1. Definitia afectivitatii. Afectivitatea este o componenta esentiala si indispensabila a
sistemului psihic uman, la fel de necesara si legic determinata ca si celelalte componente - cognitiva, motivationala, volitiva. Ea reprezinta o modalitate specifica de relationare cu lumea si cu propriul Eu. Astfel, poate fi definita ca reflectare sub forma unei trairi subiective de un anumit semn, de o anumita intensitate si de o anumita durata araportului dintre dinamica evenimentelor interne (stari de necesitate) si dinamica evenimentelor (situatiilor) externe. Raportul respectiv poate fi nesemnificativ sau neutru si, in acest caz, nu se produce nici o traire emotionala sau semnificativ caz in care se produce o traire emotionala: pozitiva, daca este "consonant" si negativa, daca este disonant.
2. Proprietatile emotiilor. Orice traire emotionala pune in evidenta o serie de proprietati de
ordin cantitativ si calitativ, precum: referentialitatea, polaritatea, intensitatea, durata, convertibilitatea si ambivalenta. Referentialitatea este proprietatea oricarei emotii specifice de a ne orienta spre un obiect, eveniment, persoana etc. si de a ne apropia (lega) sau de a ne indeparta de ele. Polaritatea este proprietatea oricarei trairi emotionale de a se asocia cu semnul valoric "+" sau "-", pozitiv sau negativ, placut-neplacut, agreabil-dezagreabil, bucurie-tristete. Intensitatea exprima incarcatura energetica pe care o activeaza si o incorporeaza in sine trairea emotionala. Ea se intinde intre foarte slab si foarte puternic, exploziv, paroxistic. Durata reprezinta intinderea in timp a trairii emotionale. Distingem o durata activa, corespunzatoare actiunii stimulului afectogen si o durata pasiva (latenta) corespunzatoare prelungirii trairii dupa incetarea stimulului (remanenta afectiva). Experienta emotionala se stocheaza si se pastreaza timp indelungat in forma memoriei afective. Raportul dintre experienta afectiva pozitiva si experienta afectiva negativa determina semnul dispozitiei de fond - optimist sau pesimist, depresiv. Convertibilitatea consta in inversarea semnului trairii emotionale fata de acelasi obiect: traire initial pozitiva se transforma in traire negativa sau invers. Ambivalenta consta in existenta intr-o structura unitara a doua trairi de semn opus in raport cu unul si acelasi obiect sau persoana: atractie-respingere, dragoste-ura (exemplu, de o asemenea structura este gelozia).