You are on page 1of 15

CURS 10

RELIEF PETROGRAFIC

Totalitatea formelor de relief a caror geneza, evolutie si aspect exterior sunt conditionate
predominant de natura rocilor (prin proprietatile fizice si chimice ale acestora), alcatuiesc relieful

petrografic.

1. RELIEFUL GRANITIC
In urma conditiilor de modelare morfoclimatica si datorita proprietatilor fizice si chimice ale
rocilor granitice se contureaza o serie de forme specifice reliefului granitic.
Dezagregarea este puternica in granitele fisurate. In urma procesului de dezagregare rezulta -
arena granitica (reprezinta blocuri aproape sferice) sau materiale foarte fine. Arena granitica apare de
obicei in climatele calde si cele temperate; se desfasoara ca o poala ce acopera baza versantilor,
protejand roca din baza.
Uneori inainte de formarea arenei granitice propriu-zise, dezagregarea fomeaza ingramadiri de
blocuri de diferite dimensiuni, care pot fi intalnite nu numai la poalele versantilor, dar si pe spinarile
culmilor. Faramitarea acestor blocuri, intr-o faza urmatoare a dezagregarii, determina formarea
arenei, care prezinta, in ansamblul ei, aspectul de pietris granitic (Dobrogea - Muntii Pricopanului).
Procesele de alterare patrund pe fisuri si altereaza mai ales suprafetele si muchiile mai expuse.
Deosebit de tipice pentru regiunile granitice sunt blocurile sferice, care pot fi dispuse sub forma
unor aglomerari, blocuri izolate si blocuri balansoare.
Capatanile de zahar (pains de sucre) se dezvolta in conditiile climatului intertropical, cald si
umed, cu un anotimp polios. Au aspect de cupole relativ conice, ale caror inaltimi ajung pana la
cateva sute de metrii (100-300 m). Aspectul lor ovoidal sau rotunjit este detreminat de procesul
descuamarii sferice.
Capatanile de zahar sunt rezultate in urma dezagregarii prin exfoliere si alterare.
Taffonii sunt excavatii semisferice, cu diametre ce ating uneori cativa metrii, care se intalnesc pe
pantele accentuate, acolo unde roca este dezvelita. Cresterea excavatiei se realizeaza de jos in sus,
prin erodarea boltei. Ei sunt repartizati in zonele in care roca se usuca repede la suprafata.
Relieful granitic este frecvent intalnit in Europa, in: Masivul Central francez, Muntii Vosgi,
Muntii Padurea Neagra. In Romania apare in zonele granitice din Carpatii Meridionali si

1
Occidentali, Muntii Caliman, Muntii Gutai si pe bazaltele de la Detunata (Muntii Apuseni), si de la
Racos (defileul Oltului).

2. RELIEFUL DEZVOLTAT PE GRESII


Gresia se comporta diferit la eroziune, din acest motiv rezultand:
- variabilitatea din care este formata gresia si a liantului care leaga acesti granati.
- cimentarea exista gresii foarte cimentate si se comporta ca roci dure, gresii mai putin cimentate
care rezista mai putin la eroziune.
Putem spune in acest sens ca rezulta alterarea de orizonturi dure si orizonturi mai putin dure.
Gresiile mai putin cimentate sunt mai erodate si pot avea firide in versanti.
Procesul de dezagregare este mai frecvent in regiunile periglaciare in regiunile aride.
Datorita permeabilitatii gresiilor, reteaua de vai este in general rara.
In gresii se formeaza alveole si depresiuni de coraziune si deflatie.
Gresiile silicioase (cum sunt cele de Kliwa din Carpatii Orientali)- se comporta ca roci dure, iar
la eroziunea de catre apele curgatoare pot forma chei sau vai inguste sub forma de defileu. Vaile
prezinta in profil longitudinal rupturi de panta, iar in profil transversal, nivele de umeri. Acolo
unde se interpun, in alternanta bancuri mai dure se pot forma polite sau trepte locale.
Daca gresia este mai dura, dar si permeabila, pe ea se dezvolta un relief masiv, care se apropie ca
infatisare de cel granitic, prin procese de dezagregare. La baza versantilor are loc o acumulare de
depozite nisipo-argiloase, alcatuind o trena sau un tapsan in alte conditii se depun grohotisuri.
Gresiile cu elemente sau ciment de natura calcaroasa permit aparitia unor forme pseudocarstice
(lapiezuri slab dezvoltate, doline, chei, grote). Gresiile argiloase si marnoase favorizeaza alunecarile
de teren si dezvoltarea organismelor torentiale, etc.
Alternanta gresiilor cu alte tipuri de roci, ca de exemplu cu marne sau diferite intercalatii de
formatiuni carbonatice, genereaza : umeri petrografici, pereti, arcade, turnuri, ciuperci, acestea
reprezentand forme de relief conditionate de eroziunea diferentiala.
Conditiile climatice introduc si ele variatii in dezvoltarea morfologiei axata pe gresii.

2
3. RELIEF DEZVOLTAT PE CONGLOMERATE
Conglomeratele sunt alcatuite din elemente cristaline , rezinstente la eroziune, formate pin
cimentarea nisipurilor si galetilor ; creeaza un relief impunator, cu versanti abrupti si profiluri
ascutite.
In conditiile climatului umed are loc o dezagregare intens a acestor roci.
Gradul ridicat de coerenta a particulelor de conglomerate favorizeaza un relief de tipul
abrupturilor, sectoarele de chei, vai de decolare, care rezulta in urma procesului de largirea
diaclazelor din masa rocii, turnurilor.
Eroziunea difera in alternanta intre conglomerate si gresii.
Conglomeratele care au un ciment calcaros genereaza forme de eroziune diferentiala (coloane,
sfincsi, babe, ciuperci,hornuri, polite, pseudolapiezuri, alveole de dizolvare). Cand un bloc de
roca mai dura protejeaza masa de materiale mai fiabile de dedesubt se individualizeaza coloane,
stalpi.
In Romania un relief specific se intalneste in Ceahlau, Ciucas, Bucegi.

4. RELIEF DEZVOLTAT PE ARGILE


Argila este roca sedimentara formata din cimentarea mlurilor si a particulelor foarte fine.
Argila este o roca permeabila, dar avida de apa, ea se gonfleaza.
Versantii prezinta pante mici si foarte mici, interfluviile avand predominant aspect rotunjit sau
plat. Energia reliefului este redusa, fapt determinat de rezistenta mica a argilelor fata de eroziune.
Izvoarele sunt rare si foarte rare, apa avand un grad foarte ridicat de turbiditate. Scurgerea apei
provenita din precipitatiile atmosferice se face repede, datorita comportarii argilelor ca roci
impermeabile, atunci cand ele ajung la saturatie.
Argilele favorizeaza aparitia ravenelor si ogaselor, care evolueaza repede catre organisme
torentiale.
In zonele cu climat semidesertic si mediteraneean, siroirea si ravenele sunt foarte intense,
formand excavatii in labirint, dese si destul de adanci, separate intre ele prin creste inguste. Aceste
forme de relief sunt cunoscute prin termenul de bad-lands-uri (pamanturi rele) tipic dezvoltate in
Dacota.
In climat temperat rocile argiloase favorizeaza aparitia ravenelor insotite de solifluxiuni.
Prezenta bad-lands-urilor si alunecarilor de teren dau reliefului argilos un aspect haotic si
dezolant, aspect amplificat de lipsa vegetatiei.

3
Deasemenea argila este o roca plastica, cand limita de plasticitate e depasita, aceasta incepe
sa curga.
Caracteristice pentru relieful dezvoltat pe argile sunt: alunecarilor de teren si curgerilor
noroioase.
In Romania, morfologia dezvoltata pe argile este prezenta in numeroase unitati: Podisul
Sucevei, Podisul Moldovei,Colinele Tutovei, Campia Transilvaniei, zona Montana a flisului, zona
subcarpatica (Subcarpatii de Curbura).

5. RELIEF DEZVOLTAT PE LOESS


Relieful dezvoltat pe loess prezinta forme destul de variate, dar de dimensiuni reduse si putin
rezistente in timp. Apele curgatoare dau nastere la vai stramte si adanci de tipul cheilor, ai caror
versanti se prabusesc si se surpa; in regiunuile unde loessul prezinta grosimi mari, cheile devin foarte
adanci. Asemenea vai se intalnesc frecvent in China iar la noi in tara in Dobrogea.
Circulatia apei in loess determina levigarea si deplasarea CaCO3 catre baza orizontului, mai
umeda sau mai putin permeabila, favorizand aparitia unor concretiuni calcaroase denumite papusi de
loess sau broboane.
Ca urmare a sufoziunii urmata de tasare, pe loess iau nastere mici excavatii inchise, denumite
crovuri sau gavane.
Aceste forme sunt frecvente in Campia Romana, Dobrogea si Banat(Gavanul Burdea- Campia
Romana).
Largirea si adancirea crovurilor sau gavanelor conduce la formarea unor spatii depresionare
cu dimensiuni mari, numite padine.
Procesul de sufoziune creeaza la suprafata o palnie de sufoziune, continuata in adancime cu
un canal lung si ingust (aven sau horn).
Loessul si depozitele loessoide din Romania prezinta o extindere apreciabila, depasind insa
altitudinea de 400 de m. Se intalneste in Campia Romana, Campia Vestica, Podisul Moldovei,
Piemontul Getic, si fragmentar si in Subcarpati. Cele mai tipice aspecte ale reliefului se afla in
Campia Romana si Dobrogea, unde sunt prezente forme de la cele mai simple (crovuri si palnii),
pana la cele mai complexe (padine, rape si vai de sufoziune, hrube subterane).

4
6. RELIEF DEZVOLTAT PE CALCARE
Calcarul este roca sedimentara carbonatica, biogena, alcatuita in cea mai mare parte din
carbonat de calciu CaCO3.
Tectonizarea foarte puternica a masei de calcar, duce la aparitia fisurilor, diaclazelor, de
asemenea faliile favorizeaza infiltrarea si patrunderea apei pana la mari adancimi.
Solubilitatea, reactioneaza prin dizolvare la apele meteorice si la apele de infiltratie.
Agentul principal este apa de suprafata si apa subterana. Procesele legate de actiunea apei sunt mai
intense in zonele morfoclimatice temperate si umede. Procesul predominant in modelarea specifica a
calcarului il constituie coroziunea.
Coroziunea este procesul de distrugere a rocii sub actiunea factorilor chimici si in special a
procesului de dizolvare. Ca procese secundare enumeram: eroziunea apei, dezagregarea, prabusirea,
si alterarea chimica.
In functie de predominanta proceselor mecanice sau chimice pot fi:
9 Relief calcaros- se dezvolta numai in conditii exogene, fiind rezultatul proceselor de
fragmentare a masivelor si blocurilor de calcare si al nivelarii suprafetelor acestora;
9 Relief carstic- procesul de carstificare este conditionat in rocile carbonatice de gradul de
solubilitate, diaclazare si omogenitate al acestora,prin care apa modeleaza forme specifice de relief
(la suprafata si in interior).
Relieful calcaros reprezentat de formele de relief dezvoltat in calcar prin procese
predominant fizico-mecanice.
Din acest tip de relief fac parte forme majore dezvoltate la suprafata, cum sunt cheile si
abrupturile.
Cheia este o vale ingusta cu pereti aproape abrupti si pe alocuri surplombata.
In versantii cheilor si in talvegul cheilor apar frecvent fenomene si forme de relief
carstic,(apar izvoare carstice)cum ar fi:
- ponoare
- marmite: - laterale (care sunt rezultatul combinat al procesului de eroziune si coroziune).
- de fund (se datoreaza circulatiei turbionare a apei incarcate cu aluviuni).
In urma adancirii vaii, marmitele sunt sectionate ramanand suspendate in versant sub forma
unor surplombe circulare.
Abrupturile calcaroase rezulta prin procese de retragere paralela a versantilor de calcare, cu
ei insisi. Se intalnesc in masive montane din tara noastra : Haghimas, Piarta Craiului, Muntii Cernei,
etc.

5
Relieful carstic rezulta in urma procesului de carstificare.
Carst (relief carstic) reprezinta totalitatea formelor de relief formate in roci solubile prin
procese fizico-chimice, respectiv prin dizolvare. (ex. podisul Karst- peninsula Istria din N-V
Croatiei).
Carstul are o dubla semnificatie:
Defineste regiunea constituita din roci solubile cu forme de relief carstice si componente
hidrologice caracteristice datorate proceselor de dizolvare.
Ansamblul fenomenelor naturale si efectele acestora in procesul de carstificare.
Carstificarea este reprezentata de procese fizico-chimice de modelare a rocilor solubile prin
coroziune, la care se asociaza secundar si procese fizico-mecanice (eroziune, dezagregare,
prabusire).
Coroziunea este procesul de dizolvare a calcarului care devine foarte activ cand
agresivitatea apei creste datorita absorbtiei CO2 din atmosfera, care in asociatie cu apa formeaza
acidul carbonic.

H2O+CO2CO3H2
CaCO3+CO3H2(CO3H)2Ca - bicarbonat de Ca preluat in solutie de catre
apa.

CONDITIILE DE CARSTIFICARE
I. Factori geologici
II. Factori hidrologici si hidrogeologici

I. Factori geologici sunt reprezentati de:


a) constitutia petrografica a calcarului;
b) constitutia geologica ;
c) gradul de tectonizare a rocilor.

a) Constitutia petrografica este factorul geologic determinant care imprima tipul si


intensificarea carstifierii.
o Un calcar pur (90%CaCO3) este foarte usor de solubilizat. In acest caz rolul principal
si aproape total il are dizolvarea.

6
Cu cat in masa de calcar apar minerale insolubile, calcarele devin mai impure, rolul
dizolvarii (coroziunii) diminueaza, iar pentru inlaturarea si distrugerea particulelor mineralelor
insolubile trebuie sa intervina procese mecanice.
o Atunci cand procentul de CaCO3 , scade sub 66% actiunea predominanta o au
procesele mecanice, iar procesul de carstifiere propriu-zis este inlocuit cu cel de clastocarst sau
pseudocarst.
b) Structura (alt element geologic) care in general stratificata permite, in functie de modul de
stratificare (cutat, tabular, orizontal, monoclinal), infiltrarea apei dirijata pe planurile de
stratificatie penetreaza structura de calcar.
c) Gradul de tectonizare este responsabil de formarea litoclazelor din interiorul masei de
calcar.
In aceasta categorie intra fisurile;
- diaclazele;
- planurile de falie;
Litoclazele dirijeaza patrunderea apei pe o retea rectangulara tridimensionala in interiorul
masei de calcar.

II. Factori hidrologici si hidrogeologici sunt o conditie necesara pentru formarea


reliefului carstic.
In regiunile carstice in dinamica apei subterane se deosebesc trei etaje hidrogeologice.
1. etajul superior sau de aeratie in care apa circula liber predominant pe directie verticala.
Functioneaza periodic doar in timpul precipitatiilor cand pe marginile masivului calcaros pot sa
apara si izvoare carstice. Aici se formeaza EPICAST (carst de suprafata).
2. etajul intermediar prin care apa circula , in general liber, predominant pe orizontala, iar
curgerea este permanenta.
Este etajul favorabil dezvoltarii celor mai mari galerii si cavitati carstice cu lungimi deosebit
de mari. Aici se formeaza MEZOCARSTUL.
3. etajul inferior (de profunzime) care se caracterizeaza prin permanenta apei in toate galeriile
carstice. Acest etaj mai poarta numele de etajul umed sau etajul inecat, in care circulatia apei prin
galeriile carstice este sub presiune.
Circulatia apei in carst nu tine seama nici de nivelul de baza sau de cel local de baza, ci
numai de pozitia stratului impermeabil.

7
FORMELE CARSTICE
In urma proceselor de carstifiere (predominant dizolvare) sunt:
9 Carst de suprafata- Exocarst
9 Carst de adancime- Endocarst

EXOCARST
Formele de relief pot avea sau nu legatura prin circulatie, cu formele de relief de adancime.
In formarea lor pe langa procesul de coroziune (prin dizolvare) mai intervine si eroziunea
(prin precipitatii, siroire) care amplifica procesul propriu-zis de coroziune.
Lapiezul reprezinta un sentulet de dizolvare cu adancimi de ordinul decimetrilor, si late de
cativa centimetrii separate intre ele prin interfluvii inguste, rotunjite sau crenelate care se asociaza pe
suprafete extinse si formeaza astfel campii de lapiezuri.
Dolina este o depresiune, asemanatoare cu crovul, are forma unei palnii, dimensiuni de
cativa metrii, pana la cateva zeci de metrii.
Majoritatea dolinelor comunica printr-un sorb (ponor) cu carstul de adancime.
Cand sorbul este astupat in interiorul dolinei se pot forma lacuri.
Uneori aceste doline se directioneaza in lungul unor cursuri subterane formand la suprafata
un aliniament de doline, iar in ingemanarea lor o vale de doline.
Uvala este o depresiune de coroziune, ovala sau alungita, rezultata din unirea mai multor
doline mari.
Resturile dintre doline raman ca martor de eroziune in interiorul uvalei formand hum-uri.
Polia(polja)(in limba sarba-camp) este o depresiune carstica foarte mare (zeci de km2) rezulta
din procese combinate de coroziune si eroziune.
Se constituie ca o chiuveta endogenica in care raurile din jur converg catre centrul
depresiunii pierzandu-se aici prin intremediul sorburilor.
Avenul reprezentat de un put vertical rezultat in urma dizolvarii carstice cu diametre de
ordinul metrilor (rar zeci de metrii), face legatura intre exocarst si endocarst; sau face legatura intre
diferitele etaje de carstifiare in interiorul masei de calcar.
Valea carstica este rezultatul combinat al proceselor de coroziune si eroziune al cursurilor
epigenetice (de apa de suprafata), astfel cursurile raurilor isi pierd apa printr-un ponor situat in patul
aluvial sau in baza versantilor si reapar la zi in cadrul aceluiasi bazin sub forma unor izvoare . sunt
frecvente captarile carstice de suprafata si de adancime prin intermediul avenelor si al fisurilor.

8
Datorita particularitatilor genetice si evolutive in cadrul vailor carstice se deosebesc doua
categorii importate:
vaile seci (sau sohodoalele)
vaile oarbe
Valea seaca provine dintr-o vale initial formata de un curs epigenetic si adancita pana unde a
intalnit o retea de fisuri, de diaclaze, in lungul careia apele patrund in galeriile subterane, astfel ca
valea ramane fara apa in cea mai mare parte a raului.
Vaile oarbe sunt vai lipsite complet de apa datorita captarii prin ponoare a acesteia. Ele
raman suspendate fata de vaile cu regim de scurgere permanent. Intre aceste vai ramane deci
totdeauna un prag numit treapta antitetica.

IZVOARELE - IESIREA APEI DIN CARST.


Izvoarele reprezinta locul de aparitie la zi (la suprafata terenului) a apei subterane, ce de
regula ia nastere printr-un accident tectonic (falii, fisuri) sau prin actiunea de eroziune a stratului
acvifer (cand in straturile acvifere se efectueaza deschideri artificiale).
Se utilizeaza termenii de emergenta, resurgenta, exurgenta.
- emergenta- iesirea apei subterane la suprafata sub forma de izvor;
- exurgenta- izvoare care au la origine ape vadoase. Petrund in masa de calcar prin fisuri si
apar cu apa curata si temperaturi moderate (6-10 C), pe linii de falii.
- resurgenta- reaparitia unui curs de apa la suprafata dupa ce un timp a circulat pe un anumit
sector in subteran (Bigar din Banat, Topolnita- jud Mehedinti);

ENDOCARSTUL (carst subteran)


Relieful creat este rezultatul proceselor de eroziune (dizolvare, eroziune si precipitare
chimica) a apelor vadoase care circula libere in interiorul masei calcaroase si a apelor sub presiune.
Relieful endocarstic depinde de forma si continutul retelelor de apa subterana.
La realizarea formelor endocarstice mai participa procesele de eroziune, dezagregare,
prabusire.
Cele mai importante forme de relief endocarstic sunt pesterile si galeriile subterane, a
caror geneza este strans legata initial, exclusiv, de procese de eroziune si coroziune, dar ulterior
cavitatile respective pot fi marite prin procese de dezagregare si prabusire.
Golurile subterane sunt obiectul de studiu al speologiei.

9
Dimensiunea, pozitia si directia golurilor subterane sunt orientate pe planul de stratificatie,
fisuri, diaclaze, planuri de faliere.
In interiorul unei mase de calcar pot exista in functie de circulatia apei mai multe nivele de
carstificare.
Nivelul superior unde se formeaza epicarstul (apa circula temporar in timpul ploilor)gasim
goluri, galerii si pesteri (uscate sau fosile).
Mezocarstul in care circulatia subterana este continua intalnim goluri, galerii, pesteri in care
apa circula in mod frecvent liber.
Carstul de adancime unde cavitatile sunt in permanenta umplute cu apa iar circulatia se face
numai sub presiune.
Intre anumite etaje ale pesterilor si apa poate sa circule prin intermediul sifoanelor (galerii
verticale), prin care apa poate circula : - gravitational
- sub presiune
In interiorul galeriilor subterane, pesteri, procesele de eroziune si coroziune pot da nastere si
la forme cum ar fi:
microlapiezuri de pereti;
marmite si nivele de marmitaj (Pestera Vantului- Muntii Apuseni)
meandre si chiar meandre incatusate (pestera Ratei din M. Bucegi)
lapiezuri care pot fi nude(dezgolite) sau acoperite cu sol sau vegetatie.

FORMELE DE PRECIPITARE CHIMICA - SPELEOTEME (concretiuni


calcaroase)
Speleotemele rezulta din precipitarea CaCO3 dizolvat in exces in apa care circula in interiorul
masei calcaroase.
Dupa criteriul morfologic ele pof fi:
depuneri in regim subaerian
depuneri de picaturi- rezultate in urma precipitarii CaCO3 dizolvat in apele care
patrund prin fisuri in masele de calcar si care apoi picura in interiorul pesterii in
permanenta. Rezulta astfel:
o concretiuni conice care pornesc din tavan catre planseul pesterii si poarta
numele de STALACTITE;

10
o concretiuni inverse care rezulta din picurarea din varful stalactitei si poarta
numele de STALAGMITE;
o domuri stalagmitice
o coloane ce rezulta din unirea dintre stalactite si stalagmite.
forme de prelingere a apei pe peretii cavitatilor :
- draperii;
- cruste calcaroase;
- baldachine.
depuneri in regim acvatic- pe podeaua pesterii se acumuleaza uneori apa, iar din
concretionarea CaCO3, rezulta forme ce au aspectul unor ziduri mici chinezesti
care inchid in interiorul lor ochiuri mici de apa foarte limpede, numite Gurs-uri.

ALTE ROCI CARSTIFICABILE


Procesul de carstificare se mai intelneste si in alte roci solubile: sarea (NaCl), gipsul
(CaSO4),dolomitul, clastitele calcaroase..
Exista si roci pseudocarstice care sunt roci sedimentare detritice cu ciment calcaros, dar in
care continutul de CaCO3 este mai mic decat continutul de mineral insolubil.
Ex. conglomerate calcaroase, loessul, marnele- pe acestea apar forme de relief
asemanatoare celor din rocile solubile, dar procesul de coroziune este secundar, aici predominand
procesele de eroziune, tasare, surpare, sufoziune, procese ce dau nastere PSEUDOCARSTULUI
(CLASTOCARST).
Carstul dezvoltat pe gips, sare, sulf si pe unele sulfuri este reprezentat la suprafata prin forme
de tipul lapiezurilor,dolinelor si uvalelor, iar in interior prin goluri si grote carstice foarte putin
dezvoltate la care se adauga si o morfologie specifica, conditionata de interventia antropica (gropi,
saline prabusite, puturi, galerii).
Calcarul dezvoltat pe conglomerate, gresii calcaroase sau cu ciment calcaros se inscrie in
reflief prin acelasi complex de forme endo- si exocarstice tipice, care au rezistenta mai mare in timp.
De asemenea unele trasaturi ale reliefului de suprafata se prezinta asemanator celor pe care le
intalnim obisnuit la relieful calcaros (abrupturi, chei, marmite, surplombe, etc).
In tara noastra un astfel de relief modelat pe conglomerate calcaroase este present in Ceahlau,
Ciucas, Bucegi, etc. in domeniul gresiei de Tarcau din Carpatii Orientali sunt de asemenea prezente
forme de relief carstic si calcaros.

11
Dezintegrare granulara.
Relief reziual pe
conglomerate (dupa
Kenneth Hamblin)

Relief rezidual granitic

12
Depozit de loess

Depozit de loess in
China

13
14
15

You might also like