Afectiuni musculo-scheletale profesionale ale umarului

Afectiunile musculo-scheletice(AMS) de origine profesionala reprezinta afectiuni ale

structurii corpului, cum ar fi cele ale muschilor, articulatiilor, tendoanelor, ligamentelor,
nervilor, oaselor si sistemului circulator local, care sunt cauzate sau agravate in principal prin
activitatea profesionala si caracteristicile mediului de munca in care aceasta se desfasoara.
Majoritatea afectiunilor musculo-scheletice de origine profesionala sunt afectiuni
cumulative provocate prin expunerea repetata la solicitari mai mult sau mai putin intense pe
o perioada de timp indelungata. Afectiunile musculo-scheletice pot, de asemenea, lua forma
unor traumatisme acute, cum sunt fracturile provocate in timpul unui accident.
Afeciunile musculo-scheletice afecteaza in principal spatele, gatul, umerii si membrele
superioare, dar pot afecta si membrele inferioare.
Care sunt factorii profesionali ce pot conduce la aparitia afectiunilor musculo-scheletice?

1.Factori fizici

excesul de efort (stres mecanic) osteo-musculo-articular, reprezentat de:

- intensitatea efortului osteomusculo-articular. De exemplu, ridicarea si
transportul de mase cu greutati mari, care implica muschii si articulatiile
coloanei vertebrale, precum si muschii si articulatiile membrelor superioare si
inferioare;
- durata efortului osteo-musculoarticular;
- ritmul efortului musculo-osteoarticular;
- varsta celui expus la suprasolicitare, adolescentii si varstnicii fiind mai
vulnerabili;

miscarile repetitive miscari stereotipe, cu frecventa mare pe unitatea de timp,

realizate timp indelungat pe schimbul de lucru, pe saptamana, pe luna si ani;
pozitiile de lucru incomode si statice de exemplu, cu mainile deasupra nivelului
umarului sau pozitiile ortostatica si asezat prelungite;
sprijinirea sau apasarea oaselor, muschilor sau articulatiilor pe plan dur;
- actiunea vibratiilor mecanice asupra muschilor, oaselor si articulatiilor;
- caldura sau frigul excesiv;
- umiditatea crescuta;
- curenti de aer cu viteze mari la locul de munca;
- nivelurile ridicate de zgomot ce pot provoca, de exemplu, incordarea corpului.
2.Factori organizationali si psihosociali
- munca solicitanta, lipsa posibilitatii de control asupra sarcinilor realizate si nivelurile scazute
de autonomie;
- nivelul scazut de satisfactie in munca;
- munca repetitiva si monotona, efectuata in ritm rapid;
- lipsa de sprijin din partea colegilor si conducatorilor.

3.Factori individuali
- antecedente medicale;
- capacitatea fizica;
- varsta;
- obezitatea;
- fumatul.
Pentru a preveni afectiunile musculo-scheletice, trebuie luate in principal urmatoarele
masuri:
- evitarea riscurilor de AMS;
- evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
- combaterea riscurilor la sursa;
- adaptarea muncii la individ;
- adaptarea la tehnologia in schimbare;
- inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce este sigur sau mai putin periculos;
- dezvoltarea unei politici ample si coerente de prevenire, care sa cuprinda toate solicitarile
organismului;
- implementarea cu prioritate a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie
individuala;
- instruirea corespunzatoare a lucratorilor.
Anatomia umarului:
Un umar este alcatuit din trei oase: osul bratului (humerusul), osul plat al umarului
(scapula) si clavicula.
Umarul este cea mai mobila articulatie a corpului. Este implicata in ridicarea si rotatia
umarului, precum si in miscari combinate. Acest grad mare de mobilitate este insa asociat cu
o stabilitate scazuta.
Capul humerusului, de forma sferica, este asezat intr-o cavitate a scapulei numita
cavitate glenoida. Capsula umarului este un sistem ligamentar, format din tesut conjunctiv
puternic, care tine capul hemeral centrat in cavitatea glenoida. Acest tesut acopera articulatia
umarului si se insera pe portiunea superioara a capului humeral si pe scapula.
Stabilitatea umarului este data de asemenea de tendoane si muschi puternici.
Ce este instabilitatea cronica de umar?
Instabilitatea cronica de umar este incapacitatea ligamentelor, tendoanelor si
muschilor din jurul umarului de a tine capul humeral centrat in cavitatea glenoida. Clinic se
manifesta prin aparitia luxatiei/subluxatiei recidivante de umar.
Ce este luxatia/subluxatia de umar?
O luxatie de umar este situatia in care capul humeral iese din cavitatea glenoida.
Acest lucru se intampla in cazul unei leziuni spontane sau in cazul suprasolicitarii.
Subluxatia de umar este situatia in care capul humeral iese doar partial din cavitatea
glenoida.
Odata ce ligamentele, tendoanele si muschii din jurul umarului devin laxe sau se rup
(ca un cazul primei luxatii), luxatia se poate repeta.

Care sunt cauzele instabilitatii de umar?

Exista trei cauze comune in care umarul devine instabil:
a) Luxatia initiala de umar
Apare de obicei in urma unui traumatism putenic. Cand capul humeral se luxeaza,
cavitatea glenoida si structurile din regiunea anterioara a umarului sunt frecvent lezate. O
leziune care apare frecvent in cazul luxatiei umarului este Leziunea Bankart leziunea unei
structuri fibrocartilaginoase numite labrum care se gaseste la nivelul cavitatii glenoide, fiind
implicata in stabilitatea umarului. O prima luxatie severa poate duce la luxatii repetate si
senzatie de instabilitate.
b) Intinderi repetate
Unii pacienti cu instabilitate de umar nu au avut niciodata o luxatie. Majoritatea acestor
pacienti au structuri capsulo-ligamentare mai slabe la nivelul umarului. Aceasta laxitate
crescuta uneori este predeterminata, alteori este rezultatul unei suprasolicitari repetate.
Inotul, tenisul si volleyball-ul sunt exemple de sporturi in care suprasolicitarea repetata poate
slabi structurile capsulo-ligamentare ale umarului. Exista si multe meserii care impun o
suprasolicitare repetata.
Laxitatea ligamentara creeaza dificultati in mentinerea stabilitatii umarului. Rezultatul
este un umar dureros, instabil.
c) Instabilitate multidirectionala
La un numar mic de pacienti, umarul poate deveni instabil fara istoricul unei leziuni sau a
intinderilor repetate. La acesti pacienti, umarul poate fi instabil si capul humeral se poate luxa
in toate directiile: anterior, posterior, inferior si superior. Aceasta afectiune se numeste
instabilitate multidirectionala si acesti pacienti au in mod natural ligamente laxe in tot corpul.
Care sunt simptomele?
Simptomele obisnuite pentru instabilitatea cronica de umar sunt:

Durerea cauzata de leziunea umarului

Luxatii repetate ale umarului

Situatii repetate in care umarul cedeaza

Senzatie continua de slabiciune a umarului

Care este tratamentul?

Tratamentul este chirurgical sau conservator.
Cauze posibile pentru durerea de umar
Exista 4 mari categorii de afectiuni ce pot da durere de umar:

Inflamarea tendoanelor (tendinita, bursita) sau ruptura de tendoane

Instabilitatea

Artrita

Fractura la nivelul umarului

Alte cauze, mult mai putin frecvente, sunt reprezentate de tumori, infectii si leziuni nervoase.

1.Bursita
Bursele sunt niste cavitati mici (ca niste saculeti) umplute cu un lichid, localizate la
nivelul articulatiilor, inclusiv a umarului. Acestea actioneaza ca niste pernite intre oase si
tesuturile moi de deasupra, avand rolul de a reduce frecarea dintre muschi si os.

Uneori, suprasolicitarea umarului duce la inflamatia si marirea de volum a bursei

(saculetului) situata intre muschi si o parte a omoplatului cunoscuta sub denumirea de

acromion. Rezultatul este bursita subacromiala. Activitatile dumneavoastra zilnice ca

pieptanatul, imbracatul vor deveni dificile.
2.Tendinita
Tendonul este un fascicul fibros, ce conecteaza muschiul la os. Cele mai multe tendinite
sunt rezultatul inflamatiei tendonului, proces care apare lent, in timp, datorita
suprasolicitarii. Tendoanele cele mai afectate la nivelul umarului sunt coafa rotatorie si
unul din tendoanele muschiului biceps.
Coafa rotatorilor e formata din 4 muschi si tendoanele lor, ce inconjoara articulatia
umarului asemanator unei mansete. Coafa rotatorilor este cea care confera umarului
mobilitate si stabilitate.

3.Ruptura tendoanelor
Ruptura tendoanelor poate apare in urma unei lovituri puternice sau a unor modificari
degenerative la nivelul tendonului cauzate de varsta, suprasolicitarea pe termen lung.
Rupturile pot fi partiale sau complete. In cele mai multe cazuri de rupturi complete,
tendonul se retracta la distanta de insertia lui osoasa. Tendoanele muschilor rotatori si
tendonul bicepsului sunt cele mai frecvent afectate.
4.Compresia subacromiala a tendoanelor coafei rotatorii (impingementul
subacromial)
Impingementul subacromial apare atunci cand partea superioara a omoplatului
(acromion) "preseaza" tesuturile moi (tendoanele coafei rotatorii) subiacente. Atunci
cand bratul este ridicat, acromionul (portiunea superioara a omoplatului) "freaca" coafa
rotatorilor si face compresie asupra bursei subacromiale. Acest lucru poate duce la
bursite si tendinite ce provoaca durere si limiteaza miscarile. Cu timpul, impingementul
sever poate duce la ruperea coafei rotatorilor.

5.Instabilitatea

Apare atunci cand capul humerusului este fortat sa iasa din cavitatea glenoida. Acest
lucru se poate intampla in urma unui traumatism (cadere violenta in cot), datorita
utilizarii excesive a umarului sau a unei laxitatii ligamentare. Luxatia de umar poate fi
partiala sau totala. In luxatia partiala capul humerusului iese partial din articulatie, iar in
cea totala capul humerusului pierde contactul cu cavitatea glenoida. In urma luxatiei, are
loc intinderea ligamentelor, tendoanelor si muschilor, care se pot rupe. O data ce aceste
structuri au fost afectate, luxatia se poate repeta cu mai mare usurinta. Daca luxatia se
repeta de mai multe ori, se ajunge la instabilitatea umarului.
6.Artrita
Durerile de umar pot fi rezultatul artritei. Exista mai multe feluri de artrita, cea mai
frecventa fiind osteoartrita. Simptome ce apar sunt durerea, inflamatia, rigiditatea.
Osteoartrita are o dezvoltare lenta, iar durerea provocata de boala se agraveaza in timp.
Afectiunea poate fi declansata de miscarile facute in timpul activitatilor sportive,
accidente de munca, sau leziuni cronice la nivelul umarului.
7.Fractura
Fractura de umar poate implica clavicula, humerusul (osul bratului) sau omoplatul
(scapula). Fracturile de umar la varstnici sunt de obicei rezultatul caderilor accidentale.
La pacientii tineri fracturile de umar pot fi cauzate de un traumatism de inalta energie,
cum sunt accidentele rutiere sau sporturile de contact.
Fracturile sunt cauza unor dureri severe si produc umflarea si invinetirea umarului, axilei
si uneori bratului.
Investigatii
In cazul unui traumatism la nivelul umarului ce va provoaca o mare durere, prezentati-va de
urgenta la medicul ortoped. Acesta va va face o examinare completa pentru a gasi cauzele
durerii de umar. Doctorul ortoped va cauta orice anomalie de ordin fizic: umflare, deformare,
scaderea fortei musculare si va cauta zonele dureroase ale umarului. De asemenea va testa
mobilitatea umarului.
Medicul ortoped va poate recomanda niste investigatii speciale, utile pentru identificarea
cauzelor durerii si pentru diagnosticarea altor probleme.

Radiografia pe baza imaginii radiologice, medicul va stabili daca aveti sau nu

leziuni osoase la nivelul umarului

Rezonanta magnetica nucleara si Ecografia aceste investigatii ofera o mai

buna imagine asupra tesuturilor moi (muschi, tendoane, ligamente) de la nivelul
umarului

Tomografia computerizata (CT) ofera imagini detaliate ale structurilor osoase in

special

Electromiografia medicul va poate recomanda aceasta investigatie pentru a

evalua gradul de afectare nervoasa

Artrograma reprezinta o radiografie facuta dupa injectarea in articulatie a unei

substante opace radiologic, pentru o mai buna vizualizare a articulatiei si a unor
defecte capsulare.

Artroscopia este o procedura chirurgicala, prin intermediul careia medicul

ortoped poate privi cu ajutorul unei microcamere direct in articulatia umarului
dumneavoastra. Prin aceasta metoda se pot diagnostica leziuni care au fost
omise prin alte investigatii (tip RMN, CT, radiografie). De asemenea in cadrul
operatiei artroscopice, chirurgul poate si rezolva o mare parte din problemele
aparute.

Tratament
Modificarea activitatilor
Tratamentul implica in general repaus de la activitatile sportive, kinetoterapie si fizioterapie,
pentru diminuarea durerii si pentru recapatarea mobilitatii. De asemenea vor fi eliminate
toate activitatile care solicita umarul.
Medicatia
Medicul ortoped va poate prescrie medicamente pentru a reduce inflamatia si durerea de la
nivelul umarului. De asemenea va pot fi recomandate infiltratii locale cu substante anestezice
si corticosteroizi in vederea inlaturarii durerii.
Interventia chirurgicala
Poate fi necesara pentru rezolvarea problemelor aparute la nivelul umarului, desi circa 90%
din pacientii cu umar dureros raspund bine la tratamentul conservator. Insa, anumite
afectiuni cum ar fi luxatiile recurente cu instabilitate de umar, unele rupturi ale coafei
rotatorilor, etc. nu beneficiaza de tratament conservator, interventia chirurgicala fiind indicata
cat mai devreme posibil.