Leziunile musculare sunt rezultatul unor macrotraumatisme produse de o

contractie brusca a unui muschi, in anumite conditii favorizante. Intinderea reprezinta

o leziune a muschilor sau a tendoanelor. In functie de severitatea leziunii, putem avea
o simpla suprasolicitare a muschiului sau tendonului (in limbaj curent intindere) sau o
ruptura partiala sau totala a muschiului sau tendonului. Unii sportivi, n special cei
amatori neglijeaz accidentrile de mic amploare, care astfel ntrzie s se vindece i
uneori chiar se cronicizeaz.
Intinderea musculara mai este denumita si spasm muscular sau
crampa musculara, si reprezinta o leziune indirecta aparuta pe fond de oboseala si
suprautilizarea a muschiului. Poate sa apara in timpul oricarui tip de activitate fizica:
alergat, ridicare de greutati, catarare, innot, etc. Intinderile musculare ca care apar in
afara antrenamentului sau unor eforturi fizice sunt denumite ocupationale. Spre
exemplu, adoptarea de pozitii anormale la locul de munca pentru perioade lungi de
timp fara pauze sau postura anormala a corpului poate determina intinderi musculare
cronice ale gatului, umerilor si spatelui.
Rupturile musculare apar spontan datorita unei contractii puternice sau a unei
activitati normale, efectuata pe un muschi epuizat; pot fi provocate prin lovitura
directa, mai ales cand directia de actiune este tangentiala cu muschiul. Alti factorii care
pot favoriza producerea leziunilor musculare sunt eforturile bruste si violente fara o
incalzire prealabila, in conditiile unui climat rece si umed.
Investigatii paraclinice
In general diagnosticul este printr-o anamneza amanuntita si pe baza examenului clinic
local. Este utila si ecografia musculara mai ales in cazul sportivilor de
performanta. Ecografia mio-entzo-osteo-articulara se efectueaza pentru a decela
gravitatea leziunii (stabilirea gradului intinderii) in functie de care se stabileste si
conduita terapeutica secundara.
Clasificare:
Grad 1: leziune usoara care afecteaza un numar redus de fibre musculare (sub 5%).
Este o leziune fibrilara (afecteaza cateva fibre musculare), practic o intindere
musculara. Clinic: durere localizata, fara impotenta functionala, redoare si crampe la
2-5
zile
posttraumatism.
Gradul 2: leziune medie care afecteaza un numar extins de fibre musculare dar
muschiul nu este complet rupt. Leziunea este de tip fascicular (sunt interesate cateva
fascicule ale muschiului). Clinic: durere intensa, tumefiere, echimoza moderata
(hematom subcutanat), redoare si crampe cu durata de o saptamina.
Grad 3: leziune severa cu ruptura musculara completa. Clinic: durere brusca, intensa,

imposibilitatea de a contracta muschiul, echimoze si tumefiere importante, la inspectie

muschiul se observa proeminent.
Tratamentul leziunilor musculare
n prima faz, scopul tratamentului este de a reduce edemul (umflarea) i durerea. SE
recomandat aplicarea formulei RICE, dar numai n primele 24-48 de ore. Pe lng
aceasta, utilizarea unui antiinflamator nesteroidian sub form de unguent (Fastum Gel,
Diclofenac, Diclac, Voltaren, Keto-spray) sau comprimate (aspirin, diclofenac), poate
fi util pentru reducerea durerilor i inflamaiei, ridicarea membrului afectat, gheata
local, fasa elastica. Repausul este obligatoriu, mai ales in cazul sportivilor, deoarece
continuarea antrenamentelor determina agravarea leziunii.
Va reamintim ce este formula RICE:
R (rest) = repaus, adic reducerea sau chiar oprirea activitii sportive i a activitilor
casnice mai solicitante. Se poate folosi o crj dac este vorba de o accidentare la
nivelul membrului inferior. n unele cazuri se recomand chiar repausul total la pat.
Durata repausului de la efort este stabilit de un medic.
I (ice) = ghea, adic aplicarea acesteia pe zonele traumatizate timp de 20 de minute
de 4-8 ori pe zi. Nu se aplic direct pe piele, ci se nfoar ntr-un prosop.
C (compression) = comprimare, adic meninerea unei presiuni constante cu ajutorul
faei elastice pe glezna, genunchiul, cotul sau umrul afectat.
E (elevation) = ridicarea membrului afectat de la planul orizontal. Practic, n poziie
decliv (culcat) se ridic membrul traumatizat pe o pern, deasupra planului inimii.
Este utilizata cu bune rezultate laserterapia in primele zile, ultrasunet sau
ultrasonoforeza (dupa primele 48 ore) iar dupa ziua a 8-a curenti diadinamici, TENS.
Masajul nu este recomandat in primele 15 zile.
Este indicata dupa initiala cicatrizare si consta intr-o prima faza in exercitii de
stretching pentru a intinde tesutul cicatriceal fibros, urmate de exercitii de crestere
progresiva a fortei musculare initial exercitii pasive, pasivo-active si active; treptat se
va trece la exercitii active cu incarcare progresiva. Urmatoarea etapa este inceperea
antrenamentului specific, de asemenea, gradat ca intensitate si incarcare, ideal sub
supraveghere medicala.
A dou faz a tratamentului este recuperarea, al crei scop final este restaurarea
funciei musculare. Cei mai muli ajung direct la aceast faz, tocmai fiindc au
neglijat complet prima faz.
Cnd durerea acut i edemul s-au redus, terapeutul sau medicul curant vor
instrui pacientul s execute o serie de exerciii, de cteva ori pe zi. Aceste exerciii sunt

speciale pentru fiecare tip de accidentare i sunt cunoscute n special de ctre

kinetoterapeui. Durata programului de exerciii depinde de gravitatea accidentrii, i
dureaz de ordinul a ctorva sptmni sau chiar mai mult.
Un alt obiectiv al recuperrii fizice este creterea forei i flexibilitii. Scopul
final este reluarea tuturor activitilor zilnice, inclusiv cele sportive. Este necesar ca
pacientul s se consulte cu terapeutul nainte de a rencepe s fac anumite tipuri de
efort specific. n unele cazuri, cel accidentat este tentat s reia complet activitatea
fizic, chiar nainte ca durerea s fi disprut complet, amplitudinea micrilor nu este
complet, ca i fora i flexibilitatea, ceea ce poate conduce spre cronicizare.
In general perioada de vindecare pentru intinderile musculare este de 2 pana la
3 saptamani, pentru ruptura musculara partiala este de 3 pana la 6 saptamani iar in
cazul rupturii musculare totale de aproximativ 3 luni.
Leziunile muchilor. Cele mai frecvente leziuni sunt rupturile musculare, iar cnd
leziunea este mai uoar, este cunoscut sub numele de ntindere muscular. Ea se
datoreaz unor procese patologice diferite: spasme musculare, rupturi fine sau ntinse
de fibre sau fascicole i de reacii inflamatorii, ca miofascita recidivant.
Rupturile de fibre musculare se produc n urma unor micri violente, brute,
nefiziologice, nedozate sau necontrolate. Alte cauze sunt lipsa de nclzire, micri
necoordonate, care se produc de obicei la persoane neantrenate sau ru antrenate,
obosite, frigul i umezeala etc.
Contracturile musculare sunt stri de tonus exagerat persistent, sau contracii
involuntare prelungite ale unuia sau mai multor muchi. La sportivi gsim contr
acturi n regiunile traumatizate sau foarte obosite.
Crampele musculare sunt contracturi brute, dureroase i se produc mai ales n efortul
intens. Se pot produce i n repaus n regiunile mai puin irigate sau dedesubtul unui
regiuni comprimate timp mai ndelungat.
Leziunile tendoanelor. Se cunosc dou categorii de leziuni: ruptura [smulgerea]
tendonului i reacia inflamatorie, traumatic a tecii tendonului, care provoac
tenosinovita. Cauzele acestor leziuni sunt eforturile intense, frnate, necoordonate.
Tenosinovita are drept cauze micrile de durat uniforme sau neobinuite care
provoac iritarea tendoanelor. Atinse frecvent sunt tecile tendinoase ale suprafeei de
extensie a antebraului, degetului, minii, labei piciorului i tendonului lui Achile.
Simptome: dureri n timpul acionrii muchiului (grupul de muchi) respectiv,
tumefieri pe traiectul tecii tendonului respectiv, uoare crepitaii, sensibilitate i
cldur local. n ambele cazuri, impotena funcional este notorie, dat de durere, de

leziunea n sine i de contractura muscular.

Leziunile fasciilor sau aponevrozelor musculare sunt determinate de contuzii sau plgi.
Sunt cunoscute ns i unele leziuni de efort. Fasciile se subiaz, se atrofiaz din
diferite cauze, se pot desface, lrgi, rupe, permind ieirea n afar, sub piele
(hernierea unor poriuni din muchi). Acestea sunt mai frecvente la nivelul muchiului
tibial anterior, napoia coapsei la nivelul bicepsului crural, oblicilor abdominali, etc.
Limita inelului aponevrotic prin care muchiul herniaz, se simte la palpare. Uneori se
observ o nfundare gropi pe locul leziunii.