Compunere reflexiva-compunere in care vorbesti despre
sentimentele tale despre o situatie.
Cerul era albastru ca in povesti. Norii pufosi se jucau cu
imaginatia mea. Eram atat de fericita! Saream intr-un picior si fredonam in drum spre casa. Nu imi pasa de oamenii care se uitau la mine cu priviri lungi si suspicioase. Nu o sa uit niciodata acea zi in care mi-am cunoscut cea mai buna prietena. Eram la scoala. Usa s-a deschis larg in timpul orei si doamna profesoara ne-a anuntat ca avem o noua colega. Eram foarte emotionata. Un ghemotoc de par zburlit, niste ochi mari si o gura pana la urechi au aparut in clasa. Am placut-o din prima secunda pe Mara si am invitat-o sa stea cu mine in banca. Eram curioasa si in acelasi timp imi venea sa sar in sus de bucurie. Mara mi-a multumim si dupa aceea m-a imbratisat. M-am simtit tare bine. In pauza am inceput sa povestim de parca ne cunoasteam de-o viata. Ma simteam foarte confortabil in preajma ei. Am stiut atunci ca noi doua vom fi prietene de nedespartit.
Cerul este gri de saptamani intregi. Parca cineva a ratacit
culorile si totul in jur este cenusiu. Pana si eu, care eram o fire tare vesela m-am lasat tarata in aceasta atmosfera incarcata. Imi vine sa plang de tristete. Soarele este ascuns dupa norii intunecati. Copacii sunt vestejiti si frunzele cad intr-un ultim vals catre pamantul tare si rece. Ma simt ca un copac nemiscat in acest tablou al naturii. Vantul imi zboara si ultimele sperante de bucurie. Imi este dor de soare, de flori si de caldura. Stropi de ploaie acopera totul. Ma simt fara putere. Toamna s-a asternut peste tot in natura, dar mai este undeva: In sufletul meu.