r:ITEVA TRASATURI CARACTERISTICE '\LE ORTODOXIEI

ie Pro Prot. D. ST ANILOAE

Crestlnli din Occident sint din ce in ce mal doritori sa cunoasca ()rtodoxla. Prezcntata in multe lucr dri valoroase de catre unii teologi ras1l.riteni. Ortodoxia departe de a fi astimparat setea de cunoastere ,.1 el, a marlt-o sl mal mult. Aceasta se datorestc faptului c1l. Ortodoxia reprezlnta un mod aparte de tr airc a crcstinlsrnulul.

Impresia pc cure 0 face Ortodoxia asupr a crcsti nllor de aile conI esiuni este ca ea e un mod Ioarte vechi de tr aire si exprimare a creslinismului . Dupa unii, accst mod nu ar mai cor espunde mentalitatii si nrobtemelor societatii de azi. Altii - insa - se simt atrasd de ea toemai pentru ca lradiaza un duh de evlavie detasat doe aqitatia actualiI a,til, oferind ornului de azi, un rctuqiu Interrnitent, din framintarc'a cotldiana, intr-o zona a inolabilu lui atemporal, sau a spir itu alltati i crestine orlqinare, nediluata de succesivele ei adaptari la mentalitatile perioadelor istorlcc.

De altlel chiar teologii or todocsi. preve nt ind Ortodoxia nu urmeaza .iceeesl calc. Unii diutrc ei lasa m ai In umbra :iclentitatea ei cu credinta Bisericll prim are sl accentueaza mal mult virtualitatile ei de adaptare la.iprob lemelc lumii contemporanc, vlrtualitati doveditc de qindirea ortodoxa mai noua. Altii. insa, cauta sa imp ace caracteristica Ortodoxiei de a reprezenta crestinismul originar neschlmbat -cu insuslree ei de a raspundo nccesitatilor spir itu ale ale ornului contemporan. A"easta cale 0 vom urma si noi in cxpunerea de fata.

I. - Intr-edcv ar. Ortocloxia este idcntica in credinta si cultul ei cucontinutul de credinta si de cult alcrel;itini'smului oriqinar, Dar faptul paradoxal si absolut autentic este ca, fiind in esenta prelungirea credintei, cultului si splritualitutii Bisericii nedivizate de la inceput, Ortodoxia ruspunde totusi perfect necesitatilor spirituale de azi ale popoarelor care au pastrat-o. Ea nu s-a modlllcat esentlal dupa perioadele istorice prtn care a trecut omenirea in cele doua mii de ani. Ea n-a Iacut din elemcntul treciitor al uneia sau alteia din perioadele lstorlce elemenle ese ntl ale ale Ilintel ei ca sa-l lie greu acum sa le elirnine. Ea nu s-a medievalizat ca rome no-catollclsmul, nu e produsul protestului renascentistca proteste ntismul, si nu cauta nici acum 0 1110- dHicare esentiala pcntru a 'se adapta tirnpului nostru prin secularlzare. Ea .a rarnas 1·1 valorile esentiale si permanent umane ale evlaviei, la preocuparrle simple, adinc.i$i netrecatoare ale ornului in reporta rea lui la absolut, Ea l-a ajutat pe om sa-sl dea un raspuns la

Pro Prof. D. St~niloae I ClIeva tra,saturi caracteristice ale Ortodoxlei

731

intrebarlle trccatoare ale epocilor prin raspunsul ce I-a daf intrebarilor lui fundamentale de totdeauna. Ea nu s-a identifieat ell armura greoaie si cu formele complicate de lupta ale cavalerului medieval sau cu haina severa sl cu codul social dlsimulatoriu al burqhezului individualist, ci si-a pastrat vioiciunea de miscarl sl simplitatea de gindire si de manifestare directa:;;i esentiala a omului natural de totdeauna, putind fi totdeauna aceeasi si totdeauna actuala. Constiinta perrnanenta de v,ina a ornulul in fat a lui Dumnezeu, datorlta permanentei insuficiente cu care i!;iiimpline!;ite datorine,ea nu a complicat-o cu speculatine teoriilor scolastico-medievale, de cere se desparte atit de greu 'astazi catolicismul r Intultie intense a misterioasei valori si responsablIWiti a omuIui, traita de Sf. loan Gura de Aur sl evenimentul interior tot atlt de misterios al mintuirti, trait de Sfitntul Apostol Pavel, nu a pretins sa Ie elucieleze prin aJternativeJe unilaterale sl inquste ale teor iilor despre raportul intre libertate si har, sau dintre credlnta :;;i [apte bune, care sint tot atitea Iireturi In plus la 0 imbracarninte ideoloqica depasita, pe care anevoie 0 poate dezbraca azi catolicismul si protestantismul.

Ortodoxla n-a introdus iin sanctuarul sau interior sl n-a Iasat sa patrunda in trasa tur lle simple al credlntel sale inventiile marunte st complicate ale unor mesteri stapini,ti mal rnult de dorinta unor delicti de qimnastica intelectuala, decit de fiorul adinc sl covlrsltor al tainicului raport dintre am si Dumnezeu. Ortodoxia n-a amestecat arabescur ile neesentiale ale mintii umane in esenta simple, misterioasa $i mareata, permanenta si Inevltabil traita a datelor fundamentale ale misterului mintuirii. Am putea zice ca ea si-a pastrat un caraeter popular, iar poporul, cu simplitatea lui, ramine deschis dritotdeauna numai problemelor re ale .$i esentiale ale vietii.

De a:eeea Ortodoxia a cistlqat, cu prezentarea datelor simple sl fundamentale ale misterului mintuirii, atentia omului din oriee tirnp, Ea a cistlqat intelegerea omului de totdeauna, pentru ca l-a actualizat traireaa'eestor trebuinte si raspunsur; fundamentale, lndiferent ca a fost omul evuhri mediu, al Renasterit sau al eret noastre,caci omul ramine ou aceste trebuinte si eu acear ta sensloilltate dn orice timp, Ortodoxia n-a avut nevoie de speculatillo scolr sticevale evului medlu, pentru a int'il ni in mod real pe oamenii de atunci, dupa cum nu are nevole nic! azi sa se oautosecutariz.eze pentru a inttlnl pe ornul contemporan. IDimpotriva, ea intuieste ea prlntr-o autosecularlzare ar plerde eu totul atentia acestui om, caci nu i-ar mai aduce raspunsui la problemelc fundamentale ale mintuirii, care continua sa-l Iraminte in ad'incul fiintei lui.

Ortodoxia s-a adaptat, desiqur, st ea tlrnpur ilor. Ea a ajutat popoarele care i-au riimas Iidele in toate iiruprejur ar lle de viata prln care au trecut si in toate nevoile lor. Dar adaptarea Ortodoxiei n-a insemnat 0 schimbare esentiala a eica mister, sau 0 Inlocuire arnisteruluiei ou 0 ideoloqle deterrninata de un tlmp sau altul. Ea a ramas mereu acelasi mister al datelor simple, Iundarnentale :;;i neeesare ale trairii religioase. Dar misterul raspunde nu numai aeestor trebuinte Iundamentale de tctdeauna, ci tuturor trebuintelor vietll. Misterul cres-

Prof. D. Stilniioac I Cttova Ir;J,sclluri corackrislicc ale Ortodoxici

1 trebuie pus in evidenta, in orice timp, in acord cu modul de lnje-jere al acelui limp, dar trobule pus in evitlcntu totdeauna in acecasi legritate ucplin satisHicilLoare a trebuintelor mlntuirii. Oamenii vor 1ge apol concluzia teorotlca sl pr actica, inteleqlnd ·ea mlsterul mdnirii raspundc sl problemelor spcciule ale timpurui lor, dar tocmal in lltatea lui de mister integral at crestinismului de totdeauna, fur a. sa

ingusteze la rolul de simplu raspuns al acestor problema speclale, ~a a Iacut Ortodoxia totdeuuua si asa idlee sl azi. In acest sens,

conuuuca o.uncni lor pc «Iisus l tr istos ieri sl asLilzi acclasl» (Evrei I B], pe Usus Hristos, Care, hillel acelasi, raspunde totusi tot asa de rfect azi cum a raspuns sl ieri. Lcqea veche era supusa schimbarri, ntru ea. revelatia ei sporea, iar Iaptul acesta modifica mereu sensul

pina cind, la urnia, a trebuit sa fie tnlocuita cu Hristos. Modificarea provenea din ncdcsavnrsirea ei cu mister al mintuirii. Ea se desfiinIlza «pentru neputinta ~i nefolosul ei. Caci legea n-a desavirslt pe .ueni» (Ev rci VB, W-IU). «Aiel il1sil Iisus ram inc in veal', pentru di 'ate sa mintuiasca desuvirsit pc cei ce se apropie ... Caci pururea e It, oa Sd mljloccasca pentru ci» (Evrcl VlL, 24-25).

Ortodoxia a Inlcles ca nu trebuie sa schirnoe ceva din arhieria de.vlrsitae lui Hrlstos, sa adauqc sau su r educa ceva din ea, cinumai

o puna. iarasl si iarasl ill evidcuta Jn dupli uatatea ei, Ortouoxi ei H i nil strain dictonul «Ecclesia semper retormaude», pentru ca ea it -munica integral pe Hristoscare .e «semper conforrnis cum omni ternIre». Crestlrusmul occidental a por nit, incepind din evul mediu, pr in olastica, pe 0 cale de «definite», adlca de delimitarc sau ingustare a isterului mintuirii, dlllpa mdsurile mintii omenesu si pe calea aceasta ,I lasat antreuata si Relorma, care a odraslit din catolicism, Abor.rea intelectuala a misterului crestin a lnlocuit trairea misterului ingral cu reflexiunea asupra unor Ir inturi rupte din el.

Ortodoxia a trait misterul mintuirii in depllnatatea lui totdeauna. "~I dtiva termeni noi adoptati de Sinoadele Ecumenice au avut rostul 'I sil reduca mistorul la 0 defiruitie rutlonala, ci toemai sa-l 0- oteasca irnpotrrv a t entutivclor de a-I rettonaliza si limita, sau de t face sa se evaporeze. Acei tennent au avul rostul sa ocroteasca .urea pentru totdcauna a m.isterului vestit in Noul Testament ca ntern mintuiti de Fiul ,IUli Dumnczeu, Care in acest scop s-a Iacut II ~i ramine etern acelasi - Dumnczeu si om, pe deplin accesibil noI. Sinoadele au ocrotit misterul m intuir il noastre, conform caruia surI inf.inita de viatani s-a Iacut accesibilti prin maxhua oaccesibi'litate umanului, a sornenului nostru. Elc au reluzat lspita retionallstacere

ilea misterul mintuir ii si zadarnicea mlntuirea insa~i, reafirmind seirarea omului de Dumnezcu, sau ldentificarea pantelsta a omulul cu urnnezeu, Misterul mintuirii nu poate fi redat decit paradoxal si Or-doxia a ocrotit caractarul paradoxal ial misterului crestin dmpotriva

-stramarh lui prin propoz.itii rationale uruleterale.

II. - Se aduce Ortodoxiei obiectia ca, asa cum crestinlsmul occi.mtal s-a adaptat mentelitatli mediev ale sl renascentiste, asa s-e adap-

, -

Pro Prof. D. Stiinilo8e ! CUeva I.rasilluri carectcr iauco ah- Ortodoxici .

733

tat sl ea rnentalitatii bizantine, ingropind mlezul viu al misterulul crestin intr-un fast formalist si aristocrat, care nu mal corespunde timpului nostru. Nu neqam ca Ortodoxia a suferlt 0 anumlta influenta blzan tina. Dar inHuenta aeeasta n-a atins esenta misterului crestin. Dimpotrlva, tr airea misterulul a ramas vie sl in perioada blzantlna s! se poate spune ea nu gindirea bizantina a generat splritualitetaa crestina din acea perioada, ci invers, tratreecrestlna oriqlnala a general qindirea si arta bizantina. Nu viziunea blzantina despre existenta a proclus Liturqlria Biserieii, ci Liturghia Blsericll primate a produs viziunea bizantlna despre lume.

Ceea ce seconsidera mostenira bizantlna in vlata Blsericli Ortodoxe este, in special, multirnea de slmboale in care este exprimata credinta crestina sl trairea ei in cult, in arta, in vlata. Dar inlluenta bizantlna a dezvaltat doar un simbolism inerent redaril misterului crestin. Deflnitillo intelectuale si expunerile doctr.inare prin care Occidentul a cautat si cauta sa inlocuiasca redarea slmbolica a misterului rn intuir ll, pornesc din conv inqorea ca acest mister poate fi exprimat exact de cuvintele omenesti. In realitate acest mister, atunci cind e redus la sensul exact al cuvlntelor sl definitlitor lntelectuale, e inqustat sau evaporut. Plenitudiriea peradoxala ie misterulul mintuirii este rna] real sugerata prin simboale. Vorblrea despre cruce si inviere in mod general, privirea lor in imaqini, exprimerea lor pri n =cte slmbolic-liturgice, suqereaza mal real sl mai existential misterul rrrintuirli dectt teorie satlsfactiei lui Anselm, sau teoria penala protestanta, rare nu pot reda decit 0 Iatura din misterul incomprehensibil al mintuirii.

Asemeriea teorii sint bune nurnai daca nu pret.ind sa Inlocuiasca misterul insusi. in plenitud.inea lui lncomprchensibila, ci sa redea ceva din el in mod relativ si pr ovizoriu. Influenta blzantina a constat in vointa de a orrndul taate amanuntele cultulul, ale artei, ale qesturilor vietii reliqioase in CI'~a fel ca sa exprime in mod i:ntuitiv simbolic diferite detalii ale misterulul mtntulrel. Acestea pot da lrnpresla de formalism, numai daca nu stnt manlfestate cu seriozitate si cu convinnere. o liturghie savir~jta intr-o parohie de sat, cu credinciosi obisnuitl cu qraiul ei natur al-simbolic, redain mod dar sl patrunzator trasat<urile esentlala ale rnistcrulul rrnlntulril. In orke caz, acest grai al simbolurilor mari sl clare e cu mult mai accesibil si mai qraitor credinclosilor in orlce timp decit qralul doctrlnar, incarcat de subtllltat] care in Occident a cautat prea adeseorl <sa se substituie suqerarii mlsterulul orin simboluri. Dad Ortodoxia are trebuinta de 0 anumita adaptare la trebuintele ornului de azi, aceasta nu poate consta tntr-o paraslre totalaa exorlmarll slmbolice, ci numai Intr-o simpllflcare aa'cestei exprlmar i, ca sa se vada imediat marlle shnbolurl ale misterului crestin. corespunzetoare rnarilor. simplelor si permanentelor evidente si trebuinte splrltuale ale omului de totdeauna.

Dar trebuie sa recunoastem ca in era bizantlna Ortodoxia a mal prezentat 0 caracteristica. Crestinii ocddentali 0 mentloneaza sl pe aceasta, dar recunosc satisfacuti ca ezi nu 0 mai are. Vrem sa ne oprim puUn asupra ei, deoerece socotim Cd nicl pe aceasta nu a produs-o

Pro Prof. D. Sl.lIniiollc I CItCVII lrllsMuri carectcr istice ale Ortodoxiei

734

propriu-zis era bizentina, ci Inl lueuta btzantina doar a acc~n~uat-.o, fi.ind 0 nota inerenta a crestlnisrnulul autentic si ca atare rarnlrslnd 111 oarecare fel propr ie OrtocJoxici pind ezl. Citi.i vrcme in Occldentul medieval si urmator evului mediu iI aparut sl s-a dezvoltat ideea a doua imperii separate sl opuse, sau a rloua sabii in lupta, in Orientul crestln s-a afirmat unHatea lurni i, sustlnuta de acelasi Hrlstos Pantocratorul. Imperiul era lnduhov niclt din interior, nu era silit din exterior sa se supuna, de 0 sable ce se pretindea spirituala, dar care, in fond, lucra tot lumeste si care a supus provizoriu imper.iul secular printr-o superiorbtate tot Iumoasoa. Imperiul bizantin se simtea aflindu-se in Interlorul aocleiasi zone ill care se ·an;; si Biserica, in cadrul ordinci universala a Pantocratorului Mintuitor, desl avea in acest eadru alte slujhi sl autonomia unei ordini proprii. Aceasta era 0 viziune care se 'lpropia de cca cuprlnsa in cuvi ntele Sfintului Apostol Pavel: «$i I oate Ie-a supu s sub picioarele Lui si mal nresus de toate L-a dat pe m cap Biserlri i» (Bres. I, 22).

In secolelc {lin urrna lucrur ilc s-au dczvoltat in oarecare masur a .I in Orient in sensul conccutiei occidentale, ajungindu-se la 0 separatle a statului de Bisorica. Dar i »Ilucnte occidentalil In acest sons ·-a exercitat rnai mult asupra sLatului dccit asupra Bisericii. Ortoloxia a pastrat si mai departe viviunea lumii ca 0 tesatura unltara de ratiuni, cate Tsi au centrul si Iinalitatea in acelasi Pantocrator. De iceea OrtodoxJa n-a Iacut din partea ei nimic care sa adlnceasca seuararea, sau ca sa 0 transforme In tot Ielul de antagonisme sl conflic'te

ntre ordinea oisertceasca si ordinca statulul sau ,a culturil. A giisit otdeeuna in solicitudinea pentru aspir ati ila profunde ale poporului 0 ilatforrna de i nte leqero si de coluboraro eu statui.

Din feric.ire semnalam in timpul din urma ~i in Occident incenu\II unci vdziuni unit are a sensului Iumii si a finalitatli Istorlel. UnB ooloql protestant! vorbesc de Hristoseel cosmic, de un Hristos Dornn 'I intregii istoril, despre finalitalca panistorica a operei mintuitoare I lui Hristos, despre conducerea intregii istorii de catre Hristos spre ) tinta unitara. Se vorbesto chi ar de 0 «Biserica latenta- a intregii ·meniri, asa cum Sfintul Maxim Marturisltorul vorbea de 0 «Biserlca I neamur llor» [necr estine), af\atli in Iaza ei profetica, Din parte a ei, .iserica Romano-Catolica declara ca vrea sa renunte la lupta impotriva ocietatil necrestlne, a cu lturii , a statului, iar un Teilhard de Chardin, -n Rahner, vad universuI intreg condus spre tinta finala a Imparatiei 'Ii Dumnezeu prin transcenderi succesive. Teologii catolici declara ca -iptela bune ale omului natural. sint faptele facute eu ajutorul harului i consldera pe necredlnciosii care savtrsesc binele, ca credinciosl are nu-sl dau seame de aceasta calitate a lor.

De ad se trag toate concJuziile Ievorabile uneicolaborari a cresnilor cu omenirea conternporana pcntru lmpllnirea aspiratiilor nobile 'Ie acestei omeniri.

Oare nu se rnanifesta ,in aceasta 0 revenire la viziunea unitarji a -ismosului sub obladuiraa ~iconducerea Pantocratorului Mintuitor, ,~ cere Ortodoxia a avut-o totdeauna si care si-a gasit in era blzantlna

Pro Pro!. D. Slliniloae I Clleva trl\Jstiluri caracterislice ale Orlodoxiei

735

doar 0 expresie mal vizubila? Misterul divin, ca mister al mintuirll, pleneaza-cu eficienta peste toate sl in toate i el nu a taiat lumea in doua, flIcindu-se accesibtl numal unei parti sl repudilnd pe cealalta,

III. - Trairea m.isterului integral al mintuirii de catre Ortodoxie este una cu experienta vie a Duhului Sfint, ce suflare a vietli din planul divino Duhul Sfint este cel ce face rnereu contemporan, mereu trait, mlsterul mintuirii. De aceea Duhul Stint ocupa un loc atit de important in preocuparea vsi vorbirea Ortodoxiei. In Duhul Sfint, sau prln Duhul Stint, Ortodoxia traiestc continuu intrequl mister al rnintulril, traiesta pe Hristos eel intrupat, rastlqnlt 5i tnvtat, in comunicarea vie a Sa si a starilor Sale catre credinclosl.

S-a vorbit si se vorbeste mult si in protestantism despre Duhul Stint. Dar Duhul Sfint a devenit aeolo Iactorul sustinator al individualismului orqolios, al unei oriqinalitati de inteleqere indivlduala-nouau credintei, nu al exper ientei mai presus de' inteleqere a misterului. Duhul Sfint a Iost identiflcat eu fenomenele lntelectuale sl sentimentale ime nenta si l ndividualiste. Dar experienta autentlca a Duhului ne rldica la perceptia rnai presus de minte si de orgoUu indbviduallst a misterului, care ni se deschide C1\ 0 realitate nelnventata de noi, pentru toli, Duhul Sfint e capatul Iucraril divine a Treimii ajunsa in intimitatea noastra subiectiva sl revelindu-nl-se ca atare, curn spun Parintil orientali. El ne reveleaza de aceea realitatea divina nu ca teorie lntelectuala, ci ca vlata misterioasa, mat presus de viate noastra Imanenta, El pune la priza vietii noastre sufletesti viata lui Hristos eel rastiqnlt sl inviat, faclrrd-o viata com una 5i noua. De aceea Duhul e data tor de viata si ne face vdi, pentru ca ne rldica din speculatiile despre Dumnezeu si despre mintuire, facute de la distanta, in insasl experle nta misterului divi n in lucrarea lui rnintuitoare. Ortodoxia, fiind experienta Duhului - ca experienta a misterului integral al mintulrii -, este totdeauna actuala, pentru ca totdeauna aceasta experienta raspunde unei necesitati umane fundamentale, spre deosebire de orlce teorie intelectuala, care prln firea ei inqusta si unllaterala e lipsita de viata si este depasita duoa un nou pas al splritului pe llnia progresului intelectual. Aceasta irnpartasire din realitatea misterului divin al mintuiri.i, prin Duhul Sfint, este 0 adevarata via'ta pentru suflet, cu tot ce fnseamna 0 astfel de viata, De aceea si ctnta Ortodoxia : «Prin Duhul Sf.int tot sufletul viaza», «prin Duhul Stint e tncepatura vietii», «Duhul misca tapture-, unde vine El «odrasleste viata-, «se innolesc

toate», «prin Duhul S~int e intelepcluneas sl «toata buna daruire>. '

IV. - Citiva teologi protestant! (Edmund Schlink, Vogel) au remarcat, in tirnpul mai nou, ca Ortodoxia este doxoloqlca, Acest lucru este adevarat in sensul ca, pentru Ortodoxie, Dumnezeu 51 lucrarea Lui creatoare 5i mintuitoare nu este un oblect de doctrina teoretlca, ci de laude entuziasta, ca si pentru psalmistul Vechiulul Testament. Ortodoxia se dovedestc si in aceasta continuatoarea crestinlsmulul de la inceput, care e modul Vechiulul Testament de a se comporta fatll de Dumnezeu. Dar lauda in cultul ortodox nu este exclusiva, ci ea este impreunata cu multumirea pentru ce a facut sl face Dumnezeu

1'. Prof. D. Slanilo8e I Cltcva lril,silluri caraclerislicc 81,> Orlodoxiel

736

-entru nol sl cu ruqaciunca co se aduce lui Dumnezeu pentru a ne Ice parte in contlnuare de mila .lji. de darurile Sale. Insuslr ile marete i faptele minunata de bun/Hate ale lui Dumnezeu sint mention ate cu .uda, ca un temei pentru ccrerea unor noi milostlvlrl si daruri ale Lui \ caaslqurar! ca El ne va face parte din aceste milostiviri ~i daruri.

Ortodoxia este dox oloqica in sensu) larg ca toata cunostlnta desre Dumnezeu si despre lucrarea Lui m intuitoare este orlentata prac; c, existential, este transformata in ruqaciune, in graire directa catro 'umnezeu, in continutul dialogului nostru xu Durnnezeu, in substnnta

reportulul nostru personal si viu cu El. Ortodoxia a pastrat caracte- 11 autentic al rel'iql ej ca dlalcq alcredinciosu1uJ cu Dumnczcu, pe nd in cresti nismul occidental s-a dezvoltat caracterul de doctrlna •

. ~ filozolie al crestinisrnului, de gnoza, care trans-forma pe Durnuezou obiect, dilu.indu.I realitatea si subordonindu-l mintii umane,

Dar nurnai in relatla dtaloqlca Dumnezeu a trait intens$i adeva-t. De accca Orlodoxia c 0 oxpcriente vie a lui Dumnczeu, lar Dum'leu, ca parte ncr in di.aloqul cu cr odinclosul Iucreaza, la rindul Sau, upre partenerului uman, il blnccuviuteaza, ii raspunde la cereri cu I ngiierile si clarurilc Sale.

Dumnezcu Iucrcozs asupru credinciosilor prin cult, prin sacra»nte, Iar creclinclosl i shut !;ii marturlscsc prezenta lui Dumnezeu in utarile de leuda si ruqaciuuilo ee-l aduc, Cultul ortodox sacramental te un dialoq ontologie intrc Durnnczcu si credinciosi si numai dupa oea oste st un dialog verbal. Durnnezcu lucreaza asupra noastra, ;in IIp ce ne ruqarn Lui, e1upa ce am arnintit Iaptelo Lui mintuitoare si am laudat pentru elc. Iar lucr ind asupra noastra, Dumnezeu ne des'ide ochii suflotului ca sa lntuim lucrarea Lui, ca sa 0 suntbm -s) ne '5ca sa darn expresie de lauda sl de multumita pcntru accasta simt) a noastr a. Asa Iiirxl, cultul sacramental nu e numai 'forma de rugaune a cunostintei de Dumnczcu, ci sl izvor de cunoa'!;itere!$i de con; ua verificarc a cuuostintei de totdeauna a Biser icii, forma princifa a tradltiei vii a Bisericii. Cuvintele cultului sint ca1auza spre oerlente continutului lor si cxprimarea acestei experiente. Credin- 15ii Bisericii Ortodoxe nu si-au insusit invatature Blscricil in genere lcatehisme si expuncr i doctr inaro, ci mai mult din cult, din pr acd sacramentala a mistcruluj mintuirii. Gindirea despre Dumnezeu ':ult si cultul e gindire, calauza in ginelire. Credinciosul ortodox nu nretuleste reflexiunca desprc Durnnezeu si despre lucrarea Lui mintoare, dar aceasta r eflexiune 0 face in spiritul dialoqului cu DurnneI, e rerflexiunea partenerului care lauda pe Dumnezeu, li multumeste ii cere ceva, e 0 reflexiune in cadrul viu al dluloqului, in experienta -terului divln. GirJ'direa or todoxului despre Dum nezeu este cult, .ar daca nu se realizeaza in vremea cultului.

A$a Iilnd, in cultul sacramental a1 Ortodoxiei care e si qlndire, e rater Duhul SCint, Caree capatul Iucruril divine strdbatuta in interul nostru cel mai intirn. In ordinea cirltului se produce continuu -nimentul lntilnirii cu Dumnczeu asa cum in rnatca unui rtu se fae ; ierlentelo adincur ilor. In cult vorbirn lui Dumnczcu cintind, pentru

numai cintarea da exprcsie calduril experientci mai presus de cu-

Pro Prof. D. SLlinijoae I Cilcva I.rli~aLuri caraclcrisLice ale Ortodoxiei

737

vint. In clntare fiinta noestra devine senslblla la exper ienta misterului, e rapita de entuziasmul produs 'in ea de trairea misterului, a Duhului de vlata datator si gaseste forma de comunicara a acestel trair; entuzlasta. C1ntarea elioereaza cuvintele de sensurile lor 'intelec-tua'le limitate, facindu-le adecvate vietii inef.obile a misterului tra.it.

Dar cultul mal este, ,in acelasi timp, sl vorcirea omului cu Dumnezeu despre trebuintele sale si ale semenilor sal, ale lumii intreqi ca si de.spre bucur.iile sale pentru darurile primite. In cult, omul rsi vede sl lsl traiesto profund si existential, trebuintele sale de Dumnezeu si ia cunostinta de ceea ce devine el prin lmpartaslrea cu Dumnezeu. Caci in Duhul Stint, omul se vede pe sine nu in impasul neputintei sl al nefericirii pe care le traieste in necunoasterea lui Dumnezeu, ci in nadejdea optirnista a lmplirnrl! salesi in inceputul aceste! impliniri, care se tese in dialoqul misterios sl min.tuUor cu Dumnezeu. De aceea cultul este optimist. Omul se traieste pe sine, in cadrul lui, inaltat sl qusta de mai lnainte iniHtarile sale viitoare, incluslv viata sa eterna in Durn nezeu, in Duhul iubirii si al comuniunii cu Dumnezeu si, cu oamenii SaL Icoanele sfintilor, imnele de Iauds cintate lor, tralraa comuniunii cu ei, maresc aces! optimism. Acestea cuprind 0 adevarata doctr ina optimista despr e om, dcspre ceea ce poate omul sa ajunga, prln adincirea dialogului sau viucu Dumnezeu sl cu semenil sal, 0 doctrine a mar etiei care asteapta pe om, 0 doctrine a nadejdil pentru . fiecare credinclos, a unei nadejdl pregustate. Icoanele sl imnele adresate sflntrlor iI tin pe credincios ·in tenslune intre 'arvuna primite si desavirslrea fagaduita, pe drumul dezvoltark dialogului ontoloqic cu Dumnezeu, care e un drum eshatoloqic, Perspectiva eshatoloqica a cultului proiecteaza 0 lumina de optimism asupra vietii prezente.

V. - Terneiul eel mai ad inc al nadejdii, al bucurie.i care str sbate lot cultul ortodox si caracterlzeeza Ortodoxia este 1nvierea. Sarbatoarea Pastilor care sUi In centrul cultului ortodox, este 0 explozie de bucurie, asemenea celei traite de ucenici cind au vazut pe Domnul invial. Este explozia bucu riei cosmice pentru blruinta vietil, dupa trlstetea intensa pentru moartea care a treouit sa 0 suporte chiar SUipi nul vietH prin faptul ca s-a 'facnt om. «Cerurile sa se veseleasca $i pamintul bucura-se, sl sa pr aznulesca lumea cee vazuta toata si cea nevazuta, ca a inviat Hristos, vesella coo vesnlca», Totul s-a umplut de slquranta vietii,dupa ce totul inalnta .inexorabil spre moarte. Teologul AI. Schmemann spune ca acessta e vestea cu adevarat buna, sau evanghelia pe care a adus-o si pe 'care 0 propovaduieste crestinismul lumii : bucuria invierii. lDaca crestinismul n-ar mai da lumil aceasta bucurie unica, ratiunea lui de a fi ar inceta. Bucuria invierii este vestita de crcstinlsm in fi ecare dumlnica. Caci flecare dumlnica este inchinata Invieril. Dar tot cultul vibreaza rie bucurla Invierdi si e strabatut prin eceasta de tensiunea eshatoloqica a nadejdii in inviere. «Acum toate s-au umplut de lumina,si cerul si piim'intuh, proclama Biserica in noaptea invlertl, In noaptea lipsei de sens a lumii supuss mortii, acoperita de un cera carui intentie nu se cunostea, a timpului care purta totuJ spre moante, avlnd imprlmate in sine pecetea nonsensului, a izbucnit viata din mormint. care umple de lumina sell-

Pro Prof. D. Slllniloac I Cltcva Iril-sil1.uri carectcristice ale Orlodoxiei

738

sulu] intreaga lume sl timpul ci. care uc-a descoperit intentla bluevoitoare a cerulul fata de lume si a descoperit chiar si inqerilor sensui crea\iei. Tirnpul a dcvenit acurn din timp spre moarte, din timp ce se desfasur a in iutuner lcul Iipsel de sens, un Hmp spre inviere, 0 desfil5urare Iumlnoasa. 0 continua sarbaLoare. Toate :lilele timpului, to ate zilele anulul au deveuit sarbatori, asiqur indu-ne cii ne due spre inviere, cum au dus spre viata de slava pe sfi nl ii pe care-i Iericirn in ele. Mai bine z is, au devenit un ajun al duminicii vesnice, cum zllele septamlnl; sint ajunur ; ale durninicii', did ele ne obliga inca la un elort, asemanator etortulul de pc parnlnt a,j sftntilor, pentru a ajunge la fericita lor odihna.

Ortodoxia accentucaaa ell deoseoita staruinta credint» crestinismului in hiru inta vietii. Lupta atita timp nedccisa intre viata si moarte S-a terminat cu birulnta definit.iva a vietii. Acum nu ne mai temem dp moarte, acum IlU ne mal intristeaze moartea, cad ea e trecere la vleta edevar ata, pc care () prcqustam de pe acurn. Amcstecul de sons $i de nonsens, imprimat ill loale, pr iu Iaptul Cd pe de 0 parte existau, pe de alta toate er au supuse mor til, a devenit a'CUIJTI num ai sens. Vi a]a a biruit deplin si dcfinitiv asupra neantului si a tristetii. Croatia intreaga e destinate, prin inviere, vietii netrecatoare, creatia illtreaqa e rocupcrata de Cel ce a crcat-o. Cresti nlsrnul apusean e atit de obsedat de qrozav ie vinci omului si de marlmea jcrt,fci ce a tre:buit adusa oentru ea, cii nu se poato bucura de ajuns de lumina invierll in care am f'ost mutati. EI e ca omul care, trecut prin spaima innecului de la care -a Iost salvat, continua sii lremure de ace a spairna sl nu se poate bucura deplin de viata Ie care a fost readus. Sau e ca fiul care obsedat de suferinta mamei care I-a nascut, TIU se bucura din plin de viata pe care i-a darui t-o, uitind ca mama insas! e vesela ca l-a adus la v.iata.

VI. - Eficie nta unlversala a invierii lui Hristos, trairee misterului mintuirii in cultul public aJ Bisericii, pun in relief catolicitatea Ortodoxiei. Lumina si torte lnvlerli lui Hristos Imbraca si patrund loate. Toti vom invia impreuna. 0 data cu innoirea intreuuiui cosmos. Fiecare din noi vorn invia numai ca madular al umanitatii, in solidaritate cu ea si cu cosmosul intreg. Primul sens alcatolicitlltii este cuprinderea tuluror in r aza invierii potentiate. Mintuir ea consta in readunarea tuturor in Fiul si Cuv'intul lui Dumnezeu in care au fost create toate ca un intrcq armonic (Colos. I, 17-20). Biserica este aluatul prin care se actualizeaza aceasta solidar.itate a lumii intregi si, ca arare. e obligata mal mult docit oricine sa Iucreze in sensu! acesta, Biserlca e comunitateacelor constienti ca sint pr insi in dialonul ontologic cu Hristos eel inviat. Dar, din partea Sa, Hristos ,i-a nrins pe toti in acest dialoq, Ca atare Biscrica nu e catolica cu edevarat daca nu se simte solidara cu lurnea ,intreaga si nu adinceste continuu acaasta solidaritate. Credinciosll ei slnt catolid in \ masura in care se sirnt prinsl, la un loc cu lumca intrcaqa,in leqatura cu Hristos si lucreaza conform acestai convingeri. Biserica se distinqc prin constiinta despre aceasta soUdaritate a lurnii in Hrrstos si despre datoria el de a Iucra pentru adincirea acestei solidar itati.

Pro Prof. D. SlaniJoae I Clteva lrasliluri caracterlstice ale Ortodoxiei

739

Dar prin eomuniunea speclala dintre ei, credinclosii sint chemati sa Iaca vizibila pertectiunea soli:darita_:\ii la care e enemata 'lntreaga omen ire. Ei se impartilsese impreuna din Hristos eel invlet, ariltillid eli numai impreuna se vor lrnparUisi de tnvlere, ca madulare ale acelulasl Hristos total. Ei cinta si se roa.gil impreuna la liturghie, si prin aceasta suHetele lor se topesc intr-o unitate de qindlre, de simtire, de marturisire, de iubire comuna a lui Hristos si de iubire reclproca, Iar Iiturghia este opera acestei unitati intre credinciosl sttntre 'ei sl Hristos, o jertfa sl 0 inaltare comuns cu Hristos. Plecare Ii rmbratlseeza pe toti sl toti pe fiecare, Fieoare reprez lnta 0 valoare in aceasta unitate, imooqatind-o eu ceva unic.

AlfJindu-se impreuna in mod constient, in cadrul diaJogului vlu si ontologie eu Hrlstos, totl gindesc in cadrul acestui dialog. Cultul fiind experianta cornuna a misterului rrrintuirt! si reflexiunea in cadrul ei, toti credinclosli adincesc inteleqeree misterulul si-I pastreaza, Fiecare eontribuie, prin experlcnte lui, la imibogi:ttirea experientel sl lntelegerii comuns a dialogului eu Dumnezeu 5i se hraneste din ea, actualizind la maximum virtualttatile nesfirsite ale misterului dialoqului. Astf el, pe Hnga sensul extensiv, catolidtatea are 'si un sens intensiv, sensu) de comuniune in continua adincire : Iiecare se dezvolta in comuniune eu toti si eomuniunea se dezvolta orin aportul personal pozrtiv al flecarui membru, prin darul Iiecaruie, dezvoltat in Duhul romuniunii. In fieeare se vede si se valoriflca lntrequl sl in intreg fiecare. Ortodoxia prefer a, pentru acest sens de eomuniune al catollcltatil, termenul sobarnicitate, pentru ca prin el se pune mai bine in relief couvercenta licbera a calor ce 0 eonstituie. Sobornicitatea lmpaca prin iubire Ilbertatea credinciosilor cu unitatea lor, valorificind darurile persouale prin punerea lor in slujba comunltatii. Catollclsmul influentat de feudalism a dezvoltat teoria satlsfactlei j Reforme, lnfluentata de Indlvlduallsmul bur'qhez,a dezvoltat teoria neputintei morale urnane , Ortodoxia a ramas crestinismul comuniunil de la inceput, pentru ca, datorlta tmprejur arltor istorice, ea a ramas crestlnismul poporului de [os.

Comuniunea e 0 opera a Duhulul, cere imparte daruri deosebite, dar da si elanul fructlficarii lor in Iolosul comunitatii, hl Iolosul redproc. De aceea Duhul .Sfint este Duhul comunlunii, al leqaturii dintre to=te in Hristos, puterea lui Hristos, care tine toate adunate in Loqosul creator pe planul cosmic sl readuna constient si afectucs pe eei Ce cred in Loqosul intrupat si invlat, realizind comuniunea. Duhul Sfint tine in dialou constient pe credinclosl icu Hrlstos si Intreolalta. Numai din EI se poate restablli dialoqul intre dlferite Biserici desQartite.

VII. - Dar comunitatea blserlceasca are trebuinta de 0 reprezentare pentru continua implinlre a slujirilor care 0 mentin ca comunitate : predkarea cuvlntului sl savnrslrea Euharistlei si a celorlalte taine. Hristos, in calitate de cap al Blserlcii, comunica mereu Blserlcli darurile Sale sau pe Duhul Sfint, Biserica are lin sine viata lui Hristos, dar n-·o are din sine, ci primind-o continuu, intr-un dialoq in care Hristos e Celce da continuu, raspunzind la cereri. Contlnuu are loc 0

7~O

poqor irr- d Duhu lul Sf i nl pri n prvrlica r ca r uv i ntu lu l :;;i pr in sacr amentc. OCa'l.iOlldfPd dceslei ('ollllln\c;\ri (] lui Hr isl os comunuuth cu care c legat, dar sl do a supr a c.irci a sc ~Iils(':;;te, 0 impl iucst o pr ootla slujitoarc.

Prcotia slujitoarc rcprczinta pc de 0 parte cornunitatca in cererile ei, pe ric alta pc l Ir istos care i sc cornun ica comu n itat.ii. Preotla face parte din Bisor icii ill ccrcrllc ci (alre ll r istos, dar rcprezinta si pe Hristos in comunicatea continua a derur ilor Sale, «Tot arhiereul S8 ia dintre oameni :;;1 se r i nduiost« sprc r.elc ce s int ale lui Dumnezeu, ce sa erluczi dar u ri si jertfc pentru pacatc ... NU-!;'i ia cincva de la sine aceasta cinste, ci eel ce e chcmat de Dumnczeu, ca sl Ar on» (Evrei V, I, 4). Prcotul so i ntl nrlo IW ele 0 parte in comunlt atca pcntru care sc roa~ld, dar pc de i.IlUi parte c con~lil'lll Cd 0 repre'l.intd pe ea sl mijlocesto prin ruqaciunitc lui darur ilc. El zicc pc de 0 parte: «Tar pc n oi toti care ne impiirld~irn dlntr-o piinc si dintr-un potir, sa nc uucsti unu l eu altul pri n imj)tirW;;ir(·tI d('('llIia~i Sf int Duh». Tar pe de alta: «Iusuti p linestc $i acum ccrcrilo <1(' Io los ale robilor Tai».

Ortodo x la imbinU accstc c!ou£i rcprczcutiir! in slujirea prcotiei, spro deoseblrc de cetolicism care considerd preofia mal mult ca 0 rcprezcntare a lui Hr istox, sau de protcstantism, care 0 consldera cxclusiv ca 0 rcprozcntaro a comunlt.tti]. Imbi nar ca amlntita se consteta in Iapu l Cd rncnrbri l ic ra rh ici po de 0 parte sint alcsi de corpul bl ser lcesr, pc de alta ur.i mcsc un h ar spc'Ciill pr in hirotonlc : Cd harul hirotoniei il primesc pr in ruqaclunl!o crcdincios ilor asociate l a rugaciunoa ierarhului; Cd ei impl incsr slujiri spcciale, in care nu pot fi inlocultl de alii mcmbr i i a i comunit.Hil, dar nu pot implini sIujirea lor tara asistcnta si ajutorul comunitatll : ca, in fine, chiar definirea doctr inel in Siuoudr-Io ocumo nicc de ('(ilre episcopat arc trcbulnta de 0 rcceptlo din partca corpului credlnciosilor. Ierarb ia reprezlrrta. pe de o parte, comunitutca care so and in rcal itetoa Duhului lui Hr istos, iar pe de alW parte, sati sfucc ncccsitetca tr anscendcrti continue a cornuniUilii spre Duhul lui Hr istos, sau a poqorirn continue a lui Hristos asupra ei. Prill iorurhic se manifesta Iaptul ca comunltatca l1U traieste intr-o autosuf icicnt.d. StrutIura sarr-nncutala si Ierarhlca a llisericii reprezinta ilceastii neccsi tato de tre nsccnderc continua a comu n itzil i i, {lilT de tTdIlSO('PIHlcfe Ill' lr('pt(~ 1e!)atc inkrior CII tn'plele pc r ar o so ftllii. III accst scns icrurh ie face parte din Bixcricu, fdcind lcqature intre trcapta »c care 5C ami comunitutca ~i cea pe care se salta, prin miscarca comunitati l spro Duhul si a Duhului spro comunitate. De aceea sacramcutclc, lnclusiv sacramentul hirotonici, slnt si ale lui Hr istos $i ale Bisericii.

VUT. - In structura sucr arncnt a lei a Biscr icli se cia 0 exprcsio r-onst lcutu sau sc Tcc1escoperii structure sucr amontalo a cosmosului. Lumea nu arc seils rlecit illlelC'asd ca clar al lui Dumuczeu cstrc oal11el11. Univcrsul o via diiruiUi oumcnilor de Dumnczcu. «Universul a Iost creat ponlru rioi !ii nu noi pcntru univcrs». spuno Sfintul loan Gma de Aur (Omilia XVTIT la Romani). Totul e dar al lui Dumnezeu caire om, scrn n e l iubir.ii Lui. Prin toatc lucrurile ni sc certiflca ~i comunica Iluidul iuhirii divine, al hunavoi ntel sau harului Sau. Deci toate sint sa'cramellte, Pfl'CUI11 or icc dar pe care ni-l face un semen al nostru e un scum si purtator al .iubirii lui catre noi. Dar darul cere

Pr. Pro!' D. Slilnilolll' / Cttcva lril5aluri c.eructoristtco all' Or todoxiei

741

sa i se raspuuda cu dar, ca sa se reaIizeze circuitul iubirii. lnsa intrucit ornul nu poate darul decit cole ce l-au Iost date spre trebuinta, darul lui e jerHil si 11 orera cu mu ltumire lui Dumnczeu. Darul omului catre Durunczcu cjcrtfd si euharlstie. Piecare om e preot ce aduce euharlstia sa lui Dumnezeu. In Hristos sint concentrate cele mai inalte daruri ale lui Durnnczeu si cea mai pure euharistie a omului. El este arhiercul eel mai inalt. In lumina Lui intelegem toata lumoa ca dar sl avern puterca de a 0 ofer i lui Dumuczcu ca euhar istic pura.

Dar ofcrind-o lui Dumnczou x a dar sau ca jcrtfii, punem pe ea pccctca muncll, a intL'leoerii noastrc, a duhului nostru de jcrtfii, sau rle transcendcrc sprc Dumnovcu. Cu cit lntcleqom mal mult valoarca si complexitatca acestui dar c1ivin si-l dezvoltam virtualltatlle, eu alit mai mult inmultlm pri n accasta talantii ce ni s-au clat, cu alit mai mult 11 laudam po Dumuczcu sl-I faeem mai multa bucurle, dovedinrIu-no partcnor i ucl i vi in di aloqul iubir ii dintre EI si noi. Rodur ile co Ie aduccm lui Dumnczcu sint 0 sintcza intre darul lui Dumnezeu ~i lntcleqcrea si munca noastra. Iar ofcri ndu-Ie lui Dumnezeu, El n.i Ie intoarcc din nou iucarcute de 0 noua hinecuv intare, de un nou flux de iubir c. Sacramentu] divin e urrnat de cuhrastla noastra ~i accasta laras; csto urmat.] de sucr amcntul divino ~i acest circuit al lubi rli crcste necontcnit, transform.indu-ne pe noi si urnanizind sau spiritualiz ind lumea. AsHel, ernul nu se aifla in Iata lumli ca in Iata unui obicct fara sens, sau cu un sens pur utilitar.ist, ci ea este Incadrata in raportul personal in continua dezvoltare dintre om si Dumnezeu.

IX. - Dar lumea data ornului ca dar trebule sa-si pastreze acest caracter si in raportul dintre om sl om. Sfintul Grigore de Nazianz spunc : «Sa imltam legea cea mai lnalta si cea dlntil a lui Dumnezeu, care face sa ploua peste cei drepti si peste cei pacatosi sl face soarele sa rasara tuturor la tel, care le-a dat pe to ate comune oamenilor, clnstind egala valoare a fir ii omencsti prin egalitatea darului». (De pauperum amore, P. G. XXXV, col. 891). LUl11ea e cla,ta nu numai pentru manilcstaroa iublr ii dintre Dumnezeu si oameni, cl si pentru maniIestarea iub irii oamenl.lor intrcolalta. Leqatur a dintre acesto doua iubiri, sau diul re intrcbuintarea Iumil ca dar intre Dumnezeu sl om si intre om si o III , 0 ar ata evlavia ortodoxa prin faptul ca orice rod il aduce un 0111 lui Dumnezeu la biserica, dupe ce prirneste binecuv i ntarea lui Dumnezeu asupra lui, il consume nu numai el, ci daruleste din el si celor lalti oameni, precum orice dar Iacut de un crediucios unui sara« e considerat ca Iacut lui Dumnezeu, conform cuvlntului Mintui torului [Matei XXV, 34-41). E un fenomen oare ar lrebui sil i a amploar o p ina Ia generalizarea completa. Faptul Cd lumea e pr imita in dar de la Dumnczeu. implicd datoria omului de a 0 face continuu dar serncni lor sal. Aceastd Intrcbuintaro transforma bunurile materiale $:i spirituale din ziduri despartitoare si din motive de cear te, de lupta si de orqoliu. in punti ale iubirii si cornuniunii, ale catolicitatii. Numai aceasta viziune despre rostul lucrurilor, radical rleosebita de cea individualiste. poate rezolva problema sod-ala.

X. - Precum lnto arcerea lumli ca dar lui Dumnezeu nu se sfirseste niciodata, ci inscrie un progreso contlnuu in dezvoltarea darului

!lr. Pro], b. Slilniioae I Ctlcvll lr'lsiliuri c8~ad('tisli('(' alo Orlocioxici

742

sl in cresterea iubir il, asa nu trebuie sa inee.teze impllnirea datoriei iuhirii latl1 de semeni ci trobuie sa creasca continuu. Sf.intu] loan Cura de Aur, urmind Marelui Pavel (Rom. XIII, 8), deela.~a ~a dator~a Iublrt] nu Inceteaza nlciodata, ci din ee este mal constnncios impllnita, din aeeea constlinta ei cresto mai mult. Dar prin aceesta creste spiritual ernul insuei. Neeesitatea de a lubi si de a fi luoit devine tot mat subtila sl m ai adtnca, din ee sporesc oamenii din punet de vedere spiritual. lar situatiile in care ornul are trebuinta de Iubire, de ajutor, se insira st se schimba fara ineetare. S-,a spus in teoloqia oocidentala ca cresti nismul patristic nu e prcocupat de om si de eccea nici Ortodoxia. Dar nu s-au scris in toata Iltcr atura crestlna din eele doua mii de ani pagini mai patctice despre datoria iub irit fata de om, despre valoarea omului ~i despre tlnta mareata spre care e ehemat, ca cele scrise de Parintii cupadocicni.

Ei deschid pcrspectiva unui progres nesfirsit al urnanitatil prin crestere const ilntct dcsprc dator ia iubirii dintro om si om, despre responsabi1itatea ornului pentru om. Aceasta e slave spre care e chemat ornu l, indumnezeirea lui printr-o umanizare continua.

In considcrurea Iucru rllor ca bunuri de daruit si in sirntirea iubir ii rle om ca 0 datorio l1esfjr~itiJ, Or todoxi a lntrupcaze accleasi principii sociale maximallste, pe care Ie intrupeaza Ervanghelia cind ne porunceste sa iubiru pe aproupele 51 chiar pc clusrnani ca pe noi Insine, In aceste principii se concentrcaze si se finalizeaza praetie si existential, orizontul infinit deschis de doqmatice crestina.

Vlzfunea unui progres al um anl tatil prin adincirea constllntel despre datoria ncsf irslta a iubirii, e spr ijlulta sl de inv8.tatura orto.Ioxa despre energii'le divine necrcate. Aeeasta implies 0 viziune dinamica a lui Dumnezeu, Dumnezeu i~i pune in evidenta si in lucrare, in cursul proqr esului spiritual al omenlril, alte si aUe energii, pe rnasura capacitatii omenirii de a se desehide lor si de a le fructifiea.

Dar progresul se face mereu in cornpasul invierii lui Hristos si al rnvicrll noastrein El, pc calca ncabatuta a interminabilei desilvir!;iiri din sursa nesflrsita a i ubi ri i lui l-lristos.

Acestea siut valorile esentiale ale Ortodoxiei. Ortodoxia n-a creat loetrine care sa inqusteze mesa] ul evanghelie la orizontul moral si -oclal Iimitat al timpurilor trecute. Ea se desehide celor mai Indraznete lin visurile generoase ale omenirii conternpor ane, fara sa incurajeze totusi haosul prop us de unele din cle. Ea nu inqusteazu progresul prin .utoritate si nu i ncurajeaza devorrtinea Indlvlduallsta, ci promoveaza »roqresul ill desavirsirea infinitil a comunlunil.