Tema familiei in literature

Lucrare de sinteza

Familia este una din cele mai vechi si importante teme ale literaturii. De
asemenea,intervine ca un fundal al evenimentelor din opere literare organizate in jurul
altei teme(Enigma Otiliei de G. Calinescu, Baltagul de M. Sadoveanu, Viata la tara
de Duiliu Zamfirescu).
Tema familiei presupune un complex de idei si atitudini.Astfel provenind din latinescul
famulos, termenul familieimplica ideea de casa, casnicie,copii,datorie in casa, munca
in slujba celor apropiati, relatia parinti-copii, daruirea parinteasca dar si filiala.
De-a lungul timpului, familia ca nucleu social a parcurs o evolutie cotinua, schimband
forme dintre cele mai diferite, de la perioada materiala( femeia ca divinitate a caminului)
apoi la poligamie in epoca traiului in pesteri si pana la perioada patriarhala, cea mai lunga
si cea mai influenta ,marcand inceputul dominatiei masculine prin puterea militara si
politica. Reglementarea situatiei familiei prin legi scrise, este cea mai veche preocupare a
comunitatilor umane.
In decursul timpului au existat diferite forme, diferite mentalitati. Familia traditionala
avea legi nescrise, dar riguroase, accentuand devotamentul pentru casa si respectul
copiilor pentru mama si tata. Familia moderna incurajeaza din potriva, relaiile prietenesti
dintre parinti si copii, acestia din urma castigand in independenta si in afirmarea timpurie
a personalitatii lor.
Familia a constitui o tema centrala inca din epoca mitologiei si a epopoilor, insasi
Biblia subliniind imaginea familiei patriarhale.Epopeile homerice Iliada si Odisea, au
ca sambure al intrigii destramarea unei familii, ruperea unui echilibru matrimonial,
considerat in vechime sacru, rapirea Elenei de catre Paris, eveniment ce a determinat
razboiul troian. Exista romane celebre pentu care familia reprezinta inca din titlu tema
fundamentala: Familia Thiboult de Roger Martin du Gard, Cronica de famile de
Petru Dumitriu, Fratii Karamazov de Dostoievski.
Balzac ilustreaza familia dezumanizata avand ca intriga mostenirea, In Eugenie
Grandet sau in Pere Goriot. In Doamna Bovary de Gustave Flaubert apare
adestamarea unei familii din cauza deziluzionarii mamei.
In literatura roman, tema familiei apare la numerosi scriitori cu cele mai diverse
semnificatii. In Viata la tara se prezinta familia boiereasca, incluzand si rudele, spre
deosebire de familia de tip nuclear din Baltagul care include doar sotii si copii.
Romanul Morometii prezinta destramare spatiului traditional, criza economica
antrenant o criza a familiei si un conflict intre generatii.
In toate asceste opere se dezvolata motivul tatalui si a mamei, alteori motivul
triunghiului conjugal, insa familia este intotdeauna aproape de realitate.
Un roman realist de o certa importanta pe tema familiei este romanul Mara(1896),
apartinand prozatorului Ioan Slavici, promotorul realismului taranesc.mara este o fresca
obiectiva a statului prezentand in 21 de capitole destinul familiei traditionale, prileg de
analiza psihologica asupra multipleleor aspecte de mentalitate:prima iubire, naunta fara
binecuvantarea parinteasca, copii unei vaduve.Conflictele si relatiile dintre personaje
intregesc imaginea familiei taranesti in centextul aparitiei mercantilismului, prima etapa a
capitalismului.
Prin problematica, Mara nu este doar bilgdugsromanulsau roman de familie ci si
monografie. Destinele familiilor sunt proiectate pe fundalul unei colectivitati de
mestesugari, tarani,calfe, iar marca acestei luni e mecautilismul=dorinta de calatorie. In
linii mari, romanul decupeaza scene din viata cotidiana a mai multor familii. Primele
capitole surprind familia marei care prin munca si ambitie, calitatile ei negusresti sue afla
in ascensiune fiind chiar adoptata de burghezia locala. Rolul banului in viata Marei este
primordial, dar totusi ni o include in categoria negativa a parvenitilor sau avarilor.
Personajul principal al romanului este Mara, precupeata din Radna cu o fire
energica pe care experienta vietii o invata sa fie aspra, intreprinzatoare si riguroasa cu
copii. Ceea ce o defineste este iubirea atat pentru copii cat si pentru bani. Dupa N.
Manolescu zicea ca este prima femeie capitalista din literatura noastra. Mara este
motivata de mercantilismul societatii mai ales ca finalitatea eforturilor ei este grija fata
de copiii ramasi fara tata. Dragostea de bani si de copii sunt cele doua resorturi puternice
ale sufletului ei, de unde si trasaturile ei interioare: ravna barbateasca si sensibilitatea
materna. Isi educa riguros copii, cu minime eforturi financiare din precautie fata de
viitorbanul agonisit e dovada de vrednicie.
Mara stie sa pastreze unitatea si forta familiei fiin inteprinzatoare si mandra de
copii ei:Tot n-are nimeni copii ca mine!. Isi educa riguros copii alegand pentru ei
modele inalte de viata: pe Persida o pregatea pentru rolul de preoteasa, iar pe trica de
staroste al cojocarilor, incredintand-o pe fata maicii Aegidia iar pe baiat masterului
Bocioaca, scolarizandu-i cu eforturi financiare minime. Dar firea riguroasa si economica
a marei atrage un inceput de instrainare a copiilor. Totusi Mara de dovedeste o fire
adaptabila si trece energic peste conflictelecare ii nesocotesc sufletul de mama: fuga
Persidei cu Natl si inrolarea lui Trica.Imperativele vietii sunt mai puternice ca principiile
morale. Initial Mara interzice Persidei casatoria cu neamtul(Neam de neamul meu nu si-
a spurcat inca sangele), de aceea fiica ei va pasi in viata sociala fara binecuvantarea
mamei.
Romanul ofera si o alta ipostaza a familiei urmarind destinul acesteia de la
cristalizarea sentimentului pana la zbuciumata casnicie a Persidei cu Natal si apoi la
implinirea acesteia prin aparitia primului ei copil.Sub acest aspect Mara este si un
bilgdunsroman, descriind maturitatea Persidei, pierderea gingasiei odata cu dobandirea
fortei. Cracterul de bildungsroman vizeaza maturizarea persidei, transformarea ei din
adolescenta care incalca din iubire interdictiile sociale, in femeia maritata/mama
acceptata de familie si de comunitate.
Exista insa si anumitedeosebiri intre ele. Persida vede viata ca pe o succesiune de
datorii,asceze si reprimari. Spre deosebire de optimismul marei, Persida are o perspectiva
tragica asupra realitatii, izvorata probabil si din educatia religioasa.Persida isi apara
familia prin aricemijloace, asa cum a invatat de la propria sa mama. Personajele sunt
produsul mediului caruia i se adapteaza fictiunea neavand pondere in acest roman realist,
monografic.
Schita lui I.L.CaragialeTren de placere este o oglinda critica a societati
contemporane a autorului,imaginea ironica a familiei burgheze.
 Ca si in operele sale dramatice,Caragiale utilizeaza toata gama de resurse ale
comicului, fiind maestrul comicului.O simpla calatorie de placere devine un carnaval
continuu in care fiecare poarta o masca si se rataceste intr-un lant de confuzii. Nu se
respecta regulile de convietuire, varsta ori statutul.Se manifesta, generat interesul si lipsa
de comunicare fiecare urmarindu-si doar propriile planuri si interese. Limbajul si
gesturile sugereaza parvenitismul, snobismul si mentalitatea de mahala.Adultii se
pronunta jalnic in diminutive sau prin termeni de jargon pentru a aepata prin
limbaj:mamitichii,gospodin.Acestia nu pot fi modele(avand ei insusi nevoie de
educatie) si singuru care e autentic preocupat de copil e batrana dispretuita de
toti.Personajele isi justifica incoerenta si superficialitatea prin ideea de fataliatate.
O ipostaza tragica a familiei este surprinsa cu deosebita acuitate analitica in
romanul postbelic Morometii de M.Preda, reliefand aspecte fundamentale legate de
familie, locuinta,casnicie, relatia dintre tata si fii,transmiterea de valori de la parinti la
copii. Incadrat in sfera satului, Morometii e un roman al paternitatii si al destramarii
familiei traditionale odata cu instaurarea comunismului si renuntarea la familia
patriarhala.Fii lui Moromete concep alt fel viata decat parintele lor, veritabilpater
familias intarziat anacronic in epoca, aparator consecvent al cunoastintelor patriarhale,
principiu de viata ce intra in contradictie cu orientarea materialista, pragmatica.Drama lui
Moromete ne esteinsa fundamentul de ordin economic ci de ordin moral:ideea de a-si
pierde fii si linistea il consuma mai mult decat faptul ca isi pierde o parte din lot.
Elocventa este insasi scena initiala, din roman, a cinei initiale din care reies
aspectele specifice ale acestei familii:autoritatea paterna a taranului patriarhal care statea
pe prag ,parca deasupra tuturor, de unde stapanea cu privirea pe fiecare, dar si atat de
ostila a fiilor cei mari, care pareau pusi pe fuga prin asezarea langa usa.Din aceeasi scena
reies neintelegerile dintre fii lui Moromete si Catrina, locul neglijabil a lui Niculae si
iluzionarea lui Moromete care pastreaza obiceiul primei sale casatorii, autoritatea paterna.
Moromete insa nu sesizeza integral amploarea nemultumirii copiilor sai. El
observa doar dorinta avida de avere a acestora si faptull ca nu pot trece dincolo de
experienta inedita.Tatal pierde afectiunea copiilor sai si se zbate in zadar sa o recastige.
In concluzie drama familiei Moromete e generata de dezacordul irevocabil dintre
membrii ei impactul istoriei in lumea satului si mai ales maniera diferita de a intelege
lumea optand dierit pentru un mod de viata.
Romanul memorialistic Hronicul si cantecul varstelor are in centru familia ca
ipostaza esentialaa existentei sotului. Redata retrospectiv, familia, in alcatuirea ei
ancestrala i se releva poetului cu mare intensitate a dorului si cu o nostalgie
amara:sufeream zic, amarnic si mi se sleia inima cand uneori gaseam asezata intre
parinti o tacere de plumb.
Evocarea casei parintesti e deosebit de concreta si precisa cu repere exacte de
atmosfera,dispunerea camerelor, a curtii sau a gradinii, redate la dimensinea imaginatiei
copilului. Date despre mobila veche, ceasul adus de la Viena, contribuie la crearea
atmosferei de epoca:De multe ori ma furisam in salon namai ca sa declansez automatul
inchis sub clopotul de sticla,. Se observa aici disponibilitatea lirica a stilului narativ.
Imaginea familiei are si ea o proectie mitica sacralizta in text asa cum ne sugereaza insasi
scrierea cu majuscula a cuvintelorMama si Tata. Mama e descrisa metaforic ca un duh
a duiosiei si grijei.