Afar-i toamn

de Mihai Eminescu

Sonetul Afar-i toamn de Mihai Eminescu respect modelul

sonetului italian, fiind alctuit din 14 versuri organizate n dou catrene i
dou terine. Eul liric are, n acest sonet dou ipostaze: una impersonal, ca
autodresare imaginar i cealalt individualizat, exprimat ca o confesiune
liric.
n primul catren sentimentul dominant este tristeea profund a
poetului, n concordan deplin cu anotimpul deprimant toamna. Toamna
ca anotimp al stingerii cu frunza-mprtiat, picuri grele de ploaie i
rafale neateptate de vnt, creaz un prag temporal al rememorrii
trecutului din secvene consemnate scriptic n roase plicuri.
n cel de-al doilea catren, poetul departe spaiul exterior de cel interior
simindu-se astfel absena armoniei perfecte binecunoscute n majoritatea
poeziilor. Epitetul specific eminescian dulci determin de aceast dat
substantivul nimicuri, sugernd astfel plcerea interioar de a-i petrece
timpul cu amintirele cele mai preioase, izolat lumea de afar, dorind ca
nimeni s nu-i tulbure intimitatea N-ai vrea ca nime-n ua ta s bat.
Cele dou terine din finalul sonetului reflect ipostaza individualizat
a eului liric, prin folosirea pronumelui la persoana nti singular. Poetul st
cufundat n ganduri, renviind basmele copilariei, ale znei Dochii, n
timp ce ntre el i restul lumii ceaa crete rnduri-rnduri.
n ultima terin, se face simit o prezen feminin, a crei apariie
imaginar este anunat de fonirea unei rochii, de pasul moale, ce
atinge cudelicatee scndura odii. Minile ei subiri i reci acoper ochii
triti ai iubitului cufundat n visare, stare pe care silueta femeii nu o
ntrerupe, ci, dimpotriv o adncete, amplificnd aura de mister.
Referindu-se la profunda sensibilitate care-l particuleaz pe Eminescu
ntre poeii neamului, M. Eliade afirma: Eminescu a fost un om de geniu,
avea un <<sentiment tragic al vieii>>; ca toi cei ce exploreaz pn la
esen singurtatea i durerea uman, Eminescu nu refuz niciodat s
accepte realitatea. i realitatea, pentru el era izolarea Omului n Cosmos.

Omul se nate i moare n singurtate absolut, dar aceast singurtate e

populat devise, de himere i de iluzii.