Professional Documents
Culture Documents
CALCUL MATRICEAL
1.1
1.1.1
Matrice si determinanti
Definitii si notatii
a11 a12
a21 a22
A = ..
..
.
.
am1 am2
sub forma
...
...
..
.
a1n
a2n
..
.
. . . amn
1.1.2
Operatii cu matrice
Definitia 1.3 Pentru orice A = (aij )i=1,m,j=1,n , B = (bij )i=1,m,j=1,n Mmn (K) definim
legea de compozitie interna
A + B = (aij + bij )i=1,m,j=1,n
(1.1)
(1.2)
i=1,m,k=1,p
n
n
n
n P
P P
P
aij bjk ckh
=
aij bjk ckh
(A B) C =
j=1
k=1
A (B C) =
=
n
n P
P
j=1 k=1
n
P
aij
j=1
n
P
bjk ckh
k=1
i=1,n,h=1,n
i=1,n,h=1,n
!
i=1,n,h=1,n
n
n P
P
k=1 j=1
k=1 j=1
n
P
j=1
aij
n
P
bjk ckh
k=1
i=1,n,h=1,n
!i=1,n,h=1,n
i=1,n,h=1,n
de unde rezulta asociativitatea deoarece ordinea de nsumare n sume duble finite poate fi
schimbata.
-admite element neutru si anume matricea
1
0 ... 0
0
1 ... 0
In =
... ... ... ... ,
0
0 ... 1
ij =
1, daca i = j
0, daca i 6= j
n
P
j=1
aij bjk
j=1
i=1,n,k=1,n
n
P
j=1
i=1,n,k=1,n
!
aij cjk
i=1,n,k=1,n
j=1
j=1
= A B + A C
i=1,n,k=1,n
1.1.3
1
daca este para
, se numeste sig4. Aplicatia : Sn {1, 1} , () =
1 daca este impara
natur
a, iar () este signatura permutarii .
Definitia 1.8 Numim determinant al matricei A Mn (K) elementul det(A) K dat
de
X
()a1(1) a2(2) . . . an(n) ,
det(A) =
Sn
unde Sn este multimea permutarilor multimii {1, 2, . . . , n}, iar () este signatura permutarii .
a11
a21
det A = ..
.
an1
a12
a22
..
.
...
...
..
.
a1n
a2n
..
.
an2 . . . ann
Propriet
atile determinantilor
1.
a11 a12
a21 a22 a23 = a11 a22 a33 + a12 a23 a31 + a13 a21 a32 a13 a22 a31 a12 a21 a33 a11 a32 a23 .
Definitia 1.9 Numim minor de ordinul p al matricei A determinantul matricei de ordinul p format cu elementele situate la intersectia a p linii si p coloane ale matricei A.
Daca i1 < i2 < . . . < ip si j1 < j2 < . . . < jp
matricei A, atunci minorul corespunzator este
ai1 j1 ai1 j2 . . .
a
a
...
M = i2 j1 i2 j2
.
.
.
.
.
.
.
..
aip j1 aip j2 . . .
ai1 jp
ai2 jp
...
aip jp
(1.3)
(1.4)
Exemplul
valoarea determinantului
1.1 Sa se calculeze
1
1
2 3
1
1
3 4
.
D =
5
1 1
2
1 2 2 4
folosind regula lui Laplace si dezvoltandu-l dupa primele doua linii.
D =
1
+
1
1
+
1
1
1
3
4
3
4
1
1+2+1+2 1
(1)
2
1
(1)1+1+2+4 5
(1)2+1+2+4 2
1
+
4
1 1
+
2 1
1 2
+
2 3
1
1
2
3
3
4
2
5
1
1+3+1+2
(1)
2 4
3
2
1
1+2+2+3
(1)
1 4
5
(1)1+2+3+4 2
1 2 = 5
n
X
aij bjk , i, k = 1, n.
(1.5)
j=1
a11 a12
a21 a22
... ...
an1 an2
P =
1 0
0 1
... ...
0
0
ordinul 2n
. . . a1n
. . . a2n
... ...
. . . ann
... 0
... 0
... ...
. . . 1
0
0
...
0
b11
b21
...
bn1
0
0
...
0
b12
b22
...
bn2
... 0
... 0
... ...
... 0
. . . b1n
. . . b2n
... ...
. . . bnn
Dezvoltand determinantul matricei P , folosind Teorema lui Laplace, dupa primele n linii,
obtinem det(P ) = det(A) det(B).
Pe de alta parte, matricea P poate fi transformata, fara a modifica valoarea determinantului ei, folosind proprietatile determinantilor, ncat la intersectia ultimelor n linii si n
coloane sa obtinem zerouri. Pentru aceasta este suficient ca la elementele coloanei n + k sa
adunam elementele corespunzatoare ale primelor n coloane nmultite respectiv cu b1k , b2k ,
. . . , bnk , pentru k = 1, n. T
inand seama de (1.5), matricea P devine
0 1 . . . 0
0
0
.
.
.
0
Dezvoltand determinantul matricei Q, folosind Teorema lui Laplace, dupa ultimele n linii,
obtinem det(Q) = (1)2n(n+1) det(C) = det(C). Cum det(P ) = det(Q), deducem ca
det(AB) = det(A) det(B).
1.1.4
Orice
de tipul
matrice patratica
1 0 . . . 0
0 2 . . . 0
..
..
..
.
.
... .
0 0 . . . n
se numeste matrice diagonal
a.
Fie A = (aij )i=1,n,j=1,n Mn (K).
Definitia 1.12 Spunem ca matricea patratica A este simetric
a daca AT = A si antisimetric
a daca AT = A.
Definitia 1.13 Spunem
forma
l11 0
0
l21 l22 0
L=
l31 l32 l33
ln1 ln2 ln3
Definitia 1.14
forma
u11
0
U =
0
0
u12
u22
0
u13
u23
u33
u1n
u2n
u3n
unn
Observatia 1.1 Determinantul unei matrice triunghiulare inferior respectiv superior este
egal cu produsul elementelor de pe diagonala principala.
Definitia 1.15 Spunem ca matricea patratica A este ortogonal
a daca AT A = A AT =
In .
Matrice inversabila
Definitia 1.16 O matrice patratica A al carei determinant este diferit de zero se numeste
nesingular
a, iar daca det(A) = 0 matricea se numeste singular
a.
a daca exista o matrice
Definitia 1.17 Spunem ca matricea A Mn (K) este inversabil
1
notata A Mn (K) astfel ncat
A A1 = A1 A = In .
(1.6)
Observatia 1.2 Matricea A Mn (K) este inversabila daca si numai daca este nesingulara, adica det(A) 6= 0.
Definitia 1.18 Matricea A1 se numeste inversa matricei A.
Pentru calculul inversei matricei A se obtine mai ntai matricea A numita adjuncta
sau reciproca matricei A,nlocuind fiecare element al matricei AT prin complementul sau
algebric. Adica, A = aij i=1,n,j=1,n , cu aij = Cji . Atunci
A1 =
1
A .
det(A)
Faptul ca matricea A1 astfel obtinuta verifica (1.6) rezulta imediat din (??). Operatia de
inversare a matricelor are urmatoarele proprietati
(AT )1 = (A1 )T , (A1 )1 = A,
(A)1 =
1 1
A , 6= 0, (AB)1 = B 1 A1 .
10
Transform
ari elementare ale liniilor unei matrice
Orice matrice
A Mmn (K) se poate scrie n una din formele:
L1
..
A = . , cu ajutorul liniilor Li = ai1 . . . ain , i = 1, m sau
Lm
a1j
L1
L1
..
..
.
.
L
A = Li
T
i , 6= 0,
. 1 .
..
..
L
L
m
m
L1
L1
..
..
.
.
Li
Lj
.
T2 ... ,
.
A=
.
L
L
j
i
.
.
..
..
L
L
m
m
L1
L1
..
..
.
Li
Li + Lj
.
.
T3 ..
.
.
A=
.
L
j
j
.
.
..
..
Lm
Lm
11
Definitia 1.21 Doua matrice de acelasi tip se numesc echivalente pe linii daca una se
obtine din cealalta printr-un numar finit de transformari elementare ale liniilor.
Definitia 1.22 O matrice B Mmn (K) se numeste matrice esalon daca satisface
conditiile:
a) primul element diferit de zero din fiecare linie cu elemente diferite de zero este 1,
b) coloana care contine numarul 1 al unei linii este situata la dreapta coloanelor care
contin 1 de pe liniile precedente,
c) numarul 1 din conditia a) este singurul element diferit de zero din coloana n care
acest numar se afla,
d) liniile cu elementele diferite de zero sunt naintea liniilor care au toate elementele
egale cu zero.
Teorema 1.7 Orice matrice este echivalenta pe linii cu o matrice esalon.
Demonstratie.
Presupunem ca A Mmn (K) si ca prima coloana a lui A care contine un element
diferit de zero este coloana de ordin j. Daca elementul de pe linia i si coloana j este diferit
de zero, atunci facem transformarea Li a1ij Li urmata de L1 Li si astfel matricea A se
transform
a n
0
0
1
b1,j+1 b1n
0
0
b2j b2,j+1 b2n
.
B=
0
0
bmj bm+1,j bmn
n continuare se aplica matricei B transformarile Li Li bij L1 , i = 2, m si se obtine
matricea
0
0
1
c1,j+1 c1n
0
0
0
c2,j+1 c2n
.
C=
0
0
0
cm+1,j cmn
Daca dupa aceste trnsformari se obtin linii formate numai din elemente egale cu zero
atunci ele vor ocupa ultimele locuri n matricea C. Procedeul se repeta acum pentru submatricea formata din liniile 2, 3, ..., m si coloanele j + 1, ..., n.
In acest fel dupa un numar finit de asemenea transformari elementare se obtine o matrice
esalon cu care matricea A de la care am plecat este echivalenta pe linii.
Urmatoarea observatie este utila pentru realizarea unui program pe calculator care sa
realizeze aceste transformari.
Observatia 1.3 Transformarile elementare asupra liniilor se realizeaza nmultind la stanga
matricea A cu una din matricele:
T1. Transformarea prin care se nmulteste o linie a unei matrice cu un scalar diferit
de zero se realizeaza nmultind la stanga matricea A cu matricea
12
1 0 . . 0 . 0
. . . . . . .
Mi () = i
0 0 . . . 0
. . . . . . .
0 0 . . 0 . 1
det(Mi ()) = 6= 0
T2. Transformarea prin care se schimba ntre ele doua linii se realizeaza nmultind la
stanga matricea
A cu matricea
1 . 0 . 0 . 0
. . . . . . .
0 . 0 . 1 . 0
Mij =
. . . . . . .
0 . 1 . 0 . 0
. . . . . . .
0 . 0 . 0 . 1
det(Mij ) = 1 6= 0
T3. Transformarea prin care se aduna la o linie o alta linie (coloana) nmultita cu un
scalar 6= 0 se
realizeaza nmultindla stanga matricea A cu matricea
1 . 0 . 0 . 0
. . . . . . .
0 . 1 . . 0
Mij () =
. . . . . . .
0 . 0 . 1 . 0
. . . . . . .
0 . 0 . 0 . 1
det(Mij ()) = 1 6= 0.
(1.7)
2
1 3
Exemplul 1.2 Sa se calculeze inversa matricei A = 2 3 4 .
5
1 1
13
matricei A.
1
0
0
2 1 3 1 0 0
1 12 32
2
2 3 4 0 1 0 1 L1 L1 2 3 4 0 1 0
2
5 1 1 0 0 1
5 1 1 0 0 1
1
3
1
0 0
1 2
2
2
2L1 + L2 L2
1
1 0
0 4
7
5L1 + L3 L3
3
13
5
2 0 1
0 2 2
1
3
1
0 0
1 2
1
2
2
7
1
1
1
3 2 L2 + L1 L1
0 1
0
L
L
2
2
4
4
4
4
L +L L
0 32 13
0
1 2233
2
2
3
18 0
1 0 58
8
1
1
0 1 7
0 31
L3 L3
4
4
4
8
3
31
17
8 8
0 0 8
1
5
3
1
8 0
1 0 8
5
8
1
1
0 1 7
87 L3 + L1 L1
0
4
4
4
4 L3 + L2 L2
3
8
0 0 1 17
31
31
31
1
2
5
31 8
1 0 0 31
14
.
0 1 0 22 13
31
31
31
17
3
8
31 31
0 0 1 31
Rezultaca
5
1
2
31
31
31
13
14
.
A1 = 22
31
31
31
3
8
17
31
31
31
Verificare:
1
2
5
31
2
1 3
1 0 0
31
31
14
22 13
2 3 4 = 0 1 0 ,
31
31
31
3
8
17
5
1 1
0 0 1
31 31
31
1
2
5
2
1 3
1
0
0
31
31
31
14
2 3 4 22 13
= 0 1 0
31
31
31
17
3
8
31 31
5
1 1
0 0 1
31
1.1.5
Matrice bloc
14
3
2
4
5
|
|
|
|
7
2
.
4
Notam
3 4
7
, A2 =
,
A1 =
2 5
2
A3 = 1 0 , A4 = (4)
si putem scrie
A1 A2
A=
.
A3 A4
O astfel de matrice se numeste matrice bloc. O matrice bloc se numeste bloc diagonala
daca submatricele care se afla pe diagonala principala sunt patratice iar cele care nu se afla
pe diagonala principala sunt nule. Un exemplu de matrice bloc diagonala este
B1 0
B=
.
0 B2
Adunarea matricelor bloc.
Daca doua matrice bloc au aceeasi configuratie, atunci cele doua matrice se pot aduna
dupa regula similara de adunare a matricelor, adica daca
A1 , A2 Mn (K), B1 , B2 Mn,m (K), C1 , C2 Mp,n (K), D1 , D2 Mp,m (K)
A2 B2
A1 + A2 B1 + B2
A1 B1
+
=
.
C1 D1
C2 D2
C1 + C2 D1 + D2
Inmultirea matricelor bloc.
Daca doua matrice bloc au aceeasi configuratie si matricele diagonale sunt patratice
, atunci cele doua matrice se pot nmulti dupa regula similara de nmultire a matricelor,
adica daca
A1 , A2 Mn (K), B1 , B2 Mn,m (K), C1 , C2 Mm,n (K), D1 , D2 Mm (K)
A2 B2
A1 A2 + B1 C2 A1 B2 + B1 D2
A1 B1
=
.
C1 D1
C2 D2
C1 A2 + D1 C2 C1 B2 + D1 D2
Determinantul unei matrice bloc diagonale este egal cu produsul determinantilor matricelor de pe diagonala principala.
Inversa unei matrice bloc diagonale
1 1
A 0
A
0
.
=
0 D
0 D1
1.2
1.2.1
15
n
X
aij xj = bi , i = 1, m
j=1
b1
b2
m
B=
... K
bm
matricea coloan
a a termenilor liberi.
(1.9)
aij j = bi , i = 1, m.
j=1
Sistemul (1.8) se numeste compatibil daca are cel putin o solutie si incompatibil n
caz contrar. Daca sistemul, compatibil fiind, are o singura solutie se numeste compatibil
determinat, iar daca are mai multe solutii se numeste compatibil nedeterminat.
Doua sisteme care au aceleasi solutii se numesc echivalente.
16
Teorema 1.9 Daca aplicam transformari elementare liniilor matricei extinse a sistemului
(1.8), se obtin matrice extinse ale unor sisteme echivalente cu sistemul (1.8).
Demonstratie.
Aratam ca daca se aplica pe rand o transformare elementara Ti , i = 1, 2, 3 liniilor lui
(A, B) , orice solutie a lui (1.8) este si solutie a sistemului transformat.
Prin transformarea T1 se nmulteste o linie a matricei (A, B) cu K, 6= 0. Deci noul
sistem
este de forma
a11 x1 + a12 x2 + + a1n xn = b1
ai1 x1 + ai2 x2 + + ain xn = bi
(ai1 + aj1 )x1 + (ai2 + aj2 )x2 + + (ain + ajm )xn = bi + bj .
(1.10)
Este usor de vazut ca orice solutie a lui (1.8) este si solutie a sistemului (1.10).
Fie r = rg A. Presupunem ca det (aij )i,j=1,r 6= 0. Prin transformari elementare asupra
liniilor, matricea (A, B) poate fi adusa la forma
1
0
... 0
p1,r+1 . . . p1,n | q1
0
1
... 0
p2,r+1 . . . p2,n | q2
.
.
.
.
.
.
|
.
.
.
0
... 1
pr,r+1 . . . pr,n | qr
(1.11)
(P, Q) = 0
,
0
0
... 0
0
... 0
| qr+1
17
Teorema 1.11 (Teorema lui Kronecker-Cappelli) Sistemul (1.8) este compatibil daca
si numai daca rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse, adica
rg A = rg (A, B) .
Un minor nenul de ordinul r = rang(A) al matricei A se numeste minor principal.
Ecuatiile si necunoscutele ale caror coeficienti intra n formarea acestui minor se numesc
principale. Minorii de ordinul r + 1 obtinuti prin bordarea minorului principal cu elementele corespunzatoare ale coloanei termenilor liberi, precum si cu cele ale uneia dintre
liniile corespunzatoare unei ecuatii secundare se numesc minori caracteristici. Pentru
un sistem de m ecuatii, cu rangul matricei sistemului egal cu r, exista minori caracteristici
numai daca m > r, iar numarul lor este m r. Putem atunci formula teorema precedenta
si astfel:
Teorema 1.12 (Teorema lui Rouch
e-Frobenius) Sistemul (1.8), cu r < m, este compatibil daca si numai daca toti minorii caracteristici sunt egali cu zero.
In caz de compatibilitate, rezolvarea sistemului se face plecand de la matricea extinsa
sub forma (1.11). Metoda aceasta se numeste metoda elimin
arii (Gauss-Jordan).
1.2.2
Sisteme Cramer
cu det(A) 6= 0.
Un sistem Cramer este totdeauna compatibil determinat. Solutia sa se poate obtine cu
formulele lui Cramer:
det(Aj )
xj =
, j = 1, n,
det(A)
n care matricea Aj se obtine din matricea A prin nlocuirea coloanei j cu coloana termenilor
liberi.
Intr-adevar, deoarece det A 6= 0, matricea A este inversabila. Din (??), nmultind la
stanga cu A1 , gasim
1
X = A1 B =
A B.
det(A)
De unde, cu (1.4) pentru Aj , rezulta:
xj =
1
1
(b1 C1j + b2 C2j + + bn Cnj ) =
det(Aj ), j = 1, n.
det(A)
det(A)
18
Exercit
iul 1.1 Sa se discute si, n caz de compatibilitate, sa se rezolve sistemul:
mx + y + z = 1
x + my + z = m , unde m R.
x + y + mz = m2
Folosind transform
ari elementare,
extinsa a sistemului
matricea
se transforma astfel:
1 m 1 m
m 1 1 1
m
1 1 1
(A | B) = 1 m 1 m L
L
1
2
2
1 1 m m2
1 1 m m
m
1 m
1
L2 L2 mL1
0 1 m2 1 m 1 m2 .
L3 L3 L1
0 1 m m 1 m2 m
Consideram doua cazuri:
1.
m = 1 n acest
caz obtinem:
1 1 1 1
0 0 0 0 ,
0 0 0 0
adica sistemul este compatibil nedeterminat. Solutiile sistemului sunt:
x=1
y=
, , R.
z=
(1.12)
2.
L3
3
2
1m
0 1 m m 1 m m
1 m
0 1
1 m
1
m
L1 mL2 L1
1 m
L
2
L
3 0 1
L3 (1 + m)L2 L3
0 1 + m 1 1 + m
2
1 0 1+m m+m
0 1 1
m
2
0 0 2 + m (m + 1)
Avem doua posibilitati:
2a ) m = 2, deci
1 0 1 + m m + m2
1 0 1 2
0 1 1 2
0 1 1
m
2
0 0 2 + m (m + 1)
0 0 0
1
n acest caz sistemul este incompatibil.
2 ) m 6= 2 n acest caz continuam aplicarea transformarilor elementare si obtinem:
b
1 0 1 + m m + m2
1 0 1 + m m + m2
L3 1 L3 0 1 1
0 1 1
m
m
2+m
(m+1)2
2
0 0 1
0 0 2 + m (m + 1)
m+2
1
L1 L1 (m + 1)L3
0
L2 L2 + L3
0
adica sisteml este compatibil
19
m+1
0 0
m+2
1
1 1 m+2
(m+1)2
0 1
m+2
determinat a carui solutie este:
m+1
x = m+2
1
y = m+2
.
(m+1)2
z = m+2
(1.13)
Un sistem omogen este totdeauna compatibil. El admite cel putin solutia banala:
x1 = x2 = . . . = xn = 0.
Un sistem omogen cu n necunoscute si rangul r admite si solutii diferite de solutia
banala daca si numai daca r < n.
Un sistem omogen de n ecuatii cu n necunoscute admite si solutii diferite de solutia
banala daca si numai daca det(A) = 0.
Exercitiul 1.2 Sa se stabileasca daca sistemul de ecuatii de mai jos admite solutii diferite
de solut
ia banala si n caz afirmativ sa se afle aceste solutii:
x + y 2z = 0
2x y z 3u = 0 .
x + 2y 3z + u = 0
Calculam matricea e
salon a matricei sistemului.
Obtinem:
1 1
2 0
1 1
2 0
2 1 1 3 L2 2L1 L2 0 3 3
3 13 L2 L2
L3 L1 L3
3 1
1 1
0 1
1 2
1 0 1 1
1 1 2 0
0 1 1 1 L1 L2 L1 0 1 1 1
L3 L2 L3
0
0 1 1 1
0 0 0
Sistemul
admite solutii diferite de solutia banala si anume
x=z+u
.
y =zu