Proiect Instalaţii de Încălziri

Anii III-IV 1999 - 2000 Pagina 1

Cuprinsul proiectului de Instalaţii de Încălziri

Tema Proiectului de Instalaţii de Încălzire .........................................................2

Măsuri privind izolarea termică a construcţiilor................................................3

Rezistenţa minimă necesară a elementelor de construcţii....................................3
Condiţia de evitare a condensării ....................................................................4
Condiţia de confort ..........................................................................................4
Condiţia economică .........................................................................................4
Determinarea grosimii stratului de izolaţie termică ............................................5

Calculul necesarului de căldură ...........................................................................5

Necesarul de căldură pentru încălzire..................................................................5
Pierderile de căldură prin transmisie ...............................................................6
Adaosurile la pierderile de căldură .................................................................7
Adaosul pentru orientare .............................................................................7
Adaosul pentru compensarea efectelor suprafeţelor reci ............................7
Necesarul de căldură pentru încălzirea aerului rece pătruns în încăpere.........8

Proiectarea instalaţiilor de încălzire interioare...................................................9

Instalaţii de încălzire cu apă caldă ......................................................................9
Corpuri de încălzire..............................................................................................9
Amplasarea corpurilor de încălzire..................................................................9
Racordarea corpurilor de încălzire.................................................................10
Calculul de dimensionare al corpurilor de încălzire......................................10
Dimensionarea radiatoarelor din fontă.......................................................11
Dimensionarea convectoradiatoarelor tip panou........................................12
Calculul hidraulic al conductelor.......................................................................13
Generalităţi.....................................................................................................13
Calculul efectiv..........................................................................................13
Dimensionarea conductelor la instalaţii bitubulare prin pompare.................15
Dimensionarea coloanelor..........................................................................15
Dimensionarea reţelelor de distribuţie arborescente..................................15

Scăueru Bogdan
 Proiect Instalaţii de Încălziri
Anii III-IV 1999 - 2000 Pagina 2

Tema Proiectului de Instalaţii de Încălzire

Partea I : Instalaţii interioare

Să se rezolve la nivel de proiect de execuţie instalaţia de încălzire a

imobilului de locuinţe definit prin planurile de arhitectură anexate.

Date de proiectare:

1. Caracteristici geometrice ale clădirii

Conform planurilor de arhitectură

2. Caracteristici ale amplasamentului clădirii

Localitatea : Arad (zona climatică 2 ; zona eoliană 4 ; altitudinea 500 m)

3. Caracteristicile elementelor de construcţii

a. Elemente de construcţii exterioare
i. Terasă
ii. Pereţi
iii. Uşi, ferestre : duble din lemn R0 = 0.431; i = 0.081;
b. Elemente de construcţie interioare
i. Planşee
ii. Pereţi
iii. Uşi, ferestre : simple din lemn R0 = 0.431; i = 0.081;

4. Alte date
a. Parametri aerului exterior
i. Temperatura convenţională exterioară de calcul t e = −15 ºC
ii. Umiditatea relativă ϕ e =

b. Parametri aerului interior

i. Temperatura interioară : STAS 1907/92
ii. Umiditatea relativă ϕ i = 0.55 + z / 20 =

c. Agentul termic utilizat

i. Apă caldă din reţeaua exterioară t t / t r = 90 / 70 ºC

d. Înălţimea unui nivel curent

i. h = 2.55 + δ planseu ;

Scăueru Bogdan
 Proiect Instalaţii de Încălziri
Anii III-IV 1999 - 2000 Pagina 3

Măsuri privind izolarea termică a construcţiilor

Un rol important în realizarea şi menţinerea confortului termic cu consumuri

energetice reduse revine elementelor de construcţii exterioare, capacităţii acestora
de a izola spaţiul interior faţă de mediul ambiant.
Acest deziderat nu trebuie să influenţeze negativ celelalte aspecte
economice şi de confort.
În funcţie de aceste considerente, pe baza unor studii tehnico-economice şi
energetice, se stabilesc pentru diverse categorii de clădiri criterii de calcul
termotehnic şi de dimensionare sau verificare a elementelor de construcţie.

Rezistenţa minimă necesară a elementelor de construcţii

Rezistenţa termică a elementelor de construcţii neomogene se calculează cu

formula:
R 0 = R i + ∑ R k + Re [m 2 K / W ]
k
unde :
1
Ri = rezistenţa la transfer termic superficial la nivelul suprafeţei
αi
interioare ;
δ
Rk = k rezistenţa la permeabilitate termică a stratului omogen de
bk λ k
grosime δ şi conductivitate λ , b fiind un coeficient de calitate ce ţine
cont de tehnologia de fabricaţie a elementelor de construcţie şa.
1
Re = rezistenţa la transfer termic superficial la nivelul suprafeţei
αe
exterioare ;
Rezistenţa minimă necesară rezultă în mod efectiv Această rezistenţă trebuie
să fie cel puţin egală cu rezistenţa maximă rezultată din condiţia următoare :

( )
R onec = max R 0CD ; R 0CF ; R 0EC ;

în care :

R 0CD − rezistenţa minimă din condiţia de condensare ;

R 0CF − rezistenţa minimă de asigurare a confortului (la radiaţie rece) ;
R 0EC − condiţia economică (costuri minime de investiţie) ;

Scăueru Bogdan
 Proiect Instalaţii de Încălziri
Anii III-IV 1999 - 2000 Pagina 4

Condiţia de evitare a condensării

ti − te
R o,cd = Ri n pozitie ;
t i − ( τ Ri + 1 ÷ 1.5°C )
în care termenii implicaţi reprezintă :

R o,cd − rezistenţa minimă din condiţia de condensare;

R i − rezistenţa la transfer termic superficial la nivelul suprafeţei interioare;
t i − temperatura interioară în încăperea cea mai caldă;
t e − temperatura exterioară convenţională de calcul;
τ Ri − temperatura punctului de rouă determinat în funcţie de temperatura
şi umiditatea relativă a aerului interior;
n pozitie − coeficient de poziţie :
-la elementele exterioare n pozitie = 1 ;
-la elementele interioare n pozitie = 0.4 ÷ 0.6 ;

Condiţia de confort
ti − te
R o,cf = Ri ;
(t i − θ i )max
unde :
R o,cf − rezistenţa termică necesară din condiţia de confort;
(t i − θ i )max − diferenţa maximă de temperatură pentru evitarea fenomenului
de radiaţie rece (t i − θ i )max = 4 ÷ 6°C ;

Condiţia economică

Din considerente de optimizarea costurilor economice Zona R0EC

rezistenţa R o,ec se situează în punctul de minim al ecuaţiei climatică
dC I 1.6
R0,ec = ; C = C1 + C2 + nC3 ; II 1.7
dR0
III 1.8
IV 2

Scăueru Bogdan
 Proiect Instalaţii de Încălziri
Anii III-IV 1999 - 2000 Pagina 5

Determinarea grosimii stratului de izolaţie termică

În cazul în care pentru un element de închidere dat nu se respectă relaţia de

verificare , se impun măsuri privind mărirea rezistenţei termice a elementului, fie
prin mărirea grosimii unuia dintre straturile componente fie prin adăugarea uni alt
strat de izolaţie termică.
Pentru un strat de termoizolaţie a cărui grosime este necunoscută, aceasta
se poate determina cu formula :
δ
R0' + ≥ Ro,nec ;
λ i bi
astfel : δ i ≥ (R0 nec − R0 )λ i bi ;
'

unde grosimea stratului de izolaţie se modulează la un număr întreg de

grosimi STAS.

Calculul necesarului de căldură

Instalaţiile din clădiri trebuie să asigure în perioada rece a anului necesarul

de căldură pentru încălzire, ventilare şi preparat apă caldă de consum.

Necesarul de căldură pentru încălzire

Metoda de calcul este reglementată prin STAS 1907/1-80 potrivit căreia

necesarul de căldură pentru încălzire Qh se determină cu relaţia:

Qh = Qt 1 +
∑ A  + Q ;
100 
i

unde termenii implicaţi sunt :
QT − pierderile de căldură prin elementele de construcţie ;
Qi − necesarul de căldură pentru încălzirea aerului rece infiltrat din exterior
∑ A − suma adaosurilor pentru compensarea efectului suprafeţelor reci şi
pentru orientare;

Scăueru Bogdan
 Proiect Instalaţii de Încălziri
Anii III-IV 1999 - 2000 Pagina 6

Pierderile de căldură prin transmisie

Aceste pierderi au loc atât prin elementele de construcţie în contact cu aerul

pe ambele feţe Qe cât şi prin elementele de construcţie în contact cu pământul Qp .
QT = Qe + Qp ;
Pierderile de căldură prin elementele de căldură în contact cu aerul pe
ambele feţe
mS∆t
Qe = ;
R0
în care :
m − coeficient de masivitate termică ;
S − suprafaţa elementului de construcţie ;
∆t = t i − t e − diferenţa între temperatura aerului interior t i şi a aerului din
camerele învecinate sau a aerului exterior t e
R0 − rezistenţa termică totală la transferul de căldură a elementului de
construcţie

Coeficientul de masivitate m este dependent de indicele de inerţie termică

D al elementului de construcţie, putându-se calcula cu relaţia :

m = 1.225 − 0.05D ;

Pentru elementele de construcţie fără inerţie termică D ≤ 1 (uşi, ferestre),

coeficientul de masivitate are valoarea cea mai mare m ≈ 1.2 iar pentru elemente
de construcţie interioare (planşee, pereţi interiori), acesta capătă valoarea m = 1 .
În ceea ce priveşte valoarea efectivă a coeficientului D aceasta se poate calcula
cu relaţia :
D = R × S24 ;
unde:
R − rezistenţa termică a elementului de construcţie;
S24 − coeficient de asimilare termică;

Temperatura aerului interior este stabilită în STAS pentru încăperile mai des
întâlnite.
Temperatura aerului exterior convenţională de calcul pentru principalele
localităţi este dată în funcţie de zona climatică pentru fiecare localitate.

Scăueru Bogdan
 Proiect Instalaţii de Încălziri
Anii III-IV 1999 - 2000 Pagina 7

Adaosurile la pierderile de căldură

La pierderile de căldură prin transmisie, calculate pentru fiecare încăpere în

parte , se adaugă adaosuri procentuale pentru orientare A şi compensarea
efectului suprafeţelor reci Ac .

Adaosul pentru orientare

Acest adaos se aplică în scopul diferenţierii pierderilor de căldură ale

încăperilor diferit expuse radiaţiei solare, o singură dată pentru peretele cu
orientarea cea mai defavorabilă.

Orientarea N NE E SE S SV V NV
A [%] +5 +5 0 -5 -5 -5 0 +5

Adaosul pentru compensarea efectelor suprafeţelor reci

Acest adaos se aplică pentru îmbunătăţirea confortului termic în încăperile

construcţiilor civile. Valorile acestui adaos se aleg din nomogramă în funcţie de
rezistenţa totală medie a încăperii.
S (t − t )
Rm = T i e ;
QT
unde :
ST − suprafaţa totală a încăperii (pereţi interiori, exteriori, planşeu,
pardoseală)
t e − temperatura exterioară convenţională de calcul;
QT − pierderile de căldură prin transmisie ale încăperii;

Excepţii:

Adaosul de compensare nu se acordă următoarelor încăperi :

-În care oamenii poartă îmbrăcăminte de stradă;
-Încăperilor încălzite prin radiaţie;
-Încăperilor în care oamenii desfăşoară o muncă medie sau grea;

Adaosul de compensare se poate calcula cu relaţia:

-1,146
AC = 4,32 + 6,711 * R m

Scăueru Bogdan
 Proiect Instalaţii de Încălziri
Anii III-IV 1999 - 2000 Pagina 8

Necesarul de căldură pentru încălzirea aerului rece pătruns în încăpere

Debitul de căldură Qi necesar pentru încălzirea aerului exterior pătruns în

încăpere rezultă din însumarea necesarului de căldură pentru încălzirea aerului
înfiltrat prin neetanşeităţile ferestrelor şi uşilor QF şi debitul de căldură QU
necesar încălzirii aerului pătruns prin deschiderea uşilor.
Qi = QF + QU ;

Debitul de căldură QF pentru încălzirea aerului rece infiltrat prin rosturile

elementelor mobile se determină cu relaţia:
4
QF = E ∑ Liv 3 (t i − t e );
în care:
E − factor de corecţie depinde de numărul de nivele ale clădirii, tipul
clădirii; pentru clădiri civile cu mai puţin de 12 nivele E = 1
∑ L − lungimea rosturilor elementelor deschizibile exterioare.
Cazuri:
În cazul în care elementele deschizibile se află pe acelaşi perete lungimea
este egală cu suma lungimilor rosturilor de pe acelaşi perete.
Dacă acestea se află pe doi pereţi alăturaţi atunci lungimea este egală cu
suma lungimilor rosturilor.
Dacă se află pe trei pereţi exteriori atunci se ia în calcul maximul dintre suma
lungimilor a două rosturi aflate pe pereţi alăturaţi.
Altfel dacă se află pe doi pereţi opuşi lungimea este egală cu maximul dintre
suma lungimilor rosturilor de pe un perete.
i − coeficient de infiltraţie depinzând de tipul clădirii precum şi de materialul
din care sunt confecţionate uşile
v − viteza vântului de calcul se alege în funcţie de zona eoliană

Amplasamentul clădirii
Zona În afara
În localitate
eoliană localităţii
v v
I 8.0 10.0
II 5.0 7.0
III 4.5 6.0
IV 4.0 4.0

Debitul de căldură QU pentru încălzirea aerului rece pătruns în încăpere se

determină cu relaţia:
QU = 0.31Su n(t i − t e );
în care Su reprezintă suprafaţa uşii cu frecvenţa cea mai mare de deschidere
iar n reprezintă frecvenţa de deschidere a uşii

Scăueru Bogdan
 Proiect Instalaţii de Încălziri
Anii III-IV 1999 - 2000 Pagina 9

Proiectarea instalaţiilor de încălzire interioare

Instalaţiile de încălzire centrală sunt obligatorii atât la clădirile civile cât şi la

cele industriale cu respectarea următoarelor prevederi:
- la clădirile civile şi publice cu mai mult de 4 nivele
- la creşe şi grădiniţe de copii, spitale, dispecerate cu mai mult de 50
locuri şi mai mult de 2 nivele
- la sălile de spectacol cu o capacitate mai mare de 400 de locuri

Instalaţii de încălzire cu apă caldă

Instalaţiile de încălzire cu apă caldă se pot clasifica astfel:

- după modul de circulaţie al apei în conducte:
o cu circulaţie naturală
o cu circulaţie forţată
- după numărul de conducte ce alimentează corpul de încălzire:
o monotubulare
o bitubulare
- după modul de amplasare al conductelor:
o cu distribuţie superioară
o cu distribuţie inferioară
o cu distribuţie mixtă
- după felul legăturii cu atmosfera:
o deschise
o închise

Corpuri de încălzire

Amplasarea corpurilor de încălzire

La amplasarea corpurilor de încălzire se va urmări ca:

- funcţionarea lor cu eficienţă maximă
- corelarea lor cu elementele de construcţie
- montarea la parapetul ferestrelor paralel cu pereţii finisaţi
- ca la casa scării montarea elemenţilor să de facă la parter
- evitarea montării elemenţilor în nişe din pereţi exteriori
- mascarea corpurilor de încălzire în cazul folosirii agenţilor termici cu
parametri ridicaţi
- evitarea montării elemenţilor de încălzire sub distanţele minime

Scăueru Bogdan
 Proiect Instalaţii de Încălziri
Anii III-IV 1999 - 2000 Pagina 10

Racordarea corpurilor de încălzire

La racordarea corpurilor de încălzire la coloane şi la racordarea

consumatorilor la coloane se va urmări ca:
- circulaţia agentului termic primar să se realizeze de sus în jos
- legăturile corpului de încălzire la coloană să se facă de aceeaşi parte a
radiatorului dar numai în cazul în care nu este necesară legarea pe părţi
opuse
- lungimea legăturilor curbate să fie astfel aleasă încât să se respecte
distantele minime până la coloană

Calculul de dimensionare al corpurilor de încălzire

Mărimea şi numărul corpurilor de încălzire montate într-o încăpere se

determină prin calcul astfel încât cedarea de căldură a acestora să egaleze
pierderile de căldură calculate în condiţii normale.
Qh

Suprafaţa de încălzire ce trebuie amplasată într-o încăpere se obţine din

S

relaţia de transfer termic în regim staţionar astfel:

Qh
S= ;
k∆t m

Diferenţa medie de temperatură ∆t m reprezintă diferenţele între temperaturile

agentului termic, ca agent primar şi temperatura aerului din încăpere considerată
constantă :
∆t − ∆t 2
tm = 1 ; ∆t1 = t d − t i ;
∆t1
ln ∆t 2 = t r − t i ;
∆t 2
În cazul în care agentul primar are sub 115ºC diferenţele de temperatură
devin:
t +t
∆t m = d r ;
2
Coeficientul global de transfer termic k este o mărime specifică, pentru
fiecare corp de încălzire în parte determinându-se experimental.

Scăueru Bogdan
Proiect Instalaţii de Încălziri
Anii III-IV 1999 - 2000 Pagina 11

Dimensionarea radiatoarelor din fontă

Numărul de elemente n se determină cu relaţia:

Q
n= ;
q n a∏ c k
k
în care :
q n − puterea termică unitară a unui element de radiator determinată în
condiţii standard:
-agent termic primar apă caldă t t / t r = 90 / 70 ºC
-agent termic primar abur t a = 100 ºC
-temperatura interioară t a = 20 ºC
-presiunea atmosferică p0 = 1.013 bar
-tipul de racordare
-tipul vopselei
c k − coeficienţi ce ţin cont de următoarele aspecte
∆t '
c t = m − coeficient de corecţie a diferenţei medii de temperatură
∆t m
c c − coeficient ce ţine cont de căderea de temperatură a apei din radiator
diferită de cea nominală
c r − coeficient ce ţine cont de tipul racordării la coloane
c h − coeficient ce ţine cont de altitudine
c m − coeficient ce ţine cont de montajul radiatorului
cv − coeficient ce depinde de natura şi culoarea vopselei
a − coeficient ce ţine cont de numărul de elemente ale corpului de
n ≤ 10 : a = 1
încălzire 
n  10 : a = 0.94 + 0.6 n

Fluxul de căldură instalat se determină cu relaţia :

n3EC EC
QiEC = Qnec ;
n3EC
în care :
QiEC − fluxul de căldură instalat
n3EC − numărul de elemenţi de încălzire rezultaţi din calcul
n3EC − numărul de elemenţi de încălzire rezultaţi din calcul rotunjit în plus

Scăueru Bogdan
 Proiect Instalaţii de Încălziri
Anii III-IV 1999 - 2000 Pagina 12

Dimensionarea convectoradiatoarelor tip panou

Alegerea unui CRP se face în funcţie de numărul de elemente nc

determinate după o relaţie analoagă celei de la dimensionarea radiatoarelor din
fontă:
Q
nc = ;
qc ∏ c k
k
în care toate elementele sunt cele cunoscute cu următoarele precizări:
1.238 0.0476
 ∆t m'   20 
- la CRP simplu utilizând apă caldă : c t c c =     ;
 65   td − tr 
1.239 0.0017
 ∆t m'   20 
- la CRP dublu utilizând apă caldă : c t c c =     ;
 65   td − tr 
- coeficientul c r = 1 la racordarea sus-jos şi c r = 0.6 la racordarea jos-sus

Scăueru Bogdan
 Proiect Instalaţii de Încălziri
Anii III-IV 1999 - 2000 Pagina 13

Calculul hidraulic al conductelor

Generalităţi

Calculul hidraulic al reţelelor instalaţiilor de încălzire are scopul de a stabili

diametrele conductelor de alimentare cu căldură ale corpurilor de încălzire.
Pierderile de sarcină în conducte se compun din pierderi de sarcină liniare
∆pd , distribuite în lungul traseului şi pierderi de sarcină locale ∆pl , produse în
zonele cu neuniformitate.
Pierderile de sarcină :
∆p = ∆pd + ∆pl ;
λl v 2 v2
× ×ρ + ∑ξ×
∆p = Rl + Z = × ρ;
d 2 2
v2  λl 
∆p = × ρ + ∑ ξ ;
2 d 
Pierderea de sarcină totală în cazul unei reţele formată din mai multe
tronsoane este:
n
∆pT = ∑ ( Rl + Z );
1
Relaţia de determinare a diametrului unui tronson de conductă este de
forma:
G 2  λl 
∆p = 6.25 × 10 4 × 4 ×  + ∑ ξ ;
d ρ d 
În calculele practice pot interveni două cazuri :
1. Cunoscută fiind reţeaua de conducte a instalaţiei cu
caracteristicile fiecărui tronson (lungime l , diametru d şi debit
G ) şi traseul cu rezistenţele locale se poate determina
pierderea de sarcină ∆p .
2. Cunoscut fiind traseul reţelei de conducte şi caracteristicile
fiecărui tronson (lungime l şi debit G ) şi în unele cazuri
presiunea disponibilă H se cere determinarea diametrelor
conductelor ce alcătuiesc tronsoanele, o problemă mai dificilă
deoarece coeficientul lui Darcy λ depinde atât de diametru cât
şi de viteza fluidului.

Calculul efectiv

Se realizează în două etape :

a) Calculul preliminar în care se stabilesc diametrele
preliminare ale conductelor presupunând cunoscute fie
presiunea disponibilă H fie viteza v a fluidului
b) Calculul de verificare în care se verifică pentru
diametrele alese dacă pierderile de sarcină la debitele

Scăueru Bogdan
 Proiect Instalaţii de Încălziri
Anii III-IV 1999 - 2000 Pagina 14

nominale sunt sub presiunea disponibilă în nodul de

verificare

Astfel în calculul preliminar pot exista două cazuri:

În cazul cunoaşterii presiunii disponibile H diametrele preliminare se

stabilesc în funcţie de debitele de fluid G şi de pierderea de sarcină unitară Rm .
Pierderea de sarcină unitară Rm se determină din relaţia care exprimă legătura
între pierderile de sarcină totale ∑ ( Rl + z ) ale circuitului considerat şi presiunea
disponibilă H cunoscută a aceluiaşi circuit :
H ≥ ∑ ( Rl + z )
unde se aproximează că pierderile de sarcină în rezistenţele locale se
consumă ∑ Z = aH , rezultând pentru învingerea rezistenţelor locale
∑ ( Rl ) = (1 − a )H de unde se obţine:

Rm =
(1 − a ) H ;
∑l
şi în care valorile coeficientului a s-au stabilit pe baze statistice pentru
instalaţiile de încălzire interioare a = 0.33 .

În cazul necunoaşterii presiunii disponibile H diametrele preliminare ale

conductelor se stabilesc în funcţie de debitele de fluid G şi de vitezele v ale
fluidului în tronsoanele de conducte unde vitezele v se consideră în general
crescătoare de la consumatori spre sursă.

În ceea ce priveşte calculul de verificare se urmăreşte ca :

∑ (Rl + Z ) ≤ Hd ;
Calculul efectiv de stabilire a diametrelor se face pe baza ecuaţiei
fundamentale a pierderilor de sarcină în care s-au notat : G = Q c∆t , în care
∆t = t d − t r obţinându-se :
2
 Q  1  λl 
∆p = 6.25 × 10 ×   × 4 ×  + ∑ ξ ;
4

 c∆t  d ρ  d 
o formulă greoi de aplicat în calcule practice dar care se poate desface în
două părţi:
2
 Q  λ
R = 6.25 × 10 ×   × 5 ;
4

 c∆t  d ρ
- pierderea de sarcină liniară;
v2
Z= × ρ × ∑ ξ;
2
- pierderea de sarcină locală;

pentru care s-au întocmit tabele de valori.

Scăueru Bogdan
 Proiect Instalaţii de Încălziri
Anii III-IV 1999 - 2000 Pagina 15

Dimensionarea conductelor la instalaţii bitubulare prin pompare

Dimensionarea reţelelor de conducte se face după caz :

a) Se cunoaşte presiunea disponibilă caz în care se va urmări
consumarea acestei presiuni asigurându-se o echilibrare hidraulică
cât mai bună fără introducerea unor organe de reglare
suplimentare
b) Nu se cunoaşte presiunea disponibilă urmărindu-se realizarea unei
pierderi de sarcină rezultată dintr-un calcul termic şi economic.
Diametrele se vor alege în funcţie de debitele de căldură Q şi de
vitezele v de circulaţie ale apei.

Dimensionarea coloanelor

R1
Se determină presiunea disponibilă în raport cu
h1

Q1
corpul de încălzire cel mai dezavantajat :
H R = 3.5 × 0.5h1g (ρ 75 − ρ 95 );
R2 Se stabilesc diametrele preliminare în funcţie de
h2

Q2
pierderea de sarcină liniară medie:
Rm =
(1 − a ) H R ;
R3
∑l
precum şi debitele de căldură pe fiecare tronson.
h3

Q3

Se calculează pierderea de sarcină ∑ ( Rl + z ) pe

circuitul corpului de încălzire cel mai dezavantajat.
R4 Se determină diametrele racordurilor la coloană :
h4

Q4

1
∑ (Rl + Z ) R2 ≤ (Rl + Z )R1 −
2
⋅ (h1 − h2 )g (ρ 75 − ρ 95 );

Dimensionarea reţelelor de distribuţie arborescente

Se stabilesc debitele de căldură pe fiecare tronson în parte, ţinând cont de

sensul de circulaţie al apei în reţea prin însumarea debitelor de căldură de pe
toate tronsoanele din aval de tronsonul respectiv.
Se stabileşte circuitul cel mai dezavantajat ca fiind cel mai depărtat de
punctul de racord la reţea şi cel mai încărcat termic.
Se aleg diametrele preliminare în funcţie de debitele de căldură Q şi de
vitezele crescătoare v de la baza coloanei spre punctul de racord R.
Se calculează pierderile de sarcină liniară unitară R şi pierderile locale Z .

Scăueru Bogdan
 Proiect Instalaţii de Încălziri
Anii III-IV 1999 - 2000 Pagina 16

Se continuă calculul cu dimensionarea racordurilor până la obţinerea pe

oricare două trasee în paralel a unei pierderi totale de sarcină cât mai egale în
limita unei erori admise ε .

Scăueru Bogdan