You are on page 1of 14

Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica

Istorie Literatura Matematica Psihologie

Didactica
Index educatie Didactica
STRATEGII SI STILURI DE PREDARE - INVATARE

STRATEGII SI STILURI DE PREDARE -


INVATARE
loading...

SCOALA CU CLS. I-VIII VILCELE, JUD. OLT

ANUL SCOLAR 2007 - 2008

SEMESTRUL I - IANUARIE 2008

CONSILIU PROFESORAL

STRATEGII SI STILURI

DE PREDARE - INVATARE

REFERAT

1.CURRICULUM SI INSTUIRE

2. STRATEGII DIDACTICE

2.1. CONCEPTUL DE STRATEGIE

2.2. TIPURI DE STRATEGII

3. STILURI DE PREDARE-INVATARE
3.1. DEFINIREA STILULUI EDUCATIONAL (DE PREDARE)

3.2. TIPURI DE STILURI DE PREDARE-INVATARE

1.CURRICULUM SI INSTUIRE

Un curriculum proiectat, indiferent in ce maniera conceptuala sau varianta de


organizare,se cere a fi realizat adecvat, printr-un proces de invatamant concret.

Aceasta realizare a constituit mereu una din preocuparile de baza ale didacticii,
conturandu-se astfel ca o sinteza(teoretica si practica) a modului cum se respecta
caracteristicile procesului de invatamant. Mai ales acelea care tin de desfasurarea sa propriu-
zisa.

Astfel problematica instruirii s-a conturat in jurul acelor caracteristici care se refera la
predare, invatare, interactiunea profesor-elevi, conducere a activitatii, la evaluare si reglare.

De aceea, intelegem instruirea ca modalitatea de concepere si realizare a triadei


predare-invatare-evaluare, intr-un curriculum scolar proiectat.

Curriculum actual este orientat catre realizarea de obiective, prioritar axate pe


formarea-dezvoltarea elevilor. Atunci si mijloacele instruirii nu se vor mai centra pe insusirea
cunostintelor in sine, ci pe prezentarea, exersarea de experiente, situatii, actiuni variate
corespunzatoare acestor obiective, in orice componenta a educatiei.

Cum un curriculum, conceput ca un proiect de formare-dezvoltare, articuleaza intr-un


sistem coerent, dinamic si functional elementele procesului de invatamant, atunci si instruirea
este mai mult fundamentala pe relatia echilibrata predare-invatare-evaluare.

Pe acest fond, pe drumul de strabatut intre obiective, continuturi (experiente de


invatat) si rezultate finale, la care participa echilibrat binomul profesor-elev, se interpune
metodologia de instruire si de educare. Ca sistem de operare concreta, strategie
didactica, metodologia va face apel la anumite metode si procedee, mijloace de invatamant,
forme de organizare a activitatilor, moduri de relationare profesor-elevi, moduri manageriale
de conducere a actiunilor.

Asa cum precizeaza I. Cerghit, metodologia ,,se refera la ceea ce profesorul si elevii
intreprind in comun in vederea producerii invatarii dorite.vine sa mijloceasca si sa faciliteze
interactiunea dintre elev si continutul de studiat, sa determine organizarea si trairea acelor
experiente de invatare care semnifica producerea schimbarilor dorite" in personalitatea
elevilor.

2. STRATEGII DIDACTICE

2.1. CONCEPTUL DE STRATEGIE

Intrat destul de recent in limbajul didacticii, conceptul de "strategie" didactica a putut


fi raportat la abordarea situationala a procesului de invatamant, pornind de la studiile
psihologice asupra obiectivelor si rezultatelor invatarii. Intre acestea sunt cuprinse si
strategiile cognitive ca deprinderi, capacitati care guverneaza comportamentul de invatare, de
utilizare a rationamentelor in argumentare, de ordonare a operatiilor specifice si de utilizare a
modelului gasit in rezolvarea situatiilor asemanatoare sau situatii problematice.

In plan didactic, strategia face parte din metodologia, arta profesorului de a conduce,
rezolva situatii de instruire. El foloseste in sistem elementele procesului de predare - invatare -
evaluare, pentru realizarea obiectivelor intr-o anume maniera, optiune procedurala, mod
combinativ, stil de coordonare, model de rezolvare tipica si optimala. Este asadar un fapt de
management institutional.
Caracterizata, in esenta, ca modalitate de combinare, o maniera de abordare a
predarii - invatarii, de organizare a demersurilor pentru realizarea obiectivelor, strategia ofera
criterii pentru construirea actiunilor, situatiilor de instruire prin:

- alegerea orientarii spre un anumit tip, forma, modalitate de predare si invatare, de


conducere a acestora,

- alegerea ansamblului optim de metode, mijloace, forme de organizare, care


vehiculeaza continuturile invatarii; indicarea conditiilor, resurselor minime necesare in
atingerea unui obiectiv sau a unui grup,

- conceperea, proiectarea pe secvente a predarii - invatarii - evaluarii sau printr-o


anume inlantuire, ordonare a acestora; gasirea solutiei adecvate de definire, alegere,
corelare a situatiilor rezultate din raportarea la obiective, anterior precizate,

- realizarea de combinatii variate ale acestor elemente ale procesului instruirii, atat la
nivel global(macroproiectare), cat si la nivelul unei situatii concrete de predare,
invatare(microproiectare), pe un obiectiv operational,

- indicarea unui anumit mod de introducere a elevului in situatia creata, de indrumare a


lui in rezolvarea sarcinii, pana la finalizarea, evaluarea ei;

- raportarea acestei combinatii la alte conditii determinate-nivel initial de pregatire al


elevilor, timp acordat, moment de incepere, loc intre celelalte situatii, conditii
materiale

- formularea unei variante, solutii cu caracter de decizie, dupa prelucrarea informatiilor


acumulate asupra componentelor necesare situatiei, privind tipul, organizarea,
desfasurarea acesteia

- posibilitatea de detalierea componentelor sale in actiuni, operatii


delimitate(procedee), care sa sporeasca gradul de precizie, de control, de prevenire a
abaterilor, de eficientizare; posibilitatea profesorului de a dirija evolutia situatiei, de a
sesiza factorii perturbatori si de a interveni, a gasi solutii de adaptare sau de alegere a
altei modalitati ad-hoc

- a antrena elevii dupa particularitatile lor, a-si afirma creativitatea, stilul de predare,
de conducere a actiunii

- indicarea modului adecvat de punere a elevului in contact cu obiectivele urmarite, cu


continutul, cu sarcinile concrete, cu conditiile de realizare, cu criteriile de evaluare, cu
tipul de invatare si valorificare a experientei anterioare

- formularea chiar de ipoteze de cercetare a optimizarii instruirii, prin introducerea,


experimentarea de noi combinatii metodologice, organizatorice

- delimitarea gradului, formei, extinderii dirijarii elevilor in antrenarea, rezolvarea,


generalizarea rezultatelor, in implicarea lor in situatiile specifice de invatare

- sprijinirea profesorului in gasirea raspunsurilor la problemele ce si le pune in actiunea


de proiectare didactica, de definire si combinare a situatiilor de instruire-evaluare
solicitate

- unificarea criteriilor, adaptarea lor in stabilirea strategiei de rezolvare a situatiei:


conceptia profesorului, obiectivele, continutul informational, tipul de experienta e
elevilor, normativitatea respectata, resursele didactico-materiale, timpul dat.

Asadar, rezulta ca strategia nu poate fi limitata numai la metode, ci se impune nevoia


de cuprindere si a mijloacelor de invatamant ca auxiliare ale metodelor, dar si forme de
organizare a activitatii elevilor(frontala, independenta sau pe grupuri omogene sau eterogene)
si a activitatii generale(in clasa, in afara clasei, in afara scolii).

2.2.TIPURI DE STRATEGII

Diversitatea situatiilor rezultate din raportarea la obiectivele instruirii, obliga profesorul


la o grupare a lor, dupa obiectivele dominante, continutul invatat, resursele disponibile, timpul
precizat, nivelul elevilor.

Rezulta astfel categorii, tipuri de strategii definitorii pentru situatiile globale ce vor fi
proiectate, ce vor imprima o anumita structura desfasurarii activitatii, alegerea unei anumite
variante procesuale si metodologice, posibil insa de adaptat pe parcurs.

Literatura de specialitate inventariaza tipuri variate de strategii didactice clasificate


astfel:

A) dupa activitatea dominanta in procesul instruirii:

- de predare :- de prezentare, de urmarire a unor norme, prescriptii, reguli de tip


algoritmic,

prin expunere, explicatie, demonstratie, programare, exercitiu;

- de activizare a elevilor in predare, prin intercalarea procedeelor sau

metodelor participative, a muncii independente sau in grupuri mici;

- de combinare a celor doua modalitati de predare, in variate proportii

de asamblare;

- de combinare a predarii in mod expozitiv cu sarcini de invatare euristica,


prin

metode expozitiv-euristice(povestire, explicatie,conversatie,


problematizare,

descoperire, demonstratie, modelare, observatie, studiu pe manual, aplicatii)

- de invatare: - algoritmica: - prin imitare de modele date

- prin repetare, exersare, memorare

- prin receptare, reproducere

- prin cunoastere concret - intuitiva

- prin algoritmizare, pas cu pas

- euristica: - prin observare nemijlocita

- prin rezolvare de probleme deschise

- prin experimentare

- prin dezbateri, dialoguri euristice


- prin cercetari in grup

- prin simulare, modelare, aplicatii

- prin tehnici de creativitate s.a.

- mixta : - prin combinarea celorlalte moduri

- de evaluare: - initiala, continua sau sumativa

- de verificare prin metode specifice:observare, chestionare orala,


lucrari

scrise sau practice, teste docimologice, examene

- de masurare, notare a rezultatelor

- de interpretare, apreciere calitativa

- de stimulare, de ameliorare, de prognosticare

B) dupa natura obiectivelor dominante:

- de realizare a scopurilor: - predominant informative

- predominant formative

- predominant educative

- in combinatii variate a lor

- de realizare a obiectivelor operationale: - cognitive

- atitudinale

- psihomotrice

- combinate

- de realizare a obiectivelor specifice temelor, domeniilor

C) dupa modul de dirijare al invatarii:

- de dirijare, pas cu pas

- de semidirijare

- de noninterventie partiala

D) dupa tipul de rationament abordat:

- de predare- invatare inductiva

- de predare- invatare deductiva

- de predare- invatare transductiv


- de invatare prin analogie

- de combinare a rationamentelor

E) dupa categoriile de actiuni predominante:

- bazata prioritar pe actiunea de comunicare

- bazata prioritar pe invatarea prin cercetare

- bazata prioritar pe actiunea practic-aplicativa

- bazata prioritar pe actiuni programate

- bazata prioritar pe ameliorarea rezultatelor(de corectare, de ameliorare, de recuperare,


de compensare, de dezvoltare)

- bazata pe adaptarea la schimbarii, prin utilizarea de transferuri(procedee, tehnici,


algoritmi, metode, exemple)

Orice strategie este concomitent tehnica si arta educationala., alegerea si folosirea


oricarui tip de strategie depinzand in mod hotarator de pregatirea si personalitatea
profesorului, intr-o activitate didactica acesta putand utiliza o combinatie de strategii, de
situatii corespunzatoare pentru a creste eficienta actiunilor si calitatea rezultatelor.

3. STILURI DE PREDARE

3.1. DEFINIREA STILULUI EDUCATIONAL (DE PREDARE)

Functiile de predare exercitate de cadrul didactic se realizeaza si se exprima prin


comportamente de predare specifice si stiluri de predare.

Stilul de activitate didactica desemneaza felul in care cadrul didactic organizeaza si


conduce procesul de invatamant presupunand anumite abilitati, indemanari sau priceperi din
partea acestuia.

Stilul didactic are un caracter personal fiind oarecum unic pentru fiecare invatator si
profesor. El devine o constanta sui-generis a personalitatii lui, reflecta conceptiile si atitudinile
pedagogice ale acestuia, competenta si capacitatea lui profesionala. Stilul este o forma de
exprimare a originalitatii cadrului didactic si o sursa generatoare de noi practici didactice.

Stilul educational, in raport cu dimensiunile personalitatii, evidentiaza ceea ce este


specific fiecarui profesor, nota sa personala in realizarea atributiilor, pe care le incumba
propriul statut, si difera de la profesor la profesor - I. Iorga.

Stilul educational este un mod propriu de comportare, atitudine fata de probleme,


obiective, actiuni, factori, criterii de evaluare, o impletire specifica a insusirilor, capacitatilor,
competentelor ce alcatuiesc profilul sau, dar manifestate acum in actiune.

In raport cu actiunea eficienta, stilul educational reprezinta un mod specific de a


aborda educatia, elevii, situatiile de invatare, valorile disciplinei sale, de a manui metodele si
procedeele, de a utiliza programele scolare, tehnologia didactica, asa cum arata G. Vaideanu.

Este, asa cum arata A. Dragu, linia directoare, adecvata rezolvarii problemelor
didactice concrete; un anumit mod de a concepe organizarea invatarii, de a conduce
comportamentele elevilor, in conditii de maxima eficienta.
In raport cu factorii determinanti, stilul educational, in opinia lui A. Dragu, este un set
de acte, un repertoriu de comportamente, atitudini si tehnici structurate intr-un sistem utilizat
in realizarea obiectivelor educatiei.

Asa cum arata I. Nicola, eficienta stilului educational nu poate fi apreciata in sine, ci
prin raportarea la factorii generatori care tin de personalitatea profesorului si de contextul
psihosocial in care se integreaza.

Stilul managerial, in raport cu dimensiunile personalitatii, reprezinta


comportamentul concret al managerului/liderului, modul in care se raporteaza la sarcini,
derivate din obiectivele organizationale, la indivizii si grupurile care fac parte din organizatie.
Mai poate fi considerat un aspect al conducerii operationale - leadership, asa cum arata S.
Iosifescu.

In opinia lui F. Fiedler, stilul managerial reprezinta tendintele fundamentale care


motiveaza comportamentul managerului. El ramane constant, dar comportamentul se schimba
prin modificarea situatiilor externe, a sarcinilor.

In raport cu actiunea eficienta, stilul managerial reprezinta o preocupare pentru


definirea strategiei generale si a celor functionale in realizarea obiectivelor, a organizarii
realizarii lor, a analizei cauzelor functionarii sistemului; a lua operativ decizii optime,
a organiza aplicarea lor, a exercita controlul sistemului, in baza aplicarii stiintei, logicii,
principiilor rationale, prin participare, a comunica pentru prevenire si combatere, a utiliza
eficient resursele umane - I. Petrescu.

Asa cum arata E. Mihuleac, stilul managerial arata modul de lucru al managerului ca
expresie a personalitatii, a originalitatii sale, in legatura cu mentalitatea, experienta, rutina,
deprinderile de munca, a priceperii de rezolvare si se concretizeaza in reguli, conditii si cerinte
specifice.

In raport cu factorii determinanti, stilul managerial reprezinta un set de constante


asociate comportamentului, care sunt situate la regiunea de contact cu credintele; arata
adaptarea la cunoasterea realitatii unitatii, pe baza culegerii informatiilor, relatiilor directe.

In opinia lui C Zamfir, stilul managerial rezulta din combinarea particularitatilor


dimensiunilor conducerii: capacitatea profesionala, capacitati organizatorice mentinerea
climatului favorabil eficientei, modalitati de motivare, atitudinea fata de performanta,
delegarea autoritatii, practici de decizie, principialitate si corectitudine, centrarea pe om,
controlul, atitudinea fata de nivelul ierarhic superior.

Pentru formarea profesorului - manager prin cunoasterea acestor stiluri si posibilitati


de combinare, absolut necesara practicii sale, acesta trebuie sa porneasca de la
cunoscut(stilurile educationale) la cele intuite, mai putin cunoscute si abordate de catre
acesta(stiluri manageriale).

Dupa parcurgerea diferitelor tipuri, profesorul - manager va recunoaste:

- ca are elemente din fiecare, unele aflate in prim-plan, altele nu(dupa situatie);

- ca unifica cele doua categorii chiar la nivelul unei activitati(lectii) in diferitele ei


secvente;

- ca, mai mult sau mai putin, le adapteaza la particularitatile clasei si activitatii;

- ca isi poate defini singur un profil propriu ca profesor-manager, utilizand combinarea


si adaptarea celor doua categorii de stiluri si variantele lor;

- ca poate sa-si generalizeze experienta, propunand si alte criterii, alte combinatii


specifice profesorului-manager, pana la generalizarea teoretica(prin cercetare
ameliorativa).
Se constata ca, totusi, intre criteriile de ordonare a stilurilor educationale, se regasesc
si multe apropieri de specificul managerial. Dar nu rolul de conducator general al profesorului
este explicit, dominant, ci cel educational propriu-zis, cel operational.

3.2. TIPURI DE STILURI DE PREDARE-INVATARE

Cadrele didactice eficiente si-au elaborat intotdeauna propriile lor stiluri de predare.

. Diferitele stiluri se pot constitui in functie de cateva dominante sau aspecte constante
care pot sa caracterizeze conduita cadrului didactic ca de exemplu:

- deschidere spre inovatie - inclinatie spre rutina;

- centrare pe angajarea elevului - substituirea invatarii cu predarea.

- centrare pe continut - preocupare pentru dezvoltarea elevului;

- apropiat (afectiv - distant (fata de elevi);

- permisiv-autoritar (in relatiile cu elevii);

- nivel inalt de exigenta - exigenta scazuta;

- prescriptie (dirijare riguroasa)- independenta

Stiluri educationale propriu-zise:

a) dupa modul de concepere a activitatii didactice:

- centrat pe procesul de acomodare, de trecere de la experienta concreta la


experimentarea activa;

- centrat asupra procesului de gandire convergenta, situat la limita dintre


experienta activa si conceptualizare;

- centrat asupra procesului de acomodare, situat la limita dintre conceptualizare si


observarea reflexiva;

- centrat asupra procesului de gandire divergenta, situat la limita dintre


observarea reflexiva si experienta concreta(S. Cristea).

b) dupa pozitia partenerilor in instruire:

- centrat pe profesor;

- centrat pe elevi;

- centrat pe interactiunea profesor - elevi.

c) dupa modul de combinare a stilului personalitatii si al muncii educative(A. Dragu):

- tipul A - eficient, unitar, puternic;

- tipul B - ineficient, diviziv, slab;


- tipul C - rigid, diviziv, puternic,

- tipul D - dependent de circumstante, unitar, slab.

Trebuie mentionat ca aici apar ca dominante relativ stabile si cu o mare expresivitate:


empatia, dragostea de copii, capacitatea de anticipare si prevedere a comportamentului
elevilor, echilibrul afectiv. Iar altele sunt marginale, dar necesare in exercitarea profesiunii:
energia, perseverenta, capacitatea de organizare, consecventa, obiectivitatea.

Stilul muncii profesorului este analizat aici prin prisma unor dimensiuni de esenta:
cultivarea capacitatilor intelectuale, a motivatiei invatarii, a atitudinii afective, a atitudinii
cognitive, a atitudinii evaluative, transmiterea cunostintelor, individualizarea, relatiile profesor
- elevi, cultivarea interesului pentru obiectul predat, educarea disciplinei.

d) dupa modul de organizare a instruirii:

- centrat pe relatia rezultate - actiunea elevului - actiunea profesorului;

- centrat pe antrenarea, supervizarea elevului;

- centrat pe relatia instruire dirijata - autoinstruire.

e) dupa gradul de concepere, implicare in educatie:

- apropiat - distant;

- metodic, sistematic - neorganizat;

- stimulativ - rutinar.

f) dupa structura personalitatii didactice:

- informational - predomina volumul de informatii, eruditia, transmiterea;

- formativ, educativ - predomina comunicarea, persuasiunea, indrumarea.

g) dupa componentele personalitatii profesorului:

- cognitiv - dominant intelectual, prin logica argumentarii, limbaj stiintific;

- afectiv - cu implicare afectiva, participare;

- volitiv - cu impunerea organizarii, metodologiei.

h) dupa mobilitatea comportamentului didactic:

- rigid, inflexibil, cu respectarea constanta a normelor;

- adaptabil, permisiv, cu receptivitate, perfectionare, concesiv.

i) dupa abordarea relatiei pedagogice:

- din perspectiva cognitiva: tipul structurant(ofera informatia gata elaborata,


structurata, cu dirijarea stricta a asimilarii), tipul stimulant(cu accent pe activitatea
independenta a elevilor, pe acer o indruma si o stimuleaza);

- din perspectiva operationala: stil de dirijare si stil de ghidare, orientare;


- din perspectiva socioafectiva atitudinala: stil ordonat si stil acceptant;

- intr-o matrice, din intersectia celor trei criterii, rezulta opt spatii comportamentale in
relatiile cu elevii.

j) dupa tipul de relatii profesor - elevi(R. Lippitt, R. White):

- autoritar - conducere ferma, continua;

- democratic - bazat pe cooperare, stimulare;

- noninterventionist, permisiv, liber.

k) dupa notele dominante ale personalitatii in predare(E. Noveanu):

- proactiv, cu initiativa, stimulant, organizator, obiectiv;

- reactiv, flexibil, usor influentabil, fara obiective clare, cu redusa vointa de realizare a
lor;

- ultrareactiv, extremist, cu exagerarea diferentelor dintre elevi si strategiile


specifice.

l) dupa gradul de consolidare a unor comportamente tipice drept clisee, in cunoasterea


reciproca profesor - elevi(A. Neculau):

- profesori care "pastreaza distanta" formala si afectiva, in sprijinul obtinerii


autoritatii;

- cu "comportamentul popular", prin familiaritate;

- cu comportament "prudent", de retragere si expectativa, de neincredere;

- profesori "egali cu ei insisi, indiferent de imprejurari";

- cu comportament de "dadaceala", de neincredere in elevi.

m) dupa combinarea intre angajarea personala si colaborarea cu elevii:

- organizatoric;

- participativ;

- realist in rezolvarea situatiilor;

- intreprinzator;

- maximalist in urmarirea rezultatelor.

n) dupa gradul de generalitate strategica(D. Potolea):

- individuala, cu marcarea identitatii proprii;

- grupala, pentru profesori cu stil asemanator;

- generalizata, cu includerea conducerii in strategia educationala.


o) dupa modalitatea de folosire a experientei:

- rutinar, bazat pe utilizarea acelorasi scheme didactice, experiente;

- creativ, inventiv, receptiv, cu noi abordari.

p) dupa combinarea comportamentului orientat pe relatii si pe sarcini:

- de indrumare;

- de antrenare;

- de incurajare;

- de atribuire roluri.

q) dupa disponibilitatea, capacitatea de comunicare:

- comunicativ, deschis;

- rezervat, reticent, cenzurat;

- necomunicativ, monologat, distant.

r) dupa modul de adresare in comunicare:

- direct, cu antrenarea elevilor;

- indirect, fara antrenarea elevilor.

s) dupa particularitatile comportamentului afectiv:

- rece, distant, obiectiv, realizat stiintific;

- impulsiv, coleric, imprevizibil,

- pasional, impresionant, expresiv, debordant;

- echilibrat, agreabil.

t) dupa manifestarea empatiei(S. Marcus):

- empatic;

- reflexiv;

- analogic;

- detasat.

u) dupa intelegerea si realizarea evaluarii(I.T.Radu):

- fetisizeaza evaluarea, pentru afirmarea autoritatii;

- subestimeaza rolul evaluarii, nesistematic, superficial, inabil;


- recurge la "generozitate", "intelegere";

- cu exigenta rationala, obiectiv.

v) dupa deontologia profesionala:

- responsabil, serios, exigent;

- detasat, indiferent, cu respectarea stricta a normelor;

- neglijent, cu mascarea iresponsabilitatii.

w) dupa rezolvarea conflictului intre asteptarile personale si presiunile rolurilor(E. Paun):

- stil normativ, cu maximalizarea rolului si expectantelor sale, centrat pe realizarea


performantei, a obiectivelor;

- stil personal, cu maximalizarea caracteristicilor de personalitate, descentralizarea


autoritatii, orientarea spre grup, flexibilizarea relatiei cu elevii;

- stil tranzactional, ca intermediar, dupa situatie, intre celelalte stiluri, cu conceperea


educatiei ca o tranzactie dinamica intre roluri si personalitati, in jurul scopurilor date.

Un bun cadru didactic este acela care este capabil de o mare varietate de stiluri
didactice, avand astfel posibilitatea sa-si adapteze munca sa diferitelor circumstante, sa
confere predarii flexibilitate si mai multa eficienta.

Bibliografie:

- Elena Joita, Curs de pedagogie scolara, Reprografia Universitatii din Craiova, Craiova,
2001

- Elena Joita, Management educational. Profesorul manager: roluri si metodologie, Ed.


Polirom, 2000

- I. Nicola, Tratat de pedagogie scolara, E.D.P.,Bucuresti, 1996

loading...

Copyright 2017 - Toate drepturile rezervate

Didactica

Search

Gradinita
Poezii cantece
Proiect didactic Informatica-Tehnologia
asistate de calculator Clasa: a XII-a -
Utilizarea calculatorului in cadrul simularii
functionarii unei unitat
Cercetarea bibliografica
Test de evaluare Chimie a VII-a
MODALITATI DE ADAPTARE A
CURRICULUM-ULUI DE RITMUL REAL AL
EVOLUTIEI COPIILOR - PERSPECTIVA
NOILOR POGRAME SCOLARE-
PROIECT DIDACTIC Clasa : a III-a Limba
romana - Substantivul - Elemente de
constructie a comunicarii
PROIECT DIDACTIC Clasa a VIII-a
franceza "Pour dcrire une personne"
PROGRAME SCOLARE LIMBA SI
LITERATURA TURCA CLASA A V-A - A VIII-
A
Proiect didactic Clasa: a VIII-a Dirigentie
Rolul familiei in societate- schimbari
survenite de-a lungul timpului
Modelul psihoeducational in consiliere
GEOGRAFIA ROMANIEI-SEMESTRUL I
(SCHITE DE LECTII)
loading...