ANA-MOARA CU NOROC-M. SADOVEANU
REBREANU
i Ana are un destin tragic, cu toate c ea
ntruchipeaz n familie duioia, candoarea, inocena.
Portretul ei fizic este realizat n mod direct de
ctre narator, prin intermediul unor adjective cu
valoare de epitet: Ana era fraged i subiric, Ana
era sprinten i mldioas". Protejat nti de mam
i apoi de so, Ana triete ca ntr-un clopot de sticl.
De aceea, la apariia lui Lic, ea se cutremur
oarecum speriat de brbia nfirii lui". Totui pare nascuta sub semnul nefericirii, fiind predestinata unei
d dovad de inteligen i de intuiie, atunci cnd
ncearc s-1 apere pe Ghi de influena malefic a
lui Lic. Stpn pe sine, i spune soului rspicat i
hotrt: - Ghi!... Nu vorbi cu mine ca i cnd ai
avea un copil naintea ta[...]. F cum tii, dar eu i
spun i nu m las inima s nu-i spun c Lic e om
ru i primejdios".
Caracterizarea indirect se constituie treptat din
gesturile, faptele, vorbele i gndurile personajului.
Ana se simte tot mai prsit de Ghi, ncearc s-1
ajute, s-i ptrund gndurile, dar acesta se
nstrineaz de ea i o arunc treptat n braele lui
Lica, ndemnnd-o mai nti s joace cu el, c doar
n-o s-i ia ceva din frumusee". Este adnc jignit de
lipsa de ncredere pe care i-o arat Ghi i, spernd
c i va strni gelozia, ncepe s-i acorde din ce n ce
mai mult atenie lui Lic. Cuprins de vraja lui Lic,
fascinat de magnetismul lui, Ana alunec rapid
spre prpastia pcatului". Dezgustat de laitatea
soului care o las singur cu Lic i pleac la Ineu,
Ana i se druiete lui Lic ntr-un gest de rzbunare
disperat. Dispreul profund pe care-1 simte pentru
Ghi i pentru faptele sale reiese din declaraia pe care
i-o face lui Lic: Tu eti om, Lic, iar Ghi nu e
dect muiere mbrcat n haine brbteti, ba chiar
mai ru dect aa". n mod inevitabil, Ana sfrete
tragic, njunghiat de Ghi, cruia-i strig cu disperare
c nu vrea s moar. nainte s-i dea sufletul,
simindu-1 pe Lic aproape, ea ip dezmierdat, i
muc mana i i nfipse ghearele n obrajii lui, apoi
czu moart lng soul ei". Aceste ultime zvcniri
ale eroinei sugereaz totul: ura i dispreul pentru
soul nedemn, setea de rzbunare, dar i patima
neostoit pentru Lic, contiina vinoviei i n
acelai timp a nevinoviei"(Pompiliu Marcea).
ANA- ION-L.
Personaj secundar, dinamic, unidimensional, realist,
exponential.
Modalitati de caracterizare:
caracterizare directa: portretul facut de narator si de alte
personaje;autocaracterizarea;
caracterizare indirecta: prin propriile actiuni, simtiri si
ganduri; prin mediul in care traieste; prin comentariul
naratorial; prin nume.Ana, fata instaritului Vasile Baciu,
existente tragice.
Dintre eroinele propuse de romanul interbelic, fiecare
reprezentand o ipostaza a misterului feminin, unele de o
feminitate tulburatoare (Nadina din Rascoala, Otilia din
Enigma Otiliei sau Doamna T. din Patul lui Procust), altele
acre si frustrate (Aglae si Aurica din Enigma Otiliei, Lina
din Concert din muzica de Bach), Ana, fata instaritul
ui Vasile Baciu, pare nascuta sub semnul nefericirii, fiind
predestinata unei existente tragice.
Autorul o surprinde in trei ipostaze succesive care ii
contureaza treptat profilul moral si configuratia sufletului
ei chinuit: cea de tanara femeie, indragostita profund de
Ion, caruia ii incredinteaza cu generozitate viata, aceea de
sotie, indurand cu umilinta vorbele grele si loviturile
barbatului, si aceea de mama, ipostaza care in circumstante
normale ar fi putut deveni o supapa salvatoare pentru
femeia nefericita.
Intreaga existenta a Anei este guvernata de iubire si
blandete, virtuti care intregesc un contur moral superior.
Ea e harnica, supusa, rusinoasa, intr-un fel prototipul
femeii de la tara. Raportarea se face, fireste, la epoca
istorica descrisa in roman. Din punct de vedere fizic, Ana
este insignifianta; pentru Ion ea e o fata slabuta" si
uratica", mai ales in comparatie cu Florica, ai carei
obraji fragezi ca piersica" si ochi albastri ca cerul de
primavara" ii tulburasera sufletul flacaului. Lui George
Bulbuc, flacaul bogat pe care Baciu il voia ginere, , "Ana ii
placea", lui nu i se parea urata, insa nici nu zicea ca-i cine
stie ce frumoasa".
Firava si fara personalitate, asa cum pare la inceput,
covarsita de vointa lui Ion, imbatata de cuvintele si
gesturile lui dragastoase, Ana va deveni o victima usoara a
flacaului interesat numai de zestrea ei. In ciuda acestei firi
slabe care se anunta din primul capitol, Ana va dovedi pe
parcursul actiunii o vointa si o putere de a rabda uluitoare.
Nu numai Ion e un revoltat, incalcand normele
colectivitatii; Ana insasi traieste aceeasi conditie, intrucat
nesocoteste obiceiul tipic lumii rurale din acea vreme de a
accepta casatoria planuita de parinti, in care latura
sentimentala nu are importanta. Autorul comenteaza: "Ana
lui Vasile Baciu ii era fagaduita lui [George Bulbuc, n.n.]
de nevasta. Ea, fata cu stare, el fecior de bocotan, se
potriveau".