectiuni normale
la axa conului si distanta dintre aceste sectiuni (fig.3.57).
Ea indica variatia sectiunii pe unitatea
de lungime si se exprima prin relatia:

Dd
C= = 2 tg unde:
L 2
- C, conicitatea trunchiului de
con;
- D, diametrul bazei mari;
- d, diametrul bazei mici;
Fig. 3.57
- L, lungimea elementului conic;
- , unghiul la vrf al conului.
n documentatia tehnica un trunchi de con poate fi cotat n mod univoc prin una din
combinatiile prezentate n figura 3.58, cazurile a...d, n succesiunea utilizarii.
 Desen tehnic 33

Fig. 3.58
Conicitatea C se nscrie pe o linie de indicatie, paralela cu axa conului, terminata cu o
sageata pe generatoarea suprafetei conului. Cuvntul "conicitate" poate fi nlocuit de simbolul ,
dispus pe linia de indicatie, cu vrful orientat catre vrful conului (fig.3.58a).
Se observa ca valorile a trei dimensiuni enumerate mai sus sunt suficiente pentru definerea
univoca a elementului conic.
n unele cazuri conul este definit prin diametrul d1 al unei sectiuni situata ntre cele doua
sectiuni extreme la distanta l1 fata de o baza de referinta (fig.3.58d).
Cotarea uzuala, care faciliteaza prelucrarea prin strunjire, este prezentata n figura 3.58
cazurile a si b.
Valorile conicitatilor sunt standardizate prin STAS si se recomanda a fi alese din
urmatoarele siruri: 1:3; 1:5; 1:10; 1:20; 1:50; 1:100; 1:200; 1:500; sau 1:4; 1:6; 1:7; 1:12; 1:15; 1:30.
Se mai pot folosi si conicitati de uz special.
9. Cotarea prismelor delimitate de plane
simetrice fata de planul bisector al prismei.
Piesele cu forma prismatica, delimitate de plane
secante, simetrice fata de planul bisector al prismei
(fig.3.59), sunt caracterizate prin:
- nclinarea prismei S - raportul ntre diferenta
naltimilor H si h, masurate ntre doua sectiuni ale prismei,
si distanta L ntre sectiunile respective (fig. 3.60);
Hh
S= = tg
L

Fig. 3.59
34 Desen tehnic

Fig. 3.61

Fig. 3.60

- panta prismei Cp - raportul ntre diferenta grosimilor T si t, masurate ntre doua sectiuni
ale prismei, si distanta L ntre sectiunile respective (fig.3.59);
T t 1
Cp = = 2 tg = 1: ctg
L 2 2 2
Unghiurile de prisme si nclinari de uz general sunt prescrise prin STAS 2285/2-81.
nscrierea nclinarii sau pantei pe desenul unei piese se face ca n exemplele prezentate n fig.
3.61.

Teme propuse
Efectuati cotarea reperelor incluse n desenele din exemplele urmatoare:

1 2 3

4 5 6
 Desen tehnic 35

CAPITOLUL 4

REPREZENTAREA FILETELOR SI FLANSELOR

4.1 Reprezentarea, cotarea si notarea
filetelor
4.1.1. Generalitati. Clasificarea filetelor
Filetul este cel mai utilizat mijloc prin care elementele de asamblare (suruburi, prezoane,
piulite etc.) sau alte piese din constructia de masini realizeaza asamblari demontabile.
Filetul este o nervura elicoidala executata pe exteriorul sau interiorul unei suprafete cilindrice
sau conice.
Filetele se clasifica dupa mai multe criterii si anume:
- dupa forma suprafetei filetate, se disting filete cilindrice si filete conice;
- dupa forma profilului , filetele pot fi: triunghiulare, patrate, trapezoidale, fierastrau, rotunde
(tabelul 4.1);
- dupa sensul de nsurubare: filete dreapta si filete stnga;
- dupa numarul de nceputuri: filete cu un nceput si filete cu mai multe nceputuri;
- dupa sistemul de masurare: filete metrice (n mm) si filete n toli (1 = 25,4 mm);
- dupa marimea pasului: filete cu pas normal, cu pas fin si cu pas mare;
- dupa modul de trecere de la partea filetata la cea nefiletata: filete cu iesire si filete cu
degajare.
Tabelul 4.1
p p

Filet metric Filet trapezoidal

60 30
p p
3

Filet Whitworth Filet fierastrau

55
30

p R p

Filet gaz Filet rotund

55

Filet patrat
36 Desen tehnic

4.1.2. Reprezentarea filetelor

Reprezentarea filetelor se face simplificat conform SR ISO 6410-1:1995. Astfel:
n vedere sau sectiune longitudinala, generatoarea cilindrului vrfurilor filetului se traseaza cu
linie continua groasa, iar generatoarea cilindrului fundurilor filetului se traseaza cu linie continua subtire
(fig.4.1a, b). Se recomanda ca distanta dintre cele doua generatoare sa fie egala cu naltimea filetului,
dar nu mai mai mica dect cea mai mare din urmatoarele valori: de doua ori grosimea liniei groase,
sau 0,7 mm.
B-B A-A
B A B

2x45
M30

M30
25 B A B
25

a) b)
Fig. 4.1 Filet cilindric exterior cu iesire
La reprezentarea n sectiune, hasura se reprezinta pna la limita generatoarei vrfurilor
filetului.
La reprezentarea n vedere a filetelor cu iesire, limita filetului se traseaza cu linie continua
groasa; iesirea filetului se reprezinta optional, cu linie subtire. La reprezentarea n sectiune a acestor
filete, limita filetului nu se traseaza, sau daca este necesar, aceasta poate fi reprezentata cu linie
ntrerupta subtire.
La filetele cu degajare, muchiile degajarii se reprezinta cu linie continua groasa, perpendicular
pe axa filetului (fig.4.3). Executarea degajarii este obligatorie daca, dupa filet urmeaza un element cu
diametru diferit de cel a filetului.
B-B B

2x45
2x45
M30
M30

3
25
25
28 B

Fig. 4.2 Filet cilindric interior cu iesire Fig. 4.3 Filet cilindric exterior cu degajare
n vedere laterala sau sectiune transversala, cercul de vrf se reprezinta cu linie continua
groasa, iar cercul de fund se traseaza cu linie continua subtire pe cca din circumferinta si deschis n
cadranul superior dreapta (fig.4.1, 4.2, 4.3).
n vederea laterala, tesitura de nceput a filetului nu se reprezinta.
La reprezentarile n sectiune, hasura se traseaza pna la limita cercului de vrf al filetului.
 Desen tehnic 37

B-B B
B-B B

2x45
M30

M30
3
25 B 2
28 B

Fig. 4.4 Filet cilindric exterior cu degajare Fig. 4.5 Filet cilindric interior cu degajare
4.1.3. Cotarea si notarea filetelor
La cotarea filetelor se nscriu pe desen urmatoarele:
- diametrul nominal al filetului: este diametrul de vrf la filetele exterioare, respectiv diametrul
de fund n cazul filetelor interioare; diametrul filetului conic se nscrie aproximativ la jumatatea
lungimii utile a acestuia si se noteaza cu simbolul suplimentar K (fig.4.6);
KM20

25

50

Fig. 4.6 - Filet conic exterior

- lungimea filetului: pentru filetele cu iesire aceasta lungime se coteaza fara a lua n considerare
iesirea filetului (fig.4.1); la filetele cu degajare lungimea nscrisa include si degajarea (fig.4.3,
4.4, 4.5). n cazul gaurilor nfundate se coteaza att lungimea utila a filetului, ct si lungimea
totala a gaurii (fig.4.2).
Notarea unui filet cuprinde:
- prescurtarea tipului filetului (de ex. M, G, Tr etc.);
- diametrul nominal nsotit de unitatea de masura numai n cazul filetelor n toli;
- pasul filetului, n mm, daca acesta este diferit de cel normal;
- numarul de nceputuri ale filetului, numai n cazul filetelor cu mai multe nceputuri;
- precizia filetului simbolizata prin literele: f pentru clasa fina, g pentru clasa grosolana;
filetele la care nu se indica clasa de precizie se executa n clasa de precizie mijlocie;
- sensul filetului, se nscrie numai pentru filetul stnga.
Exemplu de notare a unui filet: M20x2/2f/stg
38 Desen tehnic

4.2 Reprezentarea si cotarea flanselor

4.2.1. Generalitati
Flansele sunt organe de masini utilizate la asamblarea demontabila a doua tronsoane de
conducta sau doua piese ale unei masini, instalatii etc. Flansele se executa prin turnare, odata cu
piesa cu care fac corp comun, sau prin forjare, turnare sau strunjire n cazul flanselor asamblate prin
nsurubare sau sudare cu piesele din care fac parte.
Din punct de vedere constructive, flansele au o suprafata plana pentru asezarea garniturii de
etansare, o gaura centrala comuna cu piesa din care face parte, precum si gauri de prindere.
Dupa forma geometrica a conturului se disting: flanse cilindrice, patrate, triunghiulare,
dreptunghiulare, romboidale, ovale si oarecare.
4.2.2. Reguli de reprezentare si cotare
Reprezentarea flanselor se face n doua proiectii:
- o sectiune longitudinala, din care rezulta grosimea flansei, tipul gaurilor de prindere (netede,
filetate, strapunse, nfundate), modul de mbinare a flansei cu piesa cu care face corp comun;
- o vedere frontala, din care rezulta forma geometrica a flansei, numarul si dispunerea gaurilor
de prindere.
La flansele cilindrice, patrate si triunghiulare, centrele gaurilor de prindere sunt dispuse pe un
cerc, numit cerc purtator al centrelor, comun cu centrul geometric al flansei.
Raza de rotunjire a colturilor flanselor patrate, triunghiulare, ovale, dreptunghiulare este egala
cu diametrul gaurii de prindere, iar centrul de racordare este n centrul gaurii de prindere.
Cotele care se nscriu pe desenul unei flanse sunt: diametrul nominal, diametrul cercului
purtator al centrelor, diametrul si numarul gaurilor de prindere, diametrul exterior al flansei, grosimea
flansei, iar daca e cazul, unghiul pozitiei gaurilor de prindere fata de axa de simetrie a flansei.
4.2.3. Reprezentarea si cotarea principalelor
tipuri de flanse
Flansele cilindrice pot avea
R5 un numar par sau impar de gauri de
0 prindere, dispuse echidistant pe cercul
3
purtator al centrelor. Planul axial care
80

50

sectioneaza flansa poate trece (fig.4.7)

5x45 0
8 1 sau nu prin axele gaurilor de prindere
04
12 (fig.4.8). n al doilea caz, gaurile se

rabat n planul de sectionare si se
reprezinta cu linie punct subtire peste
16 A hasura.

Fig. 4.7
 Desen tehnic 39

A-A A

45

104
80

30

50
5x45

R5

16 A

Fig. 4.8
Flansele patrate au patru gauri de prindere, dispuse n colturile patratului. Si aici se
ntlnesc cele doua situatii:
- planul de sectionare trece prin gaurile de prindere ale flansei (fig.4.9)
A-A A
R1
2

R5
2
1
80

30

50

2x45
81

15
A
Fig. 4.9

A-A A
R12

45 12

0
30

50

8
81

2x45

R5

15
A
40 Desen tehnic

Fig. 4.10
0
- axa gaurilor face un unghi de 45 cu planul de sectionare, caz n care gaura mpreuna cu
coltul flansei se rabat n planul de sectionare si se reprezinta cu linie punct subtire (fig.4.10).
Flansele triunghiulare au forma unui triunghi echilateral, avnd gauri de prindere dispuse la
1200 pe cercul purtator al centrelor si colturile rotunjite. Ca si n cazurile precedente se disting cele
doua situatii, reprezentarea facndu-se asemanator (fig.4.11).

A-A A

R5

120

80
30

50

2x45

12 R12

15
A

Fig. 4.11
Flansele ovale au forma unui oval si prezinta doua gauri de prindere situate pe axa mare a
ovalului. Se disting doua forme constructive:
- forma exterioara este compusa din portiuni ale cercului mare (diametrul cercului mare este
egal cu axa mica a ovalului), portiuni ale cercurilor extreme (de raza egala cu diametrul
gaurilor de prindere) si tangentele commune exterioare ale celor trei cercuri aratate mai sus
(fig.4.12);
- forma exteriora se obtine prin racordarea cercului mare cu cercurile extreme (de la capetele
flansei) cu un arc de cerc de raza data (fig.4.13).
A-A A A-A A
R1

R1
2

R5 R5
57
2

2
1

1
30

50

30

50
0
80

80
6

2x45 2x45 R82

15 15
A A

Fig. 4.12 Fig. 4.13

Teme propuse
1. Se considera racordul din fig.4.14. Se cere:
a) Sa se completeze proiectia principala cu urmatoarele elemente:
 Desen tehnic 41

41 flansa circulara cu 4 gauri 10; cercul purtator al gaurilor 60; planul de sectionare nu trece
prin gauri;
42 filet interior M16 (lungime 30 mm);
43 filet exterior cu degajare M26 (lungime 27 mm);
44 flansa patrata cu 4 gauri 10; cercul purtator al gaurilor 70; raza de rotunjire a colturilor
flansei R10; planul de sectionare trece prin gauri.
b) Sa se completeze proiectiile de sus si laterala, pastrnd reprezentarile n vedere.

A-A
2x45 50 26

27
3
30 15

55
2

1:7
25
16

110
35

1
30
15

10
40 80
70
2

40
30

A A

25
10
115

Fig. 4.14

2. Se considera racordul din fig.4.15. Se cere:

a) Sa se completeze proiectia principala cu urmatoarele elemente:
41 flansa patrata cu 4 gauri 10; cercul purtator al gaurilor 70; raza de rotunjire a colturilor
flansei R10; planul de sectionare nu trece prin gauri;
42 filet interior M8 ( lungime 30 mm);
43 filet exterior cu degajare M20 (lungime 18 mm);
44 flansa circulara cu 4 gauri 10; cercul purtator al gaurilor 60; planul de sectionare nu trece
prin gauri.
42 Desen tehnic

b) Sa se completeze proiectiile de sus si laterala, pastrnd reprezentarile n vedere.

A-A
1 2 8 3 4
20
8

18
2x45

55

44
1:7
28

50
2

35

43 47

8
2
0
40

80

2
A A

3
10
13
124

Fig. 4.15
 Desen tehnic 43

CAPITOLUL 5

INDICAREA STARII SUPRAFETELOR

5.1 Generalitati
n urma procesului tehnologic de executie a unei piese, suprafata acesteia prezinta o serie de
neregularitati, care de cele mai multe ori nu se vad cu ochiul liber.
Rugozitatea reprezinta ansamblul neregularitatilor unei suprafete, care nu sunt abateri de la
forma geometrica a piesei.
Rugozitatea se poate determina cu aparate speciale prin metode comparative, metoda
sectiunii luminoase, metoda interferentiala etc.
Terminologia referitoare la rugozitate este reglementata prin SR ISO 4287-1:1993:
Suprafata reala este suprafata care limiteaza un corp si l separa de mediul nconjurator
(fig.5.1);
Suprafata geometrica este suprafata ideala a carei forma e definita n desenul tehnic;
Suprafata de referinta este suprafata n raport cu care se estimeaza parametrii de
rugozitate;
Profilul real este conturul rezultat prin intersectia suprafetei reale cu un plan perpendicular
pe suprafata de referinta (fig.5.2);

Fig. 5.2

Fig. 5.1
Profilul geometric este conturul rezultat prin intersectia suprafetei geometrice cu un plan;
Linia de referinta este linia aleasa conventional fata de care se determina parametrii de
profil;
Lungimea de baza (l) este lungimea liniei de referinta utilizata pentru separarea
neregularitatilor care formeaza rugozitatea suprafetei;
Abaterea profilului (Y) este distanta dintre un punct al profilului si linia de referinta;
Neregularitatea profilului reprezinta o proeminenta si golul adiacent pe suprafata reala;
naltimea maxima a proeminentei (Yp max) este distanta dintre punctul cel mai de sus al
profilului si linia medie (fig.5.3);
Adncimea maxima a golului (Yv max) este distanta dintre punctul cel mai de jos al
profilului si linia medie (fig.5.3);
 44 Desen tehnic

naltimea maxima a profilului (Ry) este distanta dintre linia proeminentelor si linia
golurilor (fig.5.3);
naltimea neregularitatilor profilului n 10 puncte (Rz) este media valorilor absolute ale
naltimilor celor mai de sus cinci proeminente si ale adncimilor celor mai de jos cinci goluri, n limitele
lungimii de baza (fig.5.4);

Fig. 5.3 Fig. 5.4

Abaterea medie aritmetica a profilului

(Ra) este media aritmetica a valorilor absolute ale
abaterilor profilului n limitele lungimii de baza
(fig.5.5);
Pasul neregularitatilor profilului este
lungimea segmentului de linie medie cuprinsa ntre o
proeminenta si un gol succesiv;

Fig. 5.5
Pasul mediu al neregularitatilor (Sm) este valoarea medie a pasilor neregularitatilor n
limitele lungimii de baza;
Pasul proeminentelor locale este lungimea segmentului de linie medie a celor mai de sus
doua puncte ale proeminentelor locale successive;
Pasul mediu a proeminentelor locale (S) este valoarea medie a pasilor proeminentelor
locale n limitele lungimii de baza.
Indicarea rugozitatii se poate face prin unul sau mai multi parametri de rugozitate, dupa cum
urmeaza: Ra, Rz, Ry, Sm, S.
Valorile standardizate ale principalilor parametri, exprimate n microni, sunt prezentate n
tabelul 5.1, repartizate n clase de rugozitate N1N13.
Tabelul 5.1
Param Valori numerice
de
rugoz.
l, mm 0,08 0,25 0,8 2,5 8
N N1 N2 N3 N4 N5 N6 N7 N8 N9 N10 N11 N12 N13
Ra 0,012 0,025 0,050 0,10 0,20 0,40 0,80 1,60 3,20 6,30 12,50 25,0 50,0 100,0
Rz, Ry 0,025 0,05 0,10 0,20 0,40 0,80 1,60 3,20 6,30 12,5 25 50 100 200
Sm, S 0,066 0,012 0,025 0,05 0,10 0,20 0,40 0,80 1,60 3,20 6,30 12,5 25 50
5
 Desen tehnic 45

Valoarea parametrului nscrisa pe un desen reprezinta valoarea maxima admisa. nscrierea

rugozitatii pe un desen de executie trebuie sa tina cont de conditiile functionale ale piesei si trebuie
facuta numai daca este strict necesar, deoarece costul fabricatiei creste fiind necesare prelucrari si
verificari suplimentare ale suprafetelor cu valori mici ale rugozitatilor.
Valorile parametrului Ra n functie de procedeele tehnologice de obtinere si prelucrare a
pieselor sunt prezentate n tabelul 5.2.
Tabelul 5.2
Denumirea procedeului Rugozitatea suprafetei Ra, m
tehnologic
50 25 12,5 6,3 3,2 1,6 0,8 0,4 0,2 0,1 0,05 0,025 0,012

Taiere cu flacara
Curatire cu polizorul
Taiere cu fierastraul
Rabotare
Gaurire
Electrochimie
Electroeroziune
Frezare
Brosare
Alezare
Strunjire, alezare cu
cutitul
Finisare n toba
Lustruire electrolitica
Roluire
Rectificare
Honuire
Polizare
Lepuire
Superfinisare
Turnare n nisip
Laminare la cald
Forjare
Turnare n forma
Turnare de precizie
Extrudare
46 Desen tehnic

Laminare la rece
Turnare n cochila

5.2 Notarea starii suprafetelor

nscrierea pe desen a rugozitatii se face utiliznd:
- simboluri de baza (fig.5.6);
1,5h

60
3h
60

Fig. 5.6 Fig. 5.7

- simboluri derivate pentru: obligativitatea prelucrarii prin ndepartare de material (fig.5.7a),
mentinerea suprafetei n starea obtinuta initial, fara ndepartare de material (fig.5.7b),
nscrierea unor conditii suplimentare privind prelucrarile, tratamentele termice, termo-chimice
etc. (fig.5.7c), aceeasi stare a suprafetei pentru toate suprafetele piesei (prin nscrierea unui
cerculet pe simbolul grafic) (fig.5.7d).
Trasarea simbolurilor se face cu linii de aceeasi grosime cu cele utilizate la nscrierea cotelor
pe desenul respectiv si cu dimensiunile prezentate n fig.5.6 (h este naltimea cifrelor cu care se nscriu
cotele).
Indicatiile adaugate simbolurilor grafice (fig.5.8) reprezinta:
a valoarea rugozitatii Ra n m precedata de simbolul Ra sau de un alt simbol al parametrului de
rugozitate, urmat de valoarea corespunzatoare n m;
b procedeul de fabricatie, tratament, acoperire sau alte conditii referitoare la fabricatie;
c naltimea ondulatiei, n m, precedata de simbolul corespunzator;
d neregularitati ale suprafetei;
e adaosul de prelucrare;
f valoarea(ile) rugozitatii diferita(e) de Ra, n m, precedata de
simbolul parametrului.

Fig. 5.8

5.3 Reguli de nscriere a starii suprafetei

Principalele reguli privind indicarea starii suprafetei sunt cuprinse n SR ISO 1302:1995.
Simbolul grafic si indicatiile care i sunt asociate trebuie dispuse astfel nct sa poata fi citite
de jos sau din dreapta desenului, fiind situate pe linii de contur sau pe linii ajutatoare trasate n
 Desen tehnic 47

prelungirea acestora. Daca este necesar, simbolul grafic poate fi amplasat pe suprafata prin
intermediul unor linii ajutatoare, terminate cu o sageata (fig.5.9).

Fig. 5.9 Fig. 5.10

Simbolul sau linia ajutatoare terminata cu sageata trebuie orientata spre exteriorul materialului
piesei.
Simbolurile nu pot fi amplasate pe linii de contur acoperite sau pe linii de cota cu exceptia
gaurilor la care spatiul disponibil este insuficient, precum si al razelor de racordare sau tesiturilor
(fig.5.10).
Simbolul grafic trebuie utilizat o singura data pe o suprafata si, daca este posibil, pe aceeasi
proiectie pe care figureaza cota care defineste dimensiunea sau pozitia acelei suprafete (fig.5.11).
Daca aceeasi suprafata este compusa din zone cu rugozitati diferite, ele se indica separat,
delimitarea suprafetelor facndu-se cu linie continua subtire, fata de care se coteaza si lungimea la
care se refera (fig.5.12).

Fig. 5.11 Fig. 5.12

Daca este necesara definirea starii suprafetei att nainte ct si dupa tratament, aceasta
trebuie indicata printr-o nota (fig.5.13).
Daca toate suprafetele unei piese au aceeasi stare, indicarea acesteia se face numai deasupra
indicatorului sau n informatiile tehnice nscrise pe desen.
Daca o aceeasi stare a suprafetei este impusa pe majoritatea suprafetelor unei piese, simbolul
grafic general corespunzator acestei stari, trebuie urmat de un simbol grafic de baza ntre paranteze,
fara nicio alta indicatie (fig.5.14a), sau de unul sau mai multe simboluri grafice ntre paranteze,
48 Desen tehnic

indicnd n ordine crescatoare valorile starilor speciale (fig.5.14b). Simbolurile grafice ale starii
suprafetei diferite de simbolul general, trebuie nscrise pe
suprafetele corespunzatoare.

a) b)
Fig. 5.13 Fig. 5.14

5.4 Notarea tratamentelor termice

Daca indicatiile privind tratamentul termic se refera la ntreaga piesa, notarea se face conform
STAS 7650-82, n spatiul din cmpul desenului, indicnd adncimea h a stratului tratat si
caracteristicile mecanice obtinute dupa tratament (duritatea HRC) (fig.5.15)
Daca indicatiile privind tratamentul termic se refera la unele parti ale piesei, se dubleaza linia
de contur cu o linie punct groasa trasata pe una sau doua proiectii, notarea tratamentului facndu-se
o singura data (fig.5.16). Daca mai multe zone sunt supuse aceluiasi tratament termic, acestea se
marcheaza distinct, dar se noteaza o singura data. Daca nsa exista zone tratate termic cu
caracteristici diferite, indicarea se face
separat pentru fiecare.

Fig. 5.15 Fig. 5.16

Teme propuse
1. Definiti notiunile: rugozitate, abaterea medie aritmetica a profilului (Ra).
2. n ce unitati de masura se exprima parametrii de rugozitate?
3. Ce indicatii se adauga simbolurilor grafice pentru notarea rugozitatilor?
4. Completati temele propuse spre rezolvare n capitolele anterioare, cu nscrierea starii suprafetelor.
 Desen tehnic 49

CAPITOLUL 6

NOTAREA ABATERILOR DIMENSIONALE

6.1 Generalitati. Terminologie
Cotele nscrise pe un desen sunt, practic, imposibil a se realiza cu exactitate datorita
impreciziei procedeelor de fabricatie, a masinilor centrate necorespunzator, a piesei fixate slab, a
uzurii sculelor etc. Piesa si ndeplineste rolul functional daca dimensiunea ei efectiva, obtinuta dupa
prelucrare, este cuprinsa ntre doua dimensiuni limita, una maxima si una minima. Diferenta dintre cele
doua dimensiuni limita se numeste toleranta.
Pentru asigurarea interschimbabilitatii pieselor s-au stabilit anumite norme si reguli
standardizate, prin prescrierea unor tolerante pentru fiecare piesa, putnd fi nlocuita cu alta de
aceeasi forma. Termenii referitori la dimensiuni, abateri, toleranta sunt stabiliti prin STAS 8100/1-88,
dupa cum urmeaza (fig.6.1):
- Dimensiunea nominala (N) este dimensiunea fata
de care sunt definite dimensiunile limita, obtinute prin
aplicarea abaterilor limita.
- Dimensiunea efectiva (E) este dimensiunea unui
element determinata prin masurare (cu eroarea admisa)
dupa o piesa rezultata din fabricatie.

Fig. 6.1
- Dimensiunile limita (Dmax si Dmin) sunt dimensiunile extreme ntre care trebuie sa se gaseasca
dimensiunea efectiva prescrisa de proiectant.
- Abaterea efectiva (A) este diferenta dintre dimensiunea efectiva si cea nominala: A = E-N;
abaterile prescrise ntre care poate varia abaterea efectiva se numesc abateri limita admisibile:
- abaterea superioara As = Dmax N;
- abaterea inferioara Ai = Dmin N.
- Linia zero este dreapta care n reprezentarea grafica a tolerantelor si ajustajelor, corespunde
dimensiunii nominale fata de care sunt reprezentate abaterile. Prin conventie, n cazul n care linia zero
este trasata orizontal, abaterile pozitive se situeaza deasupra ei, iar cele negative dedesubtul ei, iar n
cazul cnd aceasta este verticala, abaterile pozitive se situeaza n dreapta ei, iar cele negative n
stnga ei.
- Toleranta (T) este diferenta dintre dimensiunea maxima si dimensiunea minima sau valoarea
diferentei algebrice dintre abaterea superioara si abaterea inferioara.
T = Dmax Dmin = As + N (Ai + N) = As - Ai
- Cmpul de toleranta este zona cuprinsa ntre cele doua linii reprezentand dimensiunile maxima si
minima, definita prin marimea tolerantei si pozitia n raport cu linia zero.
- Termenul de arbore este utilizat conventional pentru denumirea oricarei dimensiuni exterioare a unei
piese, denumita cuprinsa, chiar daca nu este cilidrica.
- Termenul de alezaj este utilizat conventional pentru denumirea oricarei dimensiuni interioare a unei
piese, denumita cuprinzatoare.
50 Desen tehnic

6.2 Jocuri, strngeri, ajustaje

ntre dimensiunile a doua piese care urmeaza a se asambla trebuie sa se stabileasca o
anumita relatie. Aceasta rezulta din diferenta dimensiunilor dinainte si dupa asamblare si se numeste
ajustaj. Notarea simbolurilor se face cu litere mari pentru alezaje si cu litere mici pentru arbori.
Se deosebesc urmatoarele tipuri de ajustaje:
1. Ajustajul cu joc: dupa asamblare asigura ntotdeauna un
joc ntre alezaj si arbore, dimensiunea minima a alezajului este
ntotdeauna superioara dimensiunii maxime a arborelui, iar
cmpul de toleranta al alezajului este n ntregime deasupra
cmpului de toleranta a arborelui (fig.6.2).
Dmin > dmax; jmax = Dmax dmin; jmin = Dmin dmax;
Tj = (Dmax dmin) (Dmin dmax) = (Dmax Dmin) +
(dmax dmin);
Tj = TD - Td

Fig. 6.2

2. Ajustajul cu strngere: dupa asamblare asigura o strngere

ntre alezaj si arbore, dimensiunea maxima a alezajului este
ntotdeauna inferioara sau egala cu dimensiunea minima a
arborelui iar cmpul de toleranta al alezajului este n ntregime sub
cmpul de toleranta al arborelui (fig.6.3).
Dmin < dmax;
Ts = (dmax Dmin) (dmin Dmax) = (Dmax Dmin) +
(dmax dmin);
Ts = Td TD
Fig. 6.3
3. Ajustajul intermediar: dupa asamblare, poate rezulta fie un
joc, fie o strngere n functie de dimensiunile efective ale
alezajului si arborelui, respectiv cmpurile de toleranta ale
alezajului si arborelui se suprapun partial sau total (fig.6.4).

Fig. 6.4

Necesitatea asigurarii interschimbabilitatii pieselor a impus standardizarea abaterilor limita si

ajustajelor n doua sisteme:
Sistemul de ajustaje "alezaj unitar" (fig.6.5) este caracterizat prin urmatoarele elemente:
-diametrul alezajului este constant;
-cmpul de toleranta are totdeauna aceeasi pozitie fata de linia zero, diametrul nominal al
alezajului este egal cu diametrul sau minim, avnd abaterea inferioara egala cu zero, iar cea
superioara egala cu toleranta sa;
 Desen tehnic 51

-tipurile de ajustaje se obtin prin variatia diametrului arborelui, respectiv variind pozitia
cmpului de toleranta al arborelui potrivit necesitatilor de montaj.

Fig. 6.5 Fig. 6.6

Sistemul de ajustaje "arbore unitar" (fig.6.6) este caracterizat prin urmatoarele:
-diametrul arborelui este constant;
-cmpul de toleranta are aceeasi pozitie fata de linia zero, diametrul nominal al arborelui este
egal cu diametrul sau maxim, abaterea superioara este egala cu zero, iar cea inferioara este egala cu
toleranta sa;
-tipurile de ajustaje se obtin prin variatia diametrului alezajului, respectiv variind pozitia
cmpului de toleranta al alezajului potrivit necesitatilor de montaj.
In constructiile de masini n general se prefera sistemul alezaj unitar, ndeosebi pentru faptul
ca pentru diametre diferite, arborii de precizie se executa relativ mai simplu dect alezajele de
precizie.
Pozitia cmpului de toleranta (deci implicit a abaterilor fundamentale) fata de linia zero, att
pentru alezaje ct si pentru arbori este simbolizata printr-o litera (n unele cazuri doua litere),
majuscule pentru alezaje (A,B,...,ZC) si minuscule pentru arbori (a,b,...,zc). Pentru a se evita unele
confuzii literele I, i, L ,l, O, o, Q, q, W, w nu se folosesc.
Treptele de toleranta standardizate exprima precizia (marimea) cmpului de toleranta admis
pentru o anumita dimensiune nominala.
Simbolul unei tolerante este format din litera (literele) care exprima pozitia cmpului de
toleranta, urmat de un numar care exprima treapta de toleranta.

6.3 nscrierea pe desen a tolerantelor la

dimensiuni liniare si unghiulare
Tolerantele la dimensiuni liniare si unghiulare se nscriu, n conformitate cu ISO 406:91,
imediat dupa cotele la care se refera. Simbolul cmpului de toleranta se nscrie n rnd cu cota, avnd
aceeasi dimensiune nominala a scrierii cu textul cotei. Valorile abaterilor limita au dimensiunea
nominala mai mica dect cea a cotei.
Pe desenele de executie tolerantele se pot nscrie n unul din urmatoarele moduri:
- prin simbolul cmpului de toleranta, mod utilizat foarte rar (fig.6.7);
52 Desen tehnic

- prin valorile abaterilor limita, valoarea abaterii superioare fiind deasupra valorii abaterii
inferioare si precedate de semnul aferent (+ sau -) (fig.6.8);
- prin simbolul cmpului de toleranta urmat, ntre paranteze, de valorile abaterilor limita
(fig.6.9).

Fig. 6.7 Fig. 6.8 Fig. 6.9

Daca pe aceeasi suprafata, pentru aceeasi dimensiune nominala tolerantele sunt diferite,
atunci zona respectiva se delimiteaza printr-o linie subtire, trasata numai n vedere (fig.6.10).
Tolerantele la dimensiunile elementelor componente ale unui ajustaj, reprezentate asamblat,
se indica ntr-unul din modurile:
- prin simbolurile cmpurilor de toleranta (simbolul cmpului de toleranta al alezajului fiind la
numarator iar cel al arborelui la numitor) scrise sub forma de fractie cu linie oblica, cu linie
orizontala, fara linie de fractie sau simetric fata de cota (fig.6.11);
- prin valorile abaterilor limita, preciznd piesa la care se refera toleranta, prin indicarea
numarului de pozitie (fig.6.12);

Fig. 6.10 Fig. 6.11 Fig. 6.12

- prin simbolurile cmpurilor de toleranta, urmate de valorile abaterilor limita nscrise ntre
paranteze (fig.6.13);
nscrierea tolerantelor la dimensiuni unghiulare se indica prin valorile abaterilor limita, gradele
si minutele fiind exprimate n numere ntregi (fig.6.14).

Fig. 6.13 Fig. 6.14

 Desen tehnic 53

Teme propuse

1. Definiti notiunile: toleranta, dimensiune nominala, dimensiune efectiva, abatere, arbore, alezaj,
ajustaj.
2. Cum se noteaza cmpul de toleranta pentru arbori si alezaje?
3. Completati temele propuse n capitolele anterioare cu notarea abaterilor dimensionale.
54 Desen tehnic

CAPITOLUL 7

NSCRIEREA TOLERANTELOR GEOMETRICE

7.1 Generalitati
Forma reala a unei piese, rezultata din fabricatie, poate prezenta unele abateri geometrice
comparativ cu forma nominala definita prin desenul de executie obtinut din etapa de proiectare.
Astfel, suprafetele si muchiile reale pot prezenta abateri de la forma, pozitia sau orientarea
elementelor corespondente, teoretice, din proiect.
Toleranta geometrica aplicata unui element (punct, linie, axa, suprafata sau plan de
simetrie) defineste zona de toleranta n interiorul careia trebuie sa fie cuprins elementul.
Zona de toleranta este suprafata sau spatiul n interiorul carora trebuie sa fie cuprinsa
toleranta geometrica admisa. Ea poate fi, dupa caz, delimitata astfel: n interiorul unui cerc, ntre doua
cercuri concentrice, ntre doua linii paralele, n interiorul unui cilindru, ntre doi cilindri concentrici
coaxiali, ntre doua plane paralele, n interiorul unui paralelipiped.
Baza de referinta este forma geometrica teoretic exacta (axa, plan, punct etc.) fata de care
se determina pozitia elementului tolerat.
Elementul de referinta este elementul real al unei piese (muchie, suprafata, alezaj etc.) care
este utilizat pentru determinarea pozitiei bazei de referinta.
Terminologia utilizata pentru definirea abaterilor si tolerantelor geometrice este prezentata n
STAS 7384-85. Standardele 7385/1,2-85 cuprind: nscrierea tolerantelor de forma, de orientare, de
pozitie si de bataie, respectiv, bazele (sau sistemul de baze) de referinta.

7.2 Simbolizarea tolerantelor geometrice

n tabelul 7.1 sunt prezentate tipurile de tolerante geometrice utilizate pentru definirea tuturor
abaterilor geometrice a formei reale ale unei piese:
Tipul tolerantei Denumirea tolerantei Simbol
Toleranta la rectilinitate
Toleranta la planeitate
Tolerante Toleranta la circularitate
de forma Toleranta la cilindricitate
Toleranta la forma data a profilului
Toleranta la forma data a suprafetei
Toleranta la paralelism
Tolerante
Toleranta la perpendicularitate
de orientare
Toleranta la nclinare
Toleranta la pozitia nominala
Tolerante
Toleranta la concentricitate si coaxialitate
de pozitie
Toleranta la simetrie
 Desen tehnic 55

Tolerante Toleranta bataii circulare (radiale, frontale)

de bataie Toleranta bataii totale (radiale si frontale)
Tabelul 7.1

7.3 Reguli privind nscrierea pe desen a

tolerantelor geometrice
Datele privind toleranta geometrica se nscriu ntr-un cadru dreptunghiular, mpartit n doua
sau mai multe casute trasate cu linie continua subtire. n aceste spatii se nscriu urmatoarele elemente:
- simbolul tolerantei geometrice;
- valoarea tolerantei n mm (fig.7.1a);
- litera (literele) de identificare a bazei (bazelor) de referinta (fig.7.1b);
Dimensiunile caracterelor sunt aceleasi cu cele utilizate pentru nscrierea cotelor.
Daca se prescrie o toleranta fara indicarea bazei de referinta, aceasta se aplica la toate
suprafetele paralele cu suprafata pe care este indicata toleranta.
Daca zona tolerata este circulara sau cilindrica, se nscrie simbolul naintea tolerantei
(fig.7.1c).
Daca pentru un element este necesar sa se indice doua sau mai multe tolerante, acestea se
nscriu una sub alta (fig.7.1d).

a) b) c) d)
Fig. 7.1

7.4 Indicarea elementului tolerat

Cadrul dreptunghiular pentru nscrierea tolerantei se leaga de elementul tolerat (suprafata la
care se refera toleranta) printr-o linie de indicatie (dreapta sau frnta), terminata cu o sageata care se
poate sprijini:
- pe linia de contur sau pe o linie ajutatoare, dar nu n dreptul liniei de cota, daca toleranta se
refera la profilul sau suprafata respectiva (fig.7.2a,b);

a) b)
Fig. 7.2 Fig. 7.3 Fig. 7.4
- n prelungirea liniei de cota, daca toleranta se refera la axa (planul) de simetrie al piesei
(fig.7.3);
56 Desen tehnic

- pe axa, daca toleranta se refera la axa (sau planul de simetrie) tuturor elementelor care admit
aceasta axa (sau plan de simetrie) (fig.7.4).
Abaterea geometrica se masoara n directia paralela cu cea indicata de sageata, cu exceptia
cazului n care este precedata de simbolul .

7.5 Indicarea bazei de referinta

n cazul n care toleranta unui element este indicata n raport cu o baza de referinta, aceasta
se identifica printr-o litera de referinta, care se repeta si n cadrul de toleranta (fig.7.5).
Litera de identificare a bazei de referinta se nscrie ntr-un cadru patrat, ce se leaga de baza
printr-o linie de indicatie, terminata cu un triunghi nnegrit (sau nennegrit) amplasat:
- pe linia de contur sau pe o linie ajutatoare, dar nu n dreptul liniei de cota, daca baza de
referinta este profilul sau suprafata respectiva (fig.7.5a,b);
- n prelungirea liniei de cota, daca baza de referinta este axa sau planul de simetrie al
elementului tolerat (fig.7.6);

a) b)
Fig. 7.5 Fig. 7.6
- pe axa sau planul de simetrie al piesei, daca toleranta se refera la aceasta axa sau plan
(fig.7.7a,b).

a) b)
Fig. 7.7

Teme propuse
1. Definiti notiunea de toleranta geometrica.
2. Care sunt principalele tipuri de tolerante geometrice?
3. n ce unitate de masura se exprima tolerantele geometrice?
4. Completati temele propuse la capitolele anterioare cu nscrierea tolerantelor geometrice.
 Desen tehnic 57

CAPITOLUL 8

NTOCMIREA DESENULUI DE PIESA

8.1 Generalitati
Desenul unei piese este reprezentarea n proiectie ortogonala a tuturor formelor geometrice
componente ale acesteia, ntr-un numar corespunzator de proiectii astfel nct piesa sa fie clar si
complet determinata. La baza ntocmirii unui desen stau regulile si normele de reprezentare si cotare
prezentate n capitolele anterioare.
Desenele se ntocmesc fie dupa piese existente, numite desene de releveu, fie sunt
concepute de proiectant numite desene de proiect.
Desenul poate fi executat sub forma de schita sau sub forma de desen la scara.
Schita este un desen executat, n general, cu mna libera, n creion, pe un format
corespunzator unei reprezentari ct mai clare, dupa model sau din conceptie, n proportie marita sau
micsorata, n limitele aproximatiei vizuale. Schita serveste la ntocmirea desenelor de executie.

8.2 ntocmirea schitei

ntocmirea schitei dupa o piesa model comporta doua etape principale:
A) Studiul preliminar al piesei, care consta n:
- identificarea piesei, prin care se stabileste denumirea piesei, rolul ei functional, a pozitiei de
functionare n ansamblul din care face parte si a legaturilor cu piesele nvecinate;
- studiul tehnologic, prin care se stabileste procedeul de obtinere a piesei, materialul din care este
confectionata si prelucrarile la care a fost supusa;
- analiza formelor geometrice ale piesei (exterioare si interioare);
- stabilirea pozitiei de reprezentare (n pozitie de functionare sau pozitie de prelucrare), astfel nct n
proiectia principala sa apara ct mai multe detalii de forma si dimensionale;
- stabilirea numarului necesar de proiectii (vederi, sectiuni sau proiectii combinate), n functie de
gradul de complexitate al piesei.
B) Executia grafica a schitei, cu urmatoarele faze:
- alegerea formatului, trasarea indicatorului si trasarea dreptunghiurilor minime de ncadrare ale
proiectiilor, cu linie subtire (fig.8.1), urmarind ca distantele dintre dreptunghiuri sa permita nscrierea
cotelor (minim 20-25 mm);
- trasarea (cu linie punct subtire) a axelor de simetrie ale formelor geometrice ce compun piesa, n
toate dreptunghiurile de ncadrare, depasind conturul acestora cu 2-3 mm;
- trasarea conturului exterior, pe toate proiectiile, cu linie continua subtire (fig.8.2);
- trasarea conturului interior pentru proiectiile care cuprind sectiuni, marcndu-se si traseele de
sectionare (fig.8.3);
- trasarea filetelor, a racordarilor, a muchiilor fictive si a celor acoperite (daca e cazul);
- cotarea schitei, care consta n masurarea dimensiunilor pe piesa si nscrierea pe desen a cotelor,
utiliznd simboluri unde este cazul;
- hasurarea suprafetelor rezultate dupa sectionare;
- ngrosarea liniilor de contur si stergerea dreptunghiurilor de ncadrare;
58 Desen tehnic

Fig. 8.1 Fig. 8.2

- nscrierea starii suprafetelor, a tolerantelor la
dimensiuni si a tolerantelor de forma si pozitie;
- completarea indicatorului si a altor elemente
necesare pe desen, cum ar fi conditiile tehnice
(fig.8.4);
- verificarea schitei, n succesiunea etapelor aratate
si corectarea eventualelor greseli.

Fig. 8.3
 Desen tehnic 59

Fig. 8.4

8.3 ntocmirea desenului la scara

Desenele tehnice se executa dupa schita, la scara, prin scara ntelegndu-se raportul dintre
dimensiunea liniara a reprezentarii unui segment al unui obiect de pe un desen original si dimensiunea
liniara reala a segmentului respectiv.
Scara (SR EN ISO 5455:1997) se alege n functie de complexitate si dimensiunile obiectului
de reprezentat si de destinatia desenului respectiv. Ea trebuie sa fie suficient de mare pentru a
permite interpretarea corecta a datelor furnizate de desenul respectiv.
Scara si dimensiunile obiectului de reprezentat influenteaza alegerea formatului de desen.
Scarile de reprezentare se aleg conform tabelului 8.1.
Tabelul 8.1
Scari de marire 2:1 10:1 50:1
5:1 20:1 100:1 ..
Scara de marime naturala 1:1
Scari de micsorare 1:2 1:10 1:50 1:200
1:5 1:20 1:100 1:500 ..
Scara principala a desenului se inscrie n indicator, ntr-o rubrica rezervata. Daca pe un
desen exista proiectii executate la scari diferite (vedere, sectiune, detaliu), scarile corespunzatoare
acestora se nscriu lnga sau sub notarea proiectiilor respective.
Exemplu: A-A C 5:1
1:2
Executarea propriu-zisa a desenului la scara, respecta, n principiu, aceeasi succesiune de
faze ca la ntocmirea schitei.
60 Desen tehnic

CAPITOLUL 9

DESENUL DE ANSAMBLU
9.1 Generalitati
Desenul de ansamblu este reprezentarea grafica a unui grup de piese (elemente) legate
organic si functional ntre ele, ce compun o masina, o instalatie sau numai o subgrupa din acestea
(subansamblu). Dintr-o astfel de reprezentare trebuie sa reiasa clar forma si pozitia reciproca a
pieselor componente, modul si ordinea lor de asamblare, modul de functionare al ansamblului,
dimeniunile necesare pentru montare si functionare.
Desenul de ansamblu se ntocmeste dupa regulile din STAS 6134-84, avnd n vedere si
regulile de reprezentare privind dispunerea proiectiilor, vederi, sectiuni, rupturi, cotare etc.,
prezentate n capitolele anterioare.

9.2 Reguli de reprezentare

1. Desenul de ansamblu trebuie sa cuprinda numarul minim de proiectii necesar pentru definirea clara
a pozitiei relative a tuturor componentelor, pentru pozitionarea acestora si pentru nscrierea cotelor
aferente.
2. Pozitia de reprezentare a unui ansamblu coincide cu pozitia sa de functionare.
3. n cazul asamblarii a doua piese ntre care exista un joc rezultat din dimensiuni nominale diferite, se
reprezinta separate liniile de contur ale fiecarei piese (fig.9.1). n cazul asamblarii a doua piese fara
joc sau ntre care exista joc rezultat din abateri limita la aceleasi dimensiuni nominale, suprafata de
contact se reprezinta printr-o singura linie de contur, comuna celor doua piese (fig.9.2).

9
H7
r6

H7
f6
20
25

Fig. 9.1 Fig. 9.2

4. Daca un plan de sectiune nu contine anumite elemente (suruburi, piulite, stifturi etc.) necesar a fi
reprezentate pe proiectia respectiva, acestea pot fi reprezentate rabatute pe planul de sectionare, cu
linie-doua puncte subtire (fig.9.3).
 Desen tehnic 61

Fig. 9.3 Robinet cu cep

5. Piesele care executa deplasari n timpul functionarii ansamblului pot fi reprezentate pe aceeasi
proiectie si n pozitia extrema sau n pozitii intermediare de miscare, cu linie-doua puncte subtire, fara
a hasura suprafetele respective, chiar daca ele sunt reprezentate n sectiune (fig.9.3).
6. Piesele care fac parte din ansanbluri nvecinate si sunt elemente de legatura cu ansamblul ce face
obiectul desenului, pot fi reprezentate cu linie-doua puncte subtire, fara a hasura suprafetele
respective, chiar daca planul de sectionare le intersecteaza (fig.9.4).
62 Desen tehnic

Fig. 9.4 Robinet de distributie cu ventil si cep

7. Pentru reprezentarea mai clara a unor elemente acoperite, unele piese sau subansabluri se pot
considera, n mod conventional, demontate si ndepartate, n care caz se nscrie mentiunea
corespunzatoare pe desen (fig.9.4).
8. Piesele care se asambleaza prin filet n scopul solidarizarii lor sau care impun o asamblare etansa
se reprezinta complet nsurubate (fig.9.5).
 Desen tehnic 63

a) b)
Fig. 9.5 Fig. 9.6

9. Piulitele si saibele se reprezinta numai n vedere, cu exceptia cazului cnd acopera o parte
importanta a elementului pe care sunt montate sau a saibelor ce au un alezaj diferit de cel cilindric
(fig.9.4).
10. Reprezentarea formelor hexagonale ale suruburilor si piulitelor se face astfel nct n proiectia
principala sa fie prezentate trei fete (fig.9.3, 9.4).
11. Sistemele de etansare cu presgarnitura se reprezinta cu presgarnitura introdusa cca. 2-3mm n
cutia de etansare (fig.9.6a si b).
12. Elementele pentru comanda fluidelor (ventile, sertare, clapeti) se reprezinta n pozitia nchis, iar
cepurile n pozitia deschis (fig.9.3, 9.4).
13. Piesele pline cum ar fi: axele, suruburile, penele s.a. se reprezinta nesectionate, chiar daca planul
de sectionare contine axele acestora (fig.9.4, 9.6).

9.3 Pozitionarea elementelor componente

Fiecare componenta distincta a ansamblului reprezentat pe desen este identificata printr-un
numar de pozitie distinct, corespunzator numarului din tabelul de componenta al desenului respectiv.
Fiecare numar se nscrie la extremitatea unei linii de indicatie trasata cu linie continua subtire
si terminata cu un punct ngrosat n interiorul conturului componentei pozitionate sau cu o sageata
sprijinita pe linia de contur a componentei respective daca ea este reprezentata n sectiune prin
nnegrire.
Liniile de indicatie se traseaza nclinat astfel nct sa nu se confunde cu alte linii de contur, linii
de axe, elemente de cotare sau hasuri. Se va evita intersectarea acestora cu linii de cota sau
ajutatoare. Ele nu trebuie sa fie sistematic paralele sau sa se intersecteze ntre ele fiind admis sa fie
frnte o singura data.
Numerele de pozitie se nscriu cu cifre arabe, avnd naltimea egala cu dublul dimensiunii
nominale a scrierii utilizate pentru cifrele de cota din desenul respective. Numerele de pozitie se
nscriu n afara conturului proiectiei respective, grupate n rnduri verticale si (sau) orizontale, fara a fi
subliniate sau ncercuite.
Componentele (piese sau subansambluri) se pozitioneaza n proiectia unde ele apar mai clar
si pot fi identificate mai usor.
Numerele de pozitie se nscriu n ordine crescatoare, n acelasi sens (trigonometric sau invers
trigonometric) pe fiecare proiectie n parte.
64 Desen tehnic

9.4 Cotarea desenului de ansamblu

n desenul de ansamblu se coteaza (fig.9.3, 9.4):
- dimensiunile de gabarit;
- dimensiunile de legatura cu piesele sau ansamblele nvecinate;
- dimensiunile functionale (diametrele sectiunilor de trecere a fluidelor prin armaturi, diametrele
cilindrilor masinilor, cursele pistoanelor, filetele pieselor mai importante etc.) si dupa caz,
jocurile admise, abaterile limita sau dimensiunile limita;
- dimensiunile de montaj ce sunt necesare pentru operatiile de montaj sau pentru reglarea
ansamblului n stare initiala;
- dimensiunile nominale si cmpurile de toleranta ale pieselor care formeaza ajustaje;
- alte dimensiuni necesare pentru operatiile de asamblare si montare, care nu rezulta din
desenele de executie ale componentelor.

9.5 Tabelul de componenta

Tabelul de componenta serveste la nscrierea elementelor componente ale ansamblului. El
poate fi reprezentat pe desenul de ansamblu sau pe planse separate, format A4. n fig.9.7a si b se
indica posibilitatile de amplasare a tabelului de componenta. Daca acesta trebuie ntrerupt din cauza
reprezentarii de pe desen, el poate fi continuat deasupra reprezentarii, fara a se repeta titlurile
coloanelor, completarea facndu-se de sus n jos. Se poate continua si n stnga indicatorului la
10mm de acesta, cu repetarea titlutilor coloanelor, completarea facndu-se de jos n sus.

9
8
7
6
5
4
3
2
1

a) b)
Fig. 9.7
Dimensiunile tabelului de componenta sunt prezentate n fig.9.8, iar semnificatia rubricilor este
urmatoarea:
(1) - numarul de pozitie al elementului pozitionat pe desen;
(2) - denumirea elementului component respectiv;
(3) - numarul desenului n care elementul component este reprezentat de sine statator sau, pentru
elementele standardizate, numarul STAS-ului.
(4) - numarul de bucati din elementul component respectiv;
(5) - marca sau denumirea materialului din care este executat elementul, si STAS-ul referitor la
material;
Desen tehnic 65

7 sau 10
170

(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7)

Masa
10

Poz. Denumire Nr.desen - STAS Buc. Material Obs. neta

10 45 40 10 30 20 15
Fig. 9.8
(6) - date suplimentare ce se considera a fi indicate (numarul modelului din turnatorie,
caracteristici dimensionale etc.)
(7) - masa neta a unei bucati din elementul respectiv.
66 Desen tehnic

CAPITOLUL 10
ASAMBLARI NEDEMONTABILE
10.1. Generalitati
Prin asamblare se ntelege mbinarea a doua sau mai multe piese (organe de masini)
utiliznd organe de asamblare sau procedee tehnologice n scopul obtinerii unui produs finit
(mecanism, dispozitiv, instalatie).
Asamblarile nedemontabile sunt asamblarile care se caracterizeaza prin faptul ca
piesele componente nu se mai pot desface dect prin distrugerea elementelor de asamblare
(cordon de sudura, nituri, etc.).
Dintre asamblarile nedemontabile amintim: asamblari prin nituire, asamblari prin
sudare, asamblari prin lipire, asamblari prin ncleiere, asamblari prin coasere;

10.2. Asamblari prin nituire

10.2.1.Reprezentarea, notarea si cotarea
niturilor
Daca grosimea pieselor ce urmeaza a fi asamblate este mica n raport cu celelalte
dimensiuni, asamblarea se poate realiza prin nituire. Elementul de asamblare este nitul care
este format dintr-o parte cilindrica numita tija si o parte mai proeminenta de forme diferite (n
functie de rolul mbinarii) cunoscuta sub numele de cap. Niturile se pot realiza din otel,
aluminiu, alama.
Notarea niturilor se face prin indicarea diametrului si lungimii tijei, iar daca acestea nu
sunt confectionate din otel atunci trebuie indicat si materialul din care sunt realizate. Aceste
informatii se trec n tabelul de componenta.
Exemplu de notare: Nit 30x70 STAS 797-80: nit cu diametrul tijei d = 30 mm si
lungimea tijei l = 70 mm.
Clasificarea niturilor se face n functie de forma capului, forma tijei si destinatie,
astfel:
1) dupa forma capului:
cu cap semirotund (fig. 10.1.a);
cu cap seminecat (fig. 10.1.b);
cu cap necat (fig. 10.1.c);
cu cap plat (fig. 10.1.d);
cu cap tronconic (fig. 10.1.e);
cu cap tronconic si seminecat;
cu cap bombat.
 Desen tehnic 67

tija cap

D
d

d
D
R

l k h h
l
h1 l

a b c

D
d1
D

d
h l k l

d e
Fig.10.1

2) dupa forma tijei:

nit cu tija plina;
nit cu tija tubulara (fig. 10.2.a);
nit cu tija partial tubulara (fig. 10.2.b).
g

R
d
D

l0

d0
l k l

a b
Fig.10.2

3) dupa destinatie:
nit de rezistenta, folosit n constructii metalice;
nit de rezistenta si etansare, folosit n constructii navale;
nit de rezistenta si rezistenta-etansare, folosit n constructiile de cazane si recipiente
sub presiune.
Fazele principale ale operatiei de nituire sunt prezentate n fig. 10.3.

d
d1

a b c
Fig.10.3
68 Desen tehnic

10.2.2. Reprezentarea asamblarilor nituite

Asamblarile nituite se reprezinta n general, n doua proiectii: o sectiune pe planul
vertical (planul de sectiune trece prin axa unui nit) si o vedere de sus, ca n fig. 10.4.

A-A

s
s
d1

e1

A e t A

Fig.10.4

10.3. Asamblari prin sudare

Sudarea este operatia tehnologica prin care se asambleaza nedemontabil doua piese
metalice, prin topire sau prin presiune, cu sau fara material de adaos.
Sudura reprezinta zona de mbinare rezultata.
Rostul este spatiul de dimensiuni mici obtinut prin prelucrarea marginilor pieselor ce
urmeaza sa fie asamblate.
Cordonul de sudura este cunoscut si sub numele de cusatura si reprezinta materialul
de adaos depus prin sudura.
Clasificarea sudurilor se face dupa mai multe criterii dupa cum urmeaza:
1) dupa pozitia elementelor de sudat:
sudura cap la cap (fig.10.5.a);
sudura n colt (fig.10.5.b);
sudura suprapusa (fig.10.5.c);
sudura cu margini rasfrnte (fig.10.5.d);
sudura n trei table (fig.10.5.e).

a b c
 Desen tehnic 69

d e
Fig.10.5

2) dupa forma geometrica a rostului:

sudura cap la cap n I (fig.10.6.a), n I, n Y (fig.10.6.b), n Y, n V (fig.10.6.c),
n V, n U (fig.10.6.d) si n U;
sudura n colt L (fig.10.6.e) sau T (fig.10.6.f);
n gauri prin puncte de topire.

a b c d

e f
Fig.10.6

3) dupa continuitatea cordonului de sudura:

sudura continua;
sudura intermitenta.
4) dupa forma exterioara a cordonului de sudura:
sudura plana (fig.10.8.a);
sudura convexa (fig.10.8.b);
sudura concava (fig.10.8.c).

a b c
Fig.10.8

Reprezentarea asamblarilor prin sudura se face n doua variante: conventional si

detaliat.
Reprezentarea conventionala presupune executia cordonului de sudura printr-o linie
continua groasa daca sudura este continua sau printr-o linie de axa daca sudura este
intermitenta.
Notarea simplificata se amplaseaza pe desen prin intermediul unei linii de indicatie
terminata cu o sageata care se sprijina pe cordon, iar la celalalt capat are o linie dubla de
referinta, formata dintr-o linie continua subtire si linie ntrerupta subtire (fig.10.9).
70 Desen tehnic

l=D=200
z5 200

Fig.10.9

Reprezentarea detaliata presupune realizarea cordonului de sudura nnegrit (n cazul

sectiunilor) si printr-un dreptunghi cu linie groasa care sa marcheze marginile cordonului de
sudura iar n interiorul acestuia se traseaza cu linie continua subtire arce de cerc (n cazul
vederilor).
Notarea detaliata se face n functie de forma si dimensiunile rostului (fig.10.10)
z

l=D=200
Fig.10.10

Notarea sudurilor se face utiliznd:

simboluri de baza care indica forma mbinarii si are aceeasi naltime si aceeasi
grosime de linie ca cea a cotelor: - sudura cap la cap, Y sudura n Y, V sudura n V, -
sudura de colt;
simboluri suplimentare care indica forma suprafetei exterioare a cordonului sau
prelucrarea acestor suprafete;
cote indicatii suplimentare care se nscriu: la stnga cotele referitoare la
dimensiunile rostului si la dreapta cotele referitoare la lungimea cordonului de sudura.
n fig.10.11.sunt reprezentate elementele grafice folosite n nscrierea simbolurilor n
care se regasesc:
1- simbol suplimentar;
1 2 simbol de baza;
2 3 linie de referinta;
3 4 linie de indicatie;
4 5 cordon de sudura.

5
Fig.10.11
 Desen tehnic 71

Aplicatii propuse spre rezolvare

1. Sa se reprezinte, sa se completeze si sa se corecteze proiectiile ortogonale din fig.

10.12 (sectiunea A-A si vedere de sus). Sudura se va reprezenta detaliat.
40

41
11
20
100

79

A A
12

0
M

1
uri
3ga

Fig.10.12

2. Sa se reprezinte, sa se completeze si sa se corecteze proiectiile ortogonale din fig.

10.13 (sectiunea A-A si vedere de sus). Sudura se va reprezenta detaliat..
72 Desen tehnic

7
6 12
3gauri10

36
20

7
30
64

20
13

A 6 R10 A
M

13 7 8 16

Fig.10.13

3. Sa se reprezinte, sa se completeze si sa se corecteze proiectiile ortogonale din fig.

10.14 (sectiunea A-A si vedere de sus ). Sudura se va reprezenta detaliat.
16
22
12

33
67

2gauri8

10
25

42

A A
8 50
auriM
2g
 Desen tehnic 73

Fig.10.14

4. Sa se reprezinte, sa se completeze si sa se corecteze proiectiile ortogonale din fig.

10.15 (sectiunea A-A si vedere de sus). Sudura se va reprezenta detaliat.
20

25
15

10
5
5

7
2gaur
i 10 30
12

A A
5

10 30
50

Fig.10.15
74 Desen tehnic

5. Sa se reprezinte, sa se completeze si sa se corecteze proiectiile ortogonale din fig.

10.16 (sectiunea A-A si vedere de sus). Sudura se va reprezenta detaliat.
8

15

37
20
8
20
2ga
uri
8
0
34 M1

17

20
A A

30 17
65

Fig.10.16
 Desen tehnic 75

CAPITOLUL 11
ASAMBLARI DEMONTABILE
11.1. Generalitati
Asamblarile demontabile sunt asamblarile care se caracterizeaza prin faptul ca permit
montarea si demontarea repetata fara deteriorarea pieselor componente.
Dintre asamblarile demontabile fac parte: asamblarile filetate, asamblarile cu pene,
asamblarile prin caneluri, asamblarile elastice.

11.2. Asamblari prin filet

Asamblarile filetate sunt cele mai ntlnite tipuri de asamblari n constructia de masini.
Se pot realiza cu ajutorul pieselor filetate la exterior (suruburi, prezoane, stifturi
filetate) care patrund n piesele filetate interior (piulite). Pentru asigurarea unei suprafete ct
mai mare, de prindere ntre piulita si surub se recomanda folosirea saibelor, iar pentru
asigurarea mpotriva desurubarii se recomanda folosirea saibelor de siguranta si a cuielor
spintecate.

11.2.1. Reprezentarea, notarea si cotarea

organelor de asamblare
11.2.1.1. Reprezentarea, notarea si cotarea
suruburilor
Suruburile sunt organe de masini formate din capul surubului care poate avea mai
multe forme si din corpul surubului care n general este o tija cilindrica filetata partial sau
total pe lungimea sa.
Clasificarea suruburilor se face dupa: precizia de executie, forma capului si forma
vrfului, astfel:
1) dupa precizia de executie:
suruburi uzuale;
suruburi semiprecise;
suruburi precise.
2) dupa forma capului:
suruburi cu cap hexagonal (fig. 11.1.a);
suruburi cu cap patrat;
suruburi cu cap necat si crestat (fig. 11.1.b);
surub cu cap cilindric si crestat;
surub cu cap cilindric si striat;
surub cu cap cilindric si locas hexagonal.
76 Desen tehnic

30

r
D1
D

dw
d1

d
b
c s
k l
Fig.11.1.a
n
D

d
c
t e
k l
Fig.11.1.b

3) dupa forma vrfului surubului:

cu vrf plat;
cu vrf bombat;
cu cep.
La suruburi se coteaza: diametrul nominal al filetului d, lungimea utila a filetului b,
lungimea tijei l, deschiderea cheii s, latimea capului k, dupa cum este reprezentat n fig. 11.2.
30
D1

dw
d2
D

c a s
k l
Fig.11.2

Exemplu de notare: Surub M 10 x 60 STAS 4272-89 gr. 8.8 - surub cu cap hexagonal,
executie precisa, tija partial filetata, avnd diametrul filetului d = 10 mm, lungimea tijei l = 60
mm si caracteristici mecanice conform grupei de materiale 8.8.
De obicei, pentru suruburi nu se realizeaza desene de executie, acestea fiind trecute
doar n tabelul de componenta al desenului de ansamblu astfel: Surub M 10 x 60 se nscrie n
coloana Denumirea piesei; STAS 4272-89 se nscrie n coloana Nr. desen sau STAS ; Gr.
8.8 se nscrie n coloana Material.
 Desen tehnic 77

11.2.1.2. Reprezentarea, notarea si cotarea

prezoanelor
Prezoanele sunt suruburi fara cap sau, altfel spus, sunt tije filetate la ambele capete.
Unul din capete asigura asamblarea iar celalalt blocarea. Sunt folosite n general pentru
prinderea a doua piese cu ajutorul piulitei.
Dupa domeniul de utilizare prezoanele sunt: pentru nsurubat n fonta, n otel, n aliaje
de aluminiu si n metale moi.
n figurile de mai jos sunt prezentate cele doua variante constructive de prezo n , si
anume: de tip A (fig.11.3.a) si de tip B (fig.11.3.b).
c c

d1
d1

d
d

c b c b
e L e L
a b
Fig.11.3

La prezoane se coteaza: diametrul nominal al filetului d, lungimea utila a filetului b

(capatul pe care se asambleaza piulita), lungimea filetului prizonier e (capatul care realizeaza
asamblarea filetata, de obicei are valoarea egala cu diametrul nominal al filetului).
Exemplu de notare:
1) Prezon M10 45/10 T STAS 4551-80 gr. 8.8 - prezon forma A cu filet M10
(diametrul filetului 10 mm) pe lungimea L = 45 mm si lungimea filetului prizonier e = 15
mm, cu vrfurile tesite si caracteristici mecanice conform grupei 8.8.
2) Prezon B M10 45/10 T STAS 4551-80 gr. 8.8 - prezon forma B cu filet M10
(diametrul filetului 10 mm) pe lungimea L = 45 mm si lungimea filetului prizonier e = 15
mm, cu vrfurile tesite si caracteristici mecanice conform grupei 8.8.

11.2.1.3. Reprezentarea, notarea si cotarea

stifturilor filetate
Stifturile filetate sunt organe de asamblare care au filet pe toata lungimea tijei, capul
stiftului este crestat pentru surubelnita iar vrful acestuia poate fi de diferite forme: plat
(fig.11.5.a), conic (fig.11.5.b), cu cep (fig.11.5.c).
t
90
n

l l c3

a b c

Fig.11.5
78 Desen tehnic

Exemplu de notare: Stift M10 x 30 Co STAS 4770 90 gr. 22H stift filetat cu
crestatura M10, cu lungimea l = 30 mm, cu vrful conic si caracteristici mecanice grupei 22 H
de materiale.

11.2.1.4. Reprezentarea, notarea si cotarea

piulitelor
Piulitele sunt organe de asamblare cu filet interior care sunt folosite n asamblarile cu
surub sau prezon.
Clasificarea piulitelor se face n functie de forma geometrica si clase de precizie dupa
cum urmeaza:
1) dupa forma geometrica:
hexagonala, executata n doua forme constructive: forma A (cu ambele capete tesite,
fig. 11.6.a) si forma B (cu un capat tesit si unul drept, fig. 11.6.b);
patrata (fig.11.7);
crenelata;
rotunda;
fluture;
striata.
15. 15..
..30 .30

==
3/4D

3/4D
1 2 0
D

D
d

R1
==

m s m

D/2

Forma A Forma B
a) b)
Fig. 11.6
 Desen tehnic 79

30

s
120

D1
d

e
m

Fig.11.7
2) dupa clasa de precizie:
precisa;
semiprecisa;
grosolana.
La piulite se coteaza: diametrul D, deschiderea cheii s si latimea m.
Exemplu de notare:
1) Piulita M10 STAS 4071-89 gr. 8 - piulita hexagonala forma A, executie precisa, cu
filet metric avnd d = 10 mm si caracteristici mecanice conform gr. 8.
2) Piulita B sp. M10 STAS 4071-89 gr. 8 - piulita hexagonala forma B, semiprecisa si
cu filet metric avnd d = 10 mm si caracteristici mecanice conform gr. 8.

11.2.1.5. Reprezentarea, notarea si cotarea

saibelor
Saibele sunt elemente de siguranta care au forma inelara, avnd o gaura centrala a
carui diametru este mai mare sau egal cu cel al surubului sau al prezonului pe care urmeaza sa
fie montate.
Ele sunt folosite n asamblarile cu surub sau prezon avnd rol de mpiedicare a
autodesurubarii si de protejare a pieselor asamblate mpotriva uzurii.
Clasificarea saibelor se face dupa forma, executie si domeniu de utilizare astfel:
saibe plate tip A (fig.11.8.a) si tip B;
saiba prelucrata (fig.11.8.b)
saibe Grower tip N cu capetele netede (fig.11.8.c) si tip R cu capetele rasfrnte;
saibe de siguranta (fig.11.8.d).
D

d
D

s s
a b
80 Desen tehnic

m D

5
A-A
(dupa montare)

7 5
d

l
A A d1 g r
g
b
d2

c Fig.11.8 d
La saibe se coteaza urmatoarele elemente: diametrul filetului surubului cu care se
monteaza.
Exemplu de notare:
1) Saiba A 10 STAS 5200-80 - saiba plata pentru metal, precisa, seria fina (A), pentru
un filet cu d = 10 mm.
2) Saiba Grower N10 STAS 7666/2 -80 - saiba Grower cu capete netede pentru un filet
cu d = 10 mm.
3) Saiba A12 STAS 2241/2 -80 - saiba de siguranta forma A pentru un filet cu d = 10
mm.

11.2.1.6. Reprezentarea, notarea si cotarea

splinturilor
Splinturile (cuiele spintecate) sunt elemente folosite n asamblari cu rolul de
mpiedecare a desurubarii.
Exemplu de notare: Cui spintecat 2,7 x 25 STAS 1991 73 splint cu diametrul
nominal d = 2,7 mm si lungimea l = 25 mm.
n fig.11.9 este reprezentat un splint.
b l a
c

Fig.11.9

11.2.2. Reprezentarea asamblarilor filetate

ntr-o asamblare filetata participa doua piese, una cu filet exterior (generic definita ca
surub) si cealalta cu filet interior (generic definita ca piulita).
n fig. 11.10 sunt reprezentate un surub 1 si o piulita 2 nainte si dupa nsurubarea
partiala.
 Desen tehnic 81

A A-A

M18

M18
A
1 2
Fig.11.10

Pentru asamblarea celor doua piese diametrul de vrf al surubului trebuie sa fie egal cu
diametrul de fund al piulitei (ca dimensiuni nominale). Astfel, generatoarea de vrf a unui
filet (la surub, prezon) va corespunde cu generatoarea de fund a celuilalt filet (la piulita).
n cazul asamblarilor filetate trebuie sa se tina cont de urmatoarele reguli:
1) Pe portiunea asamblata, cele doua filete se ntrepatrund si pe aceasta zona de
asamblare filetul exterior (surubul) acopera filetul interior (al piulitei).
2) Surubul, piulita, si saiba se reprezinta n vedere chiar daca planul de sectionare
contine axa acestora.
3) n proiectia principala, capul surubului si piulita hexagonala se reprezinta cu trei
fete.
4) n proiectia principala, piulita patrata se reprezinta cu doua fete.
n tabelul de mai jos (tab.11.1) sunt reprezentate cteva asamblari filetate uzuale si
anume: asamblarea cu surub, saiba, piulita si asamblarea cu prezon, saiba, piulita.

Reprezentare obisnuita Reprezentare simplificata Simbolic

Asamblare cu surub, piulita si saiba plata
5...10mm

D
d D1
m

b
l
s

1,1d
k

D
S
82 Desen tehnic

Asamblare cu prezon, piulita si saiba Grower

5...10 D
d S

0,35d
m

b
l
d2
g

1,1d

~0,35d
e

~0,5d
Asamblare cu surub cu cap cilindric crestat

Tab.11.1

11.3. Asamblari cu pene

11.3.1. Reprezentarea, notarea si cotarea
penelor
Asamblarile cu pene sunt asamblari demontabile folosite pentru transmiterea miscarii
de rotatie ntre arbori si organele de masini montate pe arbori (roti dintate, roti de curea, roti
de lant).
Elementul de asamblare l constituie pana care se monteaza n canale de pana realizate
att n arbore ct si n butuc.
Clasificarea penelor dupa pozitia de montare n raport axa longitudinala a pieselor care
se asambleaza se face astfel: pene longitudinale si pene transversale.
Dupa modul de realizare a montajului (cu strngere sau fara), penele longitudinale
sunt: pene nclinate, pentru mbinari cu strngere;
pene paralele si pene disc pentru mbinari fara strngere, numite si pene de
antrenare.
Penele paralele si nclinate se executa n trei forme constructive:
forma A cu capete rotunde (fig. 11.11.a si 11.12.a);
forma B cu capete drepte (fig. 11.11.b si 11.12.b);
forma C cu un capat drept si unul rotund (fig. 11.11.c si 11.12.c).
n fig.11.11 este reprezentata pana paralela, n fig. 11.12 este reprezentata pana
nclinata, n fig. 11.13 este reprezentata pana nclinata cu nas iar n fig.11.14 este reprezentata
pana disc.
 Desen tehnic 83

Forma A Forma B Forma C

X X X X-X

h
X X X cx45

b/2
b/2

b
b
b
l l
a) b) c)
d)

Fig.11.11

Forma A Forma B Forma C

X X X X-X
1:100 1:100 1:100
h

X X h X cx45
b/2 b/2
b
b
b

l l l
a) b) c)
Fig.11.12
h

X
X-X b
D

1:100
h1
h

b h cx45
l cx45
X
b

Fig.11.13 Fig.11.14

Exemplu de notare:
1) Pana A b x h x l STAS 1004-81 - pana paralela de forma A si dimensiunile b, h si l
(marimi exprimate n mm.).
2) Pana B b x h x l STAS 1007-81 - pana nclinata forma B avnd dimensiunile b, h
si l (marimi exprimate n mm.).
3) Pana disc b x h STAS 1012-77 - pana disc avnd dimensiunile b, h si l (marimi
exprimate n mm.).
84 Desen tehnic

11.3.2.Reprezentarea asamblarilor cu pene

Reguli de reprezentare a asamblarilor cu pene:
1) La reprezentarea n sectiune longitudinala cnd planul de sectiune trece prin pana si
contine axa arborelui, se face o ruptura n dreptul penei (pana nu se hasureaza);
2) Fundul canalului din arbore si suprafata inferioara a penei se reprezinta doar cu o
singura linie;
3) Fundul canalului din butuc si suprafata superioara a penei se reprezinta cu doua linii
distincte;
4) La reprezentarea n sectiune transversala toate elementele asamblarii se hasureaza.
n fig. 11.15 este reprezentata asamblarea cu pana paralela forma A, n fig. 11.16 este
reprezentata asamblarea cu pana nclinata forma B, iar n fig. 11.17 este reprezentata
asamblarea cu pana disc.

A A-A
b

t1 t2
h

d+t2
d-t1
d

A
Fig.11.15

B-B
B
b
1:100
t1 t2

d
d+t2
d-t1

B
Fig.11.16
 Desen tehnic 85

C-C
C b

t1 t2
d

d+t 2
d-t1
C
Fig.11.17

11.4. Asamblari prin caneluri

11.4.1. Reprezentarea, notarea si cotarea
arborilor si butucilor canelati
Asamblarile prin caneluri fac parte din asamblarile demontabile care nlocuiesc
asamblarile cu pene longitudinale n cazul transmiterii unor momente de torsiune mari, sau
deplasarii axiale repetate a pieselor montate pe arbori.
Canelurile pot avea profilul : dreptunghiular, n evolventa si triunghiular.
Reprezentarea arborilor si butucilor canelati se face conform STAS 6162 -77.
Reguli de reprezentare a arborilor si butucilor canelati:
1) n vederea longitudinala, la arborii canelati diametrul vrfurilor se reprezinta cu
linie groasa, iar diametrul fundurilor cu linie subtire;
2) Sfrsitul iesirii canelurii se reprezinta cu linie groasa perpendiculara pe axa;
3) n vederea laterala (frontala) se reprezinta numai doua caneluri nvecinate, restul
canelurilor reprezentndu-se prin cercuri trasate cu linie groasa (vrful canelurilor) si cu linie
subtire (fundul canelurilor) fig. 11.18;
6x45x55 STAS 1768-86

65

Fig.11.18

4) La arborii cu caneluri n evolventa se reprezinta si diametrul de divizare cu linie

punct subtire (fig.11.19);

Fig.11.19
86 Desen tehnic

5) Arborii canelati sectionati longitudinal se reprezinta att cu vrful, ct si cu fundul

canelurii trasate cu linie continua groasa;
6) La butucii canelati att vrfurile ct si fundurile canelurilor se reprezinta ca si la
arbori, numai doua caneluri nvecinate, cercul de vrf cu linie groasa iar cercul de fund cu
linie subtire.
La cotarea arborilor si butucilor canelati se pun n evidenta urmatoarele elemente:
lungimea utila a partii canelate si dimensiunile sectiunii transversale a canelurii.
11.4.2. Reprezentarea asamblarilor prin
caneluri
La reprezentarea asamblarilor cu caneluri pe portiunea comuna asamblarii, canelurile
arborelui acopera pe cele ale butucului.
n fig. 11.20 este reprezentata o asamblare prin caneluri.

Fig.11.20

11.5. Asamblari elastice

Asamblarile elastice se realizeaza cu ajutorul arcurilor, care pot asigura legatura
elastica ntre cele doua elemente care se asambleaza datorita formei si materialului din care
sunt fabricate.
Clasificarea arcurilor se face dupa forma constructiva si dupa modul de solicitare
astfel:
1) dupa forma constructiva:
arcuri elicoidale (cilindrice si conice);
arcuri disc;
arcuri spirale;
arcuri foi.
2) dupa modul de solicitare:
arcuri de compresiune;
arcuri de tractiune;
arcuri de torsiune.
Reprezentarea arcurilor se face conform STAS 707 79 tinnd cont de urmatoarele
reguli:
1) Liniile elicoidale se nlocuiesc cu linii drepte;
2) Spirele se reprezinta paralele indiferent daca pasul este constant sau variabil;
 Desen tehnic 87

3) Arcurile elicoidale cu mai mult de patru spire se pot reprezenta la ambele capete cu
cte una doua spire complete, restul de spire nlocuindu-se cu axele ce trec prin centrul
sectiunii srmei;
4) n cazul n care diametrul srmei este mai mic de 2 mm sectiunile se pot nnegri.
Pe desenele de executie se indica: diametrul srmei, pasul arcului, lungimea arcului n
stare libera, diametrul interior sau exterior al arcului, diametrul mediu al arcului, diametrul
maxim al tijei de ghidare sau diametrul minim al bucsei de ghidare, diagrama de sarcina, alte
date cu parametri functionali ai arcului nscrise ntr-un tabel cu dimensiunile date n fig.11.21.
Tot n aceasta figura este reprezentat un arc cilindric elicoidal de compresiune.

22 daN
20

1= 23,8 daN/ mm2

(88)
45 48 daN
40
69 2 = 52,8 daN/ mm2
45
5

Sensul nfasurarii dr.

8

Nr. de spire active spire 6

Inf. Nr. total de spire spire 7,5
Lungimea desfasurata mm 1060
15 15 20
100

Fig.11.21

Aplicatii propuse spre rezolvare

1. Sa se reprezinte, la scara, asamblarea cu surub M6, necesara prinderii celor doua

elemente prezentate n fig. 11.22. Elementele dimensionale necesare reprezentarii sunt:
surub cu cap necat crestat M6 (STAS3954-87): b = 38 mm, l = 40, 45, 50.
Restul elementelor dimensionale vor fi aproximate conform figurii sau alese
corespunzator cerintelor de proiectare.
88 Desen tehnic

50
60
8
Fig.11.22

2. Sa se reprezinte la scara, asamblarea cu surub M8, necesara prinderii elementelor

prezentate n fig.11.23. Elementele dimensionale necesare reprezentarii sunt:
surub cu cap cilindric si locas hexa gonal M8 (STAS 5144-80): D = 13 mm, k = 8 mm, b =
22mm, l = 30, 35, 40,...
Restul elementelor dimensionale vor fi aproximate conform figurii sau alese
corespunzator cerintelor de proiectare.
15
8 4

4
Fig.11.23

3. Sa se reprezinte, la scara, asamblarea cu surub cu cap hexagonal, saiba Grower si

piulita hexagonala necesara prinderii celor trei elemente prezentate n fig.11.24. Elementele
dimensionale necesare reprezentarii sunt:
surub cu cap hexagonal M10 (STAS 4272-89): b = 26 mm, s = 17 mm, D = 18,7 mm, k = 7
mm, l = 35,40,45,...
saiba Grower (SR 7666-2:1994): d2 = 15,2 mm, g = 2,5 mm
piulita hexagonala (STAS 4071-89): s = 17 mm, D = 18,7 mm, m = 8mm.
 Desen tehnic 89

20 10 20

110
90
50
30
Fig.11.24

4. Sa se reprezinte, la scara, asamblarea cu prezon M12, saiba Grower si piulita

hexagonala necesara prinderii celor trei elemente prezentate n fig.11.25. Elementele
dimensionale necesare reprezentarii sunt:
prezon M 12 (STAS 4551-80): e = 12 mm, b = 30 mm, l = 35, 40, 45, ...
saiba Grower (SR 7666-2:1994): d2 = 18,2 mm, g = 3 mm
piulita hexagonala (STAS 4071-89): s = 19 mm, D = 20,9 mm, m = 10 mm
10
32
5
15

Fig.11.25

5. Sa se reprezinte corect ansamblul din fig11.26, completat cu reprezentarea sectiunii

laterale.
A
M36

A
Fig.11.26
90 Desen tehnic

6. Sa se reprezinte corect ansamblul din fig11.27, completat cu reprezentarea sectiunii

laterale.
A

Fig.11.27

7. Sa se reprezinte corect ansamblul din fig11.28, completat cu reprezentarea sectiunii

laterale.

Fig.11.28

8. Sa se reprezinte corect ansamblul din fig11.29, completat cu reprezentarea sectiunii

laterale.
A

Fig.11.29
 Desen tehnic 91

CAPITOLUL 12
ORGANE DE TRANSMITERE A PUTERII
MECANICE
12.1.Reprezentarea si cotarea arborilor
Arborii sunt organe de masini cu miscare de rotatie care servesc la transmiterea
miscarii si a puterii mecanice. n majoritatea cazurilor, arborii au si rolul de a mentine pozitia
axei de rotatie a elementelor cu care sunt asamblati: roti, cuplaje.
Clasificarea arborilor se poate face dupa forma si dupa prelucrarea exterioara, astfel:
1) dupa forma:
drepti;
cotiti.
n ambele cazuri, arborii putnd fi:
cu sectiune cilindrica;
cu sectiune conica.
2) dupa prelucrarea exterioara:
netezi;
canelati;
n figura 12.1 sunt reprezentate partile componente ale unui arbore, si anume:
corpul;
partile de sprijin n lagare (fusuri);
partile de montare a pieselor sustinute (parti de calare).

corp fus

fus parti de calare

Fig.12.1

Fusurile pot avea forma cilindrica sau conica dupa cum se poate observa n figura 12.2
(a fus cilindric; b si c fus conic).
1:10

tx45 Ra3,2 tx45

Ra3,2

1:10
d

d1

d3
d1

d2

f L1
L Ra3,2
L1 l3 L2
L2
a) b) c)
Fig.12.2
92 Desen tehnic

n general, arborii au sectiuni transversale variabile, trecerea de la o sectiune la alta

facndu-se prin racordari a caror raze sunt standardizate.
n reprezentarea si cotarea unui arbore trebuie sa se tina cont de urmatoarele indicatii:
pentru canalele de pana n sectiune transversala, trebuie sa se faca sectiuni propriu-
zise;
detalii pentru unele parti componente, astfel nct sa rezulte toate elementele
necesare executie i;
cotarea trebuie sa se faca n conformitate cu tehnologia de prelucrare.
Toate aceste indicatii se regasesc n figura 12.3, unde este reprezentat si cotat un
arbore drept.

45
A

R1
5:1

R0
3

14

,5
155
74 52
R1
68 ,5 3 21 28
Ra0,8 ,5
46 Ra6,3 R0 17
A
38

20

M18
20

22

24

26m6

24m7
M8

10 R0 Ra0,8 Ra0,8
,5 3
13 24 3 Ra6,3
98
4

Ra6,3
16
4
4

Ra6,3

22 20

Fig 12.3

12.2. Reprezentarea si cotarea osiilor

Osiile sunt organe de masini care au drept scop sustinerea pe ele a diferitelor piese
care se rotesc liber sau mpreuna cu acestea, netransmitnd momente de torsiune.
n figura 12.4 este reprezentata si cotata o osie.
 Desen tehnic 93

17 34
90
5

2
34

28

M6
7 1,5x45
41
68

Fig. 12.4

12.3. Reprezentarea, notarea si cotarea

rotilor dintate
12.3.1. Generalitati
Rotile dintate sunt organe de masini formate din corpuri de rotatie care au dantura
exterioara sau interioara cu rol de a transmite miscarea de rotatie de la un arbore conducator la
un arbore condus cu raport de transmitere constant sau variabil.
Clasificarea rotilor dintate se face dupa forma suprafetei de rostogolire, dupa forma si
directia flancului dintilor si dupa forma profilului dintelui, astfel:
1) dupa forma suprafetei de rostogolire:
roti dintate cilindrice (fig.12.5.a);
roti dintate conice (fig.12.5.b);
roti dintate hipoide;
roti dintate melcate (fig.12.5.c).

a b c
Fig.12.5
2) dupa forma si directia flancului dintilor:
roti dintate cu dinti drepti;
roti dintate cu dinti nclinati;
roti dintate cu dinti curbi;
roti dintate cu dinti n V;
roti dintate cu dinti n Z;
roti dintate cu dinti n W.
3) dupa forma profilului dintelui:
roti dintate cu dantura n evolventa;
roti dintate cu dantura cicloida;
roti dintate cu dantura sfera.
94 Desen tehnic

12.3.2.Elementele geometrice ale danturii

Elementele danturii standardizate conform STAS 915-81 sunt (fig.12.6):
cercul de cap (de vrf - Da) este cercul care limiteaza dintii la vrf si care se obtine
prin intersectia cilindrului de vrf cu un plan frontal.
D a = m ( z + 2) , unde: m modulul danturii si z numarul de dinti;
cercul de divizare (D d) este de referinta pentru masurarea parametrilor geometrici.
D d = mz ;
cercul de picior (de fund Df) - este cercul care limiteaza dintii la baza si care se
obtine prin intersectia cilindrului de fund cu un plan frontal.
D f = m( z 2,5) ;
cercul de baza (d b) este cercul pe care ruleaza dreapta generatoare a profilului n
evolventa;
D b = D d cos ;
naltimea capului dintelui (ha = a) este zona cuprinsa ntre cercul de cap si cercul de
divizare.
ha = m ;
naltimea piciorului dintelui (hf = b) este zona cuprinsa ntre cercul de picior si
cercul de divizare.
h f = 1,25m ;
naltimea totala a dintelui (h) este distanta masurata ntre cercul de cap si cercul de
picior.
h = ha + hf ;
grosimea dintelui (sd) este arcul masurat pe cercul de divizare.
sd = p / 2
marimea golului (t d = sg) este arcul masurat pe cercul de divizare ntre doi dinti
alaturati.
td = p/ 2
modulul (m) este portiunea din diametrul de divizare ce revine unui dinte.
m = Dd / z ;
pasul danturii (p) este lungimea arcului masurata pe cercul de divizare ntre doua
flancuri consecutive.

Fig.12.6
 Desen tehnic 95

12.3.3. Reprezentarea rotilor dintate

Rotile dintate se reprezinta conform STAS 734-82 tinnd cont de urmatoarele reguli:
1) n cazul sectiunii longitudinale se considera ca sectiunea se face prin golul a doi
dinti opusi indiferent de tipul rotii.
2) Vrful dintelui se reprezinta cu linie continua groasa att n vedere ct si n
sectiune.
3) Cercul de divizare se reprezinta cu linie punct subtire att n vedere ct si n
sectiune.
4) Piciorul dintelui se reprezinta cu linie continua groasa numai n sectiune.
5) Orientarea danturii se indica numai daca este cazul si numai n cazul reprezentarii
rotii n vedere, cu ajutorul simbolurilor corespunzatoare realizate cu linie subtire.
6) Daca roata este solidara cu arborele atunci se reprezinta numai n vedere.
La o roata dintata cilindrica se coteaza, conform STAS 5013-82: diametrul de cap,
diametrul alezajului, latimea danturii, raza de racordare sau tesitura muchiilor suprafetelor de
cap, tolerantele depozitie, orientarea danturii, rugozitatea alezajului, a suprafetei de cap si de
picior, iar daca este reprezentat si diametrul de picior se coteaza si acesta.
n fig.12.7 este reprezentata o roata dintata cilindrica.
3,2
R2 1,6

40,25
120 h9

54H5
2x45
55H7

3,2
3,2
3,2

31

Fig.12.7
La o roata dintata conica se coteaza, conform STAS 5013-82, toate elementele
amintite la rotile dintate cilindrice la care se mai adauga urmatoarele: lungimea generatoarei
conului de divizare, distanta de la baza functionala la vrful conului de divizare.
Elementele necesare unei reprezentari corecte a unei roti se vor trece ntr-un tabel
amplasat n coltul din dreapta sus a formatului pe care este desenata roata (tab.12.1).
20 (max)

20
7 (min)

20 30
115

INDICATOR

Tab.12.1
96 Desen tehnic

n fig.12.8 este reprezentata o roata dintata conica.

Fig.12.8

12.4. Reprezentarea angrenajelor

Angrenajul reprezinta un mecanism dintat format din doua roti dintate mobile n jurul
a doua axe n pozitie relativa invariabila, care transmit miscarea prin intermediul dintilor aflati
n contact succesiv.
Clasificarea angrenajelor se face astfel:
1) dupa pozitia relativa a axelor arborilor:
angrenaje paralele;
angrenaje concurente;
angrenaje ncrucisate (cu axe ce nu sunt cuprinse n acelasi plan).
2) dupa forma suprafetelor de rostogolire:
angrenaje cilindrice (fig.12.9.a) transmit miscarea de rotatie ntre arbori paraleli;
angrenaje conice (fig.12.9.b) transmit miscarea de rotatie ntre arbori ale caror axe
se intersecteaza;
angrenaje hipoide;
angrenaje melcate (fig.12.9.c).
3) dupa pozitia danturii rotilor dintate:
angrenaje exterioare;
angrenaje interioare;
 Desen tehnic 97

a b c
Fig.12.9

4) dupa forma dintilor:

angrenaje cu dinti drepti;
angrenaje cu dinti curbi;
angrenaje cu dinti nclinati;
angrenaje cu dinti n V;
angrenaje cu dinti n Z;
angrenaje cu dinti n W.
Angrenarea ntre doua roti este posibila numai daca au acelasi modul, deci acelasi pas.
Angrenarea se considera ca se face pe suprafata de divizare a celor doua roti, deci n
reprezentarea angrenajului cei doi dinti care vin n contact au acelasi diametru de divizare.
Reprezentarea angrenajelor se face conform STAS 734-82 tinnd cont de urmatoarele
reguli: 1) n sectiune, n zona de angrenare se considera ca dintele rotii conduse este acoperit
de dintele rotii conducatoare si de aceea se reprezinta cu linie ntrerupta.
2) n cazul angrenajelor conice, generatoarele suprafetei de rostogolire se prelungesc
pna intersecteaza axa de simetrie a rotii.
3) Orientarea danturii se indica doar pe una din rotile care formeaza angrenajul.
4) Cotarea angrenajelor pune n evidenta distanta dintre axele rotilor si unghiul dintre
axe n cazul angrenajelor conice.

Fig.12.10
98 Desen tehnic

Fig.12.11

Fig.12.12

n fig.12.10 este prezenat un angrenaj cilindric exterior, n fig.12.11 este prezentat un

angrenaj conic iar n fig.12.12 este prezentat un angrenaj melcat.
 Desen tehnic 99

12.5. Reprezentarea lagarelor

12.5.1. Generalitati
Lagarele sunt organe de masini ntrebuintate pentru rezemare sau ghidare, avnd rolul
de a prelua si transmite sarcinile asupra batiului masinii sau carcasei n care sunt montate.
Clasificarea lagarelor se face dupa natura fortelor de frecare si dupa directia fortei
principale care actioneaza asupra lagarelor:
1) dupa natura fortei de frecare:
lagare de alunecare;
lagare de rostogolire.
2) dupa directia fortei principale:
lagare radiale;
lagare axiale;
lagare radial-axiale.

12.5.2. Lagare cu alunecare

n acest caz, fusul arborelui sau osiei se reazema nemijlocit pe suprafata interioara a
lagarului.
Lagarele cu alunecare pot fi : radiale sau axiale.
Lagarele radiale se pot realiza direct n corpul masinii sau ca ansambluri separate.
La acest tip de lagar arborele se sprijina pe o bucsa cu rol de cuzinet.
n fig. 12.13 este reprezentat un exemplu de lagar cu capac realizat ca subansamblu cu
urmatoarele parti componente:
1 corp prevazut cu talpa de prindere;
2 bucsa.

Fig.12. 13
100 Desen tehnic

Bucsele pentru lagarele cu alunecare se pot clasifica dupa:

1) grosimea peretilor:
cu pereti subtiri;
cu pereti grosi.
2) dupa forma lor:
bucse lise: tip A, B, C , D, E (tip A - fig.12.14.a);
bucse cu guler: tip G, H, I( tipG fig.12.14.b);
Sageata y arata sensul de introducere a bucsei n alezaj la montare.
3) dupa starea de livrare:
bucse finite;
bucse semifinite.
l
l

15
15

f3 f3 f3 f2
d
d1

y y
f1 f3 f1
Degajare A b
STAS 7446-66
a b
Fig.12.14

12.5.3. Lagare cu rostogolire

Lagarele cu rostogolire sunt utilizate n constructia de masini mai mult dect cele cu
alunecare datorita avantajelor pe care le au:
gabarit redus;
mare siguranta n exploatare;
consum mic de lubrifianti.
Elementul principal al lagarelor cu rostogolire l constituie rulmentul.
Rulmentii, sunt formati din doua inele sau saibe ntre care se gasesc un numar mare de
corpuri de rostogolire. Inele se regasesc la rulmentii radiali- axiali, iar saibele se regasesc la
rulmentii axiali.
Rulmentii se pot clasifica astfel:
1) dupa directia sarcinii principale:
rulmenti radiali;
rulmenti radial-axiali;
rulmenti axiali.
2) dupa forma corpurilor de rulare (rostogolire):
bile;
role cilindrice;
role conice;
role butoi.
 Desen tehnic 101

3) dupa preluarea axului:

fix;
oscilant.
4) dupa numarul rndurilor corpurilor de rulare (rostogolire):
1, 2, 3, 4.
n fig. 12.15.a este reprezentat un rulment radial cu bile pe un rnd; n fig 12.15.b este
reprezentat un rulment radial-axial cu role pe un rnd; n fig. 12.15.c este reprezentat un
rulment radial-axial cu role conice pe un rnd de role.
Exemplu de notare:
1) Rulment 6004 SR 3041 rulment radial cu bile pe un rnd cu dimensiunile: d = 40
mm, D = 68 mm, B = 15 mm.
2) Rulment 7002 SR 7416-2 rulment radial-axial cu bile pe un rnd cu dimensiunile:
d = 30 mm, D = 55 mm, B = 13 mm.
3) Rulment 30208A SR 3920 rulment radial-axial cu role conice pe un rnd cu
dimensiunile: d = 40 mm, D = 80 mm, t = 19,75 mm, B = 18 mm, c = 16 mm.
t

D
d
D
d

B
D
d

c
B B
a b c

Fig. 12.15

Aplicatii propuse spre rezolvare

Temele propuse la acest capitol sunt cuprinse n capitolul 14.
102 Desen tehnic

CAPITOLUL 13
ELEMENTE DE ETANSARE
13.1. Generalitati
Elementele de etansare reprezinta ansambluri de organe de masini utilizate pentru
nchiderea ermetica a unui spatiu, separarea a doua sau mai multe spatii, protectia unor spatii
cu lubrefianti.
Functionarea corespunzatoare a dispozitivelor de etansare influenteaza fiabilitatea
mecanismelor si masinilor n care sunt montate.
Etansarea se poate face cu sau fara garnituri. n cazul n care se folosesc garnituri,
acestea pot fi din: psla, azbest, cauciuc, cupru, clingherit.
Clasificarea dispozitivelor de etansare se face conform STAS 6984 85 astfel:
1) dupa structura:
etansari cu contact direct;
etansari cu contact cu element intermediar;
etansari fara contact (cu joc garantat).
2) dupa cinematica mbinarii de etansare:
etansari fixe;
etansari mobile.
3) dupa forma suprafetelor de etansare:
etansari cu suprafete de etansare plane;
etansari cu suprafete de etansare cilindrice exterioare (tije, arbori) si interioare
(alezaje);
etansari cu suprafete de etansare conice;
etansari cu suprafete de etansare sferice.
4) dupa directia deformarii elementului de etansare:
etansare radiala;
etansare axiala.
5) dupa materialul elementului de etansare:
etansari cu elemente de etansare metalice;
etansari cu elemente de etansare nemetalice cu forma proprie si fara forma proprie;
etansari cu elemente de etansare compusa.
6) dupa forma elementului de etansare:
etansari cu elemente de etansare plate;
etansari cu elemente de etansare inelare;
etansari cu diafragme.
 Desen tehnic 103

13.2. Etansari cu contact direct

Acest tip de etansare se poate realiza att ntre suprafete plane (fig.13.1) ct si ntre
suprafete conice sau cilindrice.

Fig.13.1
13.3. Etansari fixe cu contact cu element
intermediar
n acest caz, etansarea se realizeaza prin strngerea garniturii ntre suprafetele de
etansare. Garniturile pot fi de forma rotunda inele O (fig.13.2.a) sau inelara plata
(fig.13.2.b).
d

D
d

d b

a b
Fig.13.2

13.4. Etansari mobile cu contact pentru miscari

de rotatie
Inelul de psla (fig.13.3.b)se foloseste pentru etansarea lagarelor lubrifiate cu unsori,
iar etansarile sunt standardizate conform STAS 6577 70.
Manseta de rotatie (Simmering fig. 14.3.a) este folosita pentru etansarea lagarelor
lubrifiate cu ulei, iar etansarile sunt standardizate conform STAS 7950/2 87.
d
D

h b
a b
Fig.13.3
Aplicatii propuse spre rezolvare
Temele propuse la acest capitol sunt cuprinse n capitolul 14.
104 Desen tehnic

CAPITOLUL 14
APLICATII LA ASAMBLARI, LAGARE SI
ETANSARI
1. Sa se reprezinte ansamblul din fig. 14.1 completat cu elementele pozitionate.

2 10

9
5
6

4
8

7
1

Fig. 14.1
Desen tehnic 105

1- Angrenaj cu roti dintate cilindrice cu dinti drepti;

2 Roata dintata cilindrica I;
3 Pinion dintr-o bucata cu axul;
4 Asamblare cu caneluri;
5 Asamblare cu pana paralela;
6 Rulment radial cu bile;
7 Rulment radial-axial cu role conice;
8 Manseta de rotatie (Simmering);
9 Asamblare cu prezon, piulita hexagonala si saiba plata;
10 Roata cilindrica II.

2. Sa se reprezinte ansamblul din fig. 15.2 completat cu elementele pozitionate.

1 Angrenaj cilindric;
2 Pinion cilindric cu dinti drepti dintr-o bucata cu axul;
3 Roata dintata cilindrica;
4 Asamblare cu pana paralela;
5 Rulment radial cu bile;
6 Rulment radial-axial cu role conice;
7 Inel de psla;
8 Manseta de rotatie (Simmering);
9 asamblare surub si saiba Grower.
106 Desen tehnic

9
5

7
5

8
4

6 6

3
Fig.14.2
104 Desen tehnic

BIBLIOGRAFIE

1. Abrudan, O., Tomescu, L. Desen tehnic. Reprezentarea corpurilor geometrice, Editura

Semne, Bucuresti, 2000.
2. Aldea, S., Simion, I. Desen si grafica pe calculator, Editura Bren, Bucuresti, 2000.
3. Alexandru, V., Baroiu, N., Abrudan, O., Bejenaru, S., Simionica, M. Aplicatii de
geometrie descriptiva si desen, Editura Academica, Galati, 2005.
4. Alexandru, V., Bejenaru, S., Baroiu, N. Grafica asistata de calculator, Editura Fundatiei
Universitare Dunarea de Jos, Galati, 2002.
5. Alexandru, V., s.a. Geometrie descriptiva si desen Partea I Curs si aplicatii,
Universitatea din Galati, 1982.
6. Andrei, L., Andrei, G. Grafica inginereasca asistata de calculator, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 2005.
7. Crudu, I., s.a. Atlas Reductoare cu roti dintate, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1981.
8. Dale, C., s.a. Desen tehnic industrial pentru constructii de masini, Editura Tehnica,
Bucuresti, 1990.
9. Enache, I., s.a. Geometrie descriptiva si desen tehnic, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1982.
10. Gheorghe, D. Control dimensional, vol. I, Universitatea din Galati, 1998.
11. Husein, Gh., s.a. Desen tehnic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975.
12. Ivanceanu, I, s.a. Geometrie descriptiva si desen tehnic, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1979.
13. Morarescu, A., Bejenaru, S. Geometrie descriptiva si desen tehnic Partea I, Editura
Academica, Galati, 2001.
14. Solea, D., s.a. Geometrie descriptiva si desen tehnic ndrumar pentru lucrari
practice, Editura Mongabit, Galati, 2002.
15. Tarau, I. Tolerante si masuratori tehnice, Universitatea din Galati, 1982.
16. Vasilescu, E., s.a. Desen tehnic industrial. Elemente de proiectare, Editura Tehnica,
Bucuresti, 1995.
*** Catalogul standardelor romne 2005, Editura Tehnica, Bucuresti.
*** Desene tehnice Colectie de standarde, Editura Tehnica, Bucuresti, 1996.
*** Organe de masini Colectie de standarde.
*** Standarde de desen tehnic, seria U
 Desen tehnic 105

CUPRINS

CAPITOLUL 1 DISPUNEREA PROIECTIILOR

1.1. Reguli generale
1.2. Metode de dispunere a proiectiilor
1.3. Exceptii de la dispunerea normala a proiectiilor
CAPITOLUL 2 VEDERI, SECTIUNI, RUPTURI
2.1. Reprezentarea vederilor
2.1.1. Generalitati
2.1.2. Clasificarea vederilor
2.1.3. Reguli pentru reprezentarea vederilor
2.2. Reprezentarea sectiunilor
2.2.1. Generalitati
2.2.2. Reguli de reprezentare a sectiunilor
2.2.3. Reguli de hasurare
2.3. Reprezentarea rupturilor
CAPITOLUL 3 COTAREA DESENELOR TEHNICE
3.1. Generalitati
3.2. Elementele cotarii
3.3. nscrierea valorilor cotelor
3.4. Reguli generale de cotare
3.5. Sisteme de cotare
3.6. Reguli speciale de cotare
CAPITOLUL 4 REPREZENTAREA FILETELOR SI FLANSELOR
4.1. Reprezentarea, cotarea si notarea filetelor
4.1.1. Generalitati
4.1.2. Reprezentarea filetelor
4.1.3. Cotarea si notarea filetelor
4.2. Reprezentarea si cotarea flanselor
4.2.1. Generalitati
4.2.2. Reguli de reprezentare si cotare
4.2.3. Reprezentarea si cotarea principalelor tipuri de flanse
CAPITOLUL 5 INDICAREA STARII SUPRAFETELOR
5.1. Generalitati
5.2. Notarea starii suprafetelor
5.3. Reguli de nscriere a starii suprafetei
5.4. Notarea tratamentelor termice
CAPITOLUL 6 NOTAREA ABATERILOR DIMENSIONALE
106 Desen tehnic

6.1. Generalitati
6.2. Jocuri, strngeri, ajustaje
6.3. nscrierea pe desen a tolerantelor la dimensiuni liniare si unghiulare
CAPITOLUL 7 NSCRIEREA TOLERANTELOR GEOMETRICE
7.1. Generalitati
7.2. Simbolizarea tolerantelor geometrice
7.3. Reguli privind nscrierea pe desen a tolerantelor geometrice
7.4. Indicarea elementului tolerat
7.5. Indicarea bazei de referinta
CAPITOLUL 8 NTOCMIREA DESENULUI DE PIESA
8.1. Generalitati
8.2. ntocmirea schitei
8.3. ntocmirea desenului la scara
CAPITOLUL 9 DESENUL DE ANSAMBLU
9.1. Generalitati
9.2. Reguli de reprezentare
9.3. Pozitionarea elementelor componente
9.4. Cotarea desenului de ansamblu
9.5. Tabelul de componenta
CAPITOLUL 10 ASAMBLARI NEDEMONTABILE
10.1. Generalitati
10.2. Asamblari prin nituire
10.2.1. Reprezentarea, notarea si cotarea niturilor
10.2.2. Reprezentarea asamblarilor nituite
10.3. Asamblari prin sudare
CAPITOLUL 11 ASAMBLARI DEMONTABILE
11.1. Generalitati
11.2. Asamblari prin filet
11.2.1. Reprezentarea, notarea si cotarea organelor de asamblare
11.2.1.1. Reprezentarea, notarea si cotarea suruburilor
11.2.1.2. Reprezentarea, notarea si cotarea prezoanelor
11.2.1.3. Reprezentarea, notarea si cotarea stifturilor filetate
11.2.1.4. Reprezentarea, notarea si cotarea piulitelor
11.2.1.5. Reprezentarea, notarea si cotarea saibelor
11.2.1.6. Reprezentarea, notarea si cotarea splinturilor
11.2.2. Reprezentarea asamblarilor filetate
11.3. Asamblari cu pene
11.3.1. Reprezentarea, notarea si cotarea penelor
11.3.2. Reprezentarea asamblarilor cu pene
11.4. Asamblari prin caneluri
11.4.1. Reprezentarea, notarea si cotarea arborilor si butucilor canelati
11.4.2. Reprezentarea asamblarilor prin caneluri
11.5. Asamblari elastice
CAPITOLUL 12 ORGANE DE TRANSMITERE A PUTERII MECANICE
12.1. Reprezentarea si cotarea arborilor
 Desen tehnic 107

12.2. Reprezentarea si cotarea osiilor

12.3. Reprezentarea, notarea si cotarea rotilor dintate
12.3.1. Generalitati
12.3.2. Elementele geometrice ale danturii
12.3.3. Reprezentarea rotilor dintate
12.4. Reprezentarea angrenajelor
12.5. Reprezentarea lagarelor
12.5.1. Generalitati
12.5.2. Lagare cu alunecare
12.5.3. Lagare cu rostogolire
CAPITOLUL 13 ELEMENTE DE ETANSARE
13.1. Generalitati
13.2. Etansari cu contact direct
13.3. Etansari fixe cu contact cu element intermediar
13.4. Etansari mobile cu contact pentru miscari de rotatie
CAPITOLUL 14 APLICATII LA ASAMBLARI, LAGARE SI ETANSARI
BIBLIOGRAFIE