E un miros de toamna acolo de unde vine eu...

O multitudine de frunze
caramelizate de nesiguranta stau sa cada la primul meu of teluric.Sub luciul potolit
al boltei, adormite de mireasma florilor celeste, se leagana gratios iluziile unui
anotimp ce nu se mai trece.Soarele aprinde, cu tremur in raze, scanteile unui
candelabru uitat de timp.
Vin din departari ce nu pot fi atinse de palidele degete ce se intind sa le
zdrobeasca.Vin dintr-o lume intruchipata mereu sub alte forme, la fel de inselatoare
ca in trecut.I-am depasit nemarginirile ce imi zambeau sfioase in nuante de ocru,
acea culoare care imi inchidea mereu ochii intr-un somn enigmatic, inca
nedescoperit.Doar vise palpabile ma trezeau de fiecare data intr-o realitate candida
ce imi picura si acum sub aripi roua unei dimineti scurte de toamna.
Prin peretii reci de sticla, zaresc o fiinta a secundului eu uitat.Dar nu ma pot opri
si ma scald in continuare in nisipurile fierbinti ce imi ascund notiunea timpului.N-am
renuntat sa caut acel punct matematic ce face paralela la lumea pustie si mohorata
a chipurilor cunoscute ce imi soptesc neincetat chemari pe care le patez cu
margaritare de jad.Si totusi ceva ma impiedica sa plec si ma opresc intotdeauna in
pragul usii ce m-ar putea duce intr-o alta dimensiunea.Mi-e teama de prezentul ce
mi-ar putea frange firul vietii, dar daca m-as uita in urma as vedea doar clepsidre
rasturnate de nonsensul pe care il cultivasem cu atata grija in lumea aceasta ce
credeam ca-mi apartine.Mi-am imprastiat gandurile la rascrucea dintre doua lumi, o
lume ce se sfarseste cu fiecare secunda si o lume ce asteapta sa fie inceputa.
M-am ridicat si am plecat....Trecutul oricum se schimba permanent, nu imi va fi
dor intr-o lume aflata intr-o continua uitare.Si am coborat treptele spre noua
dimensiune, ce fantasmele din vis mi-au spus ca se numeste AZI.O lume veche
inca imi doarme pe talpi, o lume care sfidase timpul si spatiul.Dar acum tot ce mi-a
ramas este o amintire vaga pe care am scris inainte sa plec, cu cerneala unui
anotimp inexistent, cuvintele ce aveau sa-mi calauzeasca pasii de acum
incolo....INAINTE DE MAINE E AZI.