REFORMA CURRICULARA

5.1. Precizari preliminare

Reforma educatiei /invatamantului reprezinta o schimbare fundamentala, proiectata si

realizata la nivelul sistemului de educatie, in orientarea, structura si in continutul acestuia (11).

Fiecare lege aparuta intr-o tara sau alta in domeniul educatiei a generat schimbari mai
mult sau putin profunde. Secolul al X 454h73e X-lea insa, alert rascolit in plan economic si
social, a generat, incepand cu anii '60, o adevarata criza in educatie, dezbatuta la vremea aceea
de specialisti, care s-a manifestat atat in planul teoretic, conceptual, cat si in practica
educationala, in comportamentul si atitudinile educabililor (elevi si studenti).

Intr-o serie de tari precum SUA, Anglia, Olanda, s-au organizat mari miscari protestatare
ale elevilor si studentilor, care au culminat cu cele de anvergura nationala din mai 1948, din
Franta. Ca urmare a acestor manifestari s-a produs o veritabila explozie de reforme in domeniul
educatiei si invatamantului in tarile dezvoltate, reforme care urmareau compati-bilizarea
sistemelor nationale de invatamant cu transformarile sociale si economice (22).

Aceasta perioada de varf in reformele educative - remarca D. Ungureanu - a fost si

consecinta impactului curriculum-ului cu educatia, ca singura modalitate capabila sa realizeze
corelatia viabila dintre o educatie traditionala si o societate dinamica supusa transformarilor
profunde (22, p.310).

Daca in prima jumatate a secolului al XX-lea interrelatia reforma curriculara-reforma

sociala figura doar implicit in demersurile cu privire la schimbarile sociale, dupa deceniul al V-
lea al secolului al XX-lea aceasta interrelatie incepe sa fie formulata explicit.

Din perspectiva pedagogiei sociale exista doua distinctii majore intre reformele
curriculare initiate in prima si respectiv ultima parte a secolului:

Actualele inovatii in domeniul continuturilor educationale si al organizarii

procesului lor de asimilare nu mai sunt interpretate ca reactii de adaptare a sistemului
educational la schimbarile din celelalte sisteme sociale, ci mai mult, ca un complex de interventii
optimizatoare pe termen lung, asupra dinamicii societatii pe ansamblu.

Desfasurarea reformelor curriculare este insotita acum, spre deosebire de perioada

anterioara, de elaborarea unei teorii a curriculum-ului si a reformei curriculare care au doua
functii importante: fac posibila organizarea datelor empirice culese din practica scolara, astfel
incat sa releve semnificatiile generale; ghideaza interventia instructiv-educativa.

Legatura dintre dezvoltarea societatii si reforma curriculum-ului este reflectata pregnant

intr-o serie de principii sintetizate de Cretu, C. si G. Vaideanu, pe care le prezentam mai jos:

Integrarea reformei curriculare in reformele globale ale societatii. Reforma in

curriculum semnifica o orientare reformista esentiala in educatie, iar prin efectele indirecte, pe
termen mediu si lung, ea insasi determina schimbari in toate subsistemele sociale.

Reforma trebuie sa reflecte obiectivele globale de dezvoltare a societatii.Aceasta

implica o buna circulatie a informatiei legate de proiectul de reforma si de implementarea
acesteia, consultari permanente intre cadrele didactice, receptivitate din partea autoritatilor.
Aceste consultari si dezbateri, conduse cu profesionalism, reprezinta nu doar o modalitate de
sensibilizare, constientizare si informare /explicare, ci si un veritabil training de pre-initiere a
cadrelor didactice in infaptuirea reformei.

Structurile necesare unei reforme curriculare depasesc cadrul sistemului de

educatie. Ele presupun schimbari si la nivelul structurilor celorlalte subsisteme ale societatii.

Reforma curriculara nu devine realitate sociala si pedagogica decat daca

reuseste sa transforme, cu timpul, practica educationala (relatiile didactice, relatia scolii cu
familia si comunitatea, climatul educational al scolii, mentalitatile etc.).

Reforma curriculara trebuie conceputa ca reprezentand o activitate continua si

perfectibila. O astfel de interpretare a reformei, ca inovare permanenta, nu conduce la
instabilitate tensionata, ci dimpotriva, este modalitatea cea mai eficienta de a evita schimbarile
bruste, discontinuitatile violente, incoerentele inevitabile in perioade de reforma precipitata.

Reforma curriculara trebuie sa fie conceputa si aplicata in interdependenta cu

realizarea educatiei permanente.

Educatia permanenta definita drept procesul de perfectionare a dezvoltarii personale,

sociale si profesionale pe durata intregii vieti a fiintei umane, deschide perspective de
proiectare si realizare a curriculum-ului. Spre deosebire de viziunea traditionala (cand se elabora
un curriculum pentru fiecare nivel al sistemului de invatamant) pedagogia moderna vorbeste
despre curriculum-urile educatiei permanente, astfel incat sa nu se piarda din vedere 'deschiderea
educatiei permanente si multiplicarea aspectelor ei pentru fiecare individ in cursul vietii lui si
pentru fiecare faza a vietii sale' (14, p.88).

5.2. Specificul reformei curriculare a invatamantului in Romania

Spre deosebire de reformele actuale ale invatamantului in tarile occidentale, care sunt
concepute ca inovari si adaptari in scopul optimizarii diferitelor aspecte ale sistemelor si
proceselor educationale sub sintagma de 'reforma avansata', in Romania, reforma inceputa timid
dupa 1990, printr-o lunga perioada de tranzitie, care inca nu s-a incheiat, prezinta unele
particularitati distinctive.

In documentele Ministerului Educatiei Nationale *) sunt formulate directiile complexe de

reforma, rezultate din analiza starii actuale a invatamantului romanesc si expertizele
internationale ale reformelor din Europa Centrala si de Rasarit:

reducerea incarcarii programelor de invatamant si compatibilizarea europeana de

curricula;

convertirea invatamantului dintr-un invatamant predominant reproductiv, intr-unul,

in esenta, creativ si reamplasarea cercetarii stiintifice la baza studiilor universitare;

ameliorarea infrastructurii si generalizarea comunicatiilor electronice;

crearea unui parteneriat si, in general, a unei noi interactiuni intre scoli si
universitati, pe de o parte, si mediul inconjurator economic, administrativ si cultural, pe de alta
parte;
 managementul orientat spre competitivitate si performanta, distantat deopotriva de
centralism si de populism; integrarea in forme noi, a organizarilor comune, in reteaua
internationala a institutiilor de invatamant.

Aceste directii trebuiesc raportate la cadrul axiologic larg al idealului si finalitatilor

educationale formulate prin legea invatamantului in vigoare, adoptata in 1995 (vezi Cap. III,
3.2.1. Teoria Instruirii.)

Reforma invatamantului are un caracter global. Ea se desfasoara in contextul unei tranzitii printr-
un nou regim politic catre un nou sistem economic. Caracteristicile pregnante ale acestor mutatii
constau in dezvoltarea sistemului politic democratic, generalizarea economiei de piata, accesul
deschis la informatie si la circulatie pentru segmente ale populatiei din ce in ce mai largi,
cresterea interdependentelor dintre state si culturi, accentuarea specializarii la nivel inalt
relationata cu mobilitatea pietii muncii etc. Ca urmare, reforma invatamantului vizeaza toate
aspectele sistemului de invatamant si supune unei reconstructii semnificative intreg procesul de
invatamant (3, p.188-199).

5.2.1. Directiile principale de orientare a reformei

Din 1994 s-a aplicat efectiv 'Proiectul de reforma a invatamantului preuniversitar', co-finantat de
Guvernul Romaniei si de Banca Mondiala, orientat spre 6 linii directoare:

reforma curriculara;

reforma sistemului de evaluare;

reforma manualelor scolare;

reforma pregatirii personalului didactic;

reforma managementului educational;

reforma standardelor ocupationale din sfera educatiei formale (Ex. educatoare,

invatator/institutor, profesor, consilier scolar).

5.2.1.1. Reforma in domeniul curriculum-ului a fost structurata pe trei subcomponente:

Subcomponenta conceptuala isi propune:

sa elaboreze politica curriculara coerenta pe termen scurt, mediu si lung care

sa exprime conceptia despre evolutiile de perspectiva ale invatamantului gimnazial (cl.I-VIII) si
liceal (IX-XII); conceptia privind corelarea tuturor dimensiunilor de reforma a invatamantului
(curriculum, manuale, formarea resurselor umane, reabilitarea materiala a scolilor, etc.);

sa elaboreze o conceptie curriculara coerenta care sa stabileasca tipul de

curriculum, de invatare predare si evaluare;

Subcomponenta institutionala si organizationala creeaza:

structuri institutionale capabile sa asigure conceperea curriculum-ului si dupa

incheierea proiectului de reforma;
 un sistem complex de formare a conceptorilor de curriculum.

Managementul proiectului de reforma este asigurat de Consiliul National pentru Curriculum,

format din reprezentanti de la toate nivelele sistemului de invatamant, precum si de doua comisii
de coordonare pe arii curriculare, pentru invatamant general si liceal (4, p.198-202).

5.2.2. Innoirile aduse de noul curriculum national

Dintre numeroasele innoiri generate de Curriculum National cea mai semnificativa

reprezinta compatibilizarea documentelor curriculare elaborate in cadrul reformei cu rezultatele
cercetarii pedagogice si cu tendintele de practica educationala intalnite pe plan international.

Consecinta directa, realizabila pe termen lung va consta in formarea unei culturi

curriculare exprimate in practica educationala pe urmatoarele dimensiuni:

Plasarea invatarii - ca proces - in centrul demersurilor scolii (important este nu ceea

ce profesorul a predat, ci ceea ce elevul a invatat).

Orientarea invatarii spre formarea de capacitati si atitudini prin dezvoltarea

competentelor proprii rezolvarii de probleme, precum si prin folosirea strategiilor participative in
activitatea didactica.

Flexibilizarea ofertei de invatare venita dinspre scoala (structurarea nu a unui

invatamant uniform si unic pentru toti, conceput pentru un elev abstract, ci a unui invatamant
pentru fiecare, deci pentru elevul concret).

Adaptarea continuturilor invatarii la realitatea cotidiana, precum si la preocuparile,

interesele si aptitudinile elevului.

Introducerea unor noi modalitati de selectare si de organizare a obiectivelor si a

continuturilor, conform principiului 'nu mult, ci bine'; important este nu doar ce anume, ci cat de
bine, cand si de ce se invata ceea ce se invata, dar si la ce anume serveste mai tarziu ceea ce s-a
invatat in scoala.

Posibilitatea realizarii unor parcursuri scolare individualizate, motivante pentru

elevi, orientate spre inovatie si implinire personala.

Responsabilizarea tuturor agentilor educationali in vederea proiectarii, monitorizarii

si evaluarii curriculum-ului. (Programe scolare pentru invatamantul primar, MEN, Bucuresti,
1998, p.14)

5.3. Perspectiva curriculum-ului in secolul al XXI-lea

Numerosi experti in domeniul educatiei apreciaza curriculum ca fiind singura 'modalitate

de imbinare de modalitati' care sa satisfaca exigentele actuale si sa reprezinte garantia solida a
educatiei viitorului.

Pe agenda de lucru a unor organisme internationale specializate in educatie si cultura

(Biroul International al Educatiei, UNESCO), precum si a unor organizatii predominant
economice (Organizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica - O.C.D.E.) figureaza problema
redefinirii curriculum-ului in noi termeni, noi contexte diferite de cele existente la sfarsitul
secolului al XX-lea.

Ideea omniprezenta in dezbaterile si studiile pe tema redefinirii curriculum-ului si a

scolarizarii in secolul al XXI-lea este aceea ca varianta curriculum-ului in educatie nu numai ca
nu intra in discutie ca singura solutie pentru educatia viitorului, dar se sustine ca insusi
curriculum sa fie tratat curricular in noul secol.

Numeroase idei privitoare la perspectiva curriculum-ului in secolul al XXI-lea se refera

punctual, fie la aspecte ce reprezinta noutati in educatia prezenta si care vor trebui iarasi
reinnoite, fie la aspecte cu totul noi, abia maginabile, vag deocamdata, ce vor constitui provocari
de mare anvergura in educatia viitorului. Prezentam selectiv cateva dintre acestea, doar cu titlu
informativ-ilustrativ (Documents O.C.E., 1994, cf. D. Ungureanu):

opozitia, paradoxal chiar, intre evolutia continua a cunoasterii umane si nevoia de

stabilitate cognitiva a indivizilor;

problema stringenta a secolului urmator o va constitui "invatarea prin invatare" si

"a invata sa gandesti", dupa ce secolul al XX-lea a fost pus sub pecetea lui "a invata sa fii" si a
lui "a invata prin a face";

trunchiul comun din curriculum-ul actual va fi redefinit si reconsiderat radical,

esenta acestuia trebuind transferata de pe discipline sau continuturi comune, stabilite totusi
conventional, pe cunostinte si abilitati perene, etern umane;

dezvoltarea inteligentei educabililor, desi va ramane importanta in curriculum, va fi

devansata de insistarea pe capacitatea si ocaziile de reflectie si interpretare contextual-
situationala a acestora;

gandirea continua a educabililor va fi contrabalansata de gandirea discontinua si

divergenta, ca si de logica disrumptiva a emisferei drepte a creierului uman, de secole neglijata
in invatarea scolara /sociala;

multimedia educationale vor fi spectacular valorizate in curriculum-ul secolului

urmator, revolutionand materialele curriculare, dar si curriculumul-actiune, mergandu-se pana la
o I.A.C. (Instructie Asistata pe Calculator) generalizata si multimedia interactive in educatie;

continuturi ca educatia interculturala /ecologica se vor contopi cu preocuparea

globala a curriculum-ului viitor, pentru formarea educabililor in spiritul educatiei mediului
inconjurator.

Pentru o asemenea arie curriculara viitoare, C.E.R.I. (Centre of Educational Research and
Inovation) si-a constituit un subprogram specific (in 1975), denumit E.N.S.I. (Environment Soft
Instruction) si care isi propune, in principal, in curriculum-ul viitorului:

considerarea mediului inconjurator ca un domeniu de experienta personala pentru

educabili, dincolo de scoala;

studierea inter-, trans-, disciplinara a mediului global;

modificarea mediului inconjurator pana la limita rezonabilului;

 acceptarea mediului ca limita pertinenta pentru initiativa, libertate, independenta,
autonomie, creativitate etc.

Reformele in educatie ale viitorului, si in special reformele in curriculum vor fi practic

inversate ca sens si alimentare cu plecari de jos (microeducational) in sus (macroeducational),
prin sinteze cumulative de nevoi si intentii particulare, contextuale, in locul sintezelor
'birocratice' /statistice, prelucrate sus si revenite alterat si mediat in teritoriu s.a.m.d.

Daca ideea de fond a unor astfel de opinii 'anticipative' ramane aceea ca un curriculum
inevitabil va trebui el insusi reformat continuu in viitor, concluzia generala, la randul ei, poate fi
exprimata printr-o parafraza la o asertiune a lui A. Malraux, privind inerenta religiozitate a
umanitatii, tot mai debusolate:

'Secolul al XXI-lea in educatie va fi curricular sau nu va fi deloc!' (23, p.313)

http://www.scritub.com/profesor-scoala/REFORMA-CURRICULARA45473.php

*) Din 2001. Ministerul Educatiei si Cercetarii

REFORMA CURRICULARA DIN ROMANIA

1. Coordonatele actualului Curriculum National

In sistemul de invatamant romanesc, termenul 'curriculum' a inceput sa fie utilizat

numai dupa anul 1990, cand au aparut primele elemente ale culturii curriculare. Conceptul a
fost utilizat si mai mult dupa anul 1996, o data cu lansarea reformei comprehensive,
cuprinzatoare a invatamantului.

Reforma invatamantului a fost gandita ca o reforma cuprinzatoare, comprehensiva a

invatamantului, o reforma neamanata, o reforma acum, conceputa ca un ansamblu de sase
capitole de masuri, dupa cum urmeaza:

1. Reforma curriculara (plan de invatamant, programe, manuale) si compatibilizarea

europeana a curriculum-ului national.

2. Trecerea de la invatarea reproductiva la cea creativa, prin rezolvare de probleme si

relansarea cercetarii stiintifice in universitati.

3. O noua conexiune intre scoli, licee si universitati, pe de o parte, si mediul lor

inconjurator economic, administrativ si cultural, pe de alta parte.

4. Ameliorarea infrastructurii si conectarea la comunicatiile electronice ale lumii de

astazi.

5. Reforma managementului scolar si academic prin descentralizare si crearea

autonomiei institutionale a unitatilor de invatamant.

6. Initierea unor forme avansate de cooperare internationala.

 Analiza pedagogica a celor sase domenii asumate in reforma releva cristalizarea unei
strategii de re-constructie in invatamant, necesara si imperativa in anii 90. Optiunea pentru
o reforma neamanata si o reforma acum se legitimeaza prin decalajele din interiorul
invatamantului autohton (scoala de la oras si scoala de la sat, cerintele de studiu si posibilitatile/
nevoile elevilor etc.) si fata de invatamantul modern (compatibilizare, mobilitate, proiecte
comune).

Una din componentele esentiale ale reformei comprehensive a invatamantului

romanesc este reforma curriculara, care se refera la regandirea planurilor de invatamant, a
programelor si a manualelor, la compatibilizarea europeana a curriculum-ului national, la
integrarea experientelor de invatare si formare, astfel incat sa se faciliteze dezvoltarea unor
structuri cognitive complexe s.a. Asadar, reforma de curriculum, nu inseamna doar
regandirea si reelaborarea continuturilor invatamantului, respectiv a planurilor de
invatamant, a programelor si a manualelor, intrucat curriculum-ul nu se suprapune peste
continutul invatamantului. Reforma curriculara are implicatii mult mai profunde atat in
planul teoriei, cat si al practicii educationale, in ceea ce priveste organizarea experientelor
de invatare si formare prin asigurarea interdependentelor necesare intre obiectivele
educationale, continuturile invatamantului, strategiile instructiv-educative si strategiile de
evaluare. Inperspectiva educatiei permanente, reforma de curriculum isi propune:

sa urmareasca atingerea idealului educational

sa selecteze continuturi flexibile, in concordanta cu cerintele actuale si de

perspectiva ale societatii, dar si cu interesele si nevoile educationale ale individului

sa asigure integrarea continuturilor, respectiv abordarile interdisciplinara,

multidisciplinara si transdisciplinara

sa tina cont de principiile de elaborare a curriculum-ului

sa valorifice optim potentialul elevilor, sa le dezvolte motivatia pentru studiu,

receptivitatea fata de nou, curajul de a actiona

sa asigure operationalitatea si functionalitatea achizitiilor elevilor: cunostinte,

abilitati, capacitati, competente etc.

sa evite supraincarcarea informationala si sa asigure descongestionarea

continuturilor invatamantului prin selectarea atenta a acestora si prin transferarea
unor segmente de continut dinspre perioada scolaritatii spre postscolaritate

sa asigure descentralizarea curriculara, respectiv echilibrul optim intre curriculum-

ul nucleu si curriculum-ul la decizia scolii, prin cresterea ponderii acestuia din urma
pe masura cresterii varstei de scolaritate.

In tara noastra, incepand cu anul scolar 1998-1999, se opereaza cu un Curriculum

National, elaborat prin raportare la trei repere fundamentale:

1) dinamica sistemului de invatamant romanesc, respectiv necesitatile actuale si de

perspectiva ale acestuia
2) tendintele actuale si criteriile internationale general acceptate in domeniul
reformelor curriculare
 3) traditiile si elementele sistemului romanesc de invatamant, care corespund din
punctul de vedere al reformei curriculare.

Conceput astfel incat sa induca o schimbare de tip democratic a practicilor educative din
scoala, in sensul accentuarii individualizarii demersurilor de invatare ale elevilor, pana la
luarea in considerare a optiunilor elevilor si parintilor in alcatuirea programului scolar,
Curriculum-ul National are ca principale trasaturi:

adecvarea sa la contextul socio-cultural national

permeabilitatea sa fata de evolutiile in domeniu inregistrate pe plan international
coerenta dintre curriculum si finalitatile educationale, precum si dintre diferitele
componente ale sale
pertinenta sa in raport cu obiectivele educationale
articularea optima a etapelor procesului curricular: proiectare, elaborare, aplicare,
revizuire permanenta.
transparenta sa pentru toti agentii educationali implicati.

2. Componentele structurale ale Curriculum-ului National

Incepand cu anul scolar 1998-1999, in Romania, Curriculum-ul National cuprinde:

1. Curriculum-ul National pentru invatamantul obligatoriu. Cadru de

referinta (document reglator care asigura coerenta in elaborarea componentelor sistemului
curricular, in termeni de procese si produse).

2. Planurile-cadru de invatamant pentru clasele I-XII, documente care stabilesc ariile

curriculare, obiectele de studiu si resursele de timp necesare abordarii acestora, pentru
invatamantul primar, gimnazial si liceal, precum si pentru celelalte forme de invatamant -
profesional, tehnic etc. Practic, planurile-cadru cuprind disciplinele si numarul de ore
afectate unor activitati obligatorii pentru toti elevii in scopul asigurarii egalitatii sanselor. Ele
descriu modalitatea de organizare a timpului scolar sub forma unor repere orare saptamanale
(numar minim si maxim de ore) alocate pentru fiecare arie curriculara si disciplinele scolare ale
fiecarui an de studiu. Aceste discipline si repere de timp obligatorii constituie curriculum-ul
nucleu. Diferentierea parcursului scolar functie de interesele, aptitudinile si nevoile elevilor
reprezinta o oportunitate educationala data de existenta in planul de invatamant a unui anumit
numar de ore alocat disciplinelor optionale sub numele de curriculum optional. Modul de
imbinare a disciplinelor obligatorii cu cele optionale pentru fiecare clasa si an de studiu
constituie schema orara.

3. Programele scolare, care descriu oferta educationala a disciplinelor, pentru fiecare an

de studiu si contin o serie de elemente componente elaborate in cadrul unei paradigme a
disciplinei respective:

3.1. O prezentare a disciplinei (Nota de prezentare), care ofera o imagine de ansamblu

asupra programei, ofera denumirile disiplinelor studiate si repartizarea lor pe clase, cu
specificarea numarului de ore pe saptamana, elementele care au stat la baza elaborarii programei,
descrie parcursul disciplinelor, argumenteaza structura didactica adoptata, sintetizeaza
recomandari semnificative, prezinta dominantele curriculum-ului.
 3.2. Obiectivele cadru si de referinta - cu care se opereaza in programele scolare proprii
invatamantului obligatoriu, respectiv pana in clasa a VIII-a (inclusiv in aceasta clasa)
sau competentele generale si cele specifice (cu care se opereaza in programele scolare pentru
clasele a IX-a - a XII-a).

Obiectivele cadru sunt obiective cu grad ridicat de generalitate si de

complexitate, care se refera la formarea unor competente si atitudini specifice
disciplinei si sunt urmarite de-a lungul mai multor ani de studii. Ele se stabilesc in
mod unic, la nivel national si sunt cuprinse in programele scolare. Cu ele se
opereaza in programele scolare proprii invatamantului obligatoriu, respectiv pana in
clasa a VIII-a (inclusiv in aceasta clasa).

Obiectivele cadru sunt finalitati educationale cu grad ridicat de generalitate si de

complexitate, care se refera la formarea unor competente si atitudini specifice disciplinei si sunt
urmarite de-a lungul mai multor ani de studii; ele se stabilesc in mod unic, la nivel national si
sunt. Obiectivele cadru contin finalitati de reper care definesc achizitiile care se pot interioriza de
catre educabili prin studiul disciplinei respective, in comun cu celelalte discipline de invatamant
din aria curriculara respectiva (D. Ungureanu, 1999, p.153).

Din obiectivele cadru deriva obiectivele de referinta, care se stabilesc in mod unic, la
nivel national. Acestea cuprind rezultate asteptate ale invatarii pentru fiecare an de studiu si ele:

- ofera imaginea dezvoltarii progresive in achizitii, de la un an de studiu la altul

- creeaza premisele pentru centrarea actului didactic pe aspectele formative ale invatarii

- ofera o harta a evolutiei, urmaresc progresia in achizitia de competente, capacitati si

cunostinte specifice disciplinei.

Competentele generale si competentele specifice

Competentele reprezinta ansambluri integrate de cunostinte, capacitati si abilitati de

aplicare, operare si transfer al achizitiilor, care permit desfasurarea cu succes a unei activitati,
rezolvarea eficienta a unei probleme sau a unei clase de probleme/ situatii; competentele au
componente cognitive/ intelectuale, afectiv-atitudinale si psihomotorii.

Competentele utilizeaza, integreaza si mobilizeaza cunostinte, resurse cognitive, dar si

afective si contextuale pertinente pentru a trata cu succes o situatie, insa nu se confunda cu
aceste resurse. O competenta presupune o serie de operatii: mobilizare de resurse adecvate,
verificarea pertinentei acestor resurse, articularea lor eficienta, abordarea situatiei, verificarea
corectitudinii rezultatului s.a.Competentele cresc valoarea utilizarii resurselor, pentru ca le
ordoneaza, le pun in relatie astfel incat ele sa se completeze si sa se potenteze reciproc, le
structureaza intr-un sistem mai bogat decat simpla lor reunire aditiva.

Competentele specifice se deriveaza din cele generale, pentru un an de studiu si lor le

sunt asociate unitati de continut, valori si atitudini, care ar putea fi construite in interdependenta
cu formarea competentelor educationale generale si specifice, precum si sugestii metodologice
generale. Corelatia propusa intre competentele specifice si unitatile de continut are in vedere
posibilitatea ca orice competenta specifica sa poata fi atinsa prin diferite unitati de continut,
neexistand o corespondenta biunivoca intre acestea. Pe baza competentelor specifice, se
formuleazacompetentele derivate, care vor fi vizate in cadrul activitatii educationale.
 Specialistii considera ca un curriculum centrat pe competente poate raspunde mai bine
cerintelor actuale ale vietii sociale si profesionale, ale pietei muncii, prin centrarea demersurilor
didactice pe achizitiile concrete ale elevului. In cadrul procesului de invatamant se vizeaza
formarea si dezvoltarea de competente educationale functionale, de baza, necesare elevilor
pentru a-si continua studiile si/ sau pentru a se incadra pe piata muncii. O programa centrata pe
competente, valori si atitudini reflecta achizitiile cercetarilor psihologiei cognitive conform
carora, gratie detinerii competentelor, individul poate realiza, in mod exemplar, transferul si
mobilizarea cunostintelor si a abilitatilor in contexte si situatii noi si dinamice. Competentele
formate pe parcursul educatiei de baza raspund conditiei de a fi necesare si benefice pentru
individ si pentru societate in acelasi timp. Asadar, specialistii considera ca un curriculum centrat
pe competente poate raspunde mai bine cerintelor actuale ale vietii profesionale si sociale, ale
pietei muncii, prin centrarea demersurilor didactice pe achizitii integrate ale elevilor. Optiunea
pentru un curriculum centrat pe competente, atitudini si valori are in vedere accentuarea
dimensiunii actionale in formarea personalitatii elevilor si focalizarea pe achizitii finale ale
invatarii.

3.3. Valori si atitudini - inventare/ seturi de finalitati de ordin general, care nu pot fi
exprimate in termeni de actiuni sau comportamente observabile si usor evaluabile, la a caror
dezvoltare contribuie disciplinele studiate.

3.4. Sugestii metodologice - oferite ca sprijin pentru realizarea demersurilor didactice,

referitoare la: desfasurarea proceselor formative de predare, invatare si evaluare; organizarea
activitatilor de invatare si a situatiilor de invatare; construirea si utilizarea strategiilor de instruire
si invatare; alegerea si utilizarea metodelor de invatamant; necesitatea asigurarii conexiunilor
conceptuale si metodologice; asigurarea potentialului educativ al disciplinei; asigurarea unei
comunicari didactice eficiente, asigurarea unui mediu de invatare stimulativ, care sa promoveze
invatarea activa, atitudinea pozitiva si responsabila; selectarea si valorificarea resurselor
materiale necesare; manifestarea flexibilitatii in gandire si a creativitatii cadrului didactic.

3.5. Standardele curriculare de performanta - reprezinta un sistem de referinta comun si

echivalent la sfarsitul unei trepte de scolaritate, care permite evidentierea progresului realizat de
elevi de la o treapta de scolaritate la alta (sunt standarde nationale) Ele sunt criterii de evaluare a
calitatii procesului de invatare, specificari de performanta care indica gradul in care sunt atinse
obiectivele curriculare, sunt insusite cunostintele, sunt formate capacitatile si comportamentele
stabilite prin curriculum.

Caracteristicile standardelor curriculare de performanta:

- asigura conexiunile necesare intre curriculum si evaluare

- isi propun sa motiveze elevii pentru invatarea activa

- permit evidentierea progresului elevului de la o treapta de scolarizare la alta,

constituind un sistem de referinta comun pentru toti elevii la sfarsitul treptei de
scolarizare respective

- se elaboreaza in functie de finalitatile educationale ale treptei de scolaritate si ale

ciclului de scolaritate, de obiectivele cadru si de referinta, de particularitatile
psihologice ale elevilor si de alti factori.

3.6. Exemple de activitati de invatare, care propun posibile modalitati concrete si diverse
de organizare a activitatii educationale in clasa. Ele sunt construite astfel incat sa valorifice
experienta cognitiva a elevilor, sa ii sprijine constructiv in activitatea de cunoastere si sa permita
valorificarea unor strategii didactice in contexte variate de invatare.

3.7. Continuturile care pot fi valorificate pentru atingerea obiectivelor cadru si de

referinta si a competentelor generale si specifice solicitate prin curriculum; continuturile sunt
structurate si organizate in jurul unor teme.

4. Manuale scolare alternative, care organizeaza continuturile si concretizeaza

programele scolare.

Manualul scolar reprezinta un instrument de lucru operational pentru elevi, care

detaliaza, structureaza si operationalizeaza in mod sistematic temele recomandate de programa
scolara, la fiecare obiect de studiu si pentru fiecare clasa, organizandu-le pe capitole, teme si
lectii. Informatiile sunt prelucrate, structurate si integrate din perspectiva logicii didactice (si cu
respectarea logicii stiintei), in conformitate cu principii didactice, psihologice si praxiologice.
Pentru profesor, manualul reprezinta un instrument didactic cu rol de ghid, de orientare a
activitatii didactice, respectiv de selectarea continuturilor stiintifice valorificabile in vederea
atingerii finalitatilor urmarite; la indemana profesorului stau si alte surse de informare: alte
manuale alternative, carti, tratate, Internet etc. Pentru elevi, manualul constituie un instrument de
lucru important, cu ajutorul caruia ei se informeaza si se formeaza; un manual bun nu este doar
un depozitar de informatii, ci si prilej de dezvoltare a gandirii, a capacitatilor si dispozitiilor
intelectuale, volitionale, morale, estetice.

5. Auxiliare curriculare, ghiduri metodice, indrumatoare, norme metodologice si

materiale didactice de suport/ ajutatoare, care descriu conditiile de aplicare si de monitorizare
ale procesului currricular si contin sugestii metodologice. Aceste resurse sunt conexe manualelor,
fac parte din curriculum-ul de suport si faciliteaza demersurile didactice practice de valorificare
a programelor scolare si/ sau a manualelor scolare. Pentru a-si valorifica valentele didactice,
aceste auxiliare curriculare sunt utilizate in spiritul conceptiei sistemice, articulate despre
curriculum-ul disciplinelor de invatamant si despre componentele acestuia.

3. Principii in elaborarea planurilor-cadru de invatamant

In prezent, in tara noastra se lucreaza cu un noi Planuri-cadru de invatamant, cu care s-a

operat incepand din anul scolar 1998-1999 numai la clasele I-V, din anul scolar 1999-2000 si la
clasele V-IX, iar din anul scolar 2000-2001, inclusiv la liceu. Aceste Planuri-cadru stau la baza
unui nou Curriculum National, care propune o articulare a obiectivelor educationale, a
continuturilor invatarii, a metodelor de predare, invatare si evaluare, intr-o maniera
semidescentralizata (Curriculum-ul National fiind alcatuit din doua segmente - curriculum-ul
nucleu si curriculum-ul la decizia scolii).

La baza elaborarii noilor Planuri-cadru de invatamant sta un sistem de principii generale,

care isi propun sa faciliteze formarea unei noi culturi curriculare:

Principiul egalitatii sanselor - se refera la dreptul fiecarui individ la educatia comuna,

realizata in cadrul invatamantului obligatoriu, prin parcurgerea trunchiului comun.

Principiul descongestionarii - recomanda selectarea, structurarea si esentializarea

continuturilor programelor scolare si diminuarea supraincarcarii informationale.

Principiul descentralizarii si al flexibilizarii curriculum-ului - se refera la imbinarea

trunchiului comun cu curriculum-ul aflat la decizia scolii.
 Principiul selectiei si ierarhizarii culturale - a condus la integrarea disciplinelor de
studiu intr-un sistem si la interrelationarea lor, permitand structurarea Curriculum-ului National
in arii curriculare (consacrarea conceptului de 'arie curriculara' s-a realizat cu prilejul actualei
reforme din invatamant).

Principiul functionalitatii - recomanda adaptarea disciplinelor de studiu si, implicit, a

ariilor curriculare la particularitatile de varsta ale elevilor si gruparea programelor de studiu
preuniversitare pe cicluri optime.

Principiul coerentei, care se refera la asigurarea echilibrului optim intre ariile

curriculare si disciplinare de studiu, in plan orizontal si vertical.

Principiul racordarii la social - subliniaza necesitatea asigurarii unor corespondente

intre institutiile de invatamant si cerintele sociale, a unor legaturi optime si a unor colaborari
intre institutiile de invatamant si comunitate.

Principiul compatibilizarii cu standardele europene in invatamant - cu paradigmele

educationale promovate la nivel european.

Experienta in domeniul reformei invatamantului romanesc acumulata pana in prezent,

permite detasarea unor criterii generale care determina relevanta si coerenta functionala si
metodologica a curriculum-ului:

- centrarea curriculum-ului pe obiective care sa urmareasca formarea de capacitati,

competente si atitudini

- construirea explicita a unei paradigme educationale adecvate la nivelul fiecarei discipline

de studiu

- asigurarea unui nivel mediu de generalitate si de complexitate a obiectivelor cadru si de

referinta si a standardelor curriculare de performanta

- proiectarea unor variante de activitati de invatare centrate pe elev, care sa il activizeze pe

acesta si sa asigure atingerea obiectivelor si a standardelor propuse

- selectarea stiintifica a unor continuturi semnificative, relevante pentru formarea si

modelarea personalitatii elevului.

Adoptarea viziunii sistemice, holistice, confera reformei curriculare sarcini extrem de

complexe si de importante.

http://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/REFORMA-CURRICULARA-DIN-
ROMANI71.php

NECESITATEA REFORMRII SISTEMULUI EDUCAIONAL DIN REPUBLICA

MOLDOVA

NECESITATEA REFORMRII SISTEMULUI EDUCAIONAL N REPUBLICA

MOLDOVA
Educaia este domeniul principal n care o ar civilizat investete pentru a asigura dezvoltarea
durabil a societii n baza transferul de cunotine. Politicile educaionale corecte promovate de
stat asigur progresul tehnico-tiinific n toate sferele socio-economice. Din pcate n Republicii
Moldova dup 8 ani de guvernare comunist domeniul educaiei a fost lsat de izbelite i
traverseaz o profund criz sistemic.

Finanarea sistemului educaiei este insuficient, fapt care a cauzat criza profund n domeniu,
acutizat de lipsa total a cadrelor didactice pentru predarea anumitor discipline, scderea
calitii prestaiei cadrelor didactice tinere la sate din cauza fluctuaiei lor excesive, diminuarea
prestigiului profesiei de pedagog.

Vom constata existena carenelor grave n baza legislativ. Codul nvmntului adoptat n luna
decembrie 2008 de parlamentul de legislatura a 16 nu a fost promulgat, documentul n cauz
coninnd numeroase lacune din punct de vedere al literei i spiritului legii. Actualmente RM nu
este la zi cu legislaia n domeniul educaiei, respectivul fiind reglementat de legea
nvmntului din 1995 i multiple acte normative care deseori se contrazic.

Nivelul preuniversitar al sistemului educaional denot probleme serioase n ceea ce privete

coninuturile curriculare, structura ariilor disciplinare, organizarea sesiunilor de bacalaureat.
Experimentarea continu a metodologiilor de examinare i evaluare la examenele de bac, cauzate
de schimbarea frecvent a minitrilor educaiei, a degenerat n eecuri totale pe parcursul anilor.
Lipsa transparenei n promovarea metodologiei de organizare a sesiunilor de bacalaureat
(prezentarea acestei metodologii la nceput de an colar, editarea modelelor de teste), ct i
insuficiena acestor metodologii (existena doar a probelor scrise, evaluarea lucrrilor de ctre
profesori strini, deseori nepregtii pentru algoritmul de evaluare etc) au fcut ca sesiunile de
bacalaureat s devin un adevrat bilet de loterie. n urma acestei loterii elevii cu note slabe pe
parcursul anilor devin marii ctigtori, iar cei cu note onorabile risc s nu accead n
universiti la locurile bugetare din motivul ratrii concursului de admitere.

Reforma n nvmntul universitar prilejuit de aderarea RM la Procesul Bologna a fost

compromis prin abordarea ei tendenioas i superficial. Actualmente n sistemul universitar
instituional nu se respect autonomia universitar i libertatea academic n ceea ce privete
domeniul cercetrii, studiilor de doctorat, reglementate excesiv de organisme tere. Este nclcat
autonomia universitar n promovarea politicilor de admitere la studii a tinerilor din RM.

Dincolo de discordanele politice, care sunt problem de moment a incompatibilitile

doctrinare i ideologice, omenirea actualmente este preocupat de asigurarea dezvoltrii durabile
pe toate continentele i salvgardarea planetei pentru generaiile viitoare.

n condiiile noilor provocri ale mileniului care sunt, n primul rnd, nclzirea global,
securitatea alimentar a populaiei planetei, combaterea maladiilor incurabile i a celor ce
provoac pandemii, statele moderne i concerteaz eforturile ntru soluionarea acestor
probleme prin susinerea educaiei i cercetrii - piloni ai difuzrii cunoaterii, n baza creia
poate fi edificat o societate civilizat, democratic, generatoare de idei, tehnologii i soluii
pentru viitor. Magna Carta Universitatum, adevrat constituie a universitilor, semnat pn n
prezent de circa 700 universiti din ntreaga lume, inclusiv de cele din RM, precizeaz c
universitatea este instituia care mbin dou activiti eseniale nvmnt i cercetare.

n acest sens universitilor le revine misiunea deloc uoara de a forma i pregti tnra generaie
n condiiile emergenei noilor tehnologii de informare i comunicare, pentru noi realiti, mult
mai complicate i complexe dect cele din secolul trecut. nvinuite de lipsa de performane, de
diminuarea calitii procesului de predare-nvare, universitile europene se confrunta cu
descreterea constant a finanrilor din partea bugetelor statale, cu dilema de a alege ntre
pstrarea tradiiilor umaniste seculare n spiritul primelor universiti din Salamanca, Bologna,
Paris Sorbona i necesitatea de a comercializa cunoaterea pentru a supravieui crizelor i
intemperiilor post-industrialismului.

Mobilizarea comunitii universitare mondiale n general i a celei europene n special a gsit

expresia salutara n fenomenul Procesului Bologna, proiect promitor, la care i Republica
Moldova a devenit parte n 2005, odat cu semnarea actului de aderare la Bergen, Norvegia.
Toate declaraiile reuniunilor minitrilor europeni ai educaiei, ncepnd cu cea de la Bologna,
Praga, Berlin, Bergen, Londra i mai recent Louvain la Neuve, au fost o manifestare a voinei
universitarilor de a crea ctre anul 2010 Spaiul European al nvmntului Superior. n acest
context in s amintesc c eforturile universitarilor din RM au fost i sunt cu adevrat ludabile.
Reforma Bologna n RM a fost promovat n special prin aportul dezinteresat i devotat al
managerilor universitari, care i-au asumat calitatea de experi i promotori ai reformei, fr
remunerare i cheltuieli suplimentare din bugetul statului. Astfel, pn n prezent n regim de
urgen maxim s-a reuit s fie schimbate planurile de studii, s fie reformat curricula
universitar, sa fie elaborat i deja pus n aplicare suplimentul la diplom de tip european, sa fie
structurate sistemele de management al calitii proceselor universitare. Multe din aceste
realizri au fost posibile graie finanrilor europene prin intermediul proiectelor Tempus-Tacis,
prin susinerea mobilitilor academice, asistate financiar de ambasadele acreditate la Chiinu,
organismele diplomatice culturale precum Aliana Francez, Agenia Universitar a Francofoniei,
Centrul DAAD i altele.

Din pcate, deja al patrulea an n RM guvernul comunist a elaborat aa zisul plan de admitere n
instituiile de nvmnt superior, care se motiveaz prin excesul cadrelor cu studii universitare
superioare i creterea ratei omajului n rndul specialitilor juriti, economiti, .a. Acest raport
de proporionalitate direct dintre rata omajului i numrul de specialiti cu studii universitare
este unul eronat. O societate e cu att mai prosper, cu ct mai luminai i crturari sunt oamenii
ei. Problema inseriei n cmpul muncii nu poate fi examinat doar din perspectiva strictelor
necesiti ale statului RM, care are posibiliti economice limitate, ci din perspectiva regional i
 mai larg, europeana. Articolul 35 al Constituiei RM stipuleaz dreptul nestingherit al cetenilor
la studii de orice nivel. n acelai articol este consfinit autonomia instituiilor de nvmnt din
RM. Iar aceasta autonomie, amintim, nseamn libertate academic i responsabilitate asumat
pentru calitatea educaiei, conform i rezoluiei APCE No 1761 din 1999 cu privire la Autonomia
universitar i libertatea academic. Autonomia universitar presupune i libertatea n elaborarea
politicii educaionale a instituiei, a celei de admitere a candidailor la studii. Or, accesul la
studiile superioare este o prioritate nu doar a rilor semnatare ale Procesului Bologna, ci i a
altor ri, care tind s implementeze arhitectura celor 3 cicluri universitare i alte prioriti
formulate n documentele europene reglatoare.

Din aceasta perspectiv, planul de admitere n instituiile de nvmnt superior din RM

contravine esenei nsi a politicilor educaionale moderne din ntreaga lume: ncalc autonomia
universitar n ceea ce privete politicile de admitere la studii, limiteaz accesul la studii
universitare a cetenilor strini (80 locuri rezervate pentru cetenii strini n toate instituiile
universitare din RM n anul 2009-2010), obstrucioneaz accesul la studii universitare a
cetenilor RM a tinerilor i celor de vrsta mai naintat, care vor s-i reprofileze calificrile n
conformitate cu principiul Bologna long life learning, direcioneaz tinerii din RM ctre
instituiile de nvmnt superior din regiune, practic alungndu-i din republic n condiiile
vidului demografic pronunat, ce se datoreaz exodului populaiei i sporului negativ al
natalitii.

RM are nevoie de filosofi i oameni crturari, poate mai mult ca niciodat. A trecut epoca
laudativ ce miza pe esena agricol a acestui stat. A venit era transferului de tehnologii i
cunotine. Depinde de noi cum asigurm un viitor prosper pentru generaiile in cretere.

Paii imediai care trebuie ntreprini n domeniul educaiei odat cu instalarea unui guvern
democratic sunt urmtorii:

Elaborarea i adoptarea (dup consultri cu toi factorii de decizie din nivelele sistemului
educaional i discuii publice n mass-media) unui nou Cod al educaiei care va fi constituit din
cel puin 3 legi: Legea nvmntului preuniversitar, Legea nvmntului superior, Legea
despre statutul cadrului didactic.

Descentralizarea managementului resurselor financiare i umane n instituiile de

nvmnt preuniversitar.

Redefinirea statutului colilor profesionale i a instituiilor de nvmnt mediu de

specialitate prin transformarea acestora n licee profesionale cu posibilitatea susinerii
bacalaureatului.

Diversificarea specializrilor n licee innd cont de experiena rilor europene.

 Demararea unei noi etape n reforma curricular preuniversitar n scopul
decongestionrii curriculei prin introducerea modulelor de discipline opionale i antrenarea
prinilor elevilor n procesul de luare a deciziilor ce in de parcursul educaional al copiilor.

Asigurarea finanrii adecvate a sistemului educaional cu 10% din PIB n scopul

ameliorrii bazei tehnico-materiale (informatizarea i internetizarea imediat a instituiilor de
nvmnt) i salarizrii corecte a cadrelor didactice.

Micorarea sarcinii didactice a profesorilor att din instituiile preuniversitare, ct i din

cele universitare.

Asigurarea unei autonomii reale a instituiilor de nvmnt superior inclusiv n politicile

de admitere a cetenilor RM i celor strini la programele de studii la cele 3 cicluri universitare:
licen, masterat i doctorat, ministerului educaiei i cercetrii revenindu-i rolul de monitorizare
a proceselor universitare i nu de gestionare autoritar a acestora.

Reformarea Academiei de tiine a Moldovei prin delegarea competenelor de cercetare

i studii doctorale instituiilor de nvmnt superior i ajustarea modelului republican la
modelele academiilor de tiine europene.

Desfiinarea Consiliului Naional de Acreditare Academic i crearea Ageniei de

Evaluare a Cercetrii i nvmntului Superior conform prevederilor declaraiilor minitrilor
europeni ai educaiei de la Bergen, Londra, Louvain-La-Neuve.

Armonizarea legislaiei ce ine de nomenclatorul specialitilor n domeniile de formare

profesional, acesta fiind propus prin decizia ministerului educaiei i cercetrii, i aprobat prin
hotrre de parlament (procedur greoaie i inflexibil).

Toate aceste schimbri vor contribui la reformarea ntregului sistem educaional din Republica
Moldova i vor asigura funcionalitatea i viabilitatea acestuia.

Ana GUU

Deputat n Parlamentul RM de legislatura a XVIII

Doctor, profesor universitar

Publicat In: Finconsultant, revist lunar tiinifico-consultativ n management.N010,

2009,www.finconsult.md, pp.30-36, n romn, englez i rus.

http://anagutu.net/?page_id=631

Reforma curriculara in invatamantul preuniversitar

de Stefan Vlaston HotNews.ro

Duminic, 3 ianuarie 2010, 12:08 Actualitate | Esenial

Stefan Vlaston

Foto: Arhiva personala

documente

Propuneri curriculum national

(03 Ian 2010) PDF, 331KB

Curriculum scolar formal

(03 Ian 2010) DOC, 190KB

Dintru inceput rog cititorii HotNews.ro sa se aplece cu rabdare si atentie asupra

materialului, fie ca sunt sau nu familiarizati cu domeniul si sa faca observatii si propuneri de

optimizare. Stiu ca intelepciunea colectiva este superioara celei individuale. Voi realiza la sfarsit
o sinteza care sa cuprinda si aceste propuneri, sinteza ce va fi transmisa ministrului Daniel
Funeriu.

Reforma curriculara in invatamantul preuniversitar

Se discuta intens in ultimul timp despre necesitatea reformei curriculumului scolar. In adevar,
putine au ramas domeniile atat de nereformate, inghetate in tiparele de acum 20 de ani,
neadaptate la societatea si economia in care traim.

Se discuta mult si se face extrem de putin. Nu exista un concept clar despre ce ar trebui sa
insemne un nou Curriculum National. Sa importi, pur si simplu, un concept gata facut, dintr-o
tara chiar apropiata cultural de Romania este riscant, datorita specificitatii educationale si
culturale, traditiei, pregatirii profesorilor si multor altor constrangeri.

Este domeniul in care isi face loc ipocrizia si mistificarea. Cum altfel putem cataloga pretentia
dnei ministru Ecaterina Andronescu, care sustine, sus si tare, ca deja curriculumul romanesc a
fost reformat pentru ca elevii sa obtina competente. Care competente, ca inca nu au fost detaliate
pe discipline, niveluri si forme de invatamant.

Este adevarat ca programele scolare in functie contin doua coloane, competente si

continuturi, dar necorelate suficient, iar competentele reprezinta, mai degraba, opinia autorului
programei, nu un document national dezbatut si acceptat de partile interesate. Ce inteleg cadrele
didactice prin competenta si cit de operational este acest concept la nivelul practicii scolare?
Intrebati orice profesor, va va spune, probabil, ca nu a vazut nicio schimbare de esenta in
programe si manuale, care sa duca la atingerea acestui obiectiv.

Ce competente esentiale trebuie sa castige elevii? Creativitate, initiativa, gandire logica,

deprinderi de lucru in echipa, autocunoastere, capacitatea de a construi ierarhii axiologice,
abilitati de autoformare continua. Alaturi de cele opt competente cheie acreditate in UE, acestea
reprezinta un minimum de rezultate pe care le asteptam de la scoala.

Ce inseamna cultura generala? Ceeace ramane dupa ce am uitat totul. Ei bine, ideal ar fi ca
viitoarea cultura generala sa fie esentializata, sa nu presupuna un efort de asimilare, sa se
realizeze din clasa. In opozitie, pregatirea pentru viitoarea profesie sa inceapa din clasele de
liceu, elevii sa se pregateasca la acele 2-3 discipline care ii atrag si care vor constitui axa
viitoarei cariere. Cred ca viitorul curriculum s-ar putea foarte bine restrange la 8-10 discipline,
inclusiv prin agregarea unor materii apropiate si din care sa nu lipseasca disciplina societatea
europeana.

Trebuie sa gasim forta sa ne construim propriul concept, in concordanta cu datele economice si

sociale, cu proiectul nostru de tara si cu resursele umane si materiale pe care le avem.

Ce s-ar putea reprosa actualului Curriculum National?

In primul rand faptul ca .exista. Nu e o gluma. In alte tari, (Polonia, de exemplu), nu exista o
astfel de constructie, fiecare scoala a primit dreptul de a-si defini propriul curriculum, propria
identitate educationala. Asa de departe a ajuns aplicarea principiului subsidiaritatii la ei. Si
apropo, din actuala criza ecomomica Polonia iese cel mai putin sifonata, comparativ cu multe
alte tari.

O profesoara din Ungaria imi spunea: cum sa-mi spuna ministerul ce sa fac la clasa, ce,
ministerul stie ce elevi am eu in fata?

Dar sa admitem ca in etapa actuala de dezvoltare, Romania are, inca, nevoie de un Curriculum
National (CN), in primul rand pentru ca nu avem comunitati asa de structurate incat sa fie
capabile sa-si defineasca o identitate educationala.

Cu ce ar trebui inceput? Cu listarea competentelor pe care le asteptam la diferite niveluri si

forme de invatamant. In functie de aceasta lista, dezbatuta si acceptata de partenerii de interese,
se deruleaza toate celelalte faze de proiectare curriculara.

1. Prima cerinta a noului CN ar fi sa reprezinte doar un trunchi comun (core-

curriculum), lasand cel putin 25-30% la decizia scolilor si profesorilor, asa numitul CDS
(curriculum la decizia scolii). In felul acesta specificitatea educationala si culturala a
comunitatilor ar fi reprezentata in scoala.

2. Un al doilea mare neajuns al actualului concept este unicitatea sa si, mai grav, in
forma maximalista. O parte dintre elevi, putini, nu au vreo dificultate in a-l parcurge eficient.
Pentru cei mai multi insa reprezinta o intreprindere aproape insurmontabila, se sperie si nu invata
nici ce ar putea invata, in alte conditii. Adica ar trebui cel putin trei variante de curriculum:
minimal, mediu, maximal, iar elevii si profesorii decid ce varianta aleg.

3. O alta caracteristica importanta, flexibilitatea, trebuie avuta in vedere la construirea

noului concept. La modul ideal fiecare elev ar trebui sa beneficieze de un traseu individual de
invatare, care sa tina cont de caracteristicile intelectuale, inclinatiile si potentialitatile fiecaruia. E
foarte greu, daca nu chiar imposibil, sa construiesti cate un curriculum pentru fiecare elev si sa-i
oferi si o garnitura de profesori. Situatia poate fi atenuata de flexibilitatea curriculara, care se
poate realiza astfel:

Pe filiere: teoretica, tehnologica, vocationala, profesionala

Alegerea curriculei maximale, medii, minimale.

Alegerea de module apropiate de inclinatiile fiecarui elev.

Partea de curriculum la dispozitia profesorului

Partea de curriculum la alegerea scolii (CDS)

Studiul individual

Curriculum personalizat. Este un obiectiv greu de realizat, inseamna c fiecare elev

poate opta pentru a realiza, la un moment dat, diferite scopuri i obiective educative, n
funcie de propriile interese, abilitati i capaciti. Scopul programelor remediale si de
performanta, realizate in orele de CDS, ar trebui sa fie parcurgerea unui curriculum
personalizat. Grupele de elevi relativ mici fac posibila aceasta sarcina de maxima
importanta.

Exista un curent de opinie larg raspandit conform caruia sarcina scolii este sa predea si sa
evalueze. Partea de invatare este sarcina elevilor, daca reusesc bine, daca nu, treaba lor. Ori
nimic nu este mai in afara principiilor psihopedagogiei moderne decat aceasta conceptie
paguboasa. Profesorul nu poate fi scos in afara procesului de asimilare de catre elevi. Extinderea
fenomenului after-school, atat de necesar si parintilor aflati la munca ore multe pe zi, face cu atat
mai potrivita implicarea profesorilor in procesele de invatare si consultare post-predare.

4. Adecvarea la particularitatilor de varsta ale elevilor si la piata muncii.

Gasim in planurile de invatamant, parte a curriculumului, perle care ar fi distractive, daca n-

ar influenta negativ viata a sute de mii de elevi, perle care denota ca autorii repsectivelor planuri
habar nu au de ce se intampla in clasa reala, cu elevi reali. Iata cateva.

La matematica clasa a V-a, (10-11 ani), curriculum revizuit:

Utilizarea, in contexte variate, a unor multimi infinite de numere naturale (multimea

multiplilor unui numar natural-in particular multimea numerelor pare; multimea numerelor
impare; multimea termenilor unui sir care respecta o regula data).

(Clasa a VI-a : (11-12 ani)

Exercitii de recunoastere a semnificatiei unor ponderi diferite in calculul mediei ponderate.

Limba si literatura romana, clasa a VIII-a, concepte culese din manuale aprobate de minister:
omniscient, artefact, eponim, perspectiva auctoriala, ezoteric, transgresarea timpului, sincretism
de limbaje, personaj reflector.

La clasa a IX-a: conjectura, fastidios, aliteratia, amfibrahul, oximoronul, troheul,

toponomastica, omorganic, inextricabil, acronie, analepsa, anticalofilie, climax, anticlimax,
cronotop.

Orice alte comentarii sunt de prisos.

Pe de alta parte, pregatirea pentru piata munci ar presupune cu totul alte abilitati, practice, nu
teoretice. Este ceeace reclama insistent mediul de afaceri. Ramanand in sfera aceasta, a ariei
limba si comunicare, trebuie pus accentul, mai degraba, pe comunicare, nu pe teorie si istorie
literara. Competente de retorica, dialog, prezentarea de proiecte, de scrisoare de intentii,
alcatuirea unui CV, sunt infinit mai utile comparativ cu memorarea intrigii unor opere literare.

Un alt concept care trebuie reconstruit: curriculum pentru scoala profesionala. Este total
neproductiv sa credem ca toti elevii pot parcurge studii liceale si apoi universitare, cand o mare
parte dintre ei poseda o inteligenta dominant practica iar in piata muncii 80% din posturi se
adreseaza muncitorilor inalt calificati. De la pregatirea pentru obiectivele economiei socialiste,
insotita de repartitia in productie, nu s-a mai facut niciun pas inainte, in contextul noilor realitati
economice si sociale. Pasul care trebuie facut este institutionalizarea unui parteneriat public-
privat, astfel incat mediul de afaceri sa aiba posibilitatea sa-si impuna punctele de vedere,
inclusiv in curriculum, contribuind cu fonduri si cu specialisti la formarea profesionala.

5. Atractivitatea

Exista multe capitole din matematica si alte discipline aride, fara aplicabilitate practica si
depinde doar de talentul profesorului pentru a le imbraca intr-un ambalaj sclipitor, care sa
anihileze respingerea emotionala. Iata cateva intrebari-problema de la fizica, care spun mai mult
decat teorii sofisticate.

Se pot efectua salturi cu parasuta pe luna? De ce?

 Cine lasa urme mai adanci pe zapada, o gasca sau un curcan, despre care stim ca au
aceeasi greutate?

Cum trebuie sa fie curelele unui rucsac, late sau inguste? De ce?

Daca viteza sunetului n-ar fi 340m/s, ci 340mm/s, cum s-ar desfasura o convorbire intre
doua persoane?

A evaluat cineva cata fizica si matematica se poate invata la jocul de biliard? Nu cred!

6. Sistem coerent de cunostiinte, dialog al disciplinelor, transdisciplinaritate

Separarea disciplinelor, traditionala in invatamantul romanesc, are multe efecte nedorite.

Pasiunea cu care fiecare profesor isi apara disciplina, ca fiind importanta, daca nu cea mai
importanta, pe langa atasament denota si o incapacitate de a intelege importanta coerentei
sistemului de cunostinte, de competente, pe care ar trebuie sa le ofere educatia. Elevul trebuie sa
se convinga ca toate se leaga, ca matematica e folositoare in viata, dar si la studierea altor
discipline. Este necesar sa avem aproape la toate capitolele de matematica si nu numai, un
subcapitol intitulat Aplicatii in stiinte, economie, tehnica si/sau Aplicatii practice, pentru a
ilustra ca matematica este instrumentul de sprijin si consolidare a stiintei. Nimic nu este mai
demobilizator ca intrebarea: la ce ne folosesc toate astea?

O solutie potrivita ar fi agregarea mai multor discipline intr-una singura. Bunaoara, disciplina
Stiintele mediului, ar include module din fizica, chimie, ecologie, astronomie, etc. Profesorul
care preda o astfel de disciplina ar trebui sa aiba capacitatea de efort transdisciplinar, sa transmita
si elevilor aceasat capacitate. Testele PISA, la care elevii nostri pica cu succes, tocmai prin
aceste caracteristici se deosebesc de evaluarea romaneasca: aplicabilitate practica si
transdisciplinaritate.

7. Accesibilitatea

Aceasta cerinta se leaga de flexibilitatea curriculara si de alegerea traseului educational. Nu toti

elevii au aceeasi inclinatie si pasiune pentru matematica, ca si pentru alte discipline. Din pacate,
in absenta unei orientari scolare si profesionale de calitate si a examenelor de admitere la liceu,
ajung la filiera teoretica elevi care au inclinatii mai degraba practice, s-ar simti mai bine la
filiera tehnologica.

Pana la rezolvarea acestei spinoase probleme, prin examene de admitere la liceu, profesorul este
factorul determinant. De modul cum stie si doreste sa-si faca inteleasa disciplina predata, va
atrage sau nu elevii spre studiul ei. Trebuie insa sa fie convins si constient ca are dreptul sa
decida el asupra continuturilor predate, metodelor de evaluare, si, mai important, asupra ritmului
de predare-invatare. Nu intamplator spun elevii: ne plac materiile la care ne plac profesorii.
De asemeni, e absurd sa obligi elevii sa fie buni la 12-14 discipline, cand majoritatea sunt
pasionati de 2-3 discipline inrudite, pe care le vor folosi in viitoarea cariera.

8. Continuturile neacademice
Spre deoasebire de alte tari, curriculumul nostru are doar continuturi strict academice, stiintifice.
Nu exista programe de pregatire pentru viata obisnuita, de zi cu zi. Iata ce programe de invatare
gasim in curriculumul din alte tari: invata sa te cunosti, codul bunelor maniere, viata de cuplu,
despre obezitate, sexualitate, antreprenoriat, gestiunea propriei cariere, orientare scolare si
profesionala.

9. Curriculum minim pentru racordarea la ciclul urmator

Se discuta mult despre simplificarea programei scolare, despre reducerea temelor si

continuturilor. Este posibil acest demers, dar are si limite. Racordarea la cursurile universitare
presupune parcurgerea in liceu a unor teme si capitole, fara de care intelegerea disciplinelor
predate la facultate devine extrem de dificila, daca nu imposibila. La randul sau, parcurgerea
curriculei liceale presupune acumularea competentelor necesare inca din invatamantul general
obligatoriu. Solutia pare sa vina de la separarea, inclusiv curriculara, a filierelor. Adica,
curricula se specializeaza ea insasi inca din liceu, in functie de ce cariera isi propune liceeanul sa
urmeze in viitor, astfel incat racordarea la cursurile universitare sa se produca cu relativa
usurinta.

10. Investigatie/explorare

Psihologii ne spun ca scoala omoara curiozitatea elevilor.

Nimic nu este mai spectaculos in procesul de invatare decat cautarea, investigatia, cu rezultat
necunoscut si neasteptat. Din pacate, in procesul didactic aproape intotdeauna rezolvarile,
raspunsurile, sunt cele stiute si asteptate, nicio surpriza nu vine sa tulbure derularea seaca si
searbada a lectiilor.

Cati profesori au curajul sa spuna: nu cunosc rezolvarea acestei probleme, haideti s-o
descoperim impreuna. Si sa-i faca pe elevi partasi la descoperire. Sau macar sa joace teatru. In
viata de dupa scoala elevii se vor gasi exact in aceasta situatie: sa rezolve probleme concrete de
la slujba sau din familie, fara a sti dinainte metoda de rezolvare sau raspunsurile. Daca n-au
obisnuinta sa caute, sa cerceteze, sa incerce solutii alternative, se vor descurca cu dificultate.

11. Pregatirea profesorilor

Formarea profesorilor pentru predarea noului curriculum ar trebui sa fie, mai degraba,
autoformare. In adevar, nu este de conceput sa formezi la elevi abilitati de autoformare continua,
fara sa posezi tu insuti aceste abilitati. Tot ce are de facut MECTS este sa puna la dispozitie, pe
portalul sau, a unei oferte variate de studii si documente, inclusiv traduceri din limbi straine, in
mod gratuit, care sa poata fi cu usurinta studiate. Esentiala va fi motivatia. De ce ar vrea un
profesor sa se autoformeze? Pentru a avea competente sporite in scopul obtinerii unui salariu mai
mare. Daca nu legam salarizarea de preformanta si rezultatele muncii, toata formarea
profesorilor va ramane in aceleasi forme fara fond, pe care le practicam de 60 de ani.

12. Concursuri nationale pentru elaborarea curriculumurilor

Curriculumurile pentru fiecare disciplina ar putea fi realizate prin concurs national deschis
tuturor cadrelor didactice. Cele mentionate in prezenta lucrare trebuie privite doar ca puncte de
plecare, un mod de a gandi noile programe, fara a epuiza problematica. Specialistii in domeniu
stiu mai bine ce si cat trebuie sa cuprinda programele analitice.

Concursurile nationale de elaborare a curriculei trebuie dotate cu premii substantiale. Probabil a

sosit momentul sa apara un grup de creatori de programe, specializati tocmai in astfel de
activitati. Comisiile nationale pe discipline, formate din universitari sau profesori care predau
doar la licee de elita, si-au aratat limitele, prin programele elaborate din birou, in ultimii 20 de
ani.

13. Evaluarea

La noi reprezinta inca o problema nerezolvata. Actualul sistem de evaluare nu este obiectiv si
credibil, pentru ca evaluatorii sunt chiar furnizorii de servicii educationale, ori cine ar putea
crede ca-si vor pune cenusa in cap prin constatarea ca rezultatele muncii lor sunt proaste. Si
totusi solutii exista. In acest sens, mi se pare esentiala optiunea strategica a specialistilor pentru o
anume paradigma educationala, care, la randul ei, impune tipul de evaluare. Ministerul poate
pune la dispozitii bazine de teste tip grila, ce pot fi generate de aplicatii informatice, astfel incat
sa fie personalizate, adica similare dar nu identice, cu corectare de asemeni informatica.

Un exemplu. De ce sa rezolve toti elevii dintr-o sala aceeasi ecuatie de gradul al doilea si
eventual sa copieze unul de la celalalt, cand ar putea sa aiba fiecare propria ecuatie, diferita de a
celorlalti. In actualul stadiu de dezvoltare a informaticii nu sunt probleme pentru obtinerea unor
astfel de softuri. La aria curriculara limba si comunicare, care nu se preteaza la astfel de teste, se
pot gasi solutii alternative.

Pe de alta parte, evaluarea trebuie sa aiba si un important rol formativ. Portofoliul de evaluare
trebuie sa urmareasca elevul de-alungul carierei scolare, pentru ca el, parintii si profesorii sa stie
unde se afla, ce trebuie remediat, in ce domenii performeaza, etc.

14. Digitalizarea curriculumului

Este un proiect indraznet si extrem de intarziat, comparativ cu alte tari. In era internetului si a
conexiunii aproape universale, cad in desuetitudine suporturile clasice: manuale, culegeri de
probeleme, de texte, etc. Se face economie imensa si se asigura accesul elevilor din orice colt al
tarii la surse de informatii diverse, la lectii tinute de profesorii cei mai performanti, la biblioteci
virtuale.

Ramane ca statul sa ajute scolile ramase in urma privind conectarea la internet, iar elevii sa fie
invitati de catre profesorii lor sa selecteze informatia si s-o proceseze. Mai mult, sa poata urma
programe de studii neconventionale, direct prin internet, certificate ulterior si concretizate prin
credite recunoscute peste tot in lume

15. Deschidere spre educatia nonformala si informala

Acest aspect se subsumeaza formarii la elevi a competentelor de autoformare continua. In scolile
din America si din alte tari avansate activitatea de cautare a informatiei, de constructie de eseuri,
activitati practice, programe artistice, implicare in viata sociala si culturala, constructii de
ierarhii axiologice, se fac inca din scoala, pentru a pregati terenul vietii de adult. Elevii stiu ca
nu are rost sa invete informatii perisabile sau deja intrate in istorie, ca succesul in viata este
conditionat de competentele de adaptare rapida la contexte din ce in ce mai variate.

16. Curriculumul pentru educatia timpurie

Perioada de prescolarizare a fost de curand recunoscuta in Romania ca fiind esentiala pentru

formarea ulterioara a tinerilor si adultilor. Aici suntem aproape total descoperiti, in gradinitele si
cresele noastre, insuficiente ca numar, predomina conceptia ca menirea lor este sa aiba grija de
copii, pana vin parintii de la munca. N-au aparut inca studii detaliate si curriculumuri
formalizate, stiintific documentate, pentru acest segment al educatiei.

Cele de mai sus reprezinta un rezumat al documentului atasat si nu vin din partea unui specialist
in curriculum, de aceea trebuie parcurse cu precautia de rigoare. E un dezavantaj, dar poate si un
avantaj, fiind o privire detasata de amanunte si tehnici complicate. Sper sa fie de ajutor in
proiectarea viitorului curriculum national.

Pentru o mai buna informare am atasat si documentul, cumva similar, elaborat de ISE, Institutul
de Stiinte ale Educatiei.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-6778940-reforma-curriculara-invatamantul-
preuniversitar.htm