Universitatea Spiru Haret Bucuresti

Departamentul pentru pregatirea personalului

didactic
Nivelul II
martie iunie 2017

Disciplina: Psihologia adolescentilor, tinerilor si adultilor

Cadru didactic:Lect. univ.dr.Dumitru Danciu
Tema referatului: Afectivitatea la adolescenti
Cursant: Piticas Georgian Emil

Afectvitatea la adolescenti
Afectivitatea
Afectivitatea este proprietatea individului de a simtii emotii si sentimente; ansamblul
proceselor,stariilor si relatiilor emotionale sau afective.
In oricare fenomen emotioanlse disting modificari organice si vegetative secundare,
comportamente motorii afective, tratari subiective de un anumit grad de complexitate si
avand o anumita semnificatie pentru persoana care le incearca. O prima problema a
psihologiei emotiilor este aceea a relatiei dintre componentele vagetative si motorii pe o parte
si comportamentele psihice, subiective pe de alta. Unii au socotit ca modificarile corporale
sunt cauzate de trairea subiectiva (J.F. Herbart). Altii, ca trairea subiectiva este efectul
modificarilor corporale (W. James si K. Lange) . Ambele interpretari s-au dovedit insa a fi
unilaterale si inguste. Unilaterale, Pentru ca intre cele doua serii de componente este unitate,
interactiune sincronica, trairea subiectiva avind la baza mecanisme neurosomatice fara de
care ea nu poate sa apare si sa se exprime, sa se comunice. Inguste, pentru ca problema
principala nu este aceea a corelatiei dintre corporal si psihic ci a interactiunii dintre subiect ca
om, in plentitudinea tuturor insusiriilor sale si mediul natural si social. Vibratia, pulsatia,
angajarea prin mobilizare, energizare si directionare, cu un cuvint, emotiile nu se explica prin
faptul ca inima bate accelerat, ochii stralucesc. De regula, emotiile pornesc, sunt
declansate prin fapte cognitive-exceptiile facind doar dispozitiile organice- dar nu sunt
reductibile la acte de cunoastere pentru ca diversi subiectireactioneaza emotional doferit la
aceleasi imagini sau idei. Explicatia variabilitatiisubiective a proceselorafective nu tine deci
de organizarea cognitiva a subiectilor, ci de organizarea lor motivationala.
Emotiile apar ca desfasurari active ale motivelor in raport cu o situatie pe cind motivele ar
putea fi caracterizarte ca un fel de concentrate sau condensari emotionale. Dupa V.
Pavelcu, daca motivele se exprima in emotii, ele sa si formeaza si dezvolta prin trairi
emotionale. Emotiile depind de semnificatia pe care o au pentru subiect evenimentele ce se
produc in ambianta si in propriul organism. Procesele emotionale se dezvolta si in legatura cu
amintiri sau circumstante imaginare. Reactiile, tensiunile si desfasurarile emotionale sunt
efectul confruntarii dintre cerintele subiectului si datele reale sau prezumtive ale vietii lui
intr-un anumit cadru obiectiv. Daca cerintele interne trebuinte si motive- sunt satisfacute
efectul emotional emotional este pozitiv implicand placere, satisfactie aprobare, entuziasm. In
zituatia contrazicerii cerintelor a insatisfacerii lor, intervine neplacerea, nemultumirea,
dezaprobarea, necazul, indignarea.
Faptul corespondentei si discordantei de diferite grade intre cerintele subiective si anumite
conditii determina polarizarea proceselor afective. Totusi, in starile si comportamentele
emotionale, de cele mai multe ori nu se impune o singura tendinta afectiva perfect polarizata
spre stenic sau astenic. In fapt, starile afective sunt compuse din variante componente cu
sensuri diferite. Complexitatea stariilor emotionale se explice prin insasi structura motivatiei
individului (complicata, divergenta si nu fara contradictii interne) si prin faptul ca situatiile
reale, la care se adauga si cele imaginare, niciodate nu pot sa satisfaca sau sa contrazica din
toate punctele de vedere constelatia motivationala a unui subiect. Desi emotiile nu reproduc
obiecte prin imagini, nu reproduc relatii de determinare prin idei, deci nu indeplinesc o
functie restrictiva si specializat cognitiva, totusi, ele contribuie la cunoastere si sunt fapte de
reflectare subiectiva de un anumit fel.
Emotia semnaleaza specific relatia intima a subiectului cu ambianta, insemnatatea pentru
aceasta a situatiei reale sau presupuse. Din studiile noastre rezulta ca procesele emotionale
reflecta, prin reactii si trairi specifice inprejurarile de viata. Procesele emotionale alcatuiesc
fondul si latura energetica a vietii psihice si comportamentului, indeplinind un rol in
declansarea si sustinerea energetica a activitatii adaptive si a celei de luare in stapanire a
ambiantei. Ch. Dawin a atras atentia asupra faptului ca in comportamentele emotionale se
regasesc elemente ale unor actiuni desfasurate cu un anumit sens adaptiv. Emotia nu numai ca
sustine energetic actiunea dar o si anticipa in fiecare din coordonatele ei. In general, trairea si
comportamentul afectiv se afirma cu un montaj sau preorganizare energetica a adaptarilor
desfasurate. Schemele de reactivitate emotionala se situeaza insa la diverse nivele biologice si
culturale. Este posibil ca la om sa intervina o discordanta calitativa intre forma de afectivitate
actualizata si cerintele activitatii. Autoreglajul emotional , daca este inadecvat, duce la
inadaptare. P. Janet a semnalat aceste fenomene si a descris cazuri in care, negasind alta iesire
subiectul este cuprins de stari emotionale dezadaptive si, implicit, dezorganizatoare. W.
Cannon, prin cercetarile sale neurofiziologice, a confirmat pe alta cale, asertiunile lui Ch.
Darwin dovedind rolul energizor indispensabil pentru adaptare, al factorilor emotionali
Afectivitatea in raporturile interpersonale
Cel mai important in contactele mutuale dintre oameni este aspectul afectiv. Reactiile de
apropiere, de respingere sau de indiferenta nu sunt de natura rationala decat in foarte mica
masura. In perceptia sociala, adica in imaginea pe care ti-o faci despre altul, intervine in
primul rand ceea ce simti despre celalalt.
Primele raporturi interpersonale sunt intre copil si mama sa. Mama este primul obiect de
iubire pentru copil, este primul partener de relatie. Ea ii ofera securitatea (a se vedea nivelul
al doilea din piramida trebuintelor la A. Maslow). In consecinta, formarea emotionala a
omului, de care va depinde afectivitatea lui in grupurile sociale, se intemeiaza pe relatia din
copilarie cu mama.
Prima forma de rivalitate vizeaza obtinerea primului loc in atentia si iubirea mamei. Cand
apare fratele, apare rivalitatea fraterna forma de conduite precum:
conduita de superioritate (de punere in valoare), reactii agresive, reactii de esec (demisionare)
cand parintii ii spun renunta ca esti mai mare.
Studiile asupra delincventei au pus in evidenta ca imaturitatea afectiva a tanarului care nu
renunta la obiceiurile din copilarie este o consecinta si a relatie mama copil distorsionata de
conflicte.
Atasarea din copilarie sta la baza comportamentelor adaptate de mai tarziu. Dupa Erikson, are
loc un proces intre poli incredere arhaica neincredere arhaica a copilului fata de
persoana care il ingrijeste, de care va depinde daca copilul va avea ulterior incredere in
oameni sau se va raporta in mod fundamental cu neincredere in oricine.

Afectivitatea in invatarea sociala

Cand copilul este aprobat, el traieste o stare de confort, de placere a contactului cu ceilalti (cu
parintele, cu educatorul). Cand este dezaprobat, situatia este inversa. Copiii cu comportament
deviant obtin mai putine consecinte sociale pozitive din partea mediului inconjurator decat
ceilalti copii. In consecinta, au un status mai scazut si din aceasta cauza pot sa apara noi
comportamente deviante. (A se vedea si Capitolul Comportamente pro si antisociale).
Potrivit legii efectului (E. Thorndike), pentru ca un comportament sa fie invatat subiectul
trebuie sa primeasca o recompensa (intarire pozitiva).

Afectivitatea la copiii crescuti in orfelinat

Studiile au pus in evidenta efectul frenator si cresterii copiilor in lipsa unei legaturi stranse cu
mama sau o persoana care sa o inlocuiasca. Guildford arata ca a studiat un grup de copii
crescuti in orfelinat pana la 3 ani comparativ cu un grup de copii crescuti din frageda
copilarie in familii adoptive. Cei crescuti in orfelinate au prezentat o frecventa ridicata de
tulburari de comportament. La varsta de 10-14 ani aveau cerinte nediscriminate de atentie si
afectiune si erau instabili, agitati.
Contagiunea. In lucrarea Psihologia multimilor, Gustave Le Bon arata rolul contagiunii
afective care are ca efect imitatia. Contagiunea afectiva paralizeaza judecatile critice, oamenii
se iau unii dupa altii (aclama sau huiduie). Atunci cand o idee sfarseste prin a se incrusta in
sufletul multimii, ea capata o forta invincibila. Am pus capat razboiului din Vandea facandu-
ma catolic; m-am stabilit in Egipt facandu-ma musulman; i-am castigat pe preoti in Italia
facandu-ma papist, a spus Napoleon Bonaparte. Nu cu demonstratii adresate ratiunii, ci cu
imagini socante pot fi impresionate multimile. (G. Le Bon)
Afectivitatea i dezvoltarea ei n preadolescen i adolescen
Afectivitatea constituie ansamblul de reacii psihice ale individului n faa unor situaii
ocazionale ale vieii, fie datorit unor contacte cu lumea extern, fie datorit unor modificri
interne ale persoanei. Ele sunt adesea asociate cu viaa instinctiv, gndirea i activitatea,
motiv pentru care acestea mai sunt denumite i procese instinctivo-afective sau ideo-
afective.(C. Enchescu, Tratat de psihoterapie, Ed Tehnic, 2000, pag 141.)
ntre stimulii interni i realitatea nconjurtoare au loc confruntri i ciocniri ale cror efecte
sunt tocmai procesele afective. Dac satisfacerea cerinelor interne genereaz plcere,
satisfacie, mulumire, bucurie, entuziasm, nesatisfacerea lor duce la nemulumire, indignare,
tristee.
Real, afectivitatea este fenomenul de rezonan al lumii n subiect i care se produce n
msura i pe msura dispozitiilor rezonante ale subiectului i este dublat de vibraia
expresiv a subiectului n lumea sa, o luntric melodie existenial ce erupe n aciune i
reorganizeaz lumea. Emoia nu este numai trire subiectiv, vectorial, dar este i o conduit
afectiv. (Paul Popescu Neveanu, Curs de psihologie, Bucureti, Editura Albatros, 1978,
pag.468)
n cadrul proceselor afective, nu este valorizat obiectul, nu acesta se afl pe primul plan n
contiina subiectului, ci valoarea i semnificaia pe care acesta o are pentru subiect. Nu
obiectul emoiei este important ci relaia dintre el i subiect, pentru c numai ntr-o astfel de
relaionare obiectul capt semnificaii, n funcie de gradul i de durata satisfacerii
subiectului. Nu contientizarea lipsei prinilor sau perceperea abandonului se afl pe primul
plan n contiina copiilor abandonai, ct semnificaia, rezonana n plan afectiv a acestei
lipse, generat de relaia dintre copil i prinii care nu i pot oferi, prin prezen, suportul
afectiv de care are nevoie n dezvoltarea sa. n centrele de plasament se poate observa cum
majoritatea tinerilor internai i iubesc prinii care i-au abandonat, cum valorizeaz pozitiv
i compensator imaginea obiectului generator de frustrri afective. Suferina n sine este
produs de prezena cerinelor nesatisfcute sau satisfcute parial n relaionarea cu proprii
si prini, moment unic n psihobiografia individual, i de semnificaia pe care aceast
relaie simbol o poart pentru fiecare subiect, de conflictul existent ntre imaginea printelui
investit fantasmatic-compensator i injusteea lipsei acestuia de lng copil, cu ntreaga suit
de complexe consecutive interiorizate.
n preadolescen i adolescen, trei direcii apar mai importante n evoluia general a
vieii afective. Dezvoltarea sensibilitii i a concepiei morale, creterea i afirmarea
contiinei de sine, c mobil al dorinei evidente de a deveni independent, erotizarea vieii
afective.
mbogirea cunoaterii realitilor vieii se dubleaz de dezvoltarea i modificarea profund
a afectivitii; sentimentele morale, politice, estetice, intelectuale cunosc o important curb
de cretere, baza lor de convingere dezvoltndu-se deosebit de mult, datorit activitilor
practice i culturale, educaiei. Dup consumarea preadolescenei, n conduit se structureaz
cerina c faptele s corespund cu planul verbal.
Crete sensibilitatea afectiv, dar i capacitatea de inhibare a reaciilor imediate, pe fondul
dezvoltrii componentelor vegetative, chemoencefalice, chimice, etc.
Adolescentul ncepe s aib o atitudine clar, contient fa de toate influenele pe care le
suport; el i cultiv stpnirea de sine. Exigenele fa de propria persoan sporesc foarte
mult.
Relaiile cu semenii devin mai profunde, dezvoltndu-se respectul i admiraia. Simpatia i
prietenia ncep s capete forme de exprimare superioar i o mai mare intensitate,
adolescentul punnd pasiune n mai toate aciunile pe care le ntreprinde.
Sentimentul dragostei, cunoate o intens i impetuoas apariie la adolescent. Dragostea are
rezonane puternice, stimulatoare, fiind secondat de manifestri erotice.
Alturi de profunda trire emoional a prezentului, pe adolescentul instituionalizat l
caracterizeaz tensiuni afective de proiecii n viitor. Viitorul su, neclar, devine apropiat, i
este marcat de conflictele dintre aspiraii, nzuine, idealuri, sperane i posibilitile reduse
de realizare ale acestora.
Emoiile i sentimentele intelectuale i artistice se dezvolt i ele, dar mai puin pregnant n
cazul adolescentului din Centrul de Plasament, preocupat mai ales de dobndirea unei
independene i securiti materiale, pe care Centrul de Plasament nu i-o va mai putea oferi
dup dup mplinirea vrstei de 18 ani.
Intensitatea tririlor afective face c perioada adolescenei s se caracterizeze c o perioad a
pasiunilor i a furtunilor afective, o perioad de romantism i de spontaneitate, o perioad a
autonomizrii morale.
Maturizarea afectivitatii in adolescenta
Trecerea de la pubertate la adolescenta se realizeaza aproape insesizabil din punct de
vedere afectiv datorita continuarii liniei de dezvoltare inceputa. Sporeste complexitatea si
intensitatea emotiilor, se perfectioneaza constiinta morala. Se aprofundeaza constiinta de
sine si sentimentul independentei.
Starile afective se nuanteaza, emotivitatea si excitabilitatea creeaza stari extreme
osciland intre tristete profunda fi fericire debordanta. Sentimentul prestigiului se
contureaza si incearca sa nu-si raneasca amorul propriu.
Creste pasiunea, romantismul si apar adevarate furtuni afective. Simpatia, prietenia si
dragostea au rezonante puternice si sunt intense. Relatiile sunt mai mature, se dezvolta pe
terenul potrivirii de caracter, pe idealuri si aspiratii comune, implica adesea respect si
responsabilitate.
Atitudinea fata de adulti devine mai concilianta, desi se intensifica tensiunea datorata
dependentei financiare si necesitatea supunerii la regulile casei. Protestul poate lua forme
noi prin limbaj, vestimentatie, aderarea la diferite curente. Traieste un sentiment de
teama privind viitorul lui, adaptarea, viata adulta. Acesta poate declansa conflicte si
frustrari.
Sentimentele sociale, morale si estetice se bazeaza pe convingeri mai ample.
Adolescentul compara faptele sale cu ale celor din jur si le raporteaza la cerintele sociale.
Este un militant al dreptatii si adevarului, contureaza idei politice. Este sensibil la
corespondenta dintre fapte si vorbe si sever in evaluare. Principialitatea se afirma si
cuvantul dat primeste valoare.
Idealurile, aspiratiile, sperantele sunt cele care il proiecteaza adesea in viitor, depasind
trairea prezentului din perioada copilariei. Autoperfectionarea devine o preocupare
continua.
Curiozitatea sprijina dezvoltarea intelectuala, dar in acelasi timp dezvolta tentatii de a
incerca diferite lucruri sau situatii. Delimitarea domeniilor de interes ii face sa aiba
atitudine diferita fata de ce considera util sau nu pentru ei. Mediul scolar ofera atat
factori stimulatori cat si traumatizanti. Adolescentii traiesc cu intensitate succesul, dar si
esecul. Ii deranjeaza mediocritatea si ipocrizia, ii inebuneste plictiseala.
Exista variatii in conturul emotional si afectiv al adolescentilor in functie de dezvoltarea
si maturizarea lor, de capacitatea intelectuala, de educatia anterioara, de tipul de familie
in care traieste. Adolescentul poate fi expus la tentatii nesociale, la vicii, poate fi
influentat de grupuri fara principii morale, poate sa se detaseze pentru a trai dupa reguli
proprii. De aceea este importanta atentia familiei pentru a mentine calea dreapta prin
comunicare si colaborare, pentru a permite adolescentului sa-si gaseasca locul, sa se
maturizeze. Are nevoie sa stie ca se poate sprijini pe familie.

Bibliografie:
1. www.ecursuri.ro
2. http://problemele-copilului-meu.ro/personalitate/index.php?
action=material&id=28&afectivitatea&titlu=Maturizarea%20afectivitatii%20in
%20adolescenta
3. http://psihologie-constanta.ro/blog/?tag=afectivitatea-si-dezvoltarea-ei-in-
preadolesacenta-si-adolescenta
4. http://www.opr.ro/articole/afectivitatea