1.

CLASIFICAREA NATURALISTA RUSA

Este cunoscuta si sub denumirea de clasificarea genetico-geografica si apare in
anul 1886, bazandu-se pe conceptia lui Dokuceaev, ca solul este un corp natural format sub
influenta factorilor pedogenetici luand in considerare interdependenta dintre sol si mai multi
factori de pedogeneza (clima, roca, relieful, organismele vii si varsta regiunii).
In clasificarea elaborata de Dokuceaev unitatea de baza este tipul de sol, care se
defineste pe baza proprietatilor morfologice, fizico-chimice si de fertilitate. Se deosebesc 13
tipuri genetice de sol (tabelul 1.), grupate in trei clase: soluri zonale, soluri intrazonale si soluri
azonale.
Clasa solurilor zonale, cuprinde solurile ce s-au format sub influenta conditiilor
de clima si vegetatie specifice unor areale intinse (stepa, silvostepa,etc.).
Clasa solurilor intrazonale, cuprinde soluri formate sub influenta unor conditii
naturale locale (microclimat, apa freatica, roca etc.).
Clasa solurilor azonale, cuprinde soluri tinere, neevoluate, la care procesele de
pedogeneza sunt in faza incipienta. Aceste soluri pot fi intalnite in toate zonele de clima si
vegetatie.
In anul 1895 Sibirtev, aduce imbunatatiri clasificarii genetice a lui Dokuceaev, scotand
mai mult in evidenta, raspandirea zonala a solurilor (tabelul 1).
Ca unitati taxonomice inferioare, clasificarea naturalista rusa cuprinde subtipul, genul,
specia, varietatea si grupa de sol.Subtipul, se defineste pe baza unor insusiri de tranzitie spre alte
tipuri de sol; genul, pe baza insutirilor determinate de influenta unor conditii locale; specia, este
determinata de gradul de dezvoltare a procesului de solificare; varietatea, de alcatuirea
granulometrica iargrupa de sol de materialul parental (Dragan I. si Rusu I. 1990).
Tabelul 1.
Clasificare genetica a solurilor ruse (dupa Sibirtev 1895)
Clasa
Tipul genetic
A
Lateritic
Soluri
2
Eolian (sol loessic)
zonale
3
Sol castaniu si brun deschis (de stepa desertica)
4
Cernoziom
5
Cenusiu de padure (silvostepa)
6
Podzolic
7
Tundra
B
Solonet
Soluri
9
Rendzina
intrazonale
1
De mlastina
0
C
Sol aluvial (de lunca)
Soluri
1
azonale
1
Sol grosier (crud, erodat)
2
1
Sol scheletic
3
2. CLASIFICAREA AMERICANA

In anul 1951, un grup de pedologi americani sub conducerea lui G. Smith, au

inceput elaborarea unui nou sistem de clasificare a solurilor care sa aiba o larga intrebuintare, o
nomenclatura clara si usor de retinut. Dupa mai multe incercari, in anul 1960 a fost publicata a 7a incercare de clasificare a solurilor denumita a VII-a Aproximatie. Supusa si aceasta unor noi
analize si completari a rezultat sistemul american de clasificare a solurilor, publicat in anul 1973
sub denumirea de Taxonomia solurilor'.
Sistemul american de clasificare pune accentul pe caracteristicile profilelor de sol,
excluzand conditiile de mediu, pentru stabilirea unitatilor de clasificare, in primul rand sunt luate
in considerare orizonturile diagnostice, stabilite pe baza insusirilor ce pot fi masurate cu precizie
in teren (marimea orizonturilor, culoarea, textura, structura, etc.), sau se determina in laborator
(gradul de saturatie cu baze, calitatea humusului, continutul de CaCO3, etc.). Au fost separate
mai multe orizonturi diagnostice, fiind denumite dupa clasele de soluri pe care le caracterizeaza.
Denumirea orizonturilor diagnostice este formata din cuvinte derivate din limba latina sau
greaca, care infatiseaza cele mai reprezentative proprietati ale acestora.
Unele dintre aceste orizonturi sunt de suprafata si denumite epipedon (epi =
deasupra si pedon = sol in limba greaca) cum sunt: molic, ocric, umbric, etc. altele de adancime:
cambic, argiloiluvial, spodic, natric si altele secundare: albic, calcic, salic, etc.
Clasificare americana a solurilor cuprinde 6 unitati taxonomice, 4 unitati la nivel
superior (ordine, subordine, grupe mari si subgrupe) si 2 unitati taxonomice de nivel inferior
(familii si serii de sol).
Ordinul, grupeaza mai multe soluri cu proprietati asemanatoare. Denumirea
ordinului rezulta dintr-o radacina de cuvant latinesc sau grecesc care indica conditiile de
pedogeneza, legata de silaba sol.
Denumirile celor 10 ordine de soluri sunt urmatoarele:
- entisoluri soluri foarte tinere, nedezvoltate, lipsite de orizonturi diagnostice, formate
pe depozite recente, pe pante erodate sau pe terenuri supuse colmatarii. Au un epipedon scurt
ocric, antropic sau histic (ent = recent);
- vertisoluri soluri bogate in argile gonflante, care isi maresc si isi micsoreaza volumul
in functie de starea de umiditate a solului (lat.verto = a intoarce);
- inceptisoluri soluri cu orizonturi de alterare sarace in baze si cu o foarte slaba
(incipienta) iluviere si eluviere, fara translocare de coloizi. In general inceptisolurile sunt soluri
de regiuni umede, au un orizont cambic, un epipedon umbric sau ocric, ex.: Solul brun acid, solul
negru acid, etc. (lat. inceptum = inceput);
- aridisoluri - sunt soluri minerale din zonele uscate, cu climat desertic sau semidesertic
(lat. aridius = uscat);
- mollisoluri soluri cu orizont molic, de culoare inchisa, bogat in humus, cu structura
glomerulara sau grauntoasa (lat.mollis = moale, afanat);
- spodosoluri soluri cu orizont B spodic (grec. spodos= cenusa);
- alfisoluri soluri cu orizont B argiloiluvial, rezultat in urma unei alterari si levigari
moderate, avand si un orizont eluvial de culoare deschisa (alf = deriva de la pedalfer diviziune a
invelisului de soluri facuta de C.F. Marbutt, termeni care sugereaza soluri in care s-a eliberat
fierul si aluminiul, fara orizont de acumulare a carbonatilor);
- ultisoluri soluri cu orizont B argiloiluvial rezultat in urma unor alterari si migrari
puternice. Sunt soluri cu un grad de saturatie in baze mai mic de 35% si care scad spre adancime
(lat. ultimus = cel din urma, expresie ce sugereaza un stadiu foarte avansat de alterare si
debazificare);

- oxisoluri soluri minerale cu un orizont oxic, in general bogat in sescvioxizi. Este un

orizont intens colorat, sarac in humus si format dintr-un amestec de hidroxizi de fier, aluminiu,
argila si minerale rezistente la alterare (franc. oxide = oxid);
- histosoluri soluri constituite in majoritatea lor din materie organica ( grec. histos =
tesut, cu sensul de resturi organice in care se pastreaza tesuturile plantelor).
Subordinul, reprezinta unitatea taxonomica mai restransa, care separa solurile mai ales
dupa culoare si hidromorfism.
Grupa mare de soluri, separa subordinul dupa prezenta unui orizont diagnostic, a
proprietatilor orizonturilor si a succesiunii acestora pe profil.
Subgrupa de soluri, separa solurile in cadrul grupelor dupa unele caractere de tranzitie.
La nivel inferior cele 2 unitati taxonomice sunt : familia si seria de soluri.