Fata cu ochii de viezure

Fara cu ochii verzi e un film inselator. Dupa primele minute iti dai seama ca o
sa fie un film prost. La final realizezi ca te-ai inselat in privinta acestei pelicule.
Filmul nu este prost, de fapt, nici nu poti spune ca este un film, ci mai degraba
un examen la regie realizat de un student aflat in anul 1.
Regizorul acestui film nu are nici macar o idee despre ce reprezinta realizarea
unui film (feature film). El de multe ori considera ca un film este la fel ca un
videoclip pentru tinerii casatoriti; ei bine, lucrurile stau radical diferit. Atunci
cand regizezi trebuie sa ai in vedere 3 aspecte: pentru cine este filmul (publicul
tinta) , de ce ai ales un astfel de proiect si nu in ultimul rand ce fel de film
doresti sa faci.
Sincer sa fiu, nu stiu de ce a optat pentru o ecranizare dupa Mircea Eliade si
mai ales dupa Gaudeamus. Daca totusi a ales sa faca acest pas, regizorul tebuia
in prealabil sa citeasca cu mare atentie textul si sa scoata in evidenta
substraturile dramatice prezente in majoritatea operelor sale.
Mihai Mihaescu , regizorul acestui...film a conceput un videoclip demn de Casa
de Cultura din Pascani . Publicul de acolo probabil ar intelege mai multe decat
am reusit eu sa inteleg in 90 de minute. Da, filmul dureaza 90 DE MINUTE!!!!
Dar acum sa revenim la filmul Fara cu ochii de viezure....pardon... verzi.
Probabil ca regizorul si-a propus ca aceasta ecranizare sa semene cu Padurea
spanzuratilor, Morometii, Moara cu noro, Napasta, Reconstituirea si nu cu o
alta adaptare-kitsch dupa Eliade, Domnisoara Christina , film care a fost
anuntat cu surle si trambite ca fiind primul horror romanesc.
La fel ca filmul lui Aleandru Maftei ( Domnisoara Christina ), Fata cu ochii
verzi este un proiect de vanitate, nu de suflet. Ambii regizori au compus scenarii
absurde si vag comice, care nu pot fi relevante pe plan narativ. Daca la Maftei se
poate remarca o anumite intelegere a limbajului filmic ( asa cum a fost descris
de Bazin ), la Mihaescu se poate obeserva cu ochiul liber ca ii lipseste minima
cultura cinematografica si in mod special gustul. Gustul sau care te irita la
inceput, ca mai apoi sa iti distruga orice speranta pe care o mai aveai...
Ca tot vorbim de gustul cinematografic, trebuie sa mentionam 3 carente pe care
le-am identificat in majoritatea filmelor incropite de amatori ca domnul
Mihaescu: povestea prezentata care pare inteligent construita, dar care se
transforma in mod treptat (gradual) in filler (umplutura), efecte care par
desprinse din Adobe Premiere si Cyberlink Power Director si mistificarea
intentiilor personajelor ca un apanaj aparent subtil care ascunde de fapt
incapacitatea de a procesa printr-un filtru estetic mesajul pe care vrea sa il
transmita prin intermediul personajelor.
In acest film sunt numeroase greseli de amator, insa, amatorismul si in special
mediocritatea combinata cu aroganta nejustificata mascate in profunzime
eliptica care nu dau altceva decat o felie de ratare absolut hilara.
Povestea dintre cupluri este atat de neverosimila si hilara incat, la un moment
dat am inceput sa cred ca imi irosesc timpul cu aceasta facatura puerila; din
pacate am continuat sa sper ca evenimentele ulterioare ma vor distra putin intr-
un mod pe care il dorea regizorul...
Editarea este ce zic eu sublima, de-a dreptul stupida si aproape inexistenta
executata de un om care nu a fost atent sau mai bine zis nu este capabil ca
inteleaga ce inseamna accentuarea detaliilor sau simplificarea. La inceputul
filmului avem shaky cam, dupa aceea deep cut-uri, fast-paste-cut-uri, care, in
loc sa mentina o naratiune liniara, sau macar vag non-liniara( au fost momente
in care am crezut ca trec ani si nu cateva luni asta din cauza editarii mult prea
sordide) .
Actorii nu sunt actori, ci doar pozeaza in actori, muzica aleasa este extem de
lenta, genul de muzica pe care o poti asculta atunci cand te uiti la un film porn
de categoria B ( sa se inteleaga ca excludem Deep Throat si Basic Instinct ), iar
efectele de Adobe Premiere ( se fac treceri nejustificate de la color la alb- negru,
care se folosesc adesea in filme de epoca, sau atunci cand un personaj isi
aminteste un detaliu important, o reminiscenta). Tot ce ne-a oferit a fost o stare
miserupist-ingenua care o sa ma urmareasca mult timp de acum incolo.
Ramanem la partea e editare si trebuie sa mentionez ca prim- planurile si planul
detaliu sunt folosite ( surpriza IAR) ca naiba pentru a-ti da tie spectatorului
senzatia de facem arta nu comert, monser.
Alt detaliu care deranjeza este lumina. De ce nu a ales cu grija timpul de
filmare? De ce a folosit infrarosul pentru a filma pe intuneric? Nu era vorba de
vreo crima... Daca da, atunci lipsea si stilizarea cadavrului si imaginea era
completa. Regizorul putea sa foloseasca lumina ca sa evidentieze trasaturie
personajelor ca in filmele western precum cele realizate de John Houston ,John
Ford si Sergio Leone.
Nu recomand acest film decat ca un guilty pleasure, nu ca feature movie with a
real plot.