Problema care se pune este daca agresivitatea este determinat de zestrea ereditara, factor genetic

sau echipamentul psiho comportamental al individului dobandit in functie de conditiile de mediu.

1) Teorii Etologice.
Etologia, sau biologia comportamentului, este stiinta care studiaza comportamentul
vietuitoarelor, raportat la obiceiuri si deprinderi, la interactiunea interspecii si intraspecii si la
modalitatile de raspuns la stimulii din mediu. Prin studiile facute de-a lungul timpului, etologii
au urmarit sa inteleaga mai bine partea innascuta din comportamentul uman, dar si pe cea
dobandita prin influenta culturala.
Agresivitatea este nnascuta- Principal sustinator este Freud. Agresivitatea este un instinct pur,
este de natura instinctuala si are un rol negativ. Singurele modalitati de canalizare si reorientare a
acestor instincte sunt exprimate prin arta, sport.
Un alt adept al acestei teorii este Konsad Lorenz. In lucrarea sa despre agresiune, el
accentueaza asupra naturii biologic-instinctuale pe care-l gasim si la om si la animale. In timp ce
la Freud, ea are o valoare adaptiva, fiind esentiala pentru supravietuire.
Ex.: comportamentul agresiv animal- masculul indepartandu-i pe altii previne supraaglomerarea.
Datorita faptului ca cel puternic invinge, se creeaza un proces de selectie naturala a celor cu un
bun potential genetic, fapt ce va permite transmiterea comportamentului agresiv, urmasilor.
Aceasta teorie a fost foarte criticata.In virtutea ei ar fi de asteptat ca oamenii sa aiba aceleasi
manifestari agresive oriunde in lume. Acest lucru nu este adevarat , datele statistice cu privire la
comportamentul criminal indicand faptul ca la sf. anilor ' 80, in tarile din Scandinavia: Norvegia,
Suedia rata omuciderilor de 0 la 100.000 loc., pe cand in Thailanda era de 14 la 100.000 loc.
Exista mari diferente interindividuale in manifestarea comp. agresiv. Respingerea
clasigeneralizata a naturii instincte ale comp. agresiv nu inseamna insa si ignorarea unor
influente evidente de ordin biologic ca:
a) influene neuronale (exista anumite zone din cortex, care in urma unor mici stimulari,
faciliteaza adaptarea comp. agresiv de catre subiect);
b) influene hormonale (barbatii sunt mult mai agresivi decat femeile, datorita diferentelor de tip
hormonal);
c) influene biochimice- cresterea cantitatii de alcool in sange- comp. agresiv.
O alta perspectiva ce sugereaza faptul ca agresivitatea este cel putin innascuta este sfanta de
sociobiologic (Rushton si Wilson). Potrivit lor agresivitatea este vazuta in functie de evolutie,
principiile selectiei favoizand in timp cresterea nivelurilor de agresivitate.
2) Teoria psihanalitic
Desi, initial, in viziunea lor asupra inconstientului, psihanalistii nu au acordat foarte multa
importanta agresivitatii, aceasta fiind vazuta doar ca un mijloc prin care trebuintele de baza sunt
satisfacute, ulterior, agresivitatea primeste recunoastere ca instinct de sine statator de o
importanta remarcabila pentru viata psihica inconstienta.
Odata cu rolul major atribuit agresivitatii, are loc o modificare semnificativa in teoria
psihanalitica a instinctelor. Pulsiunea sexuala se transforma din dusmanul vietii in sustinatorul ei,
iar agresivitatea devine adversarul ei. Astfel, agresivitatea, interpretata la inceput doar ca reactie
innascuta, care potenta celelalte instincte, ajunge sa se bucure de o maxima expunere, fiind
transformata intr-unul din polii dualismului pulsional.
Dualismul pulsional are la baza relatia dintre Eros - instinctul sexual si instinctul de conservare -
si Thanatos - impulsul de autodistrugere (numit si instinctul mortii). In timp ce Erosul este
implicat in conservarea vietii, Thanatosul este implicat in readucerea vietii la stadiul anorganic,
prin tendinta de autodistrugere. Chiar daca la nivel primar este autodistructiva, prin interactiunea
cu pulsiunea sexuala agresivitatea devine distructiva si orientata spre exterior, conform celei de-a
doua teorii a instinctelor, emise de Freud (parintele psihanalizei).
3) Teoria frustrare- agresivitate (Miller si Dollard). Aceasta teorie are la baza 2 postulate
specifice:
a) agresivitatea este intotdeauna o consecinta a frustrarii
b) frustrarea conduce intotdeauna catre o anumita forma de agresivitate
Aceasta teorie se bazeaza pe faptul ca agresivitatea este determinata de conditiile de mediu.
Blocarea caii de atingere a unui scop creeaza anumite frustrari. La randul lor acestea se pot
constitui in sursa de manifestare a agresivitatii. Destul de frecvent este agresiv, nu este orientata
asupra sursei. ci redirectionata catre o alta tinta. Teoria a fost supusa unor revizii, a. i. L.
Berkonvitz, sustine ca frustrarea produce doar o anumita stare de pregatire emotionala pentru
agresare.
4) Teorii Comportamentiste.
Agresivitatea este un comportament social invatat- autor Albert Bondura.
 Agresivitatea se invata prin:
a) direct- prin recompensare (pedepsirea) unor comportamente
b) prin observarea (imitarea) unor modele de conduita ale altora, iar aceste metode fiind intalnite
in:
* familie- parintii copiilor violenti, ai celor abuzati, maltratati provin din familii in care s-
a utilizat pedeapsa fizica;
* mediul social- in comunitatile in care metodele de conduita agresiva sunt acceptate,
admirate, valorizate, agresivitatea se transmite mult mai usor noilor generatii.
* exista o exagerare cu privire la rolul mass-mediei, datele statistice arata ca principalii
factori sunt modele familiare si cele sociale apropiate.
1) factori ce tin de individ, de conduita lui, de reactivitatea lui comportamentala
2) factori ce tin de familia individului
3) factori ce tin de mass-media
Ex. 1) Cercetarile din psihologia sociala demonstreaza ca predispuse spre agresivitate sunt
persoane irascibile si extrem de competitive.
Atacul sau provocarea fizica sau verbala atrage de cele mai multe ori rapuns agresiv.
- durerea fizica si morala- cresterea agresivitatii. Alti factori: caldura (temp. inalte coreleaza cu
manifestari agresive), aglomeratia (apare in calitate de agenti stresanti si duce la cresterea
agresivitatii..)
Ex. 2) -Mariajul instabil si divortul.
-istoria propriei vieti a parintilor- parintii care-si ?aleuzeaza? copiii au fost supusi la
randul lor unui tratament similar de catre proprii parinti sau au fost in mare masura vegheati
emotional decatre acestia.
-atitudine parentala in raport cu cresterea copiilor. Parintii aluzivi privesc copiii ca pe o
modalitate de a-si satisface propriile nevoi, aspiratii, solicitandu-i pe acestia sa interprinda
actiuni ce depasesc posibilitatile si abilitatile lor fizice si psihice. Acesti parinti intampina
dificultati in a stabili legaturi empatice cu proprii lor copi. Ei privesc copilul ca pe o marioneta ce
trebuie sa fie dresata la orice mica batere.
-tulburari psihice si de personalitate- Parinti care-si maltrateaza copiii suferade afectiuni
psihice.