Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)

Informatii generale
Sedimentarea hematiilor apare atunci cand eritrocitele agrega sub forma unei
coloane. In mod normal hematiile dintr-o proba de sange sedimenteaza lent
datorita incarcaturii de suprafata negative a acestora, care face ca celulele
adiacente sa se respinga cand distanta intercelulara scade sub un nivel minim.
In anumite afectiuni care determina cresterea proteinelor de faza acuta (globuline, fibrinogen) sau imunoglobulinelor, proteinele plasmatice se ataseaza
pe suprafata hematiilor si reduc potentialul de suprafata determinand agregarea
hematiilor si cresterea sedimentarii acestora 1;2.
VSH-ul reprezinta rata la care sedimenteaza hematiile dintr-o proba de sange
anticoagulat intr-o ora. Cu cat hematiile sedimenteaza mai repede, cu atat VSHul este mai mare, fiind un indicator de raspuns de faza acuta. O crestere a VSHului apare la cel putin 24 ore dupa initierea raspunsului inflamator, iar dupa
incheierea raspunsului de faza acuta scade cu un timp de injumatatire de 96-144
ore.
In comparatie cu CRP si amiloidul A seric, VSH-ul este crescut si in situatiile in
care se produce cresterea concentratiei imunoglobulinelor, complexelor imune
si altor proteine2.
Indicatii

Test screening in suspiciunea de reactii inflamatorii, infectii, boli

autoimune, discrazii plasmocitare.
Monitorizarea evolutiei si tratamentului in anumite boli: arterita
temporala, polimialgie reumatica, artrita reumatoida, reumatism articular
acut, lupus eritematos sistemic, boala Hodgkin, tuberculoza, endocardita
bacteriana.
Diagnosticul arteritei temporale, polimialgiei reumatice 3.

VSH-ul nu este un test diagnostic pentru o anumita boala si nu trebuie utilizat

pentru screening-ul pacientilor asimptomatici 1.
Pregatire pacient jeun/postprandial; o masa lipidica poate determina
alterari plasmatice1;4.
Specimen recoltat sange venos4.

Recipient de recoltare vacutainer cu citrat de sodiu 3.8% tamponat sau

vacutainer cu EDTA K3 (pentru metoda microfotometrica capilara) 4.
Cantitate recoltata cat permite vacuumul4.
Cauze de respingere a probei cantitate insuficienta, specimen coagulat,
specimen hemolizat5.
Stabilitate proba

2 ore la temperatura camerei (18-26C): testul ar trebui efectuat la cel

mult 2 ore dupa recoltare. Daca este ratata citirea la 1 ora, sangele nu
poate fi remixat si refolosit pentru VSH. Testul trebuie efectuat la
temperatura camerei4.
12 ore la 2-8C; daca sangele a fost refrigerat, trebuie reechilibrat la
temperatura camerei inaintea efectuarii testului 4.
24 ore la 4 8 C pentru probele recoltate pe K3 EDTA ; sangele
refrigerat, trebuie reechilibrat la temperatura camerei inaintea efectuarii
testului4.

Metode

metoda manuala Westergren: se aseaza tubul in pozitie verticala intr-un

suport gradat milimetric si se citeste nivelul de sedimentare a hematiilor
in mm dupa 1 ora; in unele teste este citit rezultatul si dupa un interval
de 2 ore, dar acesta nu furnizeaza informatii suplimentare 2;4.
metoda automata de citire VSH (cu ajutorul unui sistem de raze
infrarosii)4.
metoda microfotometrica capilara: masoara capacitatea de agregare a
eritrocitelor (prima etapa a sedimentarii) in prezenta aglomerinelor, la
4
37C .

Valori de referinta6
Barbai:
<50 ani:

Femei:
<15 mm/h

<50 ani:

<20 mm/h

50-85 ani: <20 mm/h

50-85 ani: < 30 mm/h

>85 ani:

>85 ani:

<30 mm/h

<42 mm/h

Copii (0-18 ani): <10 mm/h

Sarcina (saptamanile 1-20): 18-48 mm/h
mm/h

Sarcina (saptamanile 21-40): 30-70

Semnificatie clinica
1. VSH crescut

Boli de colagen; este cel mai util test pentru diagnosticul si

monitorizarea arteritei temporale, artritei reumatoide si polimialgiei
reumatice.
Infectii, pneumonii, sifilis, tuberculoza, endocardita bacteriana subacuta.

Boli inflamatorii: boala inflamatorie pelvina acuta, guta, artrita, nefrita,

nefroza.

Boli neoplazice.

Cresterea imunoglobulinelor serice, mielom multiplu,

macroglobulinemie Waldenstrm.

Intoxicatii acute cu metale grele.

Distructii tisulare/celulare, infarct miocardic acut, postoperator (valorile

crescute se pot mentine pana la 1 luna).

Toxemie, hipotiroidism, hipertiroidism.

Anemia acuta sau din bolile cronice.

! Un VSH moderat crescut trebuie intotdeauna investigat 1;3.

2. VSH normal:

Policitemie vera.
Anemie feripriva.

Infectii virale necomplicate, mononucleoza infectioasa.

Insuficienta cardiaca congestiva, boala renala activa cu insuficienta

cardiaca.

Alergie acuta.

Ulcer peptic.

! Un VSH normal nu exclude o boala organica non-inflamatorie, disfunctie de

organ/neoplazie1;2.
Valori critice cresteri extreme ale VSH apar in limfoame, carcinoame
maligne de colon/san, mielom multiplu si artrita reumatoida 1.
VSH >100 mm/h apare in: metastaze, boli renale (in special cele cu azotemie),
infectii severe (osteomielita, endocardita bacteriana subacuta), polimialgie
reumatica2.
Limite si interferente
1. Variatii fiziologice:

Menstruatia: VSH-ul creste in timpul ciclului menstrual, atingand nivelul

maxim in faza premenstruala si scazand in timpul menstruatiei 1.
Sarcina: VSH-ul creste continuu incepand cu a 4-a saptamana de sarcina
pana in a 3-a saptamana postpartum3 si atinge un nivel maxim de pana la
45 mm/h in prima saptamana postpartum1.

Nou-nascuti: VSH-ul este scazut datorita hematocritului crescut si

nivelului scazut de fibrinogen1.

Femei varstnice (70-89 ani) aparent sanatoase pot avea un VSH foarte
mare (pana la 60 mm/h) 1.

2. Factori care determina VSH crescut:

Sange refrigerat1.
Anemia: datorita numarului scazut de eritrocite; in anemia feripriva
cresterea VSH nu corespunde numarului de eritrocite deoarece
microcitoza concomitenta incetineste sedimentarea hematiilor.

Macrocitoza.

Medicamente: contraceptive orale, dextrani (datorita absorbtiei pe

suprafata eritrocitelor), anticonvulsivante, aspirina, carbamazepina,
cefalotin, ciclosporina A, dexametazona, etretinat, fluvastatin,
hidralazina, indometacin, isotretinoin, lomefloxacin, metisergid,
misoprostol, ofloxacin, procainamida, propafenona, quinina,
sulfametoxazol, zolpidem1;2.

3. Factori care scad VSH-ul:

Temperaturi >20-24C2.

Hiperglicemia1.

Hiperlipoproteinemia (in special chilomicronii) 2.

Hipofibrinogenemia.

Policitemia.

Hiperleucocitoza1.

Prezenta de eritrocite anormale: microcite, drepanocite, echinocite,

poichilocite, stomatocite, acantocite, sferocite (prin scaderea suprafetei
necesare pentru agregarea hematiilor) 4.

Casexia3.

Medicamente: aspirina, aur, corticotropin, ciclofosfamida,

glucocorticoizi, hidroxiclorochina, metotrexat, antiinflamatorii
nesteroidiene, penicilamina, sulfasalzina, tamoxifen, trimetoprim 1.