Evacuarea singelui din pulpa splinet are loc prin sistemul venos. Ve- nele trabeculare sint lipsite de tunica musculara, pe cind cea externa es- te concrescuta cu esutul conjunetiy al trabeculilor. Acest fenomen asi- ur mentinerea venelor in stare deschisé si sporeste evacuarea singe lui in caz de contractie a miocitelor netede din spling. Afara de aceasta, au mai fost constatate anastomoze intre arterele si venele din capsule splinei, precum si intre arterele pulpare. Inervatia. In splind au fost constatate fibre nervoase senzitive (den- dritelele neuronilor din ganglionii splinali) si fibre nervoase sim- patice postganglionare, care vin din ganglionii plexului solar. In cap- sulé, trabcculi, in plexurile reticulare din jurul vasclor, in peretii artere lor centrale si sinusurilor au fost evidentiate fibre nervoase mielinice si amielinice (adrenergice). Terminatiunile nervoase senzitive in for- ma de ramuri au fost evidentiate in {esutul conjunctiv, pe citolema miocitelor netede din trabeculi si din vase, in stroma reticulara. Modificdrile de Virsta inaintaté este insofits de atr pulpei albe si rosii, cea ce provoacd o raspindire mai pronuntata a sistemului de trabeculi. Atit numarul nodulilor, cit gi dimensiunile cen- trelor germinative treptat se reduc. Fibrele reticulare din pulpa alba si rosie devin mai pronuntate, contin ingrosari in forma de nod si au un traiect ondulat. Numarul macrofagelor si al limfocitelor din pulpa se miesoreaza, pe cind cel al granulocitelor si al mastocitelor. sporeste. Deseori pufem evidentia celule gigantice polinucleare — megacaroici- te — tablou caracteristic pentru copii atrini, Cantitatea pigment, care include fier (indicele procesului de necrotizare a eritrocitelor) cu virsta creste $i este localizat, in majoritate, extracelular. Regenerarea. Regenerarea fiziologica atit a limfocitelor, cit si a elementelor stromale are loc pe baza celulelor-stem. Prin experienta § fost dovedit ed splina poate regenera chiar dupa extirpafia a 80-90% din volumul inifial (regenerarea reparativa). Insa o restabilire deplina a masei si a forme: organului n-are loc. CapitolulsXvil SISTEMUL ENDOGRIN (GLANDELE ENDOCRINE) CARACTERISTICA GENERALA In corelafie cu sistemul nervos sistemul endocrin realizeaza regla rea si coordonarea functiflor organismului. Din sistemul endocrin fac parte glandele endocrine specializate sau glandele cu secretie interna, glandele incretoare, ce sint lipsite de canalul excretor, insa contin Vase ale patului microcireulator, in care isi elibereaza produsul de sec- Telie, precum si celulele endocrine izolate, ce sint raspindite in organe si {esuturi ale organismului. Atit glandele endocrine, celulele endocrine izolate produc si increta (adica elibereaza in singe si limfa) nigte factori reglatori foarte activi denumiti hormoni (dela cuvintul grecese hormao — a stimula), care au efecte stimulatorii sau | "Tn paranter# e dats denumiren conform nomenclaturii anatomice internationale 390 Micneurossereloare gi endocrine (dee. de 11— ete nearocreoare homer i flor pfsductoare de hor bestia net etme 90 non rl eee paral fe rai), nea te mont at sreoonecre in special asupra functiilor de baza ale organismului : meta- bolismul, cresterea somatica, functii de. reproducere Natura hormonilor. In marea lor majoritate hormonii {in de protei- ne (peptidele, oligopeptidele, glicopeptidele) si aminoacizi o parte-d ei —de steroizi (hormonii sexual si hormonit cortico-suprarenaliy Unit hormoni iat nagtere doar intr-o glanda endocrina (de exem- plu tiroxina — doar in glanda tiroida), altii— in citeva organe. De exemplu, insulina este, de regula, produsul celulelor-B ale pancreasu- lui, precum si al glandei parotide, a unor neuroni ai encefaluluil. Hormo- nul adrenocorticotrop (A.C.T-H.) se produce in lobul anterior al 400 |hipofizei, precum si in encefal si in unele organe (A.C.T.H. tisular), Multi hormoni oligopeptizi ai omului si mamiferelor se formeaza in encefal gi in mucoasa tractului gastrointestinal. Deseori celulele en- docrine izolate produc concomitent citiva hormoni oligopeptizi diferiti Efectul specific al hormonilor se raspindeste asupra celulelor si organelor, care poarta denumire deefectori sau celule—or- gane-tinta Receptorii cetulari ai hormonilor. Fiecare hormon poate actiona cu conditia ca el este recunoscut gi retinut de catre receptorii celular, ce se contin in celulele-tinta. Totodata, hormonul trebuie sa corespunda deplin receptorului (in mod complementar, adicd la fel cum cheia trebuie sa corespunda deplin lacatului pe care il incuie). Legatura dintre hormon si receptor este stimulata de fermentul adenilatciclaza, care provoacd, la rindul sau, formarea adenozinmonofosfatului ciclic (AMF.C.L) din acidul adenozintrifosiorie (A.T.F.}. In. continuare AMF.C.. stimuleazé fermentii intracelulari, fapt ce aduce celula- fintd in stare de excitare functional Corelatia sistemelor nervos si endocrin.” Comun’ pentru celulele nervoase si endocrine este secretarea factorilor reglatori humorali. Celulele endocrine sintetizeazi hormonii si fi elibereaza in singe, iar neuronii secretori sintetizeaza neurotransmifatori (majoritatea carora 0 constituie neuroaminele): noradrenalina, serotonina si alfii, care sint excretati in spatiile sinaptice. In hipotalamus se afl neuroni secretori, care imbind proprietatle nervoase si endocrine. Ei au proprietatea de a forma atit neuroamine, cit si hormoni oligopeptizi (des. 174) Secretarea hormonilor de cdlre organele endocrine este reglatd de catre sistemul nervos, aceste organe fiind intr-o strMsa corelatic cu el. Tn interiorul sistemulul enfocrin au loc complicate actiuni reciproce intre organele centrale si periferice ale acestui sistem. Celulele cu functie endocrind pronuntata pot fiinja in sistemul nervos, pot forma organe independente sau parti ale organelor, precum pot, de asemenea, sa existe sub forma de celule izolate producdtoare de hormoni in componenta organelor neendocrine. Printre aceste formati- uni se evidentiazé dou regiuni —centrald si perifericd, care interac- jioneaza gi formeaza un sistem unic. Agadar, sistemul endocrin este reprezentat de catre urmatoarele constituiente structurale de baz’ 1. Formatiunile reglatoare centrale ale sistemului endocrin 1. Hipotalamusul (nucleii neurosecretori) 2. Hipofiza 3. Epifiza I. Glandele endocrine periterice 1. Tiroida 2. Paratiroidele 3. Glandele suprarenale : a) substanta cortical bj substanfa_medulara a glandelor suprarenale 28 Misologe 401\deplinesc concomitent funcfii endocrine si neendo- 1, Gonadele: a) testiculul bp ovarul (vezi cap. XXII) 2. Placenta (vezi cap. V) 3. Panereasul (vezi cap. XVIII} IV. Celulele izolate producatoare de hormoni 1. Celulele neuroendocrine din grupul A.P.U.D. (de origine ner- voasa) 2. Celulele izolate producatoare de hormoni (nu de origine ner- voasa). FORMATIUNILE REGLATOARE CENTRALE ALE SISTEMULUL ENDOCRIN Hipotalamusul Hipotalamusul este centrul superior al functiilor endocrine. El controleaza gi integreaza toate funetiile viscerale ale organismului si tuneste mecanismele reglatoare endocrine cu cele nervoase, constitisind tn centri coordonator al sistemulii nervos vegetativ simpatic gi al sis- temului nervos parasimpatic. Ca substrat al unirii sistemelor nervos si endoerin servese celulele neurasecretoare, care la vertebratele supe- Tioare si om se afla in hipotalamus. Eminenfa mediaté (eminentia medialis) este un organ neurohemal al sistemului hipotalamo-hipofizar. Ea este format din ependim. Unele celule gliale ale ependimului se diferentiaza in tanicite (tanicytij, ce se disting prin prelungiri ramificate, care contacteaza cu glomeruli re- {elei capilare primare a sistemului portal al circulatiei sanguine hipo- talamo-hipofizare. In sistemul hipotalamo-adenohipofizar se acumu- leazi neurohormoni adenohipofizotropi produsi de hipotalamus, care apoi patrund in sistemul portal al hipolizei, In sistemul hipotalamo: neurohipotizar un organ neurohemal analogic este neurohpofiza (lo bul posterior al hipotizeij, unde se acumuleazd neurohormonii nona- peptidici ai hipotalamusulii anterior, care in continuare sint secretati in torentul circulator. Neuronii secretori (neuronum secretorium). In substanta cenusie a hipotalamusului se separa nuclei-perechi (peste 30 de pe rechi), care se grupeaza in regiunile anterioar’, mediala (mediobazala si tuberal) si posterioara ale acestuia, In hipotalamusul anterior se Erupeazd nuclei perechi supraoptici (nuclei supraoptici) si nuclei paraventricular’ (nuclei paraventriculares}. Nucleii supraoptici sint formati din celule neurosecretoare colinergice (peptidocolinergice) mari, care alit in pericarioni cit iin preliingiri contin granule secretoa- re bine evidentiate. Axonii acestor celule trec prin eminenta mediala si pedunculul hipofizar in lobul posterior al hipofizei, unde pe capilarele sanguine se termina capetele lor in forma de ramuri terminale ingrosate. Nucleii paraventriculari au o structuré mult mai complicata. Par tea centrala macrocelulara a acestora este formaté din celule neu: rosecretoare colinergice la fel de mari ca gi ale nucleului supraoptic gi 402din axonii lor, care patrund in lobul posterior al hipofizei. In ambi din acesti nuclei celulele neurosecretoare mari produc neurohormoni proteici (nonapeptidici — vasopresind sau hormonul antidiuretic {A.D.H.) $i oxifocind. La om elaborarea hormonului antidiuretic are loc mai cu seam’ in nucleul supraoptic, pe cind productia oxitocinei predomina in portiunea macrocelulara ‘a nucleilor paraventricula Porfiunea perifericd a nucleului paraventricular, ins, consta din celule neurosecretoare adrenergice mici. Axonii acestor celule sint ori- entaji in eminenta mediald. Tn nucleii hipotalamusului medial (mediobazal si tuberal) celu- lele neurosecretoare adrenergice (peptidoadrenergice) mici_produc neurokormoni adenohipofizotropi, prin intermediul carora_hipotala musul controleaza activitatea hormonopoietic’ a adenohipofize), Con- form naturii lor acesti neurohormoni sint oligopeptide cu. greutate moleculara mica si se separa in liberine, care stimuleazd excretia si probabil, productia hormonilor in lobii anterior si intermediar ai hipo: fizel, si statine, care inhib& funetiile adenohipofizel. Cei mai im- portanji nuclei din regiunea data 2 hipotalamusului se localizeaza tn tuber cinereum — tiucleul arcuat sau infundibular (n. arcuatus se injundibularis), care cuprinde arcuat pedunculul hipofizar, nucleul ventromedial (i. ventromedialis) si nucleul dorsomedial (n. dorsome- dialis). Principalele sectoare unde se produc liberinele si statinele hipo: talamice sint nuclei isi ventromediali, precum si celulele peptidoadrenergice din porfiunea microcelulara a nucleului paraven- tricular si celulele similare din substanja cenusie periventriculura, din zona preoptica a hipotalamusului gi din nucleul suprachiasmatic Axonii celulelor peptidoadrenergice mici, Ja fel ea si neuronii adre- nergici obignuiti care i insotesc, se indreapta in eminenta mediala in componenta fasciculului dofaminergic tuberoinfundibular, care pornes- te de la neuronii dofaminergici ai nucleilor tuberali (des. 175) Reglarea de cutre hipotatamus a glandelor endocrine periferice Influenta hipotalamusului asupra glandelor endocrine periferice are loc mai ales pe cale humorala in doud etape. Liberinele hipotala- mice activeaza lobul anterior al hipofizei la producerea si secretia hormonilor tropici corespunzatori, care actioneaz’ asupra glandelor- {inta Aceasta metoda de transmisie se numeste transadenohi- pofizara. Pentru metoda transadenohipolfzara este carecteristica amplificarea in cascada* a impulsului hipotalamie primar. Totodata hipotalamusul igi trimite impulsurile sale eferente catre efectori regulatori direct’ prin nervii simpatici sau parasimpatici ai ultimilor, ocolind hipofiza, adic’ parahipofizar. Reglarea parahipofi- zara a etectorilor endocrini poate si se manifeste prin. proprietatea formafiunilor endocrine de 2 reactiona direct (dupa principiul retré. reacliei negative) 1a hormonii proprii sau la agentii imunologici inclusi in circulatie, sau la marimea efectului propus de ele in organism. De exemplu, se inregistreaza reducerea activitatii secretoare a glandelor Paratiroide in cazul sporirit confinutului in singe a ionilor de caleiu be 403, x \(des, ica) 3 cima ara $= cantata vnneaal Ts Sfotallfeperetete vet ala paps ol eteecbie isin i de B. ert a teh! (mcgreets ures}salt, secretarea insulinei sporeste atun glucozet in singe. Hiperfunctia pronuntata si indelungata a glandet tiroide 0 provoaca imunoglobulinele tirostimulatoare patologice, care apat in organism ca autoanticorpi si care actioneaza asupra tiroidei nu prin hipofiza, ci direct asupra receptorilor celulari ai tirocitetor. Aclivitatea neurosecretoare a hipotalamusului simte, la rindul su, actiunea etajelor superioare ale encefalului, mai ales a sistemului limbic, nucleilor amigdaiiani, hipocampului si epifizei. © importanta esenjiala la indeplinirea acestor functii 0 au neuroaminele — cateco- laminele (dofamina si noradrenalina), serotonina, acetilcolina, care in hipotalamus se caracterizeaza printr-un continut mai mare decit in alte etaje ale encefalului. Totodata, asupra functiilor neurosecretoare ale hipotalamusului influenteazé puternic unii hormoni, mai ales en- dorfinele gi encefalinele, care sint produsele neurocitelor speciale ale encefalului Mipotiza «4 Hipofiza consta din trei lobi: ante posterior. Dezvoltarea. Primordiul hipofizar la embrionul uman apare in a 4-a—a 5-a sdptamind a embriogenezei in urma interactiunii_ a doua rudimente — epitelial si neural. Din epiteliul ectodermal, ce cap tuseste bolta gurii primitive (2 embrionului) profileaz’ punga hipo- jizara (punga Rathke), care se indreaptd spre baza creierului in proces de formare si pune inceputul adenohipofizei. Insa diferentierea acestei pungi epiteliale incepe doar dupa ce ea inira in contact cur proeminenta ce ae orientare opusé a veziculei intermediare a primordiului creie~ rului, proeminenta care mai apoi va deveni infundibulul ventriculului Ul. Yar portiunea bazald a veziculei intermediare pune inceputul hipo- talamusului Diferentierea pungii hipofizare epiteliale incepe cu proliferarea peretelui el anterior: care cu timpul devine Tobul anterior al hipoize eretele posterior ai aceleiasi pungi ramine a fi lobul subtire interme- diar. Uneori intre lobul anterior gi lobul intermediar se pastreaza r3- magita cavitatii pungii hipofizare in forma de fanta hipofizara ingusta. La embrionul uman aceasta fanta se oblitereaza si lobul intermediar al hipofizei ader& 1a cel anterior. Neuroglia extremitajii distale a infundibulului, proliferind, formeazi lobul posterior al hipofize’ sau neurohipofiza. Tar portiunea proximal a infundibulului, subfiindu-se, devine “pedunculul hipotizar, care leaga hipotalamusul cu hipo za Structura. Adenohipofiza este formaté din lobul anterior (lobus anterior), portiunea intermediara (pars interme- ia) si porfiunea tuberala (pars tuberalis) Lobul anterior il formeaza cordoane epiteliale ramificate — trabeculi ce formeaza o retea relativ densa. Spatiile dintre trabeculi sint umplute cu {esut conjunetiv fibros lax si capilare sinusoide, care in coldcese de jur imprejur trabeculii. Fiecare trabecul este format din celule glandulare (adenocite) de trei tipuri (des. 176). cind creste concentratia r, intermediar gi 405 ——Des. 176. Hipofiza, 1 Senema eater bell ate. eee aa ARS Unele dintre ele — cele de Ja periferia trabeculilor — contin in ci- toplasma granulatit seeetoare bine pronunjate, care fixeazd intens colorantii. In legdturé cu aceasta, asemenea adenocite se numesc endocrinocite cromofite (endocrinocytus chromophilus). Celutele care ocupa centrul trabeculului au limite neclare si citoplasma lor se colo- reaza slab. Ele sint numite endocrinocite (adenocite) cromofobe (en- docrinocytus chromophobus). In dependen{a de afinitatea tinctoria- | a granulatiilor secretoare endocrinocitele cromofile se impart in bazofile gi acidofile. Endocrinocitele bazofile (endocrinocytus basophi- lus} poarté aceasta denumire datorita faptului cd granulatiile lor fixeaza coloranti bazici. Granulatiile confin glicoproteide, care con- stituie material pentru biosinteza hormonilor produsi de adenocitele date. Cantitatea relativa normala a acestor celule constitute de la 4 pina la 10 procente din numérul total al adenocitelor lobului ante- ior. Comparativ cut altele, au dimensiuni mari. Se deosebesc doud uri de asemenea celule. Unele dintre ele se caracterizeaz prin forma rotunda sau ovala si pozitia excentricd a nucleilor, care sint impinsi a periferia celulei de c&tre macula bine dezvoitatd. Macula are structura inelard, ce corespunde complexului Golgi si ocupa centrul celulei, Granulatiile secretoare au diametrul de 200300 nm. Mito- condriile nu-s mari, dar numeroase ; reticulul endoplasmatic este re- prezentat de catre vezicule cu continul microgranular. Numarul acestor bazofile creste in timpul productiet intense a hormonilor gonadotropi (gonadotropinelor), datoritd carui fapt celulele de acest tip sint numite gonadotropocite sau endécrinocite gonadotrope (endocrinocytus gona- dotropicus) (des. 177, 1). Se presupune ca unele din gonadotropocite produc hormonul foliculostimulant (folitropina), 408Des. 176. (continuare) 1 preter ele piece UL iar altora li se atribuie formarea hormonului luteinizant (lutropina) In cazul insuficientei in organism a hormonilor sexuali in lobul anterior al hipofizei, pe baza principiului retroreactiei negative, se intensified productia hormonilor gonadotropi (mai ales a folitropinei) 407In legatura cu aceasta, in unele gonadotropocite hipertrofice se dez- volt in regiunea maculei o vacuolé mare, care intinde citoplasma, dindu-i forma inelari si impinge nucleul, ce se condenseaza, spre periferia celulei (des. 177, VIL}. Aceste gonadotropocite transformate capiti denumirea de celule ale castrarit. Celulele bazofile din a doua categorie au forma neregulata sat unghiulara (des. 177, 11). Granulatiile lor secretoare sint foarte mici (cu diametrul de 80.'150 nm) 3i au afinitate tinctoriald intensd pentru aldehidfuxina. Tn comparatie cu gonadotropocitele ele contin mai putine glicoproteine. Aceste celule produc hormonul tirotrop — tirotropina, ca- Te actioneaza asupra tiroidei, gi se numesc firofropocite sau éndocrino- cite tirotrope (endocrinocytus thyrotropicus) . In cazul cind in organism se resimte insuficienta hormonilor 2i— iodotironinelor — are loc restrueturarea tirotropocitelor. Se inten- sificd productia tirotropinei si, ca urmare unele tirotropocite erese cu mult in yolum,\se largesc cisternele reticulului endoplasmatic, citoplas- ma capita aspect de retea macroareolara. In cisternele amintite se depisteaza granule aldehidofuxinofile de calibru mult mai mare ca in tirotropocitele initiale, Asemenea tiratropocite vacuolizate sint numite celule ale tiroidectomiei (des. 17, VI). Pentru endocrinocilele acidofile (endocrinocytus acidophilus) sint caracteristice granulatii proteice mari si dense care fixeaza colo- ranti acizi (des. 177, III). Conform dimensiunilor aceste celule sint pu- {tin mai mici ca bazofilele, insa cit priveste cantitatea ele ating 30—35 procente din numarul total al adenocitelor lobului anterior al hipofi- zei, Ele aut forma rotunda sau ovala. Nucleii sint situati in centrul ce- lulei, Numarul mitocondriilor e mic, ins acestea sint magcate. Este bine dezyoltat reticulul endoplasmatic granular cu citomembrane- le aranjate paralel, {apt ce contest intensitatea sporita a sintezei proteice, Complexul Golgi este temperat dezvoltat si adera la nucleu, 51 endocrinocitele acidotile sint reprezentate de doua categort. Cele din prima categorie — somatotropocitele sau endocrinocitele so- matotrope (endocrinocytus somatotropicus) — produc hormoni de cres- tere sat somatotropina, iar cele din a doua — mamotropoci- tele sau endocrinocitele mamotrope denumite si protactinocite (endo- ctinoeytus mammotropicus seu prolactinocyti) — produce nul laetotrop sau prolactina, Valoarea principala a hor monului lactotrop (prolactinei) const in stimularea biosintezei lapte- lui in glanda mamard. Productia acestui hormon se intensifica la femeile mame dupa nastere, in timpul lactatiei si aléptarii sugarului Totodata, prolactina lungeste perioada de funetionare a corpului gal- ben in ovar, datorita carui fapt inainte mai era uneori numit si hormon luteotrop (vezi cap. XXII). Granulatiile secretoare’ din somatotropocite au form’ sfericd si ating in diametru 350—400 nm, Mamotropocitele se disting prin granu- latii si mai maseate de forma ovala sau alungita (500—600 nm in lungime si 100120 nm in 1atime) Incé un grup al celulelor cromofile il constituie endocrinocitele corticotrope (endocrinocytus eorticotropicus) sau corticotropocitele, 408care se localizeaz’ mai cu seama in zona central a lobului anterior al hipofizei gi produc hormonul adrenocorticotrop proteic (A.C.T.H. sat corticotropin). Ele au forma neregulata sat unghiulard, nucleii celulari sint lobulari, mitocondriile sint puternic dezvoltate, iar reticu- lul endoplasmatic este bine pronuntat. Desi A.C.T-H. face parte din categoria hormonilor proteici, corticotropocitele nu fac parte nici din acidofile, nici din bazofile, ci constituie un grup autonom deosebit de adenocite. Granulatiile secretoare ale acestora au forma unor vezi cule invelite de membrana ; interiorul constituie un continut proteic dens, iar intre membrana si continutul proteic ramine un spatiu lumi Citoplasma endocrinnocitelor cromofobe fixeazi slab coloranti si nu confine granulafii secretoare bine delimitate. lata de ce celulele cromofobe, care constituie circa 60%, deseori sint considerate inactive De fapt, insa, categoria cromofobelor este colectoare si include adeno cite cu divers nivel de diferentiere si divers valoare fiziologiea. Printre cle pot fi intitnite celule, care sint deja pe calea specializarii in adeno- cite bazofile sau acidofile, ins n-au dovedit deocamdata sa acumuleze granullafil secretoare specifice. Lar alte celule cromofobe, din contra, sint destul de specializate, dar, in urma secretiei intense gi de lung’ du- rata, au ramas fard granulalii secretoare bazofile sau acidofile. Ne- specializate sint doar 0 mica parte din celulele cromofobe, care pot fi considerate de rezerva. In sfirsit, printre cromofobe se intilnese celule stelate (foliculostelate). Ele sint de dimensiuni mici, dar au prelungiri intinse si ramificate, cu ajutorul cdrora se unese intr-o retea macroareo- lari. Unele din aceste prelungiri rec printre adenocitele adiacente si igi au terminatiunile pe capilarele sinusoide. Uneori, insa, celulele stelate se grupeaza in formafiuni foliculiforme nu’ prea ‘mari, in cavitajile cdrora se acumuleaza secretie glicoproteid’. Pe suprafata apicald a unor asemenea celule stelate se dezvolta microvilozitati care patrund in lumenul foliculului (des. 177, VII}. Porfiunea intermediard | a adenohipofizei prezinta o bandeleta ingusté a epiteliului. Adenocitele lobului intermediar au proprietatea de a produce secretie proteicd sau mucoasa, care, acumw- lindu-se intre celulele adiacente, favorizeaza formarea in lobulul inter- mediar a chistelor foliculiforme. Epiteliul lobului infermediar este des- partit de lobul posterior printr-un ‘strat’ intermediar subtire de tesut conjunetiv, lax. in portiunea intermediar a adenchipofizei se afl hormonul me- Janocitostimulant (meianocitotropina), precum. st lipetropina — hor- mon ce stimuleaz’ metabolismul lipidelor. Conform datelor actuale, acesti hormoni, precum si adrenocorticotropina iau, de fapt, nastere in encefal ca urmare a disocierii unei molecule initiale mari din peptida cerebrala a preproopiomelanocortinei in mai multe fragmente, fiecare dintre ele devenind unul din hormonii amintifi Porfiunea tuberaldé a adenohipofizel este regiunea adiacent pe- dunculului hipofizar si care are contact cu supratata inferioara a emi- nentei mediale a hipotalamusului. Portiunea tuberald este formata din cordoane epiteliale, ce constau din celule cubice cu citoplasma bazo- 409Des. 177. Schema structuril ultramicroscopice a celulelor glandulare ale adenohipotizel (des. de B. V. Aleogin) sl top; cls seman 1 cll at Simpler Gala i mente 3 es enceeEERECeRREETE eeefild temperata. De la cordoanele tuberale, la fel ca de la epiteliu lobu- lui intermediar, patrund trabeculi in lobul anterior ; in unele celule ale cordoanelor tuberale se intilnesc granulaii bazofile, desi in numar nu prea mare. Vascularizatia hipotalamo-adenohipofizara si importanga ei pentru reglarea hipotalamica a hormonopoiezei adenohipojizare (vezi des. 175), Sistemul hipotalamo-adenohipotizar al vageularizfiel este nuit portal (sistemul venei porte}. Arterele hipofizare aferente patrund in eminen{a mediala a hipotalamusului mediobazal, unde se ramifica in reteaua capilara (plexul capilar primar al sistemului venei porte). Aceste capilare formeaza anse si glomeruli, cu care contacteaza ramurile terminale ale axonilor celulelor neurosecretoare ale zonei adenohipofizotrope a hipotalamusului. Capilarele plexului primar se tunese in venele porte, care trec de-a lungul peduneulului hipofizar si patrund in lobul anterior, unde se disociaza in capilare de tip sinusoid (reteaua capilarad secundar4), ce se ramified intre tra- beculii parenchimului glandei. In sfirsit, sinusoidele retelei capilare secundaré se aduna in venele eferente, prin care singele, dupa ce s-a imbogatit cu hormoni ai lobului anterior, patrunde in circulatia gene- vals, Lobul posterior al hipofizei sau neurohipofiza. Lobul posterior al hipofizei fl formeaza, in principiu, celulele ependimului. Ele sint cu pre- Jungiri sau fusiforme si se numesc pituicite. Multiplele lor prelungiri tamificate gi subtiri isi au ferminatiunile in adventitia vaselor sanguine satt pe membrana bazala a capilarelor. In lobul posterior al hipofizei (in organul neurohemal al siste- mului hipotalamo-neurohipolizar) se acumuleaza hormonul antidiuretic (vasopresind) si oxitocina, care sint produse ale celulelor neurosecre- toare peptidocolinergice mari din hipotalamusul anterior. Axonii acestor celule neurosecretoare se adund in fascicule hipotalamo-neurohipofiza re, patrund in lobul posterior al hipofizei, unde se sfirgesc eu ramuri terminale mari (numite corpusculi Herring sau corpusculi acumula- tivi), care contacteaza cu capilarele (des. 178), Vascularizatia lobului posterior al hipotizei se face de eatre vasele de sine statatoare, ce pornesc de 1a arterele hipotizare infetioare. Inervatia. Hipofiza, hipotalamusul si epifiza primese fibre nervoase simpatice de la ganglionii cervicali (mai ales de la cei superiori) ai lantului simpatie paravertebral. Insa axonii neuronilor acestor gangli- oni. se termina nu in hipotalamus, ci in formatia reticulata. si in nuclei trunchiului cerebral, ale c&ror neuroni adrenergici igi trimit axonii in hipotalamus in componenta fasciculelor noradrenergice. Ast- fel, actiunea impulsurilor simpatice ajunge ta hipotalamus nu direct, ci prin excitarea neuronilor adrenergici (precum si a celor serotoninergici) mezencefalici gi limbici ai encefaiului. Efectul impulsurilor simpatice se manifesta in hipotalamus prin intensificarea circulatiei neuroamine- lor si in sporirea con{inutului de noradrenalina si serotonin. Totodata, hipotalamusul receptioneaza si informatie aferenta de la organele periferice prin intermediul nervilor centripeti Moditicarile de virsta. La embrion diferentierea adenocitelor hipofi atti iil Des. 178 Schema contactu- lui ramurit termingle ale axonulul neuronulul secre ‘or hipotalamic eu hemoca- pilarul lobului posterior al Fipotize: (dupa Gergen: aarti zare incepe in 9-a saptamina a perioadei intrauterine. Mai intii apar adenocitele bazofile, iar in a 4-a lund de dezvoltare a fatulul adenocitele acidofile. La momentul nasterii copilului diferentierea hi pofizei se incheie. Ins in perioada postnatala devin mai active mai ales adenocitele acidofile (probabil, in legaturd eu necesitatea asigura- Til productiei sporite de somatotrépin’, care stimuleaz’ dezvoltarea rapid’ a corpului copilului), iar printre bazofile predomina tirotropo- citele. In perioada pubertatil, cind incepe maturizarea sexual, sporeste numérul adenocitelor bazofile. Regenerarea. Adenohipofiza are o proprietate regenerativa redus’, mai ales din contul specializarii celulelor cromofobe. Lobul posterior al hipotizei, (lind produs al neurogliei, regenereazé mai bine. Epifiza (glanda pineal) Epiliza participa la reglarea proceselor, ce se desfasoara in orga nism ritmic sat ciclie, de exemplti a ciclului ovarial-menstrual. Varia- {iile ritmice ale altor functii periodice intensitatea cdrora se schimba 412‘in mod firese pe parcursul zilei gi noptii, sint numite cireadiene (din latina ‘circa diem — aproximatiy 0 zi). Ritmurile circadiene {in, fara Indolal, de alternanga zilel 31 noptil (perioadelor. de luming 4! tntu- netic) si dependenta lor de epifiz’ demonstreaza c& activitatea hormo- jopoietica a acesteia din urma o determina proprietatea ei de a dis- tinge alternanta excitaillor uminoase, receptionate de organism jezvoltarea. La embrionul uman’ primordiul epifizian apare la a5-a — a 6-a saptamind a perioadei intrauterine, manifestindu-se prin proeminenta diencefalului. La ciclostome, amiibiene si reptile (sopirle) se formeazé citeva asemenea excrescente parapineale, inclusiv ochiul parietal impar. La mamifere gi la om ochiul parietal nu se dezvolta, insa epifiza pastreaza proprietatea de a reactiona la excitafiile luminoase, care i se transmit de la retina ochilor pari prin nervii simpatici ‘ Peretele diverticulului epifizar se ingroas’, iar lumenul lui se oblitereaza. Din aceeasi proeminen{a, apare ca ingrogare a ependimului un organ subcomisural suplimentar care in procesul dezvoltirii de mai departe intra in componenta epitizel Structura. Pe dinafard epifiza este invelita de o capsula conjunctiva subtire, de la care in interiorul glandei se ramifiea septuri, ce formeaza stroma gi impart parenchimul in lobuli (des. 179}. In parenchimul pi- neal se disting doud tipuri de celule — pineatocite secretoare (endocri nocytus pinealis) si gliocite de susfinere (gliocytus centralis). Pinealo- citele sint situate in partea centralé a lobulilor. Ele sint putin mai mari decit celulele neurogliale de sprijin, au forma multiunghiulara, nucleii lor sint veziculogi cu nucleoli mageati. De la corpul pinealoci- tului pornese prelungiri lungi ramificate, ce se aseamand cu dendritele si care se intretes cu prelungirile celulelor gliale. Ramificatiile, dilatin- du-se in forma de maciucd, se indreapta spre capilare si contacteaza cu ele. Citoplasma acestor dilatatii in forma de maciuca contine granulatii osmiofile, precum si vacuole, mitocondrii, Exista pinéolocite lucide (endocrinocytus lucidus) care conjin citoplasma omogena de culoare clara, si pineolocite dense (endocrinocytus densus) de dimensiuni mai mici gi cu incluziuni acidofile (iar uneori bazofile) in citoplasma Posibil cd ambele forme nu constituie varietafi autonome, ei sint le aflate in diferite stari functionale sau celule predispuse la le virsta. In citoplasma pinealocitelor se depisteaza multiple complexul Golgi bine dezvoltat, lizozomi, vezicule ale ret culului endoplasmatic agranular, ribozomi si polizomi, Celulele gli predomind la periferia fobulilor. Citoplasma’ lor este saci, nuc! sint condensati. Prelungirile lor se indreapt& spre septuri con: junctive interlobulare, formind un fel de chenar marginal al lobulului Funcfiile. Desi epifiza are mici dimensiuni, activitatea ei functional este destul de complicata si variata, Observatille clinice gi experimentale demonstreaz& cé epifiza irineaza dezvoltarea aparatului genital (de- gradarea acestei giande, hipoplazia sau ¢pifizectomia experimental la animalele infantile au drept urmare pubertatea precoce). Actiunea itoare a epifizei asupra flnctiilor sexuale este determinatd de ciiva factori. tn primul rind, pinealocitele produc serotonin a, 41379, Epifize omulvi (schemap SaaS ay cee Pee rat osaprae na ena aD weaalaale eae nT ea care chiar in cadrul lor se transforma i melatonina. _ Acest neuroamin, probabil, reduce sau frineaza secretarea gonadoliberinei de cdtre hipotalamus si a gonadotropinelor lobului anterior al hipofizei Totadata, pinealocitele produce un sir de hormoni proteici, printre care si antigonadotropina, care slabeste secretia lutropinei lobului anterior al hipofizei, Impreuna cu antigonadotropina pinealocitele for meazi un alt hormon proteic, care sporeste con finutul de potasiu in singe, deci, care participa la feglarea metabolismului mineral, Numarul peptidelor reglatoare, pro: duse de pinealocite, se apropie de 40. Cele mai importante dintre ele sint arginin-vasotocina, tiroliberina, tuliberina si chiar tirotropina, Elaborarea hormonilor oligopeptidici tmpreun’ cu neuroaminele (sero: tonina si melatonina) confirma natura neuroendocrina a pinealocitelor, precum si apartenenta lor la sistemul A:P.U.D. (vezi pag. 467) Inervatia. Fibrele nervoase simpatice, care patrund in epifizd si se termina in parenchimul lobulilor ei, isi au inceputul de la ganglionit cervicali superiori ai lan{ului simpatic paravertebral. Impulsurile simpatice intensified n epifiz’ procesul de transformare a serotoninei in melatonina Modificarile de virsta. Epifiza omului atinge starea dezvoltarii sale maximale la al 5-lea — al 6-lea an de via{, iar dup’ aceasta, desi con. autinwa sa functioneze, incepe involutia ei de virsta. Un anumit numar de Pinealocite se atrofiaz’, iar stroma prolifereaza gi in ea sporese depunerile de saruri fosfatice si carbonatate in forma de globule stra- tifieate, care poarta numirea de nisip medular. GLANDELE ENDOCRINE PERIFERICE Tiroida i Dezvoltarea embrionara. Primordiul tiroidian apare la embrionul omului in a 3-a— a 4-a séptimind a perioadei intrauterine, reprezen- tind o proeminenta a peretelui faringelui, situata/intre prima si a doua pereche a receselor branhiale. Aceasta proeminen{é creste in lungul intestinului faringian in forma de cordon epitelial. La nivelul perechilor I-IV ale receselor branhiale acest cordon se dedubleaz, punind ince- putul lobilor tiroidieni drept si sting in proces de formare. Cordonul epi- telial initial (ductus thyreoglossus) , ce corespunde canalului exeretor, se atrofiaza si de la el se pastreazi doar istmul, care 1a om uneste cei doi lobi ai giandei tiroide, si portiunea proximala in forma de foseta (foramen eoecim) Ia radicina limbii Ia majoritatea celorlalte mami- fere se atrofiaza si extremitatea distala a cordonului epitelial, din care cauza nu se dezvolta istmul, iar ambii lobi ai glandei tiroide se izoleaza. Rudimentii lobilor prolifereazé repede, formind rejele laxe de tra. beculi epiteliali ramifica{i ; din ei se formeaza foliculi, iar in spatiile dintre acestia concreste mezenchimul cu. vase sanguine si nervi. Tot odatd, omal gi mamiferele au celule neuroendocrine parafoliculare, care apar din neuroblaste Structura. Tiroida este invelité de o capsula conjunctiva, ale carei straturi intermediare sint indreptate in adinc si despart organul in lo- buli (des. 180). Drept unitati morio-functionale (adenomeri) ale tiro idei servese foliculii —formatiuni veziculare-inchise de forma sferi- ‘ca sau putin alungita 1 dimensiunt varlabile, care au tn interior cavitaif Uneori, cind activitatea functionala a tiroidei e de o intensitate sporita (de exemplu in cazul.tirotoxicozei), peretele foliculului formeazé multi ple cute si conturul foliculilor eapat aspect stelat. In lumenul folicu- lului se acumuleaz’ coloid — produs secretor al celulelor_epiteliale, care constituie inveligul foliculului. In organismul viu coloidul este un lichid viscos, care const, in special, din tiroglobulind. Foliculii se despart prin straturi intermediare de tesut conjunctiv fibros lax, prin ea- re tree multiple capilare sanguine si limfatice, ce intretes foliculii, pre ‘cum si fibre nervoase. In aceleasi straturt intermediare se depisteaza in gramadiri compacte de celule epiteliale tiroide. Afara de aceasta, in Straturile conjunctive intermediare intotdeauna se intilnese limfocite $i celule plasmatice, precum si bazofile tisulare. Endocrinocitele joliculare (endocrinocyius follicularis) sau tirocite~ le sint celule glandulare, ce formeaza o bund parte din peretele foliculi- lor si a epiteliului extrafolicular. In foliculi tirocitele formeaza inveligul (petetel) ¢! se aranjeard intr singur strat pe membrana bazal, care margineste foliculul pe dinafara. In cazul unei activitati functio- asIE aera eee ened nale temperate (normofu a glandei tiroide tirocitele au forma cubied gi nuclei sferici. Coloidul secretat de ele umple cu masa sa omo- gena lumenul folicular. : Pesuprafafa apicala a tirocitelor, care e indreptata spre lumenul fo- liculului, se intilnesc microvilozitati. Celulele adiacente in invelisulfo- licular sint strins legate intre ele prin multipli desmozomi si prin lame terminale bine dezvoltate. Totodata, pe masura intensificdrit activita- {il tiroidiene, pe suprafetele laterale ale tirocitelor apar excrescente digitiforme (inter digitai), care intra in imprestunile corespunzdtoare de pe suprataja laterald 4 celulelor adiacente, in tirocite sint bine dezvoltate organitele celulare, care participa in special la sinteza proteicd. Produsele proteice sintetizate de catre lirocile sint secrelale in cavilatea foliculului, unde se inchele procesul de formare a tirozinelor si tironinelor iodurate (aminoacizi, ce intra in componenta moleculei mari si complicate a tiroglobulinei}. Hormonii tiroizi pot nimeri in circulafie doar dupa eliberarea lor din aceasta molecula (adicd dupa disocierea tiroglobulinei). insa, crese ne- cesitatile organismului in ce priveste hormonul tiroid si activitatea functionala a tiroidei se intensificd (hiperfunctia tiroidei), atunci tirocitele foliculilor se umfla, capatind forma prismaticé. Coloidul intrafolicular devine in acest caz mai fl patrund multiple vacuo- le de resorbtie. Slabirea activitatii functi (hipofunctia tiroidei) se manifesta, ins, invers — prin comprimarea coloidului, prin stagna- rea lui in interiorul foliculilor, ale earor_diametru_si volum:se marese considerabil ; inalfimea tirocitelor, insé, se micgoreaza, ele capat formé turtit’, iar nucleii lor se intind paralel cu suprafa(a foliculului Pe masura infensificarii activitatii tiroide creste numarul si dimensiunile microvilozitatilor. Concomitent, suprafa{a bazala a tirocitelor, care este aproape. neteda in perioada repausului functional, devine plicaturata, fapt ce sporeste contactul tirocitelor cu spatiile perifoliculare. 16 |Ciclul secretor al foliculilor. Ciclul secretor al foliculilor cuprinde doud faze : faza de productie si faza de excretie a hormonilor. Faza de productie, de la care incepe ciclul secretor al tirocitelor, consta in absorbtia prin intermediul suprafetei bazale a substantelor iniiale ale vitoaret secrefii (aminoacizi, inclusiv tirozina, fod si alfi ioni minerali, unii hidrati de carbon, apa), care sint adusi spre tiroida in componenta singelui, In reticulul endoplasmatic se des- fagoara procesul de formare a moleculei tiroglobulinice. Compusii creati se deplaseazé treptat in regiunea comlexului Golgi, unde la baza polipeptidé adera componentele glucidice si are loc formarea ve- ziculelor, ce contin tiroglobulina. Apol ele se muta spre membrana api- cala a tirocitului, unde pe calea exocitozei continutul lor patrunde in cavitatea foliculului. Tirocitele absorb iodul din singe in forma de iodurd (mai precis, de ioni ai iodului), dar, intrucit in molecula tirozinei se poate include numai iodul atomic, ionul iodului se oxideazd sub actiunea fermen- tului peroxidazei si se obtine iodul atomar (I). Acest proces se desfasoard pe suprafata apicala a tirocitului gi a microvilozitatilor tui, adicd la hotarul eu cavitatea foliculului. Tot in tirozine, chiar cind acestea se aflé in componenta bazei polipeptide a moleculei tiroglo- bulinei, se include mai intii cite un atom de iod (din tirozine se formea- 24 monoiodtirozinele), apoi incé unul, dupa care monoiodtirozinele se transforma in diiodtirozine, care Se unesc perechi in tetraiod- tironina. Paralel cu tiroxina se formeaza, de asemenea, triiodtironina, Triiodtironina este cu mult mai activa decit tiroxina, Faza de excretie incepe cu reabsorbtia coloidului si decurge neuniform— in dependent de gradul si durata activita{ii glandei tiroide. Dact aceasta activitate este puternica (de exemplu atunci cind este provocata de prezenta excesiva a tirotropinei) , atunci tirocitele capita toate semnele necesare ce denota intensitates activi- {Atl Jor fagocttare, Fle se umfld. Sporeste mult volumul sf inaltimes lor. Pe suprafata apicala, paralel cu sporirea numarului si dimensiuni- lor microvilozita{ilor, apar pseudopodii. Coloidul este inglobat de tiro- cite pe calea fagocitozei. Fragmentele fagocitate ale coloidului, care au nimerit in internul tirocitului, cu ajutorul aparatului lizozomal sint su- puse proteolizei si din moleculele tiroglobulinei fagocitate se elibereaza iodtirozinele si iodtironinele. lodtitozinele in citoplasma tirocitelor se disociaza, iar iodul eliberat se reutilizeaza in procesul hormonogenezei ulterioare. lodtironinele, insa. se excretd prin membrana bazala tirocitului in torentul circulator sau in limfa. Fagocitoza coloidului dureaza doar citeva ore Endocrinocitele parafoliculare (endocrinocytus parafollicularis) sau caleitoninocitele. Inorganismul matur celulele parafoliculare se localizeaza in peretele foliculilor, sedimentin- du-se intre tirocitele adiacente, dar nu ating cu virfurile lor lumenul foliculului (localizarea intraepiteliala a celulelor parafoliculare). Tot- odata, celulele parafoliculare se localizeaza si in septurile conjunctive interfoliculare (des. 182). Ca dimensiuni celulele parafoliculare le depa- sese pe tirocite, au forma rotunda, uneori unghiulard. Spre deosebire 27 Witlie 47Des. 18. Schema trocitulul si prosesulu de secretie (des. de BV. Aleosin) ‘esi rnaperdet sealant et arenth te pean: 4° rata endpieamats et tboue Sileol eit 4 delaareavexilr sere ecomaitde sre membrane de tirocite celulele parafoliculare nu absorb iodul, ins imbina crearea neuroaminelor (noradrenalina gi serotonina) pecalea decarboxilarii tirozinei si riptofanului—5 (aminoacizi aroma. tici — precursori ai neuroaminelor amintite) cu biosinteza hormoni lor proteici (oligopeptidici) calcitonin si sematostat na Granulatiile secretoare, ce populeaza dens citoplasma celulelor arafoliculare, pun in evidentd o puternied osmiofilie si argirofilie fn eitoplasma celutelor. parafoliculare.sint bine. dezvoltate reticulul endoplasmatic granular si complexul Golgi. Granulatille secretoare ale celulelor parafoliculare sint de doud fel. In unele celule paralo liculare predomina granulatiile mici dar bine osmiofile. Celulele de acest tip produc calcitonin’. Celulele parafoliculare de alt tip confin granulatii mai magcate dar slab osmiofile. Aceste celule produc somatostatina. 418cee te ee ns Vascularizafia. Tiroida este alimentata din plin cu singe. Intr-o unitate de timp prin glanda tiroida trece aproximativ tot atita singe ca si prin rinichi, plus la aceasta intensitatea vascularizdaii sporeste odata cu cresterea activitatii functionale a tiroidei Inervatia. Tiroida este bogata in fibre nervoase simpatice §i ‘rasimpatice, dar acfiunea impulsurilor nervoase directe asupra activi- tatii foliculiior nu este mare si se suprapune de cdtre efectele humorale ale tirotropinei. Totusi, exeitarea ganglionilor simpatici cervicali sau actiunea substantelor adrenergice provoacd un efort mic, dar sigur de producere si cedare a hormonilor tiroidici iodurati. desi in conditiile date vasele sanguine se stenozeaza si se reduce torentul circulator prin tiroida. Impulsurilor parasimpatice, din contra, le apartin efecte inhibitoare. Celulele parafoliculare sint private complet de dependenta fata de hipofiza si hipotizectomia nu impiedica activitatea lor. Totodata, ele reactioneaza clar la impulsurile simpatice (stimulente) si parasimpatice (inhibitoare} directe. 20Regenerarea. Parenchimul tiroidei se distinge printr-o sporité ca- pacitate de proliferare. Sursa de crestere a parenchimului tin se dovedeste a fi epiteliul folicular. Diviziunea tirocitelor provoacd cres- terea suprafefei foliculului, in urma c&rui fapt apar plici, excrescente si papile, care patrund in’cavitatea folicularé (regenerare in- trafolicularg). Inmulfirea celulelor poate avea drept urmare si aparitia mugurilor cpiteliali, care imping membrana bazala in afar8, in spatiul interfoli- cular. Cu vremea in tirocitele ce prolifereaza ale acestor muguri re cepe biosinteza tiroglobulinei, fapt ce provoacd diferentierea insulelor in microfoliculi (des. 183). Microfoliculii, in urma continuarii sinte- zei si procesului de acumulare a coloidului in cavitaile lor, se marese gidevin la fel ea formele materne (regenerare extratolicu: ara). Celulele parafoliculare nu participa la foliculogeneza. Glandele paratiroide Importanta functionala a glandelor paratiroide const in reglarea metabolismului de calciu, Ele produc hormonul proteic para- tirina, care actionind asupra {esutului osos — rezervorul de acu- mulare a calciului in organism,— stimuleaza eliberarea ultimului, fapt ce are drept urmare sporirea confinutului ionului dat in singe (actiune hipercalcemica), iar in oase survine demineralizarea partiala. Prin ur- mare, paratirina si calcitonina celulelor parafoliculare ale tiroidei, ce au actiune hipocalcemica, constituie o pereche antagonist si prin interactiunea Jor se asigura nivelul constant de calciu in singe (homeo- staza calcica a organismului) Dezvoltarea. Primordiul glandelor paratiroide constituie 12 em- brion proeminentele epiteliului celor de-a 3-a $i a 4-a perechi ale pungi- lor branhiale ale intestinului faringian. Aceste proeminente se divizeaza prin strangulare si din ficcare s¢ dezvolti cite 0 glandé paratiroids aparte, care rmine autonoma chiar daca in procesul embriogenezei ul- terioare unele dintre ele se includ in tiroida. Structura. Fiecare gland’ paratiroida este invelitd de o capsulé conjunctiva subtire. Parenchimul ei este reprezentat de catre trabe- culi — cordoane epiteliale sau ingramadiri de celule epiteliale endocri. ne, numite paratirocite (endocrinocytus parathyroideus} , despartite in- tre ele de septuri intermediare subtiri ale tesutului conjunctiv lax cu multiple capilare (des. 184, A, B). Desi intre paratirocite sint bine de tate spatiile intercelulare, celulele adiacente sint unite prin inter- digitatt si desmozomi, Exista: paradiocite principale. (endocrinoc tus principalis} si paratirocite oxifite (endocrinocytus oxyphilicus), Citoplasma paratirocitelor principale este bazofila. In zonele periferice ale citoplasmei sint raspindite aglomerari de ribozomi liberi (po- lizomi), fapt ce denot& intensitatea sporit’ a sintezei proteice. Com- plexu! Golgi este bine dezvoltat si e reprezentat prin recese turtite si multiple vezicule. In ele se formeaza granulatii secretoare cu diametrul de 150—200 nm. Sint multe mitocondrii. Ele au forma alungita si criste transversale bine dezvoltate. In condifille intensificdrii activitatii se- 421cretoare @ glandelor paratiroide celulele principale cresc in volum. Paratirocitele principale sint de doua tipuri: lu cide (endocrinocytus Pfincipalis lucidus) i dense (endoerinocytus principals densus In citoplasma celulelor lucide se intilnese incluziuni de glicogen. In parat le oxifile (acidofile) sint destul de multe mitocondrii. Ce- lulele amintite nu sint tipuri autonome ale paratirocitelor, ci consti tuie doar niste stari evolutive sau funetionale ale acestora. Asupra activitatii secretoare a glandelor paratiroide nu influen: eaz hormonii hipofizari. Dupa principiul retroreactiei glanda para- lirolda reactioneazs operativ la cele mai mict varia(ii ale continutu lui de caleiti in singe. Activitatea glandei se intensified la hipocalee- mie si scade la hipercalcemie. Paratirocitele dispun de receptori capa bili $a recepfioneze nemijlocit actiunea directa asupra lor a inonilor de calciu, Vascularizatia. Vasele glandelor paratiroide au pereti subtiri. Ar terele se scindeaza in multiple capilare (se capilarizeaza}, venele nu anastomozeaza, formeaza o retea reticulara. Ele se largesc in forma de lacuna si se adund in plexuri subcapsulare, care comunicé cu venele tiroidei Inervatia. Glandele paratiroide capt din plin inervatie simpatic’ si parasimpatica. Fibrele amielinice cu ramuri terminale asemana- toare cu nasturi sau ineluse, se sfirgese intre paratirocite. In jurul celulelor oxifile terminatiunile nervoase capata forma costletelor. Se intilnese, de asemenea, si receptori incapsulati. Actiunea impulsuri- lor nervoase emise este limitata de cdtre efectele vasomotorii Modificarile de virsts. La nou-nascuti si copii mici in parenchimul glandelor paraliroide se depisteazd doar celule principale, Celulee oxi ile apar nu mai devreme decit la virsta de 5—7 ani, cind numarul lor creste rapid. Dupd 20—25 ani de viata progreseazd treptat acumularea adipocitelor. La batrinefe venulele, incoldcindu-se, eapata deseori as- pect de anse inelare. Suprarenalele Glandele suprarenale sint organe perechi, formate prin unirea a doud glande hormonoproducatoare separate si constituite din substan tacorticala si medulara de origine,mecanism reglator si// valoare fiziologica diferita (des. 185). 3 Dezvoltarea. Primordiul portiunii corticale se depisteaza la em- brionul uman tn a cincea saptamina a perioadel intrauterine, cind este reprezentat de un epiteliu celomic ingrogat, situat de ambele parti ale bazei mezenterului. Mai apoi aceste ingrosari epiteliale, formate de ce- lule mari cu citopiasma acidofila, se unese compact in corpul inter- renal. Colulele acidofile devin primordiul stratului cortical primar (etal) al viitoarelor glande suprarenale. In a 10-a saptamind a perioa- dei intrauterine stratul cortical primar se inveleste la exterior cu mici celule bazofile (ele de asemenea provin din epiteliul celomic), care pun inceputul corticosuprarenalei definitive. \celasi epiteliu celomic, care este primordiul corpului interrensl, 43424 Dep. 185. Schema strucuri suprarenalel (des, de BV. Alos ivbemetoniins): C— adrnocortinciesta la baza cordoanelor sexuale— primordiile gonadelor,— fapt ce conditioneaza interactiunea lor functionala si afinitatea naturii chimice 2 hormonilor steroizi produsi de ei. ‘Medulara suprarenala apare la embrionul uman in a 6-a —a 7-a saptamina a perioadei intrauterine. Din primordiul general al gan- glionilor simpatici, aflati in regiunea aortala a embrionului, se separa neuroblastele (simpatoblastele), care patrund in corpul interrenal, unde se inmultese gi pun inceputul medularei suprarenale. Deci, celu lele glandulare (cromafine} ale portiunii medulare suprarenale urmea- 28 si fie considerate neuroendocrine. La embrion celulele cromafine conjin la inceput doar noradrenalina, iar adrenalina aparc in ctapele mai tirzit ale embriogenezei Corticala sau corticosuprarenata (substanja cortical a suprarena: lelor) Structura. La exterior glandele suprarenale sint invelite de 0 cap- sula conjunctiva, care are dou’ straturi — extern (dens) si interi (lax). Sub capsula se asterne un. strat intermediar subtire de celule epiteliale mici, prin inmuitirea cérora se asigura regenerarea corticalei si se creeaza conditii pentru aparitia corpusculilor interrenali supli- mentari, care uneori sint descoperiti pe suprafata suprarenalelor gi care adesea stau a baza tumorilor (inclusiv maligne) Endocrinocitele corticale (endocrinocytus corticalis) formeazd cor- doane epiteliale orientate perpendicular la suprafata suprarenalei. Corticala este formati din trei zone : glomerulata, fascieulaté gi reticu laid. Spatiile dintre cordoanele epiteliale sint umplute de tesut con- junttiv lax, prin care trec capilarele sanguine si fibrele nervoase, ce incolacese cordoanele. Zona glomerulata (zona glomerulosa) este alcatuita din endocrinocite corticale, care formeaza ingramadiri rotunjite (glo- meruli). Celulele din aceast’ zond contin putine incluziuni_ de lipide. Reticulul endoplasmatic agranular al celulelor contine vezicule mici, printre care se intiinese ribozomi. Mitocondriile— de forma ovala sau alungitd, se deosebesc prin criste lamelare. Este bine dezvoltat com- plexul Golgi In zona glomerulata se elaboreaz’_aldosteronul— hormon mineralocorticoid, care controleaz continutul de sodiu in organism. Totodata, mineralocorticoizii accelereaza procesele inflamatoare. Mine- ralocorticoizii au importan{a vitala. Distrugerea sau extirparea zonei glomerulate are urmari letale. Intre zonele glomerulata si fasciculata se aflé un strat subtire de celule mici nediferentiate. Acest strat se numeste intermediar sau sudanofob. Se presupune cé inmultirea celulelor din acest strat intermediar asiguré completarea si regenerarea zonelor fascicu- lata si reticulata, Zona fasciculata (zona fasciculata) ocupa portiunea mediana @ cordoanelor si este cea mai pronuntata. Endocrinocitele corticale din zona data (des. 186) se disting prin dimensiuni mari de forma cubicd sau prismatica ; pe suprafata dinspre capilare exist 495Des. 198 Microfolografia electronick @ unui 54000 (dupa V. P. Dereveanko} sdrenocorticocit din. zona fasciculata ‘microvilozitafi. Citoplasma acestor celule confine foarte multe picaturi de lipide. Mitocondriile sint magcate, rotunde sau ovale, cu criste de ti pul unor tubi sinuosi si ramificati (criste veziculare). Reticulul endo- plasmatic neted este bine pronuntat. Ribozomii din citoplasma se ail in stare libera. Afar de celule lucide, se intilnese in numar diferit si celule dense (cu citoplasma densa) care contin putine incluziuni de lipide, dar au un numér sporit de ribonucleoproteide, Tn celulele dense, afara de reticulul endoplasmatic agranular bine dezvoltat, este prezent si reticulul endoplasmatic granular. Celulele lucide $i dense repre- zinta diferite stari functionale ale unora si acelorasi endocrinocite cor- 125ticale, Se presupune c& in celulele dense are loc sinteza unor proteine specifice — fermenfii, care mai apoi participa la formarea corticosteroi- zilor, fapt confirmat de continutul bogat in citoplasma celulelor dense a ribozomilor (ribonucleoproteidelor). Pe masura elaborérii si asimila- tii steroizilor citoplasma celulara devine mai lucida gi intra in faza ex- crefiei in citculatie a produsului secretor finit. In zona fasciculata se produc urmatorii hormoni glucocorticoizi corticosteron, cortizon, hidrocortizon (cor- tizol). Ei influenteaza asupra metabolismului glucidelor, proteine- lor si lipidelor, intensified procesele fosforilatoare din organism, fapt prin care contribuie Ia formarea substanfelor bogate in energie, pe care 0 elibereaza apoi pentru asigurarea energeticd a tuturor proceselor vitale, ce se desfasoard in fiecare celuld a organismului. Glucocorticoi- dele Torteazd gluconeogeneza (formarea glucozei contul proteinelor) si depunerea glicogenului in ficat si miocard, mobilizeaza proteinelor tisulare. Dozele mari de glucocorticoide provoaca distructia si dezintegrarea limfocitelor si cozinofilelor sanguine, fapt ce are drept Urmare limfocitopenia si eozinofilopenia, precum si frinarea proceselor inflamatoare in organism. Zona reticulata (zona reticularis). In ea cordoanele epi teiale ge ramifiek forming o retea laxd. Adrenocorticocitele Ist micgo- reaza dimensiunile si devin cubice, rotunde sau unghiulare. In ele se micgoreaza_ con ide, iar numarul celulelor dense creste. Cristele mitocondriilor din adrenocos sint tubulare. Reticulul endoplasmatic in aceste adrenocarticocite este indeosehi_ vacuolar, in citoplasma predomin& ribozomii liberi. Complexul lamelar este bine dezvoltat. In zona reticulata se produce hormonul androgenste roid, care dupa natura chimicd si proprietatile sale fiziologice se aseamana cu testosteronul testicular. [até de ce deseori tumoarea corticosuprarenala la femei provoaca virilismul (dezvoltarea caracte- relor sexuale secundare masculine, mai cu seam a mustatilor si bar bii). In zona reticulata se elaboreaz, de asemenea, hormoni sexuali feminini (estrogeni si progesteron), dar in cantitati nu prea mari. Uneori in zona reticulata, la hotar cu medulara (substanta medulara) se pastreaza ramasife ale stratului cortical fetal. Celulele lui se di- sting prin citoplasma acidofilé, Aceste formatiuni restante mai sint numite si zona-X. Ea este permanent depistata in suprarenalele femele- lor unor mamifere, iar la masculi aparitia ei se observa dupa castrare. Medulara sau medulosuprarenala (substanta medulard a suprare-- nalelor) Structura. Medulara (medulla) este despartita de corticala printr- tun sept conjunetiv subtire pe alocuri intrerupt. Aceasta porfiune a suprarenalelor o alcatuiesc Ingramadiri de celule relativ mari de forma fotunda — endocrinocite medulare sau cromafinocite (endocrinocytus medullaris}, intre care se afla vase sanguine (sinusoide). Exista endo- crinocite lucide sau epinefrocite (endocrinocytus lucidus,epinephrocy- tus}, care secreta adrenalina si endocrinocite dense sau norepinefrocite or{endocrinocytus densus), care secret noradrenalind, Citoplasma celu- lelor este bine umpluta'cu granulatii secretoare electrono-dense cu diametrul de 100—500 nm marginite de membrana. Miezul granulei il constituie proteina, care acumuleazé catecolaminele secretate — noradrenalina si adrenalina. Dupa preluctarea glan- delor suprarenale cu solutie de bicromat de potasiu, in celulele glan- dulare se depune un precipitat cafenit al oxizilor primari de crom. In acelasi mod celulele date restabilesc tetraoxidul de osmiu 51 nitratul de argint, datorita carui fapt aceste celule capata denumirea de cro- mafine sau osmiofile, sau argirolile'. Totodata, medulara confine si neuroni multipolar ai sistemului nervos autonom. Reglarea funetiilor secretoare ale corticosuprarenalei. Stimulato. ul specific al activitatii hormonoformatoare din zonele fasciculata si reticulats este adrenocorticotropina adenohipofizara (A.C.T.H.) Reglarea zonei glomerulate este mai complicatd. Intrucit aldoste- ronul se formeaza din corticosteron, a carui biosinteza o stimuleaza A.C.T.H., primele etape ale genezei mineralocorticoizilor se supun actiu nii acestui activator adenohipofizar, ins transformarea corticostero- nului in aldosteron este determinata de interventia cuplimentard a re ninei (hormon elaborat in rinichi) Modificarile de vist. Corticosuprarenala omului atinge nivelul dez vyoltarii depline la virsta de 20—25 de ani, cind raportul latimii celor trei zone ale ei se apropie de 1 : 9: 3. Dupa 59 de ani latimea corticalei incepe a se micsora. In endocrinocitele corticale se reduce treptat numa- rul i dimensiuinile incluziunitor de lipide, iar septurile conjunctive in. termediare dintre cordoanele epiteliale se ingroasa. Reductia afecteaza mai ales zona reticulatd si partial zona glomerulat8. Zona fasciculata, insa, se mareste relativ in laime, fapt ce asiguré intensitatea suficient’ a functiei glicocorticoide a suprarenalei pina la batrinete. Medulosup- rarenala nu suferd insemnate modificart de virsta. Dupa 40 de ani se inregistreaza hipertrofia partiala a cromafinocitelor, dar numai la batrinefe in ele au loc schimbéri atrofice, slabeste sinteza catecolami: nelor, iar in vase si stroma se depisteazd simptome ale sclerozei Vascularizatia. Medulara si corticala suprarenalei au vasculariza- ie comuna. Arterele din suprarenala se ramifica in arteriole, care jormeaza 0 densa retea subcapsulara, de la care pornese capilarele, ce alimenteaza cu singe corticala. Endoteliul lor este fenestrat, ceea ce favorizeaza patrunderea hormonilor corticosteroizi din endocrinocite- lecorticale in torentul circulator. Din zona reticulata capilarele patrund in portiunea medulard, unde capita forma sinusoida si se varsé in venule. Acestea, la rindul lor, trec in plexul venos medular. Paralel cu ele, in portiunea medulara patrund, de asemenea, arterele care incep de la reteaua subcapsulara. Trecind prin substanta corticald $i imboga- tindu-se cu produse secretate de adrenocorticocite, singele aduce cu el Ja cromafinocite fermenti speciali produsi in substanta corticala, care activeazé procesu! de metilare a noradrenalinel, adicé formarea adre- ~T Afara de medulara suprarenalelor, aglomertri de celule eromatine se alla si in ucagangtiont ee inca in component sitemuturnervos vegeta tn corpusclt fre: 428In portiunea medulara ramificatia vaselor sanguine este de aga na- tura incit fiecare cromafinocit cu un capat contactea arterial, iar cu celétalt este indreptat spre sinusul venos, in care seereta catecolamine. Sinusurile venoase se unesc cu vena centralé @ suprarenalei, care se varsa in vena cava inferioara. Astiel, In circulatie ’itrund concomitent si corticosteroizi, si catecolamine, datorita carui fapt este asigurata posibilitatea actionarii in comun a ‘ambilor factori regulatori asupra organelor efectoare sau a tntregului sistem efector. Prin alte vene, insa, singele din substanta corticald si din medulara se vars& in vena porta a ficatului, aducind in ea adrenalina (care inten- sified procesul de mobilizare a'glucozei din glicogen) si glucocortico: ide, care, din contra, stimuleaza gluconeogeneza in ficat Inervatia. Suprarenalele primesc impulsuri nervoase eferente in special prin nervii splanhnici si vagi. Substanta corticala confine fibre simpatice postganglionare (amielinice), iar porfiunea medulara (la fel ca si alfi ganglioni simpatici)— fibre preganglionare (mielinice). Tn capsula deseori se intiInese microganglioni si celule nervoase ganglio- nare izolate. In portiunea corticala, a carei activitate o stimuleaza A.C.T.H. adenohipofizar, rolul impulsurilor nervoase directe se reduce la efectele vasomotor. In medulara, care nu depinde de hipofiz’, reglarea activité secretoare revine in exclusivitate impulsurilor ner” voase, care se transmit mai ales prin nervii splanhnici, Excitarea ultimilor intensifica restituirea de catre celulele eromafine in torentul circulator al adrenalinei si noradrenalinei. CELULELE HORMONOPRODUCATOARE IZOLATE. Exist cel putin dou’ grupuri autonome de celule hormonoprodu- catoare izolate. Din primut grup fac parte celulele izolate hormonopro- ducitoare de origine nervoasi —neurocitele secretoare formate din neuroblastele crestei neurale, care-si pastreaza proprietatea neuroa- miniformatoare imbinind-o cu productia hormonilor proteici (oligopep- tidici). Se obignuieste ca celulele acestui grup s4 fie unite in seria AP.U.D. (Amine Precursors Untake and Decarboxylation — absorbtia si decarboxilarea precursorilor aminici). Celulele neuroendocrine din seria A.P.U.D. se intilnese in encefal si in alte organe, atit endocrine, cit si neendocrine. Ca exemplu de celle neuroendocrine din seria data, descoperite in organele endocrine, pot servi celulele parafoliculare ale tiroidei si celulele cromafine ale medu- Josuprarenalei, ia in organele neendoctine — unit neuroni specialicati ai encefalului, endocrinocitele in mucoasa tractului gastrointestinal, care imbina productia hormonilor oligopeptidici cu cea a serotoninel, ultima fiind atit de intensiva, incit rémine a fi principala sursa a serotoninei din singele periferic. Hormonii oligopeptidici produsi de celulele neuroendocrine au actiune locala asupra celulelor acelor organe, in care ei se localizeaza, ins cea mai pronuntata este la distant a— asupra funetiilor generale ale organismului inclusiv pina la activitatea ner- voasé superioara, 429