CURS 1.

1.ISTORIC.

LUPTE CLASICE ramura sportiva in care doi luptatori se intrec ,

folosind procedee tehnice regulamentare cu scopul de a duce adversarul
cu umerii pe saltea.

In China cu 3000 de ani i.e.n. se practicau fie ca metoda de pregatire

militara insa cele mai vechi referinte le avem de la greci si romani care
cu 700 de ani i.e.n. ei se intreceau in cadrul Jocurilor Olimpice
antice.Se pregateau in gimnazii facand si alergari, sarituri , aruncarea
discului si a sulitei si care impreuna formau pentatlonul antic.Se
practicau 3 feluri de lupte: lupta verticala sau in picioare; lupta
orizontala sau de jos (de la parter) si lupta mainilor (Achrocheiresmos).

In Roma antica erau foarte raspandite la inceput ca intrecere sportiva si

mai apoi ca sport sangeros.Luptatorii se numeau gladiatori si se
antrenau in scoli specializate.La inceput lupta se baza pe miscari
grosolane iar lupta era decisa in general de greutatea corpului si forta
musculara urmand ca mai apoi sa evolueze intr-un sport care se baza pe
viteza , agilitate si dibacia luptatorilor astfel luptatorii care aveau aceste
calitati aveau sa dobandeasca superioritatea in defavoarea fortei brute.In
secolul XVI lea se semnaleaza aparitia primelor carti in domeniu care
prezentau si se explicau diverse tehnici.Din anul 1986 odata cu prima
editie a Jocurilor Olimpice moderne au fost introduse in programul
acestor jocuri.In anul 1912 ia fiinta Federatia Internationala de Lupte si
se concepe regulament separat pentru luptele greco-romane si pentru
luptele libere ,in acelasi timp se trece la organizare de concururi
interntionale .Angajarile dintre luptatori se desfasura fara impartirea
sportivilor pe categorii de greutate urmand ca mai apoi pina in ziua de
azi acesta sa fie un criteriu de separare a sportivilor.

In tara noastra primele dovezi le avem de la stramosii nostri

romanii.Dupa cucerirea Daciei acestia selectionau tineri daci acestia
fiind cunsocuti ca fiind puternici ,abili si curajosi.Primele demostratii de
greco-romane apar in tara noastra in anul 1892 , cand luptatorul francez
Doublie sustine o demonstratie in Bucuresti.Mai tarziu acesta incepe sa
ofere lectii intemeind o adevarata scoala de lupte clasice.Disciplina
lupte apare abia in anul 1900 dezvoltandu-se mai intai in Transilvania
si Banat alaturi de Haltere.In anul 1912 luptatorii din Arad si Timisoara
au luat parte la Campionatele Ungariei .Primul campionat al Romaniei
are loc in anul 1921 iar in anul 1930 ia fiinta Federatia Romana de Lupte
, cu sediul la Oradea si mai apoi la Bucuresti.

Aprecierile de care sa-u bucurat luptele de-a lungul timpului au

facut ca acest sport sa se raspandeasca rapid in toata Europa in tari ca
Germania , Italia , Turcia, Rusia , Tarile Scandinave si altele.

In anul 1912 la Jocurile Olimpice de la Stockholm sa stabilit un record

original in sensul ca luptatorul rus de la categoria semigrea N. Klein in
semifinala intlnindul pe dublul campion mondial A.Aksikain (Finlanda)
i-au trebuit 10 ore si 15 minute pentru a obtine victoria ,ajungand astfel
in finala pe care a pierdut-o a doua zi, obtinand medalia de argint.

LUPTE LIBERE- tara de origine a luptelor libere se considera a fi

Anglia,unde in secolul al XII-lea exista o varianta de lupta asemanatoare
cu cea care se practica si in ziua de azi.In secolul al XIX lea in
America de Nord ,aceasta forma de lupta sa dezvoltat deosebit deoarece
se bucura de o mare popularitate atat in randul profesionistilor cat si a
grupurilor sportive amatoare.

La Jocurile Olimpice de la Saint Louis (SUA 1904) se consuma un

moment important in dezvoltarea Luptelor libere si raspandirea lor in
lumea intreaga.SUA , ca tara organizatoare a J.O. a introdus pentru
prima data in programul jocurilor aceasta disciplina.Toate medaliile
puse in joc au fost castigate de luptatori americani ,deoarece sportivii
europeni nu au participat la aceasta editie.La urmatoarele Jocuri
Olimpice din 1908 desfasurate la Londra au fost prezenti pe langa
luptatorii americani si reprezentantii catorva tari europene,editie la care
s-au remarcat in mod deosebit luptatorii englezi.Dupa aceasta editie a
J.O. luptele libere au fost nelipsite de la nici o editie.In anii ce au urmat
se bucura de o raspandire tot mai mare in tari ca :Elvetia ,Belgia, Franta
, Ungaria ,Germania ,Tarile Sccandinave s.a
Incepand cu anul 1928 se desfasoara Campionatele Europene iar in anul
1951 are loc prima editie a Campionatului mondial de lupte libere.

Ca si moment important in dezvoltarea luptelor libere este reprezentat de

momentul in care in URSS ca urmare a combinarii luptelor greco-
romane ,luptelor libere si a luptelor nationale sa format o scoala
autohtona de lupte libere in care se diferentia de cea europeana sau
americana , deosebirea constand in diversitatea de procedee in care
picioarele erau implicate mai mult, acest lucru ducand la cresterea
eficacitatii procedeelor ,de asemenea crescand si spectaculozitatea din
timpul meciurilor.

In tara noastra luptele libere au aparut in anul 1950 urmare a

activitatii Federatiei Romane de Lupte,Prima editie a Campionatului
National Republican are loc in anul 1954,majoritatea participantilor la
acest campionat fiind din randul practicantilor de greco-romane.
CURS 2

Bazele metodice ale pregatirii tinerilor luptatori

In procesul de pregatire a copiilor si adolescentilor se rezolva urmatoarele

sarcini:

1.Mentinerea si intarirea starii de sanatate a practicantilor

2.Dezvoltarea calitatilor fizice si formarea deprinderilor si priceperilor motrice

3.Dezvoltarea armonioasa si multilaterala a personalitatii

4.Educarea in colectiv

5.Asigurarea bazei sportive pentru echipele nationale

Grupele care se formeaza in cadrul sectiilor de lupte sunt:

Incepatori (10-12 ani)

Avansati (13-16 ani)

Performanta (17-19 ani)

Exista 5 principii metodice de baza:

1.Evitarea tendintei de atingere a rezultatelor sportive maxime in primii ani de

pregatire

2.Limitarea eforturilor de antrenament si competitional in corcondanta cu

posibilitatile morfofunctionale ale organismului in crestere.

3.Necesitatea regasirii principiilor procesului instructiv educativ in planificarea

antrenamentului.

4.Importanta pregatirii fizce generale.Succesul in activitatea sportiva este

asigurat prin dezvoltarea multilaterala a calitatilor motrice,marirea posibilitatilor
functionale ale organisumului ,crearea fondului de priceperi si deprinderi
motrice de baza.

5.Caracterul complex al specializarii initiale.In primele etape ale preagatirii este

necesar sa se creeze posibilitatea manifestarii aptitudinilor pentru o gama larga
de activitati fizice.

Cu toata complexitatea antrenamentului la nivelul copiilor si adolescentilor sunt

deja cunoscute caile si mijloacele de pregatire plecand de la dorinta acestora de
a deveni mai independenti si mai puternici (R. Petrov)Constatarea este baza pe
urmatoarele observatii:

-de mici copii au dorinta si sunt gata de a se lupta;

-In lupta copii demonstreaza o rezistenta mare,folosind procedee elementare;

-jocurile de lupta ale copiilor include elemente ale probelor de lupta;

-copii nu agreaza regulile dure de desfasurare a luptei si le modifica adesea

singuri;

-copii au tendinta sa obtina victoria totala asupra adversarului,ne luiind in calcul

alte puncte obtinute prin procedee.

La varsta de 10 ani se apreciaza ca este momentul ideal pentru inceperea unui

aantrenament coordondat,acesta depinde insa de alegerea rationala a sarcinilor
de antrenament si alegerea obiectivelor adevcat.

In activitatea cu incepatorii se va urmari realizarea sarcinilor pregatirii fizice

generale si imbogatirea deprinderilor necesare desfasurarii luptei.Una din
metodele cele mai adecvate indeplinirii acestor sarcini sunt jocurile cu sarcini
specializate cum ar fi:jocuri cu atingeri,cu dezechilibrari,cu apucari ,cu blocaje
etc.Aspectele pozitive ale utilizarii jocurilor ca mijloc de pregatire sunt cele de
creare a unui fond prielnic si atractiv pentru asimilarea procedeelor de lupta
,dezvoltarea calitatilor motrice de baza ,crearea unei stari emotionale adecvate.
CURS 3.

Organizarea si desfasurarea competitiilor in sporturile de lupta

Competitiile sportive sunt organizate pentru punerea in evidenta a posibilitatilor

maxime ale sportivului,scopul principal fiind acela de a obtine rezultate sportive
inalte.

Sporturile de lupta fac parte din acea grupa in care obtinerea vicctoriei
este posibila in mai multe variante:

1.Situatia cand sportivul obtine victoria categorica-la tus:

-in luptele libere si greco-romane prin mentinerea adersarului cu spatele pe

saltea timp de 3 secunde.

2.Victoria prin superioritate tehnica:

-in luptele libere si greco-romane prin executarea unui numar mare de actiuni
tehnice si acumularea cu 10 puncte mai mult decat adversarul.

3.Prin acumularea mai multor puncte decat adversarul in lupte libere si lupte
greco-romane.

Din aceasta varietate de posibilitati de acordare a victoriei decurge si

complexitatea arbitrajului in sporturile de lupta .Arbitrajul se face vizual in
lupta pentru fiecare actiune tehnica .La competitii participa un numar mare de
sportivi pe diferite categorii de greutate ,meciurile disputandu-se in paralel pe
mai multe suprafete de lupta-saltele.Asupra particularitatilor competitionale ale
luptatorilor actioneaza si alti factori:specificul locului de desfasurare a
competitiei,baza materiala, situatia geografica ,calitatea arbitrajului.

Baza materiala a locului de desfasurare a competitiilor presupune:

-prezenta unei suprafete de lupta in conformitate cu standardele impuse de

federtia de specialitate.
-existenta aparaturii si a inventarului de prim ajutor ,calitatea iluminatului
,orarul desfasurarii competitiilor,conditiile de cazare si de masa. s.a.

Calitatea arbitrarii va fi cu atat mai buna cu cat in acest proces vor fi

angrenati arbitrii cu experienta ,care vor presta un arbitraj calificat si
obiectiv.Situatiile de arbitraj subiectiv in defavoarea unuia dintre sportivi
trebuie analizate atent dupa competitie si pe cat posibil oprite.

Dupa scopul si modul de desfasurare ,competitiile de lupte se impart in:

-de clasificare (sunt organizate cu scopul verificarii si stimularii sportivilor

incepatori.)

-de selectie (sunt organizate cu scopul selectarii celor talentati pentru

angrenarea lor in competitii mai importante.)

-de control (sunt organizate in anumite etape ale pregatirii in ideea determinarii
nivelului la care se afla luptatorii)

-teritoriale (se desfasoara cu scopul verificarii unei probe de lupte in teritoriu

respectiv,la ele participand toti luptatorii din regiunea respectiva)

-de clasament (sunt cele mai raspandite ,se desfasoara annual.Pentru toate
categoriile de varsta se stabileste clasamentul.La aceste competitii se face si
clasamanetul pe echipe.)

-internationale ( sunt cele mai importante ,acestea putandu-se desfasura la nivel

continental, mondial,J.O., )

Arbitrajul.

In componenta colegiului de arbitrii intra:

-arbitrul principal ,secretarul principal, inlocuitorul arbitrului principal,

conducatorii saltelelor,secretari tehnici,cronometrori ,arbitrii de rezerva si
personal tehnic.Numarul de arbitrii si al personalului tehnic variaza in functie de
nivelul competitiei si valoarea acesteia ,precum si denumarul de saltele pe care
se vor desfasura meciurile.

In desfasurarea fiecarui meci o responsabilitate mare o are arbitrul de saltea:

-dirijeaza nemijlocit desfasurarea meciului

-opreste si da semnalul de prelungire a meciului cu ajutorul fluierului.

-urmareste ca evolutia luptatorilor sa se desfasoare numai in limitele actiunilor

permise

-arbitrul foloseste gesturi permise de regulament pentru aprecierea actiunilor

tehnice ale luptatorilor.

-este intermediarul si tine legatura cu ceilalti arbitrii din brigada.

Arbitrul trebuie sa opreasca meciul in urmatoarele situatii:

-cand unul din luptatori obtine victoria

-cand se executa un procedeu interzis

-cand luptatorii au iesit din spatiul de lupta

-cand trebuie intrerupta lupta din cauza producerii unui accident

-cand trebuie sa faca o avertizare oficiala luptatorilor

-cand este necesara aranjarea echipamentului unui sportiv

-cand este solicitata oprirea meciului de catre conducatorul saltelei

-cand este solicitata de arbitrul lateral sau de unul din luptatori

Pe saltea un arbitru trebuie sa aiba urmatoarele calitati:

-intuitie,memorie ,sa controleze si sa mentina permanent siguranta in situatiile

dificile ale meciurilor , sa nu fie influentabil, sa dea dovada de calm pentru duce
la bun sfarsit arbitrarea meciului indiferent de influenta factorilor externi.Un
aspect important in activitatea arbitrului de saltea este colaborarea permanenta
cu conducatorul saltelei si cu arbitrul lateral, pentru luarea deciziilor corecte.

(Veaceslav Manolachi- Sporturi

de lupta teorie si metodica,Chisinau 2003)