Uremia este un sindrom azotemic, ultimul stadiu al insuficienei renale, provocat de reinerea n

snge a ureei peste limita normal (0,50%) i de prezena altor produi toxici ai metabolismului
protidic, compui azotai (acid uric, creatin), pe care rinichiul bolnav nu-i poate elimina.
Azotul provine din dereglarea proteinelor, este eliminat de rinichi n cea mai mare parte sub
form de uree, dar i acid uric sau sruri de amoniu. Cnd ureea dintr-o insuficien de
funcionare renal, este reinut n snge peste limitele normale (0,50%), vorbim de azotemie.
Apare o culoare pmntie a tegumentelor, cefalee puternic, greuri, vrsturi, oboseal. Se
recomand regim dietetic cu reducere de proteine, bogate n glucide i grsimi.
1. Nivelul de uree din sange. uremia este cuprinsa in mod normal intre 0,25 si 0,45 g, adica intre
3,3 si 6,6 milimoli, pe litru de sange: aceste cifre pot fi usor mai mari la subiectii care au un
regim alimentar foarte bogat in carne sau care nu consuma lichide in cantitati suficiente. uremia
este anormal de ridicata in caz de insuficienta renala, anormal de scazuta in insuficienta hepatica
grava.
2. Totalitatea manifestarilor caracteristice insuficientei renale. Astfel se vorbeste de uremie acuta
sau cronica. Termenul de coma uremica defineste coma in care se cufunda subiectii atinsi de o
insuficienta renala netratata, ajunsa in stadiul terminal.