"Femeile care fac avort se imbolnavesc deseori de boli grele,

nevindecabile, imbatranesc inainte de vreme, sufera mai ales de nervi,

nasc copii bolnavi si infirmi, nu se inteleg cu barbatii lor, au mustrare
de constiinta pana la moarte, sau cel putin timp de zece ani, daca se
pocaiesc si primesc canonul randuit de duhovnicii lor. Iar daca nu, le
asteapta canonul cel vesnic in muncile iadului, de care sa ne fereasca
pe toti Bunul nostru Mantuitor."
Parintele Cleopa

Nu as mai face-o niciodat, indiferent de prerea celor din jur. Mi-am

avortat copilul. Odat cu el a murit si ceva din mine, ceva ce nu mai
poate fi nicicnd trezit la viat. Astzi nu as mai lua o asemenea
hotrre, indiferentce ar spune cei din jur. Triesc cu o fric n mine de
care nu mai pot scpa. Am cosmaruri n care mi apare o fetit care
fuge spre mine cu bratele ntinse si ntreab mereu: De ce, mmico, de
ce? Apoi m trezesc ud de transpiratie.Acest vis si privirea fetitei m
urmresc continuu de cnd am avut acea interventie. Doar eu sunt
pedepsit pentru fapta mea, nu si fostul meu prieten, desi a fost si el
prtas.
Marturie femeie care a facut avort

Despre avort, cu Pr. Serafim Man

Daca ne-am intreba care este cel mai mare dar pe care ni l-a
dat Dumnezeu, am putea raspunde cu toata certitudinea:
VIATA. Si aceasta, nu numai pentru ca acum ne putem bucura
de frumusetile acestei lumi, ne putem indeplini dorintele, dar
mai ales pentru ca dupa aceasta existenta, ne asteapta viata
vesnica.
Viata este o taina dumnezeiasca. In sufletul omului,
Dumnezeu a pus aceasta lege a iubirii intre barbat si femeie,
aceasta dorinta de unire, de contopire care se implineste prin
casatorie, iar scopul ei este nasterea de copii. Aceasta este si
prima porunca ce a dat-o Dumnezeu oamenilor: "Cresteti si va
inmultiti si umpleti pamantul si stapaniti." (Fac. 1, 28).
Dumnezeu l-a inaltat pe om la cinstea de a fi impreuna
lucrator cu El la zamislirea vietii. Omul aduce trupul muritor,
iar Dumnezeu pune in el scanteia divina, sufletul. Ca urmare,
Dumnezeu singur are puterea sa dea viata si numai El are
dreptul sa o ia. Oricine isi asuma dreptul asupra vietii lui sau a
altuia, savarseste cel mai mare pacat, rapeste stapanirea de la
Dumnezeu, care este Domn al vietii si al mortii.
Ne intristam cand auzim de razboaie, de crime sau accidente,
dar nu ne gandim ca, de-a lungul timpului, avortul a curmat mai
multe vieti decat toate razboaiele si bolile la un loc. In fata lui
Dumnezeu, avortul este cea mai urata crima, ca insusi mama sasi ucida copilul, lucru ce nu se intampla niciodata in lumea
animalelor.
Intreruperea sarcinii, indiferent de modul cum este practicata,
era considerata dintotdeauna o crima cutremuratoare; de aceea,
si in Juramantul lui Hipocrate (+375 I.H.) care este acceptat
pana azi drept juramant medical, medicul, slujitorul vietii se
angajeaza in fata lui Dumnezeu si al oamenilor: "...nu voi da
femeii substante avortive...". Deci, avortul il putem considera

crima cu premeditare; chiar daca dupa legile omenesti nu este

sanctionat, dar in judecata lui Dumnezeu va fi chiar mai aspru
pedepsit decat uciderea unui om.
Avortul este o dubla crima: in primul rand, impotriva lui
Dumnezeu care a creat acea fiinta, si apoi impotriva acelui
suflet care, nefiind unit cu Hristos prin taina Sfantului Botez, va
fi lipsit de slava lui Dumnezeu, ramanand intr-un loc intunecos
pana la infricosata judecata cand, prin mila lui Dumnezeu va fi
izbavit. Asupra femeii insa, ramane un mare pacat de moarte.
Pana nu demult se vehiculau diferite pareri cum ca trecerea
fatului la calitatea umana s-ar petrece numai la inceputul celui
de-al doilea trimestru al sarcinii, dar adevarul nu este acesta.
Mari personalitati din domeniul medicinii din mai multe tari
(America, Anglia, Franta, Grecia si altele), punandu-si problema
in legatura cu vinovatia sau nevinovatia avortului, folosind cele
mai moderne mijloace tehnice, au urmarit evolutia fatului din
momentul conceptiei si pana la nastere, stabilind urmatoarele:
- la 18 zile, incepe sa se faca simtita bataia inimii;
- la 5 saptamani se disting clar - nasul, obrajii si degetele;
- la 6 saptamani este format scheletul si incep sa functioneze
rinichii, stomacul, ficatul si sistemul nervos;
- iar la 3 luni are toate organele interne definitiv conturate, chiar
si amprentele degetelor, si are atata viata incat se misca, isi
intoarce capul, isi schimba expresia fetei, isi suge degetul.
Deci, fatul este o fiinta omeneasca chiar in momentul conceptiei
sale. Prin urmare, la orice termen s-ar produce intreruperea
sarcinii, avem de-a face cu intreruperea unei vieti, chiar daca
aceasta se afla in stadiul ei de inceput. Multi cred ca micuta
fiinta plamadita in trupul mamei nu stie si nu simte nimic atunci
cand se hotaraste sa plece pe drumul avortului. Dar se insala. Un
mare medic american, director al unei clinici in care se efectuau
30.000 de avorturi pe an, a realizat filmarea, cu ultrasunete, a
avortului unui fat de 3 luni. Filmul dovedeste fara putinta de

tagada, ca fatul simte apropierea si amenintarea instrumentului

ucigas al avortului. Ca urmare, el se misca agitat, bataile inimii
ii cresc de la 140 la 200, si incercand parca sa se salveze,
deschide larg gura ca intr-un strigat, din pacate un strigat mut,
pentru ca nimeni nu-l aude. Chiar asa a si fost intitulat filmul
respectiv, "Strigat Mut". In multe tari, femeilor care se prezinta
pentru avort le sunt prezentate secvente din acest film - si ca
urmare, un numar destul de mare dintre ele, ingrozite de
realitate, renunta la planul lor ucigas.
Iubiti crestini,
Avortul este unul dintre pacatele mari care aduc mania lui
Dumnezeu peste noi toti, iar femeia care moare in timpul
avortului este ca si cum s-ar omora singura, iar dupa canoanele
Sfintilor Parinti, Biserica nu are voie sa faca rugaciuni pentru
sufletele lor, acesta fiind pacat impotriva Duhului Sfant. Avortul
este pacat strigator la cer si aduce pedeapsa lui Dumnezeu si in
viata aceasta, si mai ales dupa moarte. Pedeapsa imediata este,
uneori, chiar moartea; iar mai tarziu, neputinta de a aduce pe
lume alti copii, boli asupra celorlalti copii si a parintilor,
neintelegeri intre soti si altele. Pacat au insa si cei care
indeamna la savarsirea avortului - soti, mame, prieteni, precum
si cei care savarsesc avortul - medici, asistente ori farmacisti
care dau medicamente impotriva conceptiei.
Iubite femei crestine,
Pacatul uciderii de prunci indeparteaza femeia de Sfanta
Impartasanie, iar pe cele care au savarsit mai multe avorturi,
chiar pana la moarte. Dar, Harul si Mila lui Dumnezeu, Care nu
voieste moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu, a
randuit pentru ucigasii de prunci, canonisiri si leacuri sufletesti
pentru mantuirea lor din prapastia pierzarii in care s-au prabusit,
incepand cu marturisirea in fata duhovnicului si implinirea
canonului dat. Pentru a va invrednici de iertare, trebuie sa va
plangeti mult pacatul si sa va faceti o aspra pocainta toata viata,

precum David care spunea: "si pacatul meu inaintea mea este
pururea."
Mantuitorul spune: "Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor
mangaia." (Matei 5, 4). Se refera tocmai la lacrimile caintei, la
plansul sufletului, la parerea de rau pentru ca prin pacat l-am
suparat pe Dumnezeu. Asa au plans fiul risipitor, femeia
pacatoasa care a spalat picioarele Mantuitorului cu lacrimi,
regele David care si-a pus toata durerea sufletului in strigatul de
iertare "Miluieste-ma, Dumnezeule dupa mare mila Ta!" - din
psalmul 50, lasandu-ne peste veacuri un model de pocainta.
Vremea de acum este vremea pocaintei, este timpul milei lui
Dumnezeu, sa n-o pierdem!
Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Pacatele tale sunt scrise in
cartea vietii, iar lacrimile tale sunt buretele ce le sterge";
"Varsati siroaie de lacrimi din adancul inimii, ca Domnul sa se
milostiveasca spre voi si sa va dea iertare!". Daca tu iti aduci
aminte de pacatul tau si-l vei plange, "cu amar" ca Sf. Apostol
Petru, bunul Dumnezeu te va ierta, pentru ca zice: "Eu sunt
Acela Care sterg pacatele tale si nu isi mai aduce aminte de
faradelegile tale" (Isaia 43, 2)
Pentru ca s-a intinat pamantul cu sangele copiilor ne-nascuti, nu
poate fi curatit decat prin lacrimi de pareri de rau, rugaciune si
post. Pocainta de fiecare zi, prin rugaciune si "roadele vrednice
de pocainta", adica, nasterea de alti copii, cresterea de copii
orfani, milostenie fata de vaduvre, orfani si saraci, sfatuirea
altor femei sa nu faca avort; - si alte fapte ale milei sufletesti au putere purificatoare si rascumparatoare. "Deci, pocaiti-va si
va intoarceti, ca sa se stearga pacatele voastre." (Fapte 3, 19).
Numai asa ne putem apropia de Dumnezeu! Nici un moment nu
trebuie sa uitam pacatul, pentru ca daca noi nu-l vom uita; daca
noi singuri ne vom pedepsi, Dumnezeu ne va ierta. Sa ne
smerim mereu sufletele si de vom avea intotdeauna in fata
faradelegea noastra, "inima infranta si smerita, Dumnezeu nu o
va urgisi!"

Iubiti credinciosi,
Daca nu vom parasi acest pacat, tara va merge tot mai rau,
familiile se vor destrama, pierzandu-si scopul dat de Dumnezeu,
iar dusmanii si strainii, usor ne vor putea robi. Tara noastra a
fost umilita mai multi ani sub stapanire straina si poporul a avut
o viata foarte grea, dar familiile credincioase aveau cate 6-10
copii, chiar daca-i cresteau cu multa osteneala.
O trista statistica arata ca tara noastra se situeaza in fruntea
tarilor cu cel mai mare procent de avorturi. De aceea,
Dumnezeu ne trimite atatea necazuri si suferinte ca pedeapsa si
canon pentru acest genocid fara egal in istoria neamului. Copii
constituie singura alternativa in perpetuarea speciei umane, a
unei natiuni, si a fiecaruia dintre noi, si cel mai important
stimulent in progresul omenirii. Odinioara, copii erau cea mai
mare fericire a unei familii, azi insa se cauta numai placerile si
comoditatile. Familiile numeroase au dat tarii oameni de mare
valoare - medici, savanti, scriitori, compozitori si chiar genii daca ne gandim numai la Iorga si Eminescu.
Dragi credincioase,
Lasati copii sa se nasca, nu-i omorati prin paza, nici prin
medicamente si mai ales prin avort. Cand s-a nascut Sfantul
Ioan Botezatorul, rudele si vecinii, vazand minunile ce-au
insotit acea nastere, se intrebau: "Ce va fi, oare, copilul acesta?"
(Luca 1, 66). O astfel de intrebare se va puneti si voi mamelor,
inainte de a face un avort. "Oare ce-ar putea fi copilul acesta?
Poate un descoperitor de taine din Univers, sau un erou al
neamului! Sau toiagul batranetilor noastre!" Si mai ales, nu
uitati ca "fiii sunt mostenirea Domnului, rasplata rodul
pantecelui. Fericit este omul care-si va umple casa de copii..."
(Ps. 126, 3, 5).
Parintii, prin nasterea si cresterea copiilor aduc lui Dumnezeu

jertfa bine placuta, se fac purtatori de cruce, iar crucea este o

cale ce va duce la mantuire. "Femeia se va mantui prin nasterea
de copii (I Tim. 2, 15) - spune Sfantul Apostol Pavel.
Jertfiti-va pe altarul familiei, nascand si crescand copii, pentru
ca parintii ce isi omoara pruncii, isi nimicesc singuri
continuitatea vietii si pomenirea lor pe acest pamant. Lasati
placerile trecatoare, rabdati necazurile acestei vieti, luptati cu
barbatie pentru inmultirea neamului nostru. Dumnezeu ne-a
facut in acest scop ca sa umplem pamantul si sa-l stapanim. Sa
cautam a ne arata vrednici acestei meniri dumnezeiesti, pentru
ca sa nu auzim in vremea judecatii: "Departati-va de la Mine cei
ce ati lucrat faradelegea!" (Matei, 7, 23). Rugati-va neincetat
Bunului Dumnezeu sa va ierte acest mare pacat si cereti ajutorul
Maicii Domnului, ca este o calda rugatoare pentru mantuirea
celor pacatosi, ca sa fiti izbavite de chinul cel vesnic.
Bunul Dumnezeu sa va ajute!
Arhimandrit Serafim Man
Manastirea "Sf. Ana" - ROHIA