Afar-i toamn, frunza 'mprtiat,

Iar vntul svrl 'n geamuri grele picuri;

i tu citeti scrisori din roase plicuri

i ntr'un ceas gndeti la viaa toat.

Pierzndu-i timpul tu cu dulci nimicuri,

N'ai vrea ca nimeni 'n ua ta s bat;

Dar i mai bine-i, cnd afar-i sloat,

S stai visnd la foc, de somn s picuri.

i eu astfel m uit din jet de gnduri,

Visez la basmul vechiu al znei Dochii,

n juru-mi ceaa crete rnduri-rnduri;

De odat'aud fonirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de scnduri...

Iar mni subiri i reci mi-acoper ochii.